1,977 matches
-
un fluier sau dați-mi un pai,⁄ Ce chef am de-un cântec de dor și de drag!⁄ Să zboare ca vântul acolo, pe-un plai,⁄⁄ Să simt cum tresaltă țărâna din prag,⁄ Să-mi stâmpăr un foc ce mă mistuie, vai!⁄ E mult prea departe iubitu-mi meleag!” Dați-mi un fluier, pag. 56). Acum, de ziua ei, îi dorim ca, în cel mai scurt timp, să ne invite și la lansarea unui volum de poezie, pe care știm că
LANSAREA CĂRŢII DE TEATRU MINIONA DE IOANA STUPARU (RECENZIE DE FLORICA GH. CEAPOIU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356553_a_357882]
-
rupe vreascuri bogate pentru rugul aprins de Sậnziene - nu știu cậtă neghină-oi mai cerne, de-oi mai iubi și alte Elene, dar m-oi înfrupta cu nesaț din mireasma vậntului străveziu - și-i voi pretinde prea-milostivului vis să se mistuie că un stejar biruit de ultimul meșter pentru o ușă, ori pentru o fereastră - își va afla liniște dulce într-un cuib nou, de pasăre măiastra, sub flamura de curcubeu, ori într-o doina a lui Barbu lăutar- ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
viuvoi rupe vreascuri bogate pentru rugul aprins de Sậnziene -nu știu cậtă neghină-oi mai cerne, de-oi mai iubi și alte Elene,dar m-oi înfrupta cu nesaț din mireasma vậntului străveziu -și-i voi pretinde prea-milostivului vis să se mistuie că un stejarbiruit de ultimul meșter pentru o ușă, ori pentru o fereastră -își va afla liniște dulce într-un cuib nou, de pasăre măiastra,sub flamura de curcubeu, ori într-o doina a lui Barbu lăutar-... XIV. ELOGIU ARMONIEI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
care cheamă, freamătă ca un stup de albine... gata oricând a-și lua tributul, lăsând în urmă tristețea florilor. Vaste, inepuizabile sunt posibilitățile poetei în exploatarea registrului simbolic. Nu lipsesc din volum teme ca: tristețea, iubirea, melancolia, deznădejdea, dorul.... “ Mă mistuie gândul și dorul pribeag, / Sub tâmple se zbate dorința nătângă”/.... Natura ocupă un loc important, fiind mediul unde poeta se încarcă “energetic” , se purifică... trăirile împrospătate deschizându-se asemenea mugurilor încărcați de sevă. “ În suflet / muguri se dezghioacă / și se
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
combustiei și "intră sub auspiciile apolinismului contemplativ" (Z. Cârlugea), ca în "Vară de noiembrie", care este în întregime un ciclu erotic. Eliberată de senzații, poezia proiectează asupra temei fascicole de lumină care amplifică semnificația gestului "în universul în care se mistuie mereu" vraja basmului, iubita poartă un tâlc solar: "Solar e tâlcul ce tu știi oricând/ atâtor lucruri să-mi împrumuți" ("Vară de noiembrie"). În general, la Blaga femeia nu are identitate, poetul cântă femeile fără circumstanțele clipei. Iubita e lipsită
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
ca în viziunile bachelardiane, fiind element fundamental. Poezia lui Bacovia, de exemplu, nu poate suferi de acest complex al arderii, al focului - Bachelard îl denumește "complexul lui Empedocle". Așa cum spuneam, Bacovia nu poate suferi de "complexul lui Empedocle", care, îl mistuie pe Eminescu până la suferința genială: "Păsarea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,/ Dar oameni ce se mistuie nu mai răsar din când în când". "Arderile interioare, combustiile sufletești constituie treapta supremă a unei vieți intelectuale intense" (Z. Cârlugea): complexul
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
al arderii, al focului - Bachelard îl denumește "complexul lui Empedocle". Așa cum spuneam, Bacovia nu poate suferi de "complexul lui Empedocle", care, îl mistuie pe Eminescu până la suferința genială: "Păsarea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,/ Dar oameni ce se mistuie nu mai răsar din când în când". "Arderile interioare, combustiile sufletești constituie treapta supremă a unei vieți intelectuale intense" (Z. Cârlugea): complexul lui Prometeu este complexul Oedip al vieții intelectuale, așa cum subliniază Bachelard în Psychanalyse du feu". Încă din "Poemele
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
combustiei și "intră sub auspiciile apolinismului contemplativ"(Z. Cârlugea), ca în "Vară de noiembrie", care este în întregime un ciclu erotic. Eliberată de senzații, poezia proiectează asupra temei fascicole de lumină care amplifică semnificația gestului "în universul în care se mistuie mereu"vraja basmului, iubita poartă un tâlc solar: "Solar e tâlcul ce tu știi oricând/ atâtor lucruri să-mi împrumuți"("Vară de noiembrie"). În general, la Blaga femeia nu are identitate, poetul cântă femeile fără circumstanțele clipei. Iubita e lipsită
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
ca în viziunile bachelardiane, fiind element fundamental. Poezia lui Bacovia, de exemplu, nu poate suferi de acest complex al arderii, al focului - Bachelard îl denumește "complexul lui Empedocle". Așa cum spuneam, Bacovia nu poate suferi de "complexul lui Empedocle", care, îl mistuie pe Eminescu până la suferința genială: "Păsarea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,/ Dar oameni ce se mistuie nu mai răsar din când în când". "Arderile interioare, combustiile sufletești constituie treapta supremă a unei vieți intelectuale intense"(Z. Cârlugea): complexul
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
al arderii, al focului - Bachelard îl denumește "complexul lui Empedocle". Așa cum spuneam, Bacovia nu poate suferi de "complexul lui Empedocle", care, îl mistuie pe Eminescu până la suferința genială: "Păsarea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,/ Dar oameni ce se mistuie nu mai răsar din când în când". "Arderile interioare, combustiile sufletești constituie treapta supremă a unei vieți intelectuale intense"(Z. Cârlugea): complexul lui Prometeu este complexul Oedip al vieții intelectuale, așa cum subliniază Bachelard în Psychanalyse du feu". Încă din "Poemele
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
măcar învață-l pe de rost. Porunca asta ultima să-mi fie, Tu lasă-mă tristeții să mă-nchin, Acum e toamnă, strugurii în vie Cât de curând se vor întoarce-n vin. Cuvintele ce mi-au rămas, puține, Se mistuie ca aurul în foc, Tot mai târziu o să auzi de mine, Tot mai departe și tot mai deloc... Referință Bibliografică: Târziu de vară... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 264, Anul I, 21 septembrie 2011. Drepturi de
TÂRZIU DE VARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355745_a_357074]
-
filmul cultivat și studiat de ea, neseparat de har și muncă integrată în ritmicitatea clipelor, aproape că încorporează total pe omul Medeea, în actrița Medeea Marinescu, iar pe actrița Medeea Marinescu în omul Medeea, fără exces de individualizare, uneori fiind mistuit, ori recuperat unul în și de la celălalt. Este marginală și necreatoare rupere a omului de artist. Tipul uman al Medeei este conceput ca o stare împlinită a tipului artistic, etic și moral. Toate sunt un sumum al unei creionări largi
MEDEEA MARINESCU NU SE ÎNSTRĂINEAZĂ ÎN NOAPTEA CULTURII ROMÂNEŞTI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346143_a_347472]
-
Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 890 din 08 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Când asfințitu-și deapănă aprinsul ghem, în sufletele noastre purpuriu scurgând, sub verdele portic al dorului te chem; o flacără aprinde-mi în sfiosul gând! Să-mi mistuie regret și neîncredere, lumina mă cuprindă ca un dulce val și trupul să-mi sfințească sacre iedere, când doinele se nasc din tânguios caval. Azi asfințitu-și face un culcuș în noi, cu roșu fir cosându-ne un dor pribeag; să
GHEMUL ASFINŢITULUI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346213_a_347542]
-
Acasa > Versuri > Farmec > CÂNTEC PENTRU IANCU... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 247 din 04 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Duh ce mistuie gorunii, IANCULE-Avrămuț al nost', încă mă întreabă unii dacă-n' Adevăr ai fost?! Amiroase a pălincă sus în Apusenii mei- IANCULE, Copil de-opincă și de gornic și de zei! Dacă-mi arde-acum se buze Numele pe care-l spun-
CÂNTEC PENTRU IANCU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356184_a_357513]
-
-i este recomandată această evadare din cerc, pentru că prețul este prea mare și el nu-i înțelege chipul. Oamenii care ajung în afara cercului văd dincolo de chipul pietrei și burta unui pește, văd dincolo de pălăria ce „Înfatișa un șarpe boa care mistuia un elefant.“ (Micul Prinț, Antoine de Saint Exupery) Oamenii care ajung în afara cercului reușesc să vadă dincolo de rană. Omul simplu se opune sângerării, însă oamenii ce depășesc granița dintre viață și moarte se descoperă pe sine lăsându-și rana să
ÎN AFARA CERCULUI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368811_a_370140]
-
sorții, Lui, ce trecuse prin coasă, Oameni mulți și, nemiloasa, Moartea le venise-n față Și le luase scurtă viața. Unul, casap ce-njunghiase Și vite multe tăiase, Una fu cea însetata, Care bau apă toată, Ce stinsese focul care, Mistui un ciomag mare, Care pe dulău sărise Și cu sete îl pălise, După ce el îl mușcase, Pe motanul ce sfâșiase Iedul cu doi zuzi cumpărat, De tată acasă luat. Un ied mic, numai un ieduț, Jucăuș, vesel, drăguț. ------------------------------ Lucian-Zeev HERȘCOVICI
UN IED MIC, NUMAI UN IED („HAD GADYA”) de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368864_a_370193]
-
cu toate răzvrătirile și plecări din ambiții. Pentru că tu, ești tu, ești singurul în această lume care-i vorbește sufletului și nu rațiunii, îi cântă trupului spunându-i în vorbe meșteșugite magia sărutului. De la el începe eternul. De la sărut se mistuie toate celulele întrebându-se: Incotro? Si direcția de mult a fost uitată. Uneori mă lăsam și tu de asemenea, te lăsai amăgit(ă) de vorbe. Uitând că ele, ar putea întregi doar bucuria momentului. Trăirile sunt viață. Vorbesc ele înșile
IUBIREA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368909_a_370238]
-
deoarece nu se întâmpla foarte des să luați prânzul unul alături de celălalt. Astăzi, de la muncă, au primit pauze spirituale, nu de odihnă. Pauze în care nu prânzul vă ține împreună, ci fiorul dragostei, prea rar împărtășite. Astfel, fiecare din voi mistuie lăuntric, că până și pofta de mâncare dispare. Lipești micuțul magnet pe frigider și îi șoptești peștișorului dorința: ca aceste clipe să fie eterne! Tata se întoarce la muncă, dar mama rămâne acasă. Așteaptă să îți termini temele, răsfoind o
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
suferit și ei pentru înalta lor ținută românească. Dar destinul meu a fost altul... Mă aștepta temnița. Ca o eternizare a momentului frumos de atunci am construit următoarele versuri: O punte de aur în calea uitării/ Un vis ce se mistuie în negura vremii/ Tristețe amară, speranță cântată,/ O rază de cer în inima-mi moartă,/ Iubire urzită sub bolți sângerând,/ Un licăr de oază mereu fluturând/ Un murmur ce doare, un iezer ce-alină/ Petale ce-mi presur peste suflet
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
o pătură și a învelit-o, alintând-o, cântăreața de melos rupt din suflet, Mina Pâslaru a lăsat doina bucovineană în frig, neînvelită de pătura glasului ei cald, de catifea dantelată, ce-a ars odată cu viața artistei și s-a mistuit luând cu ea și umbra! „Ce-i mami, ai adormit, nu ți-e frig?!”, se zice că i-ar fi spus artistei copilașul ei, când a găsit-o jos, în neființă, și i-a adus din milă de fiu o
MINA PÂSLARU. DOINEI BUCOVINENE ÎI E FRIG… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371017_a_372346]
-
dau sărutul lor neîndurător oamenilor remarcabili, nimeni nu-i pomenește și regretă atât cât maestrul a cărui memorie rămâne neconsolată și echivalentă cu nedreptatea dacă nu scoate din când în când la lumină câte un nume care altminteri s-ar mistui în depărtări dincolo de mintea omenească. Mina Pâslaru, una dintre neîntrecutele cântărețe ale doinei bucovinene s-a născut la Leru, Bistrița, pe 1 iunie 1952, însă cea mai mare parte a copilăriei și tinerețea și-a petrecut-o la Sadova, unde
MINA PÂSLARU. DOINEI BUCOVINENE ÎI E FRIG… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371017_a_372346]
-
centrul atenției. Simona își examină cu atenție prietena. Știa că dincolo de fericirea de o avea pe Daniela lângă ea și de zâmbetele de fericire pe care le afișează, în Emanuela se ascunde o rană profundă, o mare durere care o mistuie pe dinăuntru. - Spune-mi draga mea, te rog, spune-mi cum te simți? Își așeză o mână pe mâna Emanuelei și o privi în ochi. Aceasta tresări și încercă, inițial, să-și ferească privirea. O luă pe Daniela din brațele
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
mai sunt.. S-au făcut pământ.. Ce suntem și noi, Tot ce sunteți și voi, Și nimic prea grande.. De n-are vreunu iertare, Că omu s-a dus.. o boare ... Cine rămase - inconștient, De vini mascate e obedient, Se mistuie în neștire, Căci poate avu o menire, De a salva.. și n-a făcut, A ce nici minte n-avut, A ce se poate întâmpla ... Și, nu-i nimic prea mare, Mai mare de-un bade, Ce-a muncit o
NU-I NIMIC PREA MARE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369948_a_371277]
-
putea rămâne închisă/ Și buzele tale nu vor mai înceta propovăduind./ Cum să ai astâmpăr și să fii liniștit/ Când îți arde pe buze duhul sfânt/ Și gură nu va putea cuprinde/ Nici potoli focul/ Și focul nu o va mistui/ Ci focul îți va aprinde și inima/ Tot trupul/ Și vei arde că un rug în deșert/ Care arde și nu se consumă./ Atunci, la Pogorârea Sfatului Duh/ Apostolilor li s-au dăruit o limbă de foc/ O vorbire neomeneasca
HARFA SFÂNTULUI DUH de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370019_a_371348]
-
palatele de plângeri când ai răspuns la tristele-mi chemări. Atât de-aproape ești și prea departe! Nici nu mai știu cum mai arăți și ești când frunzăresc a visurilor carte în care pari regina din povești. Dorinți târzii mă mistuie amarnic când pe golgota dragostei mă sui și înțeleg că totu-a fost zadarnic, că nu am fost de fapt al nimănui. Anatol Covali Referință Bibliografică: Al nimănui / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21
AL NIMĂNUI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370078_a_371407]