888 matches
-
tradițiilor spirituale și lingvistice românești, chiar dacă trăiește În Republica Moldova. Eforturile uriașe ale unor intelectuali din Republica Moldova, slujitori onești și devotați limbii române, printre care merită să amintim de Ciubanu, reputat profesor la Universitatea din Chișinău, sau pe acad. Silviu Berejan, militanți neobosiți pentru redobîndirea prestigiului de care limba română are nevoie să se bucure În Republica Moldova și pe care autoritățile de la Chișinău au datoria să-l asigure prin mijloace legale, nu se Îndreaptă Împotriva altor limbi folosite În spațiul pruto-nistrean. Prestigiul
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
nu se ghidează după deciziile politice de la centru, comportamentul lor fiind influențat de interesele anumitor grupuri care pot fi divergente de cele de la nivel central. Roemer (2006) identifică trei tipuri de membri cu stimulente diferite, și anume reformiștii, oportuniștii și militanții. Oportuniștii sunt cei interesați de câștigarea alegerilor și de funcțiile atașate, reformiștii sunt interesați de implementarea politicilor propuse în avantajul grupurilor susținute, iar militanții sunt cei care doresc să prezinte politicile apropiate de preferințele alegătorilor. De asemenea, conform lui Strøm
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
central. Roemer (2006) identifică trei tipuri de membri cu stimulente diferite, și anume reformiștii, oportuniștii și militanții. Oportuniștii sunt cei interesați de câștigarea alegerilor și de funcțiile atașate, reformiștii sunt interesați de implementarea politicilor propuse în avantajul grupurilor susținute, iar militanții sunt cei care doresc să prezinte politicile apropiate de preferințele alegătorilor. De asemenea, conform lui Strøm și Müller (1999), în cadrul partidelor, membrii au categorii diferite de stimulente: unii sunt preocupați de politicile partidului (activiștii ideologici), alții sunt mai degrabă interesați
Teorii şi modele ale competiţiei politice. In: Competenţa politică în România by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1566]
-
1921. În timpul desfășurării acestor lucrări s-au conturat două tabere, una pentru convocarea unui Congres extraordinar și cealaltă pentru amânarea acestuia. Din prima tabără, au făcut parte, printre alții, Gheorghe Cristescu, D. Fabian, V. Becheanu, L. Filipovici. Din cealaltă, vechii militanți, în mare parte social democrați, cu vederi naționaliste, care se opuneau afilierii viitorului partid comunist, Internaționalei a-III-a, câteva nume se cer amintite: Ion Flueraș, Iosif Jumanca, G. Grigorovici. Fiind în minoritate, a doua grupare din cadrul Partidului Socialist n-a reușit
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
al - V -lea al Partidului Comunist din România a aparținut lui Eugen Iacobovici, care a precizat că înlăturarea conducerii oportuniste la precedentul congres a făcut posibilă revitalizarea mișcării muncitorești, așezarea ei pe un făgaș nou. S-au dat exemple de militanți ai mișcării comuniste, care s-au dovedit oportuniști, trădători ai intereselor partidului, săvârșind grave abateri de la linia indicată de Internaționala Comunistă, precum: Elek Köblös, Coloman Muller, Ițkovci, David Fabian, Eugen Rozvan. Elena Filipovici a prezentat un raport prin care a
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
regimului ți în același timp cei mai bine mobilizati din punctul de vedere erau ceferiștii de la Uzinele Grivița, din București. Aici, se construiau locomotive și exista un puternic nucleu revoluționar, în frunte cu Gheorghe Vasilichi, Gheorghe Gheorghiu Dej și alți militanți ai mișcării comuniste. Anul 1933 avea sa fie ultimul din perioada crizei economice, care făcuse adevărate ravagii pe plan economic și social. Prăbușirea bursei newyorkeze, a celei din Franța, Anglia, etc, a avut repercusiuni grave și asupra țărilor din sud-estul
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
erau lipsite de realism politic, nu aveau nicio relevanță pentru muncitorul român, care dorea să aibă loc de muncă, libertate de exprimare și pâinea cea de toate zilele. Moscova, ațâța pe membri Partidului Comunist din România, ca și pe alți militanți din alte state europene , împotriva regimurilor politice existente, cerând autonomia până la despărțirea de teritoriul central a unei provincii, precum Basarabia. Legătura lui Gheorghe Gheorghiu-Dej cu mișcarea comunistă a fost realizată prin intermediul unui manifest, pe care-l găseste în drumul său
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
1940, românia era pe picior de război cu Uniunea Sovietică, mai ales după ultimatumul din iunie, cand Basarabia, ținutul Herța și nordul Bucovinei vor fi încorporate din ordinul lui I. V. Stalin. În acel moment, la Moscova se aflau destui militanți ai partidului Comunist din România, printre aceștia Ana Pauker, Emil Bodnăraș, Valter Neulander, care și-a schimbat numele de familie în Roman. Tatăl fostului premier Petre Roman, a devenit ofițer de securitate, după 1848 când s-au îmființat aceste organisme
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
ca și a altor activiști ai Partidului Comunist din România sau ai Partidului Social Democrat sunt o serie de controverse. De bună seamă, Kominternul, care s-a autodizolvat în 1943 a avut un rol important în dispariția fizică a acestor militanți ai mișcării comuniste și social democrate din România. Alexandru Dobrogeanu Gherea (1879 - 1938) Unul dintre cei mai de seamă socialiti români, de etnie evreiască, fiu al lui Constantin Dobrogeanu Gherea, critic literar și director al revistei ”Contemporanul”, a fost Alexandru
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
România, este acela legat de viața și sfârșitul dramatic al lui ștefan Foriș. Ardelean ca și Elek Köblös, ștefan Foriș s-a născut în comuna Tărlungeni, din județul Brașov, la 9 mai 1892. Spre deosebire de Gheorghe Cristescu, Elek Köblös și alți militanți ai mișcării socialiste, ștefan Foriș a făcut studii superioare, fiind absolvent al Facultății de Matematică - Fizică a Universității din Budapesta, cu licența luată în 1919. A participat la primul război mondial, fiind locotenent al armatei austro - ungare. Formându-și o
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
multiculturale; biblioteci școlare și populare la recomandarea Asociațiilor social- politice specifice: burse tinerilor din comunități, în vederea pregătirii în țară a viitoarelor cadre didactice sau cu responsabilități culturale. Pledoaria noastră va fi susținută în fața forurilor competente, de către grupuri de câte 5 militanți pentru Drepturile Omului, în componență fiind reprezentanți ai organizațiilor patriotice neguvernamentale, cadre din învățământ, delegați din partea minorităților din țară și a românilor din statele vecine. Europa mileniului III va trebui să asigure tuturor naționalităților egalitate, dreptate, reciprocitate! CAPITOLUL XI 1999
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
volumul Însemnările unui ucenic politic de odinioară. Sunt pagini memorialistice cu mesajul la vedere, destinate tineretului, spre luare-aminte asupra formării unui intelectual „democrat” în atmosfera culturală și ideologică a Iașului interbelic. Se rememorează ambianța familială, anii de studii, confruntările cu militanții de dreapta, sunt evocate câteva figuri din lumea literară (Magda Isanos, George Ivașcu), reuniunile cvasimondene/cvasipolitice, „ceaiurile” uteciste. Romanul Cinema Splendid (I-II, 1978-1981), care împreună cu alte două, proiectate cu titlurile Cocoșul de vânt și Corbii demenți, ar fi trebuit
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
Adeziunea cunoaște mai multe grade ierarhizate într-un dispozitiv concentric. în partidele de opoziție, cercul exterior este format din alegători, apoi din tovarăși de drum și din simpatizanți. Apropiindu-ne de centru, îi găsim pe aderenți, iar după aceștia, pe militanți - aderenții cei mai activi, „soldații” (de la latinescul milites). în sfârșit în centru se află membrii aparatului - membri permanenți retribuiți de partid sau de organizațiile satelit (sindicate, municipalități etc.) - și grupul conducător* - Biroul Politic, Comitetul Central. Același dispozitiv este specific și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai mult de 13000 de oameni - și constituie unul din evenimentele care, împreună în special cu accidentul de la Cernobîl, accelerează descompunerea finală a URSS. Ea lovește din plin partidele comuniste occidentale, care își pierd din această cauză o parte din militanți, din alegători și din credibilitate. în 1988, Mihail Gorbaciov* începe retragerea trupelor sovietice, care se va încheia un an mai târziu. Ele lasă în urma lor o țară devastată - 1500000 de morți, îndeosebi civili - pământ pustiit pe care vor prospera doar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1945, Africa, integral colonizată de Franța, Marea Britanie, Portugalia și Italia, trăiește încă, aproape netulburată în ritmul ei ancestral, în ciuda structurilor administrative impuse de colonizatori. înainte de 1939 succesele comunismului în Africa sunt limitate, pe ansamblul continentului numărându-se doar 5000 de militanți. Puținele organizații reclamându-se de la Internaționala Comunistă (IC) sunt compuse îndeosebi de militanți de origine europeană; este și cazul PC din Africa de Sud, creat în 1921, sau al secției algeriene a PCF*, creată în 1924, înainte de a-și dobândi o oarecare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
netulburată în ritmul ei ancestral, în ciuda structurilor administrative impuse de colonizatori. înainte de 1939 succesele comunismului în Africa sunt limitate, pe ansamblul continentului numărându-se doar 5000 de militanți. Puținele organizații reclamându-se de la Internaționala Comunistă (IC) sunt compuse îndeosebi de militanți de origine europeană; este și cazul PC din Africa de Sud, creat în 1921, sau al secției algeriene a PCF*, creată în 1924, înainte de a-și dobândi o oarecare autonomie în 1936 și de a primi și aderenți musulmani. Deși membru al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Totuși, seducția exercitată de Revoluția din Octombrie, iar apoi de către Rusia sovietică asupra militanților radicali îi incită pe numeroși anarhiști - îndeosebi anarhosindicaliști - să se ralieze Internaționalei comuniste*, la începutul anilor 1920. Mișcările anarhiste europene sunt slăbite prin aceasta, iar numeroși militanți care au vizitat URSS, sau anarhiști ruși aflați în exil* denunță arbitrarul regimului bolșevic și monopolul lui asupra mijloacelor de exprimare a opiniei politice. Mărturia cea mai impresionantă este cea a lui Voline - în Revoluția necunoscută, publicată în 1947 - care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Naționale a Muncii (CNT), având în 1936 între 800000 și 1000000 de membri. Dar rolul crescând atribuit comuniștilor în timpul războiului din Spania* îi marginalizează progresiv pe anarhiști, dând câștig de cauză PC spaniol; luptele din mai 1937 de la Barcelona între militanții celor două orientări sunt revelatoare pentru persistența incompatibilității dintre aceste două curente revoluționare, numeroși anarhiști fiind victimele unor asasinate politice*. Cultura libertară, prezentă încă în Europa Occidentală, și-a demonstrat vigoarea în Mai 1968*, gândirea antiautoritară - inclusiv antileninismul său - fiind
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1919 mișcarea fascistă care-i atacă pe muncitorii greviști, pe țăranii care ocupă latifundii și pe socialiști. Punând mâna pe putere, fasciștii fac din anticomunism una din principalele axe ale propagandei* lor și o însoțesc cu persecutarea PCI*, mulți dintre militanții acestuia fiind nevoiți să se exileze*. Germania, aflată într-o profundă criză economică și într-un climat de război civil, ca urmare a înfrângerii din 1918, asistă la emergența mișcării lui Adolf Hitler care, deja antimarxist înainte de 1914, dezvoltă, sub
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dezamăgiți, și-au pus speranța în mișcări „național-revoluționare” (Mexic, Brazilia, Nicaragua). în februarie 1927, Internaționala Comunistă* (IC) susține crearea Ligii contra Imperialismului și a Opresiunii Coloniale: două congrese ale acesteia (în 1927 și 1929) adună laolaltă un mare număr de militanți anticolonialiști, comuniști sau nu, printre care Jawaharlal Nehru, liderul aripii de stânga a Partidului Congresului indian, Sen Katayama, fondatorul PC japonez, Josiah Gumede, fondatorul Congresului Național African (ANC), Muhammad Hatta, viitor prim-vicepreședinte al Republicii Indonezia. Totuși, conducătorii comuniști nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
războiului din Spania*, în 1937, a lui Andres Nin - liderul Partidului Muncitoresc de Unificare Marxistă (POUM) - și, mai ales, cel al lui Lev Troțki*, în august 1940, la Mexico. Troțkiștii* sunt ținte privilegiate - cum a fost și cazul a patru militanți asasinați într-o zonă controlată de Rezistența comunistă din Franța în octombrie 1943, printre care Pietro Tresso, fondator al PCI* trecut la troțkism. începând din 1945, mișcările de rezistență națională din Europa Centrală și Răsăsiteană - ca războiul de partizani din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și apoi la Londra în iunie-iulie 1903, în cursul căruia izbucnește o violentă polemică. Aceasta se referă la articolul 1 al statului care definea calitatea de membru al partidului*. Pentru Lenin*, partidul trebuie să fie format din revoluționari de profesie, militanți clandestini și agenți disciplinați ai unei conduceri foarte centralizate care preconizează declanșarea unei insurecții pentru a pune mâna pe putere și a instaura o dictatură care să permită construirea socialismului* și apoi a comunismului. Principalul său preopinent, Iuri Martov, ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
subiectul unei astfel de înfăptuiri?” se întreba Raymond Aron în 1955. și, într-adevăr, adeziunea muncitorească la partidele comuniste a fost întotdeauna inegală, ca una provenind din matrice profesionale, teritoriale, culturale și memoriale fluctuante. și, mai ales, mulți muncitori și militanți pentru cauza clasei muncitoare - cooperatori, sindicaliști, dar și socialiști, creștini, gaulliști etc. - nu se reclamă de la revoluția „proletară” promovată de Lenin, ba chiar o combat cu înverșunare. în 1905, sociologul german Werner Sombart se întreba într-o lucrare faimoasă: De ce
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
direct necesare îndeplinirii sarcinilor sale. Această compartimentare, dublată de o strictă aplicare a centralismului democratic, împiedică orice dezbatere democratică, și cea mai mică manifestare de opoziție face obiectul unei reperări imediate. Astfel, conspirația este înscrisă în spațiul cotidian a numeroși militanți așa cum arată, de exemplu, Paul Nizan în romanul său Conspirația, publicat în 1938, care sugerează că militantismul comunist este un anumit fel de a trăi. Partidul funcționează, potrivit Annei Kriegel, ca o contrasocietatea în care se regrupează militanți care trăiesc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a numeroși militanți așa cum arată, de exemplu, Paul Nizan în romanul său Conspirația, publicat în 1938, care sugerează că militantismul comunist este un anumit fel de a trăi. Partidul funcționează, potrivit Annei Kriegel, ca o contrasocietatea în care se regrupează militanți care trăiesc după tipicul contestației ura lor față de societatea existentă și separată de a o construi pe societate comunistă. în sfârșit, conspirația permite și interpretarea lumii ca un complot îndreptat împotriva sistemului comunist internațional. CONTRAREVOLUȚIE Termenul contrarevoluției trimite la realități
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]