257,135 matches
-
și exersează ore în șir, impunându-și acest ascetism în numele pasiunii pentru artă și al unei vocații resimțite și pe care nu vrea să o trădeze. Celălalt protagonist al rememorărilor, Șerban Strava, este din altă generație decât Tin, trecut de mijlocul vieții, un om apăsat de amintirea eșecurilor, a erorilor comise, a loviturilor piezișe primite de la oameni crezuți integri și pe a căror prietenie se bizuise. Juristul cu strălucite rezultate la absolvirea facultății crezuse că va putea pune în aplicare ceea ce
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
a mai produs o revelație: Simona Pop lasă să se întrevadă posibile direcții viitoare ale regiei de operă. Lucrând sub presiune, într-un timp record, cu inteligență, tânăra regizoare energică și ambițioasă s-a adaptat condițiilor date, combinând economia de mijloace cu multă fantezie și rămânând cât se poate de fidelă muzicii, intențiilor dramaturgice ale compozitorilor. De la diferite detalii scenice menite să umple unele momente statice ale operei Lot și până la găselnițe de costume, coafură, machiaj, mimică, gestică asociate comicului absurd
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
căzut niciodată, așa cum ni se întîmplă multora, de nenumărate ori, în ierarhizări dogmatice și în exclusivisme grăbite. Deschisă în egală măsură către arta de tip tradițional și către experiment, către gîndirea de tip academic și către aventura limbajelor și a mijloacelor, ea a știut permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît fiecare artist și fiecare tendință să-și dobîndească locul legitim în peisajul larg al expresiilor artistice. Ultimul deceniu, singurul în care am trăit cu adevărat liberi după multe
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
Dar, despre aceasta, poate cu altă ocazie... În legătură cu înregistrarea spectacolului folcloric de la Sibiu „ Deschide ușa, creștine!”, trebuie să mai spun că, probabil, Maica Domnului, văzându-și chipul reprodus pe fundalul scenei, n-ar mai fi fugit în Egipt cu biblicul mijloc de transport, ci cu un supersonic undeva pe o insulă pustie din Pacific. Fiindcă un chip de femeie cu privire aproape fioroasă și cu o fizionomie masculinizată aducea mai degrabă a logodnicului său Iosif desenat de Gavco. - Pune-i o
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
răsfrîngere a unui destin nedrept, căci „amînarea” unei activități create a făcut ca zorii săi să se reverse de-a dreptul într-un crepuscul elegiac. Începutul a devenit, prin intervenția hiatului dramatic impus de istorie, doar o prefață a sfîrșitului. „Mijlocul” creator a fost grav prejudiciat, dacă nu anulat. Ceea ce face să apreciem cercetarea în cauză ca pe o operă cu precădere cvasimemorialistică, posedînd îndreptățirea unei pledoarii pro domo, dar în plus ea înfățișează și o substanță bogat informativă ca și
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
Katz și Florian, se instituie politica dublului limbaj și a dublului standard. Dar toate acestea nu au deloc de-a face cu problema, reală și serioasă, așa cum am semnalat-o și eu în multiple rânduri, a antisemitismului în România. La mijloc e doar încercarea iresponsabilă a unor funcționari de a semăna confuzie, de a crea tensiuni, de a mânji persoane și de a surpa reputații cu unicul scop de-a mai palma o finanțare. Pentru ei, un Vadim e vital precum
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
o barbă lungă, albă, căutat ca un cal de vînzare în gură, măsurat craniul, cercetată forma...Alături, fotografia din luna mai, plină de bărbăție sfidătoare. Amîndouă ipostazele îl compun, îl alcătuiesc. Și totuși, un dictator ca și ninsoarea din acest mijloc de decembrie. Fără anvergură. Hitler, Goering și-au pus pastila în gură, au preferat să se sinucidă decît să cadă prizonieri. E o dimensiune și în gestul ăsta! Cît de slab, de temător, de laș mi se pare fiara asta
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
să facă liniște într-un oraș ce părea să aibă alte treburi decât cotonogirea celor ce-aveau ceva de spus. Semi-execuția la care a fost supus jurnalistul de investigație al „Evenimentului zilei” indică intrarea României în epoca iraționalului. Din păcare, mijloacele de combatere a nebuniei P.S.D. nu sunt, până în clipa de față, adecvate. La Timișoara a avut loc un marș al ziariștilor — impresionant, e drept —, dar care i-a făcut, probabil, pe pesedei să zâmbească mânzește: „I-auzi, noi nici nu
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
vor fi urmăriți. Numele lor vor fi înscrise pe o listă și Gărzile Civile se vor găsi în permanență în alertă, în fiecare district, patrulînd zi și noapte. În continuare, Inman a citit o relatare îngropată în josul unei pagini din mijlocul ziarului. Se povestea că la granița muntoasă din vestul statului, Thomas și trupele lui de indieni Cherokee îi scalpau pe Unioniști. Într-un fel era nostim, dacă te gîndești la muncitorii aceia cu fețe palide care veneau plini de încredere
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
debutează în forță, cu două cărți și cu o activitate susținută în revistele de literatură de pe net, Cornel Mihai Ungureanu deocamdată doar promite. N-ar strica să-și propună și să încerce mai mult(e). Să fii modest, undeva la mijloc, în afara provocărilor, asta n-are nici un rost! Cornel Mihai Ungureanu - Un fluture albastru, Prefață de Bogdan Suceavă, Editura Ramuri, Craiova, 2003. 110 p. Cornel Mihai Ungureanu - Pașii șarpelui, roman, Prefață de Liviu Antonesei, Editura T, Iași, 2003. 160 p.
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
spun? S-a renunțat la scena à l’italienne - dar se poate reface oricînd și așa - la fotoliile tradiționale, s-a îmbrăcat totul în lemn, s-au înălțat podiumuri și gradene care, în cazul spectacolului Înșir’te mărgărite, închid la mijloc scena, spațiul de joc propriu-zis. Actorii sînt în imediata apropiere a spectatorilor - într-un fel ca la Teatrul Act, ca într-un veritabil kammerspiel - realitate care îi obligă literalmente la modificarea stilului și a concepției de joc. Spațiul lui Sică
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
prezenți în paginile volumului, care în momentul acesta își păstrează și, mai mult, își sporesc interesul față de lumea vie, sînt medievistul Ioan Pânzaru (actual renascentist) și vingtième-istul (fost și nu tocmai apostat dix-huitième-ist) Radu Toma. Specializările lor sînt menționate ca mijloc de identificare matricolă, pentru că nu vreau să mă gîndesc în cîte arii curiculare s-ar putea simți bine ce doi. Ultimul se ocupă, via Jean Echenoz și Proust, Joseph Vernet sau Carl Schmitt, de soarta postmodernă a „proiectului estetic al
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
-se în afara cronologiei, trădează aici, de fapt, pretextul cerut de slăbiciunile contrucției. Pentru că e dezlânat și povestea se încheagă chinuit și uneori nici măcar așa. Nu poți istorisi o poveste la modul clasic? Nu-i nimic. O faci bucăți, începi cu mijlocul, continui cu sfârșitul, apoi închei cu începutul și zici că ești un inovator în spirit postmodern, narator realist, obiectiv, cu camera de filmat pe umăr. Modelul este, cum altfel, Pulp Fiction sau Occident. Un alt fan al istorisirii cadru de
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
E o noapte rece și vorbele parcă încep a îngheța.” De fapt, aceasta e și marea problemă a romanului. Mesteci și respiri... se vrea un roman al timpului, paradigmatic, serios, o emblemă a României acestor ani, dar o face cu mijloace nepotrivite, slabe, înșelătoare, care îl trădează pe prozator. Ar fi putut scrie o bășcălie aiuritoare, o parodie a vremurilor în care senzaționalul și kitsch-ul metafizic să frapeze cu adevărat, dar a aspirat la ceva sofisticat, peste puterile lui și
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
cu toții ușor amețiți),/ au ieșit împreună în curte,/ pe gard au pus un covor (să nu-i vadă/ moartea ascunsă în ochii vecinului!)/ și fotograful i-a așezat după un fel consacrat/ (bunicul, de-abia sosit din America/ desigur, în mijloc, pe scaunul nou!). Și-apoi/ fotograful a bătut din palme iar ei au zîmbit,/ aparatul Agfa a țăcănit discret/ și cu toții au răsuflat ușurați/ și au spus:/ «O, azi e-o zi minunată, să bem mai departe»/ și au rîs
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
constată că în 1922, pe străzi, „caii par la fel de mulți ca automobilele, iar mirosul de bălegar, la fel de puternic ca izul de benzină.” Dar aceasta până în 1929, când „se scot din circulație ultimele șapte vagoane de tramvai cu cai.” Se schimbă mijloacele de locomoție și, totodată, mentalitățile. Pentru moment, Ioana Pârvulescu fixează culoarea locală, uneori cu pitorescul ei, observă cum arăta viața Bucureștiului de fiecare zi, moda femeilor, care pe atunci (în 1930) nu purtau pantaloni, iar bărbații își țineau sacoul încheiat
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
care i-l face George Geacăr lui Preda nu e, cred eu, prea departe de realitate. Scriitorul e, spun cărțile care-i poartă semnătura, un individ fără coloană vertebrală pentru care "important este să supraviețuiești, în anumite condiții, prin orice mijloace. Cu sau fără demnitate". Criticile sale la adresa regimului vizează "chestiuni de detaliu, chestiuni de metodă, deficiențe de punere în aplicare a doctrinei, deficiențe în alegerea oamenilor potriviți pentru funcțiile de comandă". Acești pași "curajoși" sunt făcuți, de regulă, numai pe
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
frazelor prefabricate. Detașat, încă înainte de terminarea școlarizării, ca redactor politic la un ziar al Partidului, încadrat în aparatul de agitație și propagandă, face ceea ce a fost învățat, cu zel de neofit, aspirînd să ajungă la nivelul cadrelor superioare, prin orice mijloace. însă, din pricina originii, e încă suspect tovarășilor, care decid să îl trimită, pentru încă un test de devotament și vigilență, la "munca de jos", pe șantierul unei uzine, tot ca politruc. Acolo, timp de doi ani, deprinde tehnica duplicității și
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
Mario De Micheli. Nicolae Săndulescu, Jacqueline Delaunay-Hologne Constantin Brâncuși: L'oeuvre roumaine/ Operele din România Prefață de Petre Răileanu Éditions Paris-Méditeranée, Paris, 2004 Un alt album care reunește fotografii-reflecții în alb-negru asupra operei brîncușiene. Artistul fotograf Nicolae Săndulescu propune, cu mijloacele specifice aecstei arte în care Brâncuși însuși a excelat, noi sensuri și perspective asupra operelor brâncușiene conservate în muzeele din Craiova și București. Lansarea acestuia a avut loc pe 26 noiembrie 2004 la Institutul Cultural Român din Paris. Merită citată
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
apreciere pozitivă, alături de mișto, cașto, meserie, marfă, super etc. Acest gen de evaluativ este în mod tipic reînnoit periodic în argou, pentru că folosirea insistentă îi tocește expresivitatea; perechea antonimică de bază (bun / rău) constituie de altfel și un foarte util mijloc de datare, pentru că preferința pentru un termen sau altul caracterizează perioade uneori chiar mai scurte de un deceniu. Nu știu dacă sîntem deja în etapa belea, nici dacă termenul va continua să se răspîndească; dar posibilitatea există. Oricum, fenomenul e
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
extreme, permise de valoarea afectivă a evaluativelor și de o mai generală tendință fie antifrastică, fie negativistă și anarhistă (e bun ceea ce e rău). E în bună măsură fenomenul pe care l-a descris J. Byck, prin formula "dezagreabilul ca mijloc de întărire", într-un studiu din 1937 în care observa modificările semantice ale cuvintelor grozav (cu sensul inițial "care îngrozește"), foc ("frumoasă foc"), prăpăd, catran etc. Sens hiperbolic adesea pozitiv atribuie și rău ("frumoasă rău") sau construcția consecutivă de groază
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
edițiilor cu destinație școlară, soarta editorială a scriitorilor minori, reluarea edițiilor critice din opera marilor clasici (acolo unde e cazul). E de asemenea de meditat la starea dicționarelor, a antologiilor și a bibliografiilor, ca indispensabile instrumente de lucru și ca mijloace de orientare pentru un public debusolat. Subiecte potrivite de discuție sunt și edițiile critice întrerupte (foarte multe), edițiile critice care merg bine (prea puține), edițiile critice încheiate (unele trebuie reluate), edițiile critice necesar a fi demarate (din opera scriitorilor contemporani
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
și marea lui capacitate de a sintetiza monumental forme complexe nu îl vor lăsa nici ele insensibil. Cu alte cuvinte, Ressu afirmă de timpuriu, în practica sa artistică, primatul desenului, decupajul puternic, sculptural și frust al formei, monumentalitatea compoziției, austeritatea mijloacelor de expresie, cromatica puternică, dar fără autonomie, și exclusivitatea figurativului. Dar această identificare nu este suficientă. Elementelor deja enunțate pictorul le mai adaugă vreo cîteva care sînt esențiale și îi întrețin în permanentă stare de funcționare tonusul expresiei și motivația
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
cuvintelor care nu fac decit să amîne întîlnirea, menținînd subiectul în plasa vînatului, nu se mai mulțumesc cu textuarea, ci transformă poezia în parabolă, o narativizează și o dau ca pildă, într-un sacerdoțiu permanent. Poezia este pentru nouăzeciști un mijloc de a resacraliza realitatea. Există oameni care cred în inspirație, alții care sînt adepți ai "profesionalismului": poeți "cu capul în nori", alții cu "picioarele pe pămînt". Harrum, cartea ratării, (Ed. Vinea, 2001) prevestește încă din subtitlu un tratat de mistică
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
ca și modernitatea lui) este autotelică, consubstanțială. Exploratorul a fost, probabil, cel mai caracteristic dintre compozitorii-călători ai secolului 20. El a defrișat în mod constant doar o parcelă din marea junglă fierbinte a muzicii, străbătînd un teritoriu totuși limitat, cu mijloace dintre cele parcimonioase, oricît au fost ele de sofisticate. Aplecarea asiduă asupra acelorași obiecte sau evenimente sonore a dus, inevitabil, la individualizarea extremă, la atrofierea imaginii de ansamblu. Astfel s-au ivit exagerările și implicit aspectele caricaturale. (După Ștefan I.
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]