5,217 matches
-
groaza modernilor (heideggerianul die Angst), pentru că o recuperau panthareic, prin conceptul curgerii cosmice. De reținut disocierea pe care ne-o propune exegetul între cele două ipostaze majore cu care bardul în discuție apărea „la rampă” și anume Thanatosul „ca forță mitică egocentristă” și Erosul ca „spirit mitic generos prin excelență”. Aici ne îngăduim a schița un profil al lui Cezar Ivănescu. Lăuntric dominat de energia thanatică suverană, acesta dispunea astfel de un criteriu absolut de a se raporta la sine ca
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
o recuperau panthareic, prin conceptul curgerii cosmice. De reținut disocierea pe care ne-o propune exegetul între cele două ipostaze majore cu care bardul în discuție apărea „la rampă” și anume Thanatosul „ca forță mitică egocentristă” și Erosul ca „spirit mitic generos prin excelență”. Aici ne îngăduim a schița un profil al lui Cezar Ivănescu. Lăuntric dominat de energia thanatică suverană, acesta dispunea astfel de un criteriu absolut de a se raporta la sine ca și la lume, de un instrument
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
un poem/ de D’Annunzio, vorbește ploaia și seamănă/ pe caldarâm ritmuri - ai zice că-s pentru tine” (Paris negru în ploaie). Clipa e suspendată într-un amurg strălucind de frumusețea nostalgică a melancoliei: „Nu intra niciodată într-un oraș mitic/ la ceasul amurgului, când totu-i un tremur/ care formele schimbă în ritmul/ unui melos bizar, guvernat/ de-un timp vechi, lucrat în filigran/ de arta secretă a arabilor” (O noapte în Granada). Deși nu e poet, ci arhitect și
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
University mi-a spus: ,,Dad, this is an incredible story. It sounds like you are dealing with the daughter of Al Capone!" Adică, pentru ei, venirea noastră dintr-o altă țară, trecutul frontierei ilegal, cucerirea libertății - sunt doar niște întâmplări mitice, niște experiențe exclusiv pozitive. Traumele personale nu au cum să și le imagineze. Ei sunt niște copii cărora, în fond, nu le-a lipsit nimic, decât - poate - o înțelegere adâncă și totală a vieții părinților lor. Dar cine are o
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
temă cu protagonistul-narator al subcapitolului: "- Este oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau adevărate, ale mele nu mai servesc decât de podoabă... Odată ieșiți din timpul mitic, a început alienarea, degradarea, diminuarea puterilor fabuloase. - Bine, dar acest timp mitic s-a consumat de mult, încerc eu să adaug la conversație. - Ca și creația, uneori disoluția poate fi un fenomen foarte lent, totuși nu destul de lent ca să-l
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau adevărate, ale mele nu mai servesc decât de podoabă... Odată ieșiți din timpul mitic, a început alienarea, degradarea, diminuarea puterilor fabuloase. - Bine, dar acest timp mitic s-a consumat de mult, încerc eu să adaug la conversație. - Ca și creația, uneori disoluția poate fi un fenomen foarte lent, totuși nu destul de lent ca să-l perceapă toată lumea. Dacă nu intervine o catastrofă, rămâne în bună măsură neobservat
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
eu să adaug la conversație. - Ca și creația, uneori disoluția poate fi un fenomen foarte lent, totuși nu destul de lent ca să-l perceapă toată lumea. Dacă nu intervine o catastrofă, rămâne în bună măsură neobservat, la fel cum trecerea de la timpul mitic la cel real, este, în fapt, imperceptibilă" (p. 29). Ideea încheierii timpului mitic este emisă, de altfel, încă o dată, de către bărbatul cuplului care vizitează periodic rezervația creaturilor fabuloase, ascultându-le poveștile: "- Mă gândesc că toate creaturile astea, ce au fost
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
fenomen foarte lent, totuși nu destul de lent ca să-l perceapă toată lumea. Dacă nu intervine o catastrofă, rămâne în bună măsură neobservat, la fel cum trecerea de la timpul mitic la cel real, este, în fapt, imperceptibilă" (p. 29). Ideea încheierii timpului mitic este emisă, de altfel, încă o dată, de către bărbatul cuplului care vizitează periodic rezervația creaturilor fabuloase, ascultându-le poveștile: "- Mă gândesc că toate creaturile astea, ce au fost cândva fabuloase, miraculoase, au degenerat în timp prin necredința oamenilor în ele" (p.
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
de obicei raportați la Balzac și la Sue. Doar nuvelele lui Filimon au părut, mai ales prin subiect, stendhaliene. Romanele franceze la care s-a făcut cel mai des trimitere sunt acelea bazate pe o sociologie romantică, jumătate reală, jumătate mitică. Și nu doar aceea din "Mizerabilii", ci și aceea din "Comedia umană". Lipsește aproape orice referință la primii romancieri romantici, Madame de Stahl și Benjamin Constant, ca și la emulul lor, Alfred de Musset. Ce e drept, în "Adolphe" sau
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
E adevărat că el a conferit tribulațiilor din Yoknapatawpha County o valoare universal valabilă, dar excelența contribuției sale se bazează tocmai pe "detalii" - adică pe specificul regional și evenimentele istorice și domestice de neîntâlnit în altă parte decât în comitatul mitic din Sudul american. E dincolo de orice dubiu că dialogul lui Faulkner cu marii inovatori ai vremii se desfășoară îndeosebi la nivelul tehnicilor. Cleanth Brooks a descifrat un scenariu extrem de coerent în linia celor de mai sus: "Mosquitoes e un fel
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
Declarația ieșită din comun a oficialilor americani vine ca răspuns la întrebările insistente venite din partea telespectatorilor unui post de televiziune. Animal Planet, deținut de Discovery Communications, a prezentat documentarul "Mermaids: the Body Found" ("Sirene: Corpul descoperit"), un show cu creaturi mitice. Unii telespectatori au crezut, se pare, că este un documentar care confirmă existența sirenelor.
Vezi aici care a fost declaraţia ciudată pe care au făcut-o oficialii americani () [Corola-journal/Journalistic/66391_a_67716]
-
Călinescu: "... el confundă pe narator cu autorul propriu-zis" (p. 746). Refuzul de a convoca nivelul autobiografic e vizibil și în încursiunea analitică în proza lui Max Blecher, văzută ca "proză postpsihologică", accesînd irealitatea de orice fel ("onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică" - p. 749), alunecînd către acel "naturalism expresionist" preocupat de fiziologic și senzații fruste, neocolind "deliciile maladive". În plus, intruziunea textului memorialistic în Vizuina luminată, proces care a acaparat nu puține comentarii critice, e privită ca validă textual, dar neesențială în
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
din fructul lui / cercul se închide" (și-o clipă, într-adevăr). E oarecum o situație-limită a expresiei poetice, dezgolită de artificii, redusă la o vibrație dolorică. Printr-o reacție, am zice instinctivă, a spiritului, Întregul pierdut e căutat în începuturile mitice, în primordiile pe care le conține ființa aidoma unei fatalități. E un morb sublim care aruncă în derizoriu „înnoirile" compromise de facticitate: „oare nu este totul / inculcat de la început, adînc în noi, aidoma / necunoscutelor boli?/ izbucnind sub / o stea ori
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
cu totul. În locul lui intervine, și stilistic, dar în primul rând ca referință, conspectul. Constanța Buzea fișează enorm, pe câteva traiectorii dinainte definite, studii de antropologie, de istorie a religiilor, de magie pneumatică. Nu-i neapărat vorba de acumulări. (Scenariile mitice îi sunt cunoscute deja.) Mai degrabă de certificări, de precizări ale câtorva constante existente și în poezia ei. O atrag mai cu seamă stările de grație. În condițiile acestea, portretele par irevocabile. Cel al lui Eliade e deasupra celorlalte: „Eliade
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
Simuț În romanul Adam și Eva, Liviu Rebreanu pro-iec-tează, pe fondul me-tem--psihozei, o neliniște de șapte vieți pentru ca o iubire, reluată în alte corpuri și în alte contexte istorice, sî se po-triveascî și sî se ăm-pli-neascî. El și ea tind mitic unul spre altul de sute de ani, într-o poveste de dragoste ce străbate o istorie zbuciumată, ostilă, în încercări succesive de contopire definitivă în androginul refăcut la capătul unor secvențe de suferințe și eșecuri. • În Enigma Otiliei, G. Călinescu
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
te gândești când auzi expresia regiune lombară?, a întrebat. - Cum adică, la ce mă gândesc? - Da, ce-ți trece prin cap? - Păi nu știu, o parte a corpului. - Și niciodată nu ți-ai imaginat regiunea lombară ca pe un teritoriu mitic, ca acel Macondo al lui García Márquez sau ca Yonapatawpha lui Faulkner? - Nu, sincer. - Imaginează-ți începutul ăsta pentru o povestire: „Când trimișii durerii cutreierau regiunea lombară, pe creasta iliacă se dezlănțui o furtună electrică. " Am privit dezorientat către Fina
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
plasa autorul Luminii ce se stinge. (Așa se justifică frecventele referiri la incongruențele dintre geografia magică a locului și planurile de cadastru). Spre binele cărții, cercetarea nu se limitează la atât. După cum nici fascinația pentru Eliade nu cade în clișeele mitic obsesive care au proliferat la noi la începutul deceniului trecut. Povestea Mântulesei începe la 1734, când sora și văduva lui Mantu Cupețul ctitoresc biserica cu același nume. Ciudat în ce le privește pe aceste două femei e că, deși pământurile
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
ducă.// Prin sat umbra lui albă cutreieră uliți - / Lebădă pribeagă și fără de somn.../ Până departe plouă cu lună în valea în care/ mit și poet alăturea dorm...”. Atașat liricii tradiționale, căutând să redea, printr-o mitologie a obârșiilor, a rădăcinilor mitice ale lucrurilor, conturul unui peisaj subiectiv, Eugeniu Nistor este atras mai ales de irizările melancoliei, care conferă paletei sale lirice un aspect învăluitor, marcat de valențele sugestiei și ale impresiei aurorale. Un poem reprezentativ, în acest sens, se intitulează Exod
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
spațiul natal ca pe un „paradis pierdut”, un topos edenic la care ființa nu poate accede decât prin intermediul evocării și sugestiei. Poet cu o structură clasicizantă, Eugeniu Nistor își orientează demersul liric spre resuscitarea unui trecut exemplar, a unei geografii mitice, simbolizând o întreagă istorie, fără să apeleze însă la retorism ori la grandilocvența majusculelor. Aceste date ale lirismului lui Eugeniu Nistor sunt circumscrise riguros de criticul literar Cornel Moraru, care subliniază faptul că „lirica lui Eugeniu Nistor, luminoasă și melancolică
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
verbului, legătura cu spațiul natal, cu o natură arhetipală, surprinsă în ceea ce are ea mai semnificativ ca manifestări, rezonanțe ontice și esențe exemplare. Întoarcerea „acasă” devine astfel un gest ritualic, o înscenare a unei inițieri, printr-o coborâre spre sursele mitice ale ființei, spre centrul unei lumi ideale, al cărei miraj însoțește obsesiv trăirile poetului. Recurgând la canoanele prozodiei tradiționale, dar și la o mitologie și la o estetică clasicizantă, Eugeniu Nistor se remarcă prin efortul, mereu reînnoit, de „rescriere”, de
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
neîncetat sugestiv și evocator. Versurile lui Eugeniu Nistor reprezintă tot atâtea somații adresate adâncurilor firii, profunzimilor universului, unei sacralități abia întrezărite, unei lumini difuze ce nu se arată niciodată pe deplin. Peisajul transilvan, istoria, tăcerea, absența, înserarea, modulările unui timp mitic, acestea sunt toposurile predilecte ale poetului, acele elemente ale figurației lirice care îi conturează un relief propriu, într-o rostire elegiacă, ce-și interzice tonalitatea retorică, amplitudinea timbrului, asumându-și, în schimb, modulația reținută, dicțiunea solemnă și o poetică a
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
când, neanunțat anume, cu o stranie irumpere cu impact subliminal, de o discreție înfricoșătoare, trece pe deasupra descrierilor demonul. Filele se parcurg cu alertețe frisonantă, sub teroare. În contrapunct, traversează spațiul-timpul trilogiei cei doi bătrâni în alb, concentrând în repezi tușe mitice povestea apartenenței și adevărul celor amenințați de demon. Roman istoric și politic, etnografic și autobiografic, de dragoste și de atmosferă, Aripile demonului stăpânește știința de a suspenda oarecum decizia Istoriei, căci tăietura netă și oarbă a evenimentului istoric este umanizată
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
Papuc e un anahoret urban cu biografie ștearsă și cu destin numinos. Ca prezență socială, viața i-a fost de o sărăcie ce descurajează pînă și încercarea de a o evoca, dar sub unghiul orizonturilor încercate cu mintea, personajul e mitic. L-am bănuit mereu de o tentă vizionară în intuițiile cu care judecă istoria. De aceea, dacă l-aș privi ca pe un intelectual de interior, a cărui minte s-a uscat în rutina cărților, l-aș depune din treaptă
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
de creștinism și s-ar converti la zeii Valhallei. Are un cult pentru boierii munteni sau moldoveni care au făcut România Mare și pufnește a nemulțumire de cîte ori are de-a face cu aerele de suficiență ale ardelenilor față de miticii bucureșteni, accese pe care, pe urmele lui Iorga, le etichetează drept „handicapul de comportament al unor slugi care se iau pe ele însele drept nemeșii la care au robit într-o îndelungată istorie.” (p. 61) Scrisul lui Papuc are faldurile
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
Pe drumuri de munte, Calistrat Hogaș își anunță, pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, intenția de a revoluționa specia literară aleasă, memorialul de călătorie. Pe un ton solemn, el prezintă geneza operei sale prin analogie cu un eveniment mitic, nașterea zeiței înțelepciunii din capul părintelui său olimpian: o idee genială, în adevăr, se zămislise în capul meu; iar când îmi arsei palma peste frunte, această idee, întocmai ca Minerva din capul lui Joe, ieși mândră și războinică de sub fruntea
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]