605 matches
-
puternice, în aceeași poziție, acumulând energia solară necesară, să poată face abia sesizabilă următoarea mișcare. Oul țestos este hermafrodit; perfect rotund și translucid. În final, sexul oului este dat de expunerea mai mult sau mai puțin la lumină. Sămânța devine "mirabilă" prin dozarea luminii. Un ou cu plod... Îl urcă-n soare și cunoaște! spune poetul (Ion Barbu). "Lonely George" este unicul exemplar uitat în lume din specia sa. El a trăit într-o perfectă solitudine, supraviețuind printr-un miracol, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ele. De ce acceptăm miracolul creației ca pe ceva obișnuit, sau miracolul vieții, condiția omenească? Teoria speciilor a lui Darwin, simplul act de fecundație al ovulelor ni se pare o explicație într-adevăr satisfăcătoare? Oare nu lipsește nimic? De ce e "sămânța mirabilă"? Ne-am pus problema de ce unele nașteri survin atât de firesc și altele se termină în moarte, fără un motiv aparent? În timp, am desacralizat actul creației, l-am acceptat și însușit ca pe un drept, ca pe cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a consuma viață, această deviație îl deschide către o dependență care nu îmbolnăvește în mod direct, dar care poate investi boala cu aparența eliberării. Subliminal, trupul își neagă existența și visează, prin boală, la o nirvana „naturală“. În această logică mirabilă a celulelor, sin uciderea ar ține de credința somatică în identificarea cu spiritul care se servește de ele. * „Cunoaște-te pe tine însuți“ nu este cea mai potrivită formulă pentru ca un om să ajungă să afle pentru ce trăiește. Ce
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sale. În acele puncte blazate din ochii săi, în spatele cărora stăteau ascunse forțele ce o decăzuseră atât, încă se mai întrezărea puterea cu care, până nu demult, se căznise singură să le țină piept, precum un minuscul Atlas 1 sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de momente, care, spre nefericirea lui Victor și a nimănui, se îndesau de la o zi la alta, o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l, iar atmosfera generală din jurul său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am tot adăugat întâmplări! nu mai puteam... aduse la ureche, sa le ascult pulsul, să le eliberez iar de pomi, de vița de vie, de vinul bun pe care nu-l mai pot sorbi, de spicele grâului grele de sămânța mirabilă, să le ascult cântecul de pasăre întrerupt. Mărturisire Ar trebui un duhovnic cu vocea severă și înaltă, să-i spunem ce se mai întâmplă, cu ființa noastră, uitată aici pe pământ. Ne va certa, va asculta privirea rugătoare, reverența în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Un poet al dorului: Ștefan Baciu, TR, 1993, 3; Ioana Pârvulescu, Brașovul din Pacific, RL, 1995, 3; Pericle Martinescu, Un „șagunist” în Hawaii, RL, 1995, 14-15; Roxana Sorescu, România - spațiu ficțional, LCF, 1995, 27; Popa, Convergențe, 72-77, 82-86; Ioana Pârvulescu, Mirabila Mira, RL, 1998, 34; Popa, Reîntoarcerea, 213-225; Ornea, Portrete, 290-294; Ștefan Baciu, DCS, 81; Dicț. esențial, 44-46; Ungureanu, La vest, II, 67-73; Emil Manu, Poemele poetului Ștefan Baciu, ALA, 2001, 557; Nae Antonescu, Scriitori și reviste din perioada interbelică, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
existența unui suprarealism țărănesc transcriind faptul trăit". Poezia nu permite să ne dăm seama unde se termină fantasticul și unde începe realul, deoarece se produce o suprapunere perfectă între mit și realitate. Iarba din volumul amintit este simbolic similară cu "Mirabila sămânță". Sămânța și iarba sunt mirabile ca sâmburele de ghindă eminescian menit să nască o pădure. Poetul vede în iarbă permanența vieții, dar și o luptă a contrariilor, luptă care face posibil progresul: Vine iarba, înspăimântă orașele/ nemăsurat le încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trăit". Poezia nu permite să ne dăm seama unde se termină fantasticul și unde începe realul, deoarece se produce o suprapunere perfectă între mit și realitate. Iarba din volumul amintit este simbolic similară cu "Mirabila sămânță". Sămânța și iarba sunt mirabile ca sâmburele de ghindă eminescian menit să nască o pădure. Poetul vede în iarbă permanența vieții, dar și o luptă a contrariilor, luptă care face posibil progresul: Vine iarba, înspăimântă orașele/ nemăsurat le încearcă din adânc/ simt forfotind, măsurând, năvălind
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
măr,/ sunt bolnav de sâmburi și de pietre,/ de patru roți, de ploaia măruntă..." Un elogiu adus realului, vieții, nașterii permanente apare în elegia oului, a noua, iar în "A unsprezecea elegie", timpul faptei și al realului ne trimite la "Mirabila sămânță". "A intra curățit în muncile de primăvară,/ a spune semințelor că sunt semințe/ a spune pământului că e pământ". Cu aceste versuri, Nichita Stănescu iese din criză, fapta va deveni sprijinul lui moral ("a te sprijini pe propria ta
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
evocării satului și copilăriei. "Copilul în vin" evocă un obicei cunoscut, frământarea strugurilor în butoaie. Momentul îi stăruie în amintire întocmai ca lui Lucian Blaga, care trăiește și el cu emoție anii când se scufunda în cada cu grâu (poemul "Mirabila sămânță). În evocarea copilăriei pătrund într-o sonoritate retorică și amplă elemente din tradiția satului în care s-a născut. Poetul evocă mese lungi, cotite prin numeroase curți la umbră de zarzăr. Mesenii, ce la Cana Galileei, se ospătează din
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
obiectele în care a fost transformat." "Repetabila povară" reînvie în parte probleme existente și în volumele anterioare îmbogățind registrul liric printr-o mai accentuată pondere civică, dar comunicând și o anumită nostalgie, un profund sentiment al iubirii ajuns ca în "Mirabila sămânță" la amiază, la maturitate. Dacă "Smulgerea din părinți" aduce un sentiment ușor nostalgic, al desprinderii din părinți, fără reușita de a-și depăși condiția, poemul "Repetabila povară" acuză conștiința declinului, a propriului nostru declin: Ca povară îi simt și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
am ajuns să vorbim despre calul/ amicului nostru, cal botezat Ventonică./ Numele acestuia semăna cu/ un diavol căzut într-o groapă postbelică// Saxonul Um era cel mai blond dintre/ Noi. Știa totul despre Filon și/ Iulian Apostatul/ Slavul Nidalov cânta mirabil, visându-l/ în fiecare noapte pe Marmeladov/ Hindusul Gebarau era cel mai interogativ./ Și cel mai întunecat// Despre mine,/ doar ei pot să depună mărturie". La fel, o banală plecare la mare, spre legendarul 2 Mai, se convertește într-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
personală foarte severă (doar 32 de texte) a unor poeme publicate anterior și doar câteva creații noi, un fel de "cântec de lebădă" a celui care avea să renunțe aproape definitiv la chemarea muzelor, și pare să încheie, astfel, o mirabila decadă de creație literară. Gestul este desigur, dramatic, dar nu chiar atat de singular, printre cei de la a caror tradiție poetica se revendică: să nu uităm abandonul, subit și fără întoarcere, al muzei poeziei, de către Arthur Rimbaud, ori tăcerea de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mori (lat., „Adu-ți aminte că vei muri”); Memento, homo, quia pulvis et in pulverem reverteris (lat., „Amintește-ți, omule, că pulbere ești și că În pulbere te vei Întoarce”); Mens sana in corpore sano („Minte sănătoasă În corp sănătos”); mirabile dictu (lat., „admirabil de spus”); mixtum compozitum (lat., „amestecătură”); modus vivendi (lat., „fel de a trăi”); mot-ŕ-mot (fr., „cuvânt cu cuvânt”); Much ado about nothing (engl., „Mult zgomot pentru nimic”); multa paucis (lat., „mult În puține cuvinte”); multum in parvo
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
perceptivă. El demonstrează cu succes cum interacționează istoric schimbarea, transferul și continuitatea valorilor, înfățișîndu-ne cu originalitate un mod de a răspunde istoriei care a fost experimentat (în mereu alte feluri) de practic toți marii scriitori ai literaturii universale". Epilogul acestui mirabil tratat de îmblînzit postmodernitatea ne propune o grădină filosofică, care-l are ca locuitor privilegiat chiar pe autor; un spațiu securizat în contra agresiunii relativului și deconstructivismului puternic distructive. E o grădină la care încă de tînăr a început să lucreze
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
credință, de regulă, degenerează rapid într-o tipică pătură de profitori". Nu putem spune că Revoluția Română nu a urcat pe scaunele puterii o consistentă pătură de profitori, încă activă și la aproape un sfert de secol de la acel moment mirabil. Cine face politică se va abate prin chiar acțiunile ce la întreprinde de la preceptele eticii absolute, transformîndu-se la rîndu-i, sub presiunea rezultatelor faptelor sale. Politica, sigur, nu-i o cale pe care să obținem mîntuirea sufletului: Într-adevăr, politica se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în nr. 91 din 1982 sub titlul neobișnuit de "Senzaționala relatare a sorei sinucigașe Geanina despre care s-a scris și la ziar". Ca un clipit complice cu acele timpuri stranii și irepetabile, ca o reverență față de întâlnirile și lecturile mirabile care m-au format ca jurnalist și scriitor, mi-ar fi plăcut să preiau, pentru acest volum de publicistică, titlul unui articol de-al lui Dan Petrescu, care mi se pare emblematic pentru soarta unui "diarist" lucid și critic: "Zile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
heideggerian loc al deschiderii întru Ființă. Sensul acestei cărți, scrisă cu remarcabil talent literar, cu sensibilitate intelectuală și gingășie sufletească, rezidă în adevărurile ei interioare, în încercarea de a recupera nu un trecut, cu personajele sale „principale”, ci povestea întâlnirilor mirabile, împletirea în rotund a biografiilor cu autobiografia, adică destinul Rotondei sufletești. După ce a tradus Noul Testament și unele părți din Vechiul Testament (Psaltirea, Pentateuhul, Cântarea Cântărilor, Cartea Psalmilor etc.), A. izbutește să ducă la bun sfârșit versiunea românească integrală a Bibliei (2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
pentru trecerea marelui prag. Inventariind toate aceste experiențe biografice, funciare oricărei vieți, realizăm că și atunci când destinul nu ne hărăzește traume speciale, oripilante, avem parte oricum de numeroase deziluzii, cumpene și încercări. Poate că toate acestea nu reprezintă decât o mirabilă hârtie de turnesol, care ne vorbește despre curajul și forța noastră interioară, despre speranță. 2.3.6. Boala, între traumă și devenire „Doar boala aduce ceva nou. Nu-i ea al cincilea anotimp?” Emil Cioran Indiferent de vârsta la care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de altfel, însăși etimologia grecească a cuvântului de terapeut). De asemenea, se mizează și pe imensul potențial de vindecare al oricărei persoane, motiv pentru care acesta devine coautor al întregului proces. Certitudinea care se distilează la acest capitol, dat fiind mirabila unicitate de structură a oricărei ființe umane, este aceea că procesul terapeutic se individualizează în fiecare caz, ca urmare, nu există un set infailibil de rețete. O mențiune specială o datorăm procesului terapeutic al copiilor, în cazul unor boli cotate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
unui viraj spiritual. Această fastuoasă și întemeietoare alchimie lăuntrică este condiționată de nivelul său de credință religioasă, de aceea implicarea unui preot, evident, doar cu aprobarea pacientului, devine foarte utilă. Desigur, există numeroase exemple care pot proba cum funcționează acest mirabil proces de spiritualizare în cazul terminalilor și care sunt consecințele impresionante cu care se acompaniază uneori. Cercetând palmaresul cazuistic al reputatului psihoterapeut I. Yalom (2009), vom prezenta cazul pilduitor al Paulei, suferindă de un cancer mamar, multiplu metastazat. Devenind o
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care-i ascultă extaziați sînt, fără excepție, albi. Se pare că nu am cum evita... A 7-a Bienală de Arte de la Savonnière. Insistențele cîștigă. Sere imense, prisme ale irizărilor fluviului. Ei bine, artiștii nu au cruțat nici un cotlon din mirabilele răsaduri. Dar cine-s artiștii? Titlul manifestării nu specifică amatorismul ei, fie el și... Bienal. De ce? Nu ca noi, care încă mai... beneficiem de soluția (sovietică) a Uniunii Artiștilor Plastici (totuși, filtru serios în calea imposturii amatoare), în Franța, ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adică nici nu a existat pentru cei tineri și frumoși (și mai puțin frumoși), care, vară de vară, se despuiau acolo și, atemporali Adami și Eve, trăiau într-un Eden doar al lor. Dar, am adăuga imediat obligatoriu, departe de mirabila plajă, regimul își consuma dur urîțenia lui de împrumut asiatic. Zi-noapte, generalizat, în acompaniamentul lozincilor bolșevic găunoase, urlate de la tribunele lui 1 Mai și îngînate fals de... masele largi populare. De bine-de rău, masele astea își tîrîiau traiul cum puteau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mereu, la opțiunea înstrăinării. Nici urmă de găunoșenie patriotardă în formulare, din moment ce abolirea totalitarismului chiar oferă totala împlinire de sine. Fie ca recurgînd, o secundă, la nota sarcastic glumeață singurii români care să-și mai dorească împlinirea într-un Occident mirabil să fie doar bieții căpșunari. Și asta nu sub apăsarea implacabilului destin, ci ca soluție de moment. 13 decembrie Probabil că drăguțul băiețică ce-mi bătea acum o săptămînă în ușa atelierului, înmîndu-mi invitația la un iminent vernisaj, era chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de altfel, de a estompa un trecut ce li se pare nepermis de desuet. Și total irelevant în fluxul internațional al momentului. Paciența noastră însă în fața acestui dihotomic spectacol pare să nu aibă limite. Alături de foaia aceasta aflîndu-se acum o mirabilă farfurie cu ouă stahian închistrite, să ne fure, o clipă, nostalgia după fabuloasele figuri ale tîrgului de-al'dat. Pe cît de pitorești în substanța pînzelor lor, deja muzeificate sau tezaurizate în prospere case, pe-atît de la fel de pitorești în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]