1,480 matches
-
dezbrăcarea de „idolul dorinței” (care rimează nu doar la propriu, deși în mod înșelător, cu divinitatea, Abgott vs. Gott) dorul de a fi Fecioară (s. 23) sau chiar „lăuză a Domnului” (s. 151). Acest limbaj șocant, frecvent întâlnit și la misticii răsăriteni (Origen, Grigorie de Nyssa, Simeon Noul Teolog), primește un contur pronunțat atunci când subiectul actualizează condiția Fecioarei printr-o „mirabilă înrudire” (s. 157, Wunderliche verwandnuß). Copil al Tatălui (s. 162), dar și păstor al pășunii care însuși „Domnul S-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
loc, amintind aici de celebrele imagini folosite de Sf. Maxim Mărturisitorul în „Mistagogia” sa. Trăind logica donației până la ultimile consecințe (s. 142: „Cât ești de dăruit, atât ești de iubit”/ Je mehr man sich ergiebt/ je mehr wird man geliebt), misticul îndumnezeit devine icoană vie a Domnului (s. 105: Das Bildnuß Gottes), rază și sclipire a razei Lui. Rugăciunea tăcută (exaltată în toată tradiția răsăriteană de la Ignatie Teoforul, trecând prin Isaac Sirul, și până la Teofan Zăvorâtul) dezvăluie secretul ultim al pietrei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sacramental sever îmbină ascetismul penitențial cu exuberanța unui veritabil „dialog interior” între sufletul înaripat și Dumnezeu. O rară sensibilitate apofatică exprimă refuzul obiectivării absolutului sub forma unor scheme dialectice, preferând slăvirea lui Dumnezeu din perspectiva economiei mântuirii. Dumnezeu îi apare misticului cu familiaritatea pe care psalmii biblici o emană. Freamătul viu al căutării Cuvântului se topește într-un limbaj alchimic. Precum Sf. Efrem Sirul sau Dionisie Areopagitul în lumea răsăritenilor, Angelus Silezius provoacă teologia simbolică cu metafore iconoclaste; Dumnezeu „este nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vezi oare” (Die Ros’ ist ohn warumb/ sie bluehet weil sie bluehet/ Sie achtt nicht jhrer selbst/ fragt nicht ob man sie sieht). În fine, tema „nimicnicirii” apare în prelegerea „Ce este metafizica?” (1930): Du mußt nichts seyn spune același mistic german (s. 24), făcând aluzie la teologia paulină a aneantizării (kenosis). „Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sunt”1. Jocul, înțeles ca figură prin excelență a ceea ce Părinții greci numeau prin oikonomia, destituie orice primat al dualismului epistemologic „subiect-obiect” și promovează un model hermeneutic extrem-contemporan, acela al indeterminării. Multiple consonanțe ivite din respirația minții unificate a marelui mistic baroc Angelus Silesius devin probele actualității celor două mari discipline ale concretului: mistica și fenomenologia. Vasul răbdării și chipul blândețelortc "Vasul răbdării și chipul blândețelor" Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut Ioan 20, 29 Orice miracol îl
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
descoperită sfinților Săi” (Coloseni 1, 26). Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianostc "Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos" Citește continuu și cu nesaț din cărțile învățătorilor despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Isaac Sirul Ereditatea misticii bizantinetc "Ereditatea misticii bizantine" Alături de Iosif Isihastul, Paisie Aghioritul sau părintele Porfirie sau Teoclit Dionisiatul, arhimandritul Emilianos reprezintă o apariție năprasnică pe scena monahismului atonit contemporan. Cunoscute cititorului român prin traducerile apărute la Editura Deisis în colecția „Mistica”, seria „Scrieri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
polemic. De aici provine limpezimea interioară și agilitatea duhovnicească a vorbitorului. Din primele pagini ale volumului, cititorul este surprins de prospețimea pascală a unei extraordinare prezențe duhovnicești. Non multa, sed multum. Este remarca firească, dictată de întâlnirea cu scrierile unui mistic. În pofida suportului rece al tipăriturii, cuvântările părintelui Emilianos conservă fina acustică a prelegerilor originale. Nimic nu pare pierdut: căldura respirației, ezitările intermitente, exclamații neașteptate, jocuri de cuvinte, ironii și puncte de suspensie. Cele douăsprezece cuvântări devin tot atâtea repere tematice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bucuria de a fi plecat deja pe cărarea Împărăției nu alungă mirarea. Uimirea îmblânzește gesturile mai mult decât cuvintele; gesturi de copil, care cuprind mângâierea tandră sau atingerea temătoare, fără să cunoască violența poftei sau plăcerea manipulării. Prin contemplația naturală, misticul își însoțește mirarea, nevăzut și neauzit, cu o perpetuă laudă (Evagrie Ponticul). Monahul face în sine sinteza între percepția oculară a lumii - care pentru greci este un mic rezumat taumaturgic - și sensibilitatea auditivă a poeticii iudaice, înclinată teocentric spre imnografie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
face pe Yannaras să afirme că „apofatismul esențialist” al lui Augustin sau Toma d’Aquino (1225-1274) nu ne adresează o invitație la poetica doxologică atât de specifică tradiției răsăritene. Asemenea judecăți generalizante sunt dublate de alte aprecieri riscante la adresa marilor mistici ai Occidentului: Bernard de Clairvaux, Gulliaume de Saint-Thierry, Tereza de Ávila sau Ioan al Crucii. Întreaga serie de sfinți ai Occidentului este blamată ca un produs al unei psihologii devoționale căreia i-ar scăpa miza relației apofatice cu Dumnezeu 4
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
relația bipolară, ceea ce duce la o definire îngustă a comunității, inaplicabilă agregatelor umane mai mari. Un alt punct în care Etzioni se desparte de Buber (și, aș spune, de teologie) este morala: pentru Buber (ca și pentru cei mai mulți teologi și mistici, cel puțin în monoteismele Cărții), Dumnezeu este amoral. În orice caz, este ireductibil la morala umană, ceea ce îl face inutilizabil în proiectul comunitarist, modern și secular, pentru care mistica nu este o temelie legitimă, nici măcar sub forma întru câtva atenuată
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și luptă. După R. Petrescu «armele acestea delicate se pregătesc cu Încetul». Să nu ne mirăm - cu alte cuvinte - că A. Toma, Maria Banuș, Dan Deșliu, Radu Boureanu și toți poeții noștri, nu scriu de pildă atât de «frumos» ca misticul Blaga. Fenomenul e după d-sa, explicabil și noi ar trebui, adică, să ne consolăm la gândul că În viitor ei vor atinge aceste «culmi», deoarece «armele se pregătesc, dar cu Încetul». Pentru aceasta e «nevoie de un foc». Autorul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acele demersuri de cunoaștere care mențin obiectul cunoaștere într-o relație de exterioritate cu subiectul nu vor putea conduce la rezultate care merită pe deplin numele de cunoaștere. Cei mai categorici, din acest punct de vedere, pot fi considerați gânditorii mistici ai epocilor mai îndepărtate sau mai apropiate, care au conceput cunoașterea supremă drept o identificare a subiectului cu obiectul cel mai înalt al cunoașterii, cu Dumnezeu, cu absolutul. În această ipostază extremă a unui concept al cunoașterii orientat spre conținut
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
antimasonică să fie purtată împotriva individualismului liberal, a scientismului, a cartezianismului și kantianismului, a democrației, a monarhiei constituționale și republicanismului (care structural sunt aproape același lucru), a socialismului, a protestantismului religios de toate formele, dar și a galicanismului catolic, a misticii individualiste de la Fericitul Augustin până la Francisc de Assisi, a kabalisticii, a teosofiei, a asiatismului panteist, a umanitarismului etc. etc.95 Asemenea pagini abundă în publicistica lui Ionescu. Gândirea lui Nae Ionescu este însăși antiteza tradiționalistă, ortodoxistă și naționalistă a umanitarismului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un țăran analfabet nu există nici o diferență” (Ibidem, p. 93). Ce credea un om cu asemenea convingeri despre Kant și despre luminare? „Eu am citit Critica rațiunii pure ca student și am înlemnit de emoție. Acum am față de ea, ca mistic biblic, considerația pe care am avut-o față de Informația Bucureștiului” (Ibidem, p. 61). Descartes, Meditații metafizice, trad. Ion Papuc, Editura Crater, București, 1999, p. XXXII. Ibidem, p. XXXIV. Vezi I. Kant, Religia în limitele rațiunii pure, ed. cit. p. 249
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
e motivul. Răspunsul blând al lui Ungureanu, care i-a spus că plânge pentru durerea fraților, l-a enervat pe Zaharia: „Cum, nu te-au bătut? ș...ț Ia să-i faci tu o caracterizare și să spui despre alt mistic înrăit ca tine, de banditul Bordeianu, ce părere ai despre el?”. Ungureanu a răspuns simplu: „Fratele Bordeianu este un om blajin” - declanșând astfel furia lui Zaharia, care l-a călcat în picioare și l-a snopit în bătaie 1. Dumitru
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
o lucrare matură, cu multe interpretări originale. Profesorul se referă pe larg la Învățăturile lui Pseudo-Dionisie, Ioan Climax, Grigore Palamas („eroii” și modelele lui Stăniloae), fără să lase deoparte marii teologi ai primelor secole precum Origen, Capadocienii, Evagrie și marii mistici germani, Eckhart și Tauler. Crainic era, de asemenea, la curent cu lucrările lui Papamihail despre Filocalie și cu cele ale lui Irénée Hausherr, pe care Îi citează admirativ. Rolul său În redescoperirea misticii ortodoxe, patristice și bizantine este de altfel
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a format la școala lui Origen (direct sau prin intermediul lui Evagrie), Împrumutând mai multe teme fundamentale, precum aceea a Îndumnezeirii omului. În Ambigua, Maxim propune o corectare a teologiei origeniene, expunându-și totodată propriul său sistem metafizic, refondator al unei mistici intelectuale. Mai Întâi, el critică și respinge concepția despre enada primordială, așa cum apărea ea descrisă la Începutul lui De principiis. Conform scenariului lui Origen, Îndumnezeirea „ființelor raționale” s-ar fi realizat dintru Început, pentru că acestea fac parte din pleroma divină
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
propune o cronologie a scrierilor lui Maxim etc. Chiar dacă se declară În dezacord cu tezele lui P. Viller și I. Hausherr, care, În opinia lui, ar pune un accent prea apăsat pe influența lui Origen și a lui Evagrie asupra misticii maximiene, el recunoștea acest lucru cu toată onestitatea și citează mai multe referiri la Evagrie În notele sale de subsol. În schimb, se declară perfect de acord cu Urs von Balthasar, pentru care opera lui Maxim constituie o sinteză originală
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Teologul care l-a marcat cel mai mult pe Stăniloae rămâne, fără Îndoială, Grigore Palamas (secolul al XIV-lea) - și aceasta din mai multe motive. În primul rând, Palamas i-a oferit o explicație completă și coerentă pentru soluționarea problemei misticii creștine. El răspunde Într-un mod foarte convingător la Întrebarea: cum se comunică pe de-a-ntregul Dumnezeu omului fără ca prin aceasta transcendența să-și piardă caracterul de transcendență? Altfel spus, cum este cu putință Îndumnezeirea omului În această viață? Apoi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
omul ar fi incapabil să „dorească unirea cu Dumnezeu”. Căci, spune el, natura umană, ca toate naturile create, nu poate să tindă decât spre finalitatea ei „naturală”, așadar mărginită de legile creaturale. Se află În joc, cum vedem, Însăși esența misticii și a misticii creștine, În special. Chestiunea absurdă este că, Începând cu generația imediat următoare, teza cu pricina, susținută, precum am văzut, Împotriva sfântului Toma, a ajuns să fie considerată ca aparținând acestuia. Gaetano o reia În celebrul său Comentariu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
incapabil să „dorească unirea cu Dumnezeu”. Căci, spune el, natura umană, ca toate naturile create, nu poate să tindă decât spre finalitatea ei „naturală”, așadar mărginită de legile creaturale. Se află În joc, cum vedem, Însăși esența misticii și a misticii creștine, În special. Chestiunea absurdă este că, Începând cu generația imediat următoare, teza cu pricina, susținută, precum am văzut, Împotriva sfântului Toma, a ajuns să fie considerată ca aparținând acestuia. Gaetano o reia În celebrul său Comentariu la Summa theologica
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
albe, zile negre, București, 1991, pp. 176-177. Deopotrivă poet și teolog, Crainic era preocupat de raportul dintre poezie și mistică. El descoperise mistica occidentală citind cartea doctorului H. Delacroix, Etude d’histoire et de psichologie du mysticisme, 1902; capitolul despre misticii medievali din Istoria generală a filosofiei de P. Deussen ; și cărțile de popularizare ale lui Lehmann. Hugo Ball și mai seamă Henri Bremond, acesta din urmă cu La poésie pure și cu La prière et la poésie, l-au influențat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ocolit? Își poate persoana construi și conduce propriul său destin? La această Întrebare, L.A. Seneca răspunde: ducunt volentem fata, nolentem trahunt - oricât te-ai Împotrivi, destinul tot se Împlinește. Problema destinului i-a preocupat pe mulți specialiști: filosofi, medici, psihologi, mistici, moraliști etc. Destinu a fost privit ca determinism al vieții, ca timp trăit de către individ, dar și ca ceva obscur, independent de voința și de posibilitățile de Înțelegere ale omului, ca ceva care-i este impus acestuia din afara lui, și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
văzduhului”), pe care numai Poetul are tăria și determinarea să le străbată, în virtutea unor afinități esențiale: „Poetul și Pustia, pururea frați / Porniți în căutare prin Pustie / Maica lor e Pustia și ei sunt îmbarcați / Pe-o navă-mpotmolită în Pustie.” Ținut mistic în care începutul lumii coincide cu sfârșitul ei, Pustia este, în viziunea poetică a lui A., o heterotopie în care coexistă, în mod paradoxal, eternitatea și devenirea, transcendența și imanența, căderea și împlinirea: „În Pustie totul stă, în pustie / Totul
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
orbește, și-a pierdut simțul realității și a luat-o razna. Oricum, cred că, în același timp, era foarte preocupat și de problema mântuirii. Altfel, nimeni nu ar fi renunțat la lume ca să îl urmeze. Parcă ar fi avut ceva mistic în el. Același lucru e valabil și pentru mine, în ceea ce privește yoga și practica ascetică am avut parte de experiențe mistice. - În prezent Aum, în absența lui Asahara Shōkō și a problemei cu Tantra Vajrayana, încearcă să urmeze aceeași doctrină. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]