952 matches
-
bună decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni." (Matei, 5, 13); "[15] deoarece intrăm goi în lume, tot asemenea trebuie să ieșim. Cu nimic altceva nu trebuie să se îndeletnicească omul în această viață decât cu milostenia." (p. 69) - prelucrare după "Precum a ieșit din pântecele maicii sale, gol se va duce, așa cum a venit, și pentru munca lui el nu va primi nimic, ca să poată lua cu mâna lui"418 (Ecclesiatul, 5, 14) etc. 2.4
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de ucenicul său, venind în cetate, și-a vândut rucodelia, împletituri din smicele de finic. Cu banii care erau la el, Bătrânul urma să cumpere șapte posmagi, hrana pentru o săptămână. La colț de stradă îi întâmpină un cerșetor, cerând milostenie. Bătrânul i-a întins un ban (prețul unui posmag). Ucenicul se gândea că într-una din zile va trebui să ajuneze. La alt colț, alt cerșetor întinse mâna. Bătrânul îl milui și pe acela. La următorul colț, alt cerșetor. Cugetul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
e o chestiune de respect, și am să rămân În acest context, chiar pentru a te critica, pe tine și bipezii tăi. Atât de miloși... dar și de părtinitori, chiar În dauna propriei specii. Nu mă interesează cât vă costă milostenia, adică Întreținerea câinilor vagabonzi adunați la Tomești, În azil. Dar nu Înțeleg de ce, având și bipezi vagabonzi, nu sunteți la fel de milostivi. Trec peste prostia bipedă care nu Înțelege că orice câine extras din oraș lasă loc altuia, venit de aiurea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
om, care nu se mulțumește decât cu un ceaun, e prea târziu: visul devine veșnic... Natura e miloasă, spuneam. De nevoie căci, protejate astfel, ciupercile ar fi devenit singurii locuitori ai planetei dacă, bineînțeles, ar mai avut ce mânca. Iarăși milostenie de nevoie. Și a Înzestrat pe unele cu mai puțină astfel de substanță, pe ciupercile zise comestibile, sacrificându-le, silindu-le astfel să plătească tributul Întregului neam ciupercesc către restul biosferei. Gata, dar nu Înainte de a strecura un pisicism: Dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trebuie să pună la îndemână mijloace de trai, în al doilea rând să facă să dispară trândăvia, izvorul multor rele, în al treilea rând trebuie să înfrâneze poftele trupești, modificând trupul, în al patrulea rând ea îngăduie să se facă milostenii". Jacques le Goff, Civilizația occidentului medieval, Editura Științifică, București, 1970, p. 306. 547 Jacques le Goff, Civilizația occidentului medieval, Editura Științifică, București, 1970, p. 272. 548 Ibidem, p. 273. 549 Ibidem, p. 275. 550 Jacques le Goff, Civilizația occidentului medieval
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
acumulat mai târziu, la diferitele școli pe care le-am urmat, s-a așezat și s-a clădit firesc pe temelia trainică fixată de mama. Dacă biserica ortodoxă română ar fi monitorizat activitatea strict religioasă a mamei noastre, actele de milostenie, binefacere și iubire a semenului său, ar fi avut motive temeinice s-o considere ca pe un neobosit și vajnic misionar. Mama a scos mai întâi cuțitul din sacoșă, apoi pâinea cea mare primită de la nana Floarea crescută și frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
țărână sufletul nostru, lipitu-s-au de pământ pântecele noastre. Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne izbăvește pe noi, pentru numele Tău. (Psalmi 43, 25, 26, 27, 28) 22. MOARTEA UNUI CÂINE DE PAZĂ sau DEVOTAMENTUL ORB ȘI MILOSTENIA ORTODOXĂ În curtea bunicilor își făcea veacul un dulău impresionant: un mioritic solid și lățos, cu părul spălăcit spre gri și cu ochii ascunși sub smocuri mici de păr ondulat. Într-un cuvânt, era unul din acele exemplare canine asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
autorul Moromeților: Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Dar din dar se face rai. Iată una dintre cele mai fericite expresii, care cuprinde, într-o formă lapidară și de o frumusețe inegalabilă, chintesența învățăturii hristice: iubirea semenului tău și milostenia față de cel căzut în suferință. Pachetele aduse de doamna Sabina și de domnul Sandu erau acolo, unul lângă altul, și ne atrăgeau privirile exact cum atrage magnetul pilitura de fier. Mama, ca un bun psiholog ce era și având un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
18) Textul acesta îți aparține, Doamne, nu? Să vedem, mai departe, ce spune alt text: Îndurat și milostiv este Domnul, îndelung-Răbdator și mult Milostiv. Nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia. (David 102) Unde sunt milostenia și îndelunga-răbdare? Unde? Sunt complet tulburat, Doamne! Ajută necredinței mele! Luminează-mă! ... Se lăsase întunericul peste țară și peste sufletele noastre debusolate. Era liniște în colivia noastră cu gratii; nu se auzea decât lătratul sacadat, ritmic și obstinat al roților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
BAPȚEA 60 18. BUNICA ȘI NEPOATA 64 19. SPRE ALTE ORIZONTURI 70 20. SECETĂ ȘI FOAME sau MIJLOACE DE PURIFICARE DUHOVNICEASCĂ 71 21. DRAGOSTE ȘI URĂ sau INGREDIENTE LETALE 74 22. MOARTEA UNUI CÂINE DE PAZĂ sau DEVOTAMENTUL ORB ȘI MILOSTENIA ORTODOXĂ 77 23. BUNICUL ȘI NEPOTUL sau ȘTAFETA GENETICĂ 90 24. ICONOCLASTUL INFANTIL sau DIAVOLUL ȘI MIEREA DE ALBINE 97 25. ATAC LA PERSOANĂ sau PURICII DEZLĂNȚUIȚI 105 26. VIN AMERICANII! sau "MANA CEREASCĂ" 108 27. FUGARII sau SIMPTOME MALADIVE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
E un fel de moarte pe care mulți o afișează apoteotic drept o stare de glorie, de Împlinire exemplară a așteptărilor pretinse de alții (au ajuns la un anumit grad de realizare materială, sunt mulțumiți, au devenit niște exemple, fac milostenie, Îndeplinesc toate cele ce se cade). Ce ar urma după asta? Probabil nimic care să definească ființa particulară și umblătoare, așa cum sunt. Aș putea corela ideea aparent paradoxală din Apocalipsă cu una dintre posibilele Învățăminte ale pildei fiului risipitor, asupra
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
al III-lea Ghica în Moldova. Aceste instituții, precum Cutia milelor, Orfanotropia și alte înjghebări spre folosul bolnavilor și săracilor sunt comune ambelor principate. Dar, pe când în Muntenia instituțiile menționate aveau o conducere unică, în Moldova ele erau autonome. Cutia milosteniei a luat ființă în Moldova în 1776, când Grigore Ghica stabilește pentru fondul milei publice un impozit de jumătate de leu la sută. Scopul era, evident, mai mult social, decât medical, sumele fiind destinate "mai ales pentru casele scăpătate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
-și prostească alegătorii - Încurajându-i să creadă că anumite locuri de muncă sunt „locuri de muncă americane“ și pot fi protejate de concurența externă sau că, dacă America a dominat economic contemporaneitatea, așa va fi de-a pururi sau că milostenia echivalează cu protecționismul. Este greu să avem o strategie națională americană În privința aplatizării În condițiile În care cetățenii nici măcar nu vor să recunoască existența unui decalaj educațional În formare, ca și a unui decalaj de ambiție similar, și că traversăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
nu doar un portret ideal de credință, dăruire și erudiție, ci și felul ingenios prin care predosolvul "tace" și "nu spune nimic", spunând, în fapt, cu voluptate și deplin: "tac ne-adormirea cea de toate nopțile, posturile ceale ne-curmate, milosteniile ceale ne-încetate [...] las[ă] nevoința ta cea mare, și ne-lenevirea cea cu nevoință spre podoaba Besearecilor, spre îndireptarea celor păcătoși, spre învățătura celor Besearecești, spre îndireptarea celor lumești, spre chivernisirea celor săraci, spre priimirea celor rămași, spre ajutoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
am întreba ce subliniază aici acest cu de-adinsul. Este, oare, o sugestie de nuanță politică religioasă, cu referire la strategiile calvine? Rămâne un răspuns de căutat într-o altă cercetare. Deocamdată, focalizăm imaginea cărții-"pomană neuitată în veaci": act de milostenie, ofrandă, danie binecuvântată 83 prin care cel ce dăruiește (domn, boier, neguțător înstărit, tipograf ori prelat) este, ca în predoslovia la Tâlcuirea Liturghiei, Iași, 1697, a Hatmanului Lupu Bogdan, semănătoriu de-nțelepciune. Și, tot aici, notăm remarcabila strategie a enumerării
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
solicitate, insistent, În aceste comunicate. Dar În pofida acestor aparențe, aspectul respectiv mi se pare secundar ca importanță, de suprafață, deoarece contribuțiile și taxele reclamate de cheltuielile războiului erau oricum percepute, În mod obligatoriu, prin intermediul aparatului fiscal, iar de pe urma apelului la milostenie În favoarea cutărui sat tirolez sau renan nu te puteai aștepta la mari consecințe practice În lumea rurală din Ardeal. În schimb, apelul se putea dovedi foarte util din punct de vedere propagandistic, prin inducerea unor reacții emoționale, de compasiune și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de ultim moment - sub titlul Mărturisirea credinței ortodoxe. Stihuri ale părinților noștri episcopi Ambrozie al Mediolanului și Augustin al Hipponiei). Din matricea literară a lui Niceta de Remesiana descind și două omilii ce tratează chestiunile pocăinței (De poenitentia) și ale milosteniei (De eleemosyna), atribuite unui episcop Laurențiu, care pare să fi fost Laurențiu de Novae (sec. IV-V), misionar în mijlocul populației romanizate din sudul Dunării (căci el rezida într-o localitate aflată aproape de Nicopolis), una și aceeași persoană cu Laurențiu de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
formula „Dumnezeu să primească”. El continuă: „De la noi și de la voi fapta cea bună”. În timpul ritualului rugăciunii, când sunt mai mulți, musulmanii își aleg un imam (cel ce stă în față). După el recită și ceilalți. c) Darul (zakat) înseamă milostenie. Se traduce prin „a spăla păcatele și greșelile”, „a purifica”. Darul nu se măsoară comercial. Poate fi un gest amical, o vorbă bună adresată oricui. Însă „marea regulă a tuturor regulilor”, obligația majoră căreia i se subordonează toate celelalte, rămâne
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
despre castitate că este Anticrist această castitate a ereticilor, care rătăcește oamenii, încât ei să nu o mai înțeleagă pe cea bisericească, cea care este Cristos. Tot astfel, mila este Anticrist atunci când se opune milei‑Cristos prin cei care fac milostenii, dar nu întru dreptatea lui Dumnezeu. Răbdarea, și ea, este Anticrist, în cei care se prefac că îndură în numele credinței creștine și că rezistă „până la sânge”, ca și cum ar arăta că nu tăgăduiesc credința creștină și care apoi, prin vărsarea sângelui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
privi cu pizmă, cu mândrie și cu poftă. E păcat însă a nu asculta liniștit, ci cu mânie. Nu e păcat neînfrânarea limbii la mulțumire și rugăciune, dar e păcat la vorbirea de rău. E păcat să nu lucreze mâinile milostenie, ci ucideri și răpiri. Și așa fiecare din mădularele noastre păcătuiește când din slobodă alegere lucrează cele rele în loc de cele bune, împotriva voii lui Dumnezeu 32. Trebuie să ne păzim chiar și de păcatele considerate de noi mici, acestea fiind
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
aceeași izbăvire în ambele provincii. Până la secularizarea introdusă de Alexandu Ioan Cuza, Biserica și-a menținut complicitatea cu puternicii vremii, lăsând în conștiința țiganilor răni poate nici azi complet vindecate. Oameni sfinți precum starețul Calinic de la Cernica au practicat dintotdeauna milostenia, fără să țină cont de etnia beneficiarului. Pe de altă parte, literații urbei au fost primii care au exprimat injustețea raporturilor față de țigani. Ele au fost criticate de I. Budai-Deleanu printr-o construcție alegorică (Țiganiada) la anul 1800. Apoi, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poruncii și înfruntarea lui Dumnezeu,prin acuzarea Lui pentru „nepriceperea” femeii, „ajutorul” pe careDumnezeu i l-a dat, toate acestea au dus la „alungarea din rai”.Credința este deci întoarcerea la Dumnezeu prin stăruința în ru găciunea smerită, pocăința sinceră, milostenia darnică și postul acceptat de în mod liber”<footnote † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Foame și sete după Dumnezeu înțelesul și folosul postului, Editura „Basilica”, București, 2008, p. 54. footnote> - o „refacere”, o „facere nouă” a legăturiicu Dumnezeu, o renaștere
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, cuvântul I, traducere de Preot Prof. D. Stăniloae, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 29, Edit. I.B.M.B.O.R., București, 1982, p. 341. footnote>. Sfântul Vasile a transpus în practică exortațiile la milostenie din predicile sale sociale, confirmând astfel prin fapte tăria convingerilor sale creștine. Stăpânit de un umanism rar întâlnit, imediat după botezul său, tânărul Vasile își împarte averea la săraci. Mai târziu, pe când se afla în fruntea Bisericii capadociene, în timpul secetei
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
bântuite de o îndelungată secetă, care a pustiit totul, nelăsând locuitorilor acestor provincii vreo speranță în dobândirea unei recolte, Sfântul Vasile cel Mare nu s-a mulțumit să țină doar cuvântări fulminante, pline de patetism, în care să îndemne la milostenie, amintind de cei chinuiți de foame, ci el însuși a făcut o a doua împărțire a averii la săraci, hrănindu-i, fără a face deosebire între oameni, fie ei creștini, păgâni sau evrei. Dacă vrem să înțelegem viața acestui episcop
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
erau conduse chiar de către el<footnote Cf. Drd. Samir Gholam, Vasiliada sau instituția de binefacere a Sfântului Vasile cel Mare, în rev. Glasul Bisericii, Anul XXXI (1973), Nr. 7-8, p. 736, Doctorand Ion D. Popa, Sfântul Vasile cel Mare - predicatorul milosteniei, în rev. Studii Teologice, Anul XXIII (1971), Nr. 34, pp. 232-233, Dr. Antonie Plămădeală, Idei sociale oglindite în viața și activitatea Sfântului Vasile cel Mare, în vol. Sfântul Vasile cel Mare - Închinare la 1600 de ani de la săvârșirea sa, Editura
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]