604 matches
-
necurmate faceri 19. Creația înseamnă ascensiune, relief ce se înalță în adânc ridicând întregul poem: "florile/ spre alte foarte înalte poieni tânjind/ mai invocă și-acum/ lumina ta fără de nume20". Între ceea ce se dă ca început al nepătrunsului ascuns - sămânță mirabilă - și ceea ce se deschide în floare și apoi în fruct, câmpul revelării posibilului ia trup de lumină. "Mirajul unui dulce fruct" căzut "neașteptat în palme - dar21" nu arată mai mult decât survenirea luminii; nu apariția în lumină a unui decor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vedere al aprecierii operei de artă - despre "cuprinderea intuitivă" a gustului estetic și despre "critica imanentă" posibilă prin intuiție (cf. Artă și valoare, în Lucian Blaga, Opere 10. Trilogia valorilor, Editura Minerva, București, 1987, pp. 547, 548, 561, 585). 3 Mirabila sămânță, în vol. Poezii (1962). 4 Cuvinte către fata necunoscută din poartă, în vol. Nebănuitele trepte (1943). 5 Mirabila sămânță, în ed. cit. 6 Încântare, în vol. Nebănuitele trepte. 7 Fântânile, ciclul Vârsta de fier, în vol. Poezii, ed. cit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cf. Artă și valoare, în Lucian Blaga, Opere 10. Trilogia valorilor, Editura Minerva, București, 1987, pp. 547, 548, 561, 585). 3 Mirabila sămânță, în vol. Poezii (1962). 4 Cuvinte către fata necunoscută din poartă, în vol. Nebănuitele trepte (1943). 5 Mirabila sămânță, în ed. cit. 6 Încântare, în vol. Nebănuitele trepte. 7 Fântânile, ciclul Vârsta de fier, în vol. Poezii, ed. cit. 8 Am înțeles păcatul ce apasă peste casa mea, în vol. În marea trecere. 9 Cântecul focului, ciclul Corăbii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Nebănuitele trepte. 23 Rune, în vol. La cumpăna apelor; Ioan se sfâșâie în pustie, în vol. Lauda somnului (1929); Arhanghel spre vatră, în vol. La cumpăna apelor. 24 Suprema ardere, ciclul Corăbii cu cenușă, în vol. Poezii, ed. cit. 25 Mirabila sămânță, în vol. Poezii, ed. cit.; Veghe, în vol. Nebănuitele trepte. 26 Echinocțiu de toamnă; Götterdämmerung, ciclul Vârsta de fier, în vol. Poezii, ed. cit. 27 Imagine care "este doar absorbită de alt tot mai vast, din partea căruia ea primește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Mare incognitum (1967), în Dimitrie Stelaru, op. cit., p. 173. 7 "Perspectiva pe care filosoful și-o creează în mod artificial asupra naturii este pentru artă perspectiva originară și naturală. Ceea ce numim natură este un poem închis într-o tainică și mirabilă scriere". Dar "natura nu este pentru artist mai mult decât este pentru filosof, anume doar lumea ideală care apare prin limitări permanente ori doar reflexul imperfect al unei lumi ce nu există în afara lui, ci în el" (F. W. J.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
meditase îndelung la somnul fatidic indus ei de sinuozitățile monotone ale zidăriei, ce trebuie că îi răpiseră cea mai mare parte din puterea-i terifiantă, iar Labirintul îi păruse atunci indisolubil legat de pierderea vigilenței, ce precede pierzania finală: un mirabil instrument de previzualizat imprevizibilul, de uzat puterea lui de surprindere. Dacă dormea atât de adânc încât să fie surprins de Tezeu, Minotaurul se va fi simțit îndeajuns de bine în întortocheata incintă pentru a putea fi bănuit de locuirea ei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe toate părțile viziunea - toată fandoseala asta îi părea lui Rică un simptom al surzeniei pe care-o aduce emanciparea de nevoi. Ah, obscenitatea mizeriei devenite obiect de contemplație! Cine trăiește eminamente spre a se minuna sfârșește prin a găsi mirabilă chiar și dejecția neputinței ultime. Le-o trântise arhitecților de rămăseseră ca la dentist! Numai de-ar fi priceput ei bine ce voia el de fapt să spună, ca doar erau destul de deștepți... Ce, n-aveau altă treabă decât să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
În măsura derizorie în care este, seamănă cu o picătură de apă năclăită din abundență de calcar și în curs de cădere către ascuțișul unei stalagmite. O microplanetă mlăștinoasă. În deschiderea dintre doi colți ai eternității, ea se-nfioară de surpriza mirabilei suspensii. Preocupările estetice nu lipsesc în cădere; bineînțeles, rămâne de văzut dacă splendoarea fulgurantă clădită pe Apistia va evolua până la sustentația autonomă, ori dacă, dimpotrivă, ea nu apare decât pe fondul și grație rânjetului întunecat înconjurător, electrizat de fior. Apistia
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ea însăși foarte impresionabilă. Un fel de delir al autonomiei trăit aievea și dirijat împotriva trăirilor spontane ca ripostă la puterea lor iritantă de a ne răvăși imaginea; o încercare de rupere a continuității curentului ce ne traversează în favoarea asimetriei mirabile a izvorului, în stare să dăruiască fără a primi. Dar Ian pricepuse foarte bine că insensibilitatea cu pricina exprima mai mult o dorință fantasmată decât o calitate reală. − Ar putea fi considerată chiar hiper-deconstrucționistă, zise Rudi, dacă ținem cont de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
băiatul simți în mână arsura brațării ei. Ochiul unui ciclon rămâne senin. Când o privi, pupilele femeii nu-i reflectară defel imaginea pentru că le lipsea întunericul strict privat de pe fund. Compacți, irișii azurii erau două picături gemene de depărtare prelinse mirabil în dimensiunea tangibilului. Posesoarea lor se jenă cochet de propria-i dezlănțuire pasională asupra unui necunoscut; întrezărise prin el o ieșire nesperată din lumea ei, însă până să ajungă realmente la ea mai era, probabil, drum lung și ocolit. Nici
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în atmosfera privilegiată a unui mediu constituit din "catedrale de aer", temeinicite cu ideile și sufletele scriitorilor "închiși" în marea bibliotecă, dar și ale celor care au participat la saloanele amintite. O, ce minunat e să fii stăpânul unei lumi mirabile de hârtie și cuvinte! Sufletul tresare, se uimește, se înflăcărează, pulsează o dată cu bucuria de fiecare zi a cunoașterii, cea tescuită între filele cărților pe care le credem nepieritoare. Și cum să fie altfel? Cărțile sunt mărturii ale lumii, sunt rănile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
aspecte încântătoare pe care ți le poate oferi această minunată și tulburătoare câmpie! Nu a văzut, deoarece Dumnezeu, în "bunătatea" Lui proverbială, îi luase lumina ochilor. În schimb, a auzit și a simțit. În nopțile scurte de vară, a auzit mirabila polifonie a muzicii nocturne, interpretată magistral de artiștii îmbrăcați în fracuri ireproșabile, cărora indivizi cu vederi obtuze le reproșează anumite carențe privind latura materială a existenței, făcând aluzii transparente la niște împrumuturi contractate în sezonul hibernal... A auzit foșnetul liniștit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Cernavodă pînă la Marea Neagră, dovezi ale tragediei ce ne-a fost impusă aproape jumătate de veac, vor rămîne o taină. Elisabeta Rizea, supranumită Viteaza din Nucșoara (acesta este și titlul episodului la care facem trimitere), a fost una dintre acele mirabile persoane care, chiar cu riscul condamnării la moarte, au ajutat pe luptătorii din munți. "Rezistența armată din Carpații Făgărașului a fost cea mai lungă încleștare dintre românii sîngerînd pe creste, spre a păstra onoarea acestui neam, și regimentele de Securitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
capodoperei lui Leonardo în această cutie de sticlă. Peretele translucid are o nuanță gri și creează un efect prismatic, mărind ușor dimensiunile naturale ale tabloului, spre beneficiul celor care îl privesc. O „denaturare” atent calculată. Ce gânduri poți avea în fața mirabilei pânze? Zâmbetul Artei adresat timpurilor perisabile, șirurilor de oameni care încremenesc o clipă în fața sa, înainte de a dispărea în neant... Mona Lisa este unul dintre acele câteva lucruri ale geniului uman pe care dacă le-ai văzut, ești îndreptățit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
viermișorii de pe groapa de gunoi în putrefacție. Dar dacă tot universul e o groapă de gunoi în putrefacție? Vezi, de asta a căzut îngerul, că prea problematiza...! N-ar fi mai de dorit să identificăm Poezia cu acea întâlnire (ad)mirabilă de pe drumul Damascului, care l-a transformat din temelii pe Apostolul Pavel? Remuse, Remuse, de ce te prigonești? Omul fuge toată viața de sine, când ajunge, în sfârșit față în față cu sine însuși, trebuie să se recunoască și să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și ale prostului gust, de ce să o mai criticăm și noi? Și, așa cum față de o persoană cu handicap nu poți avea decât o atitudine binevoitoare, orice gest cultural devine la televizor „o sărbătoare a spiritului“, „un eveniment extraordinar“, „o întâlnire mirabilă“. Spiritul critic este total abolit. Desigur, procedând astfel, nu putem decât săi îndepărtăm pe telespectatori de cultură. În primul rând, litania adulatoare este extrem de plictisitoare și chiar și cei interesați de „sărbătorile spiritului“ vor prefera să schimbe canalul (nici măcar oamenii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
acoperire latentă. Poate nu aveam dreptate, probabil că nu aveam, fapt e însă că nu am izbutit să-i acord mai mult decât stimă. Nu mă uimise îndeajuns, cum mă uimesc de regulă împlinirile poetice (nu neapărat „majore”, dar totdeauna mirabile). Șase ani mai târziu, după ce între timp apăruseră alte volume de Nichita, salutate cu elogii cvasiunanime, mi-am exprimat public niște rezerve față de ceea ce îmi părea o supralicitare. Evident, greșeam. Greșeam ̀ n esență, dar poate nu în ce privește primejdia în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban, Pavel Dan, Mircea Eliade ș.a.). Contrar afirmației lovinesciene potrivit căreia literatura română ar fi lipsită de memorialiști, comentatorul demonstrează convingător că opera literară reflectă, mai mult decât în alte arii culturale, conștiința prezenței în timp. Itinerarii mirabile (1992) investighează aspecte ale creației-proiecție imaginară, considerate din unghiul unui parcurs inițiatic. Este confirmată astfel teza călinesciană a dialogului contemplativ, pe verticalitate, în detrimentul amplitudinii spațiale în sensul călătoriei odiseice (V. Voiculescu, Mihail Sadoveanu, Dan Botta). Se conturează ideea că fără
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
Cocea, Octav Șuluțiu, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, V. Voiculescu ș.a.) și de intervențiile publicistice, nu o dată acide, polemice. SCRIERI: Biografii posibile, I-III (în colaborare cu Ileana Corbea), București, 1973-1983; Profitabila condiție. Romanul aventurilor secrete, București, 1983; Itinerarii mirabile, București, 1992; Istoriografia literaturii române vechi, I, București, 1996; Întoarcerea proscrișilor, București, 1998; Noi, cei din pădure, București, 2000; Divagațiuni cu Anton Holban, București, 2001; Nicolae Cartojan regăsind calea spre Padova, București, 2001; Resemnarea Cavalerilor (în colaborare cu Ileana Corbea
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
ST, 1983, 12; Nicolae Manolescu, Anii de ucenicie, RL, 1985, 18; Ion Vlad, Interviul, dialogul, confesiunea, TR, 1985, 19, 20; Dan Stanca, Supralicitarea fanteziei, RL, 1991, 38; Gheorghe Grigurcu, Idealismul istoriei literare, F, 1992, 2; Dan Petrașincu, În preajma unor „itinerarii mirabile”, RL, 1993, 3; Pavel Chihaia, Receptarea textelor medievale, RL, 1996, 26; Gheorghe Grigurcu, Despre literatura veche, RL, 1998, 21; Dicț. scriit. rom., II, 284-285; Titu Popescu, Două interpretări ale literaturii exilului, „Curierul românesc”, 1999, 6; Dan C. Mihăilescu, Despre exil
FLORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
fost să fie.” Căci, nod dureros de sensibilitate, ea „își petrece viața și moartea într-o cameră cu pereții mult mai subțiri decât chiar membrana timpanului”, soarta îi pare „cumplită-înseninare, chinuitoare limpezimi, îndurerate transparențe”. În curgerea timpului, încearcă oprirea clipei mirabile („Ascult cum bate valul fierbinte / Pe-un țărm al mării ce arde, de foc / și nu-mi găsesc starea-n lumina cea rece / și caut starea pe loc”) și dorește să afle o cale a transfigurării: „Lutul din care sunt
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
G.: celebrarea unei lumi mirifice și sentimentul elegiac, adesea sumbru, al timpului devastator. Glas de ceară (1972) continuă evocarea cu prohodirea tatălui dispărut (prezență tutelară și în alte cărți), a mamei, a tuturor „rădăcinilor”, într-un perpetuu balans între viața mirabilă, în armonie cu cosmosul, și amenințarea morții. În Masa de mire (1975) predomină starea de comuniune cu universul: „A fi prieten cu un arbore, / Mirele unei flori. / A avea întâlniri secrete cu sorii.” Poetul se „aburește” de lună, umblă „meditabund
GOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
forjând alteori crearea altora, dar motivația nu era napărat una "iluministă", ci e vorba de o necesitate proprie. Un alt aspect merită discutat în această privință: plasat în climatul culturii românești al epocii, un autor precum Cantemir pare o apariție mirabilă. Nu realizarea magistrală din Istoria ieroglifică este în măsură să fixeze nivelul culturii sau al "literaturii" române de la începutul secolului al XVIII-lea. Capodopera lui Cantemir nu reprezintă un simptom al excelenței culturale autohtone, ci un accident, un moment de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
are încredere în rațiune. Dovada cea mai clară este faptul că îndrăznește să trateze, cu o totală lipsă de deferență, simboluri animaliere creștine cu o mare autoritate în epocă. Spiritul său este unul raționalist, nu religios. În fine, o realizare mirabilă a culturii române o reprezintă o traducere aproape intergrală a Istoriilor lui Herodot, la mijlocul secolului al XVII-lea. Manuscrisul, descoperit de Nicolae Iorga la mănăstirea Coșula și editat în transcrierea lui C. Onciu în 190979, nu se înscrie în nici o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de evitat, în funcție de contextul în care sunt plasate. Toate reprezintă, pentru bunul creștin, repere pe drumul către mântuire. Ce relevanță, ce pertinență are noțiunea de fantastic aplicată Evului Mediu? Conceptul mai potrivit ar fi, consideră Jacques Le Goff, cel de "mirabil", pe care însă Biserica îl respinge sau îl relativizează: "Biblia este, dacă nu sursa a tot ce există, măcar termenul de referință pentru tot. Aceasta explică de ce, atunci când va reapărea mirabilul, el va avea o anumită independență, pentru că va fi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]