KorAP: Find »[drukola/base=mitralieră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...89 >

2,208 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

trebuiau să mai înainteze dacă el nu le dădea voie și nu-i primea ca oaspeți. Primul lucru pe care l-a observat a fost cenușiul murdar al uniformelor pline de sudoare și de praf, agresivitatea metalică a puștilor și mitralierelor și mirosul crud al cizmelor și curelelor. Apoi privirea i-a căzut, uimită, asupra bărbatului înalt cu jaique albastru și turbanul în dezordine. îl recunoscuse pe Mubarrak-ben-Sad, imohag ce făcea parte din „Poporul Lăncii“, unul dintre cei mai pricepuți și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Deosebiți. Niciodată nu ezitase în momentul în care ordonase un atentat împotriva uneia din cafenelele unde se întâlneau francezii, nici nu se gândise că un asemenea ordin însemna moartea multor oameni nevinovați. Și niciodată, nu șovăise să pună mâna pe mitralieră împotriva parașutiștilor și a celor din Legiunea străină, și din adolescență moartea îl însoțise pe drumul său și continuase să-l însoțească în primii ani ai mandatului său, când fusese nevoit să condamne la spânzurătoare o mulțime de colaboraționiști. Prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
l arăta. Fără să se tulbure, îi răspunse blând: — Un om și o cămilă. — Ești sigur? — Sigur. — Morți? — Așa se pare... Caporalul Abdel Osman se ridică în picioare și, urcându-se în partea din spate a jeepului, se întinse lângă mitralieră și fixă din nou binoclul, încercând să nu-i tremure mâna. — Ai dreptate, recunoscu în sfârșit. Un om și o cămilă... Tăcu și se uită împrejur. Celălalt nu-i. Nici nu mă miră, răspunse grăsanul, care începu să-și strângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
ăsta“ până aici. Osman îl privi fix, cu oarecare îndoială: — Și acum ce facem? — Eu zic să mergem după el... Targuí-ul ăsta este periculos. Al dracului de periculos. Kader, ce terminase de pus totul în mașină, arătă cu un gest mitraliera de care stătea sprijinit celălalt. — Tu ochești și eu conduc. La cea mai mică mișcare, îl arzi. Ezită o clipă, dar sfârși încuviințând cu convingere. — Oricum e mai bine decât să stăm aici și să așteptăm... Dacă într-adevăr e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
și că avea palmele deschise și mâinile depărtate și perfect vizibile, căci căzuse cam la zece metri de cămilă, ca și cum ar fi încercat să-și continue drumul complet epuizat. în sfârșit, se opriră la mai puțin de șapte metri, cu mitraliera ațintită direct spre pieptul lui, ceea ce însemna că la cea mai mică mișcare l-ar fi ciuruit. Mohamed Kader coborî din mașină, își luă mitraliera și, făcând un ocol prin spatele cămilei ca să nu fie în linia de tragere a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
continue drumul complet epuizat. în sfârșit, se opriră la mai puțin de șapte metri, cu mitraliera ațintită direct spre pieptul lui, ceea ce însemna că la cea mai mică mișcare l-ar fi ciuruit. Mohamed Kader coborî din mașină, își luă mitraliera și, făcând un ocol prin spatele cămilei ca să nu fie în linia de tragere a caporalului Osman, se apropie de targuí-ul al cărui turban părea puțin aplecat într-o parte, aproape căzut peste vălul murdar. Grăsanul înfipse țeava armei în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
înfipse țeava armei în stomacul celui căzut, care nu făcu nici o mișcare, nu scoase nici un sunet. îl lovi apoi cu patul armei și, în cele din urmă, se aplecă deasupra lui, ca să-i asculte bătăile inimii. Din locul lui din spatele mitralierei, caporalul se neliniști: — Ce se întâmplă? E viu sau mort? — Mai mult mort decât viu... Abia respiră și e complet deshidratat. Dacă nu-i dăm să bea, nu mai rezistă nici măcar șase ore. — Percheziționează-l! îl percheziționă minuțios. — Nu are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
o armă, un om slab și puternic, care părea să se fi ivit din burta umflată a cămilei moarte. Trecu pe lângă el, după ce-i aruncă o scurtă privire pentru a se asigura că nu prezintă nici un pericol, împinse cu piciorul mitraliera grăsanului, îndepărtând-o, și se îndreptă grăbit spre jeep, unde căută nerăbdător, până găsi un bidon cu apă și bău îndelung, fără să-și ia privirea de la rănit. Bău, lăsând lichidul să i se scurgă pe gât și pe piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
și vulturii se transformaseră într-un nor împotriva căruia era inutil să lupți. Zări în primul rând coloana de praf care se ridica spre vest apropiindu-se cu repeziciune și, când se urcă în jeep și încercă să studieze mecanismul mitralierei, hotărât să se apere, văzu pata cenușie, compactă a unui nou vehicul ce venea din sud, mai încet și mai greoi, pe a cărui turelă se afla un tun ușor cu tir rapid. Vederea sa ageră îl făcu să înțeleagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
calculând distanța și momentul în care jeepul avea să ajungă în bătaia puștii, dar când putu să vadă perfect soldații și șovăi, cu arma pregătită, dacă să-l doboare pe șofer sau pe cel ce se pregătea să-și încarce mitraliera, răsună în depărtare o explozie, un obuz șuieră prin aer și vehiculul zbură în bucăți, lovit în plin și oprindu-se pe loc ca și cum s-ar fi izbit de un zid invizibil. Un cadavru ciopârțit zbură la peste patruzeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

sâmbătă, biroul Indo-European Telegraph, prin care puteau fi menținute legăturile cu Teheranul și cu alte orașe din țară, ca și cu Londra și Bombay. În aceeași zi, li se alătură o cazarmă a poliției, aducând, În chip de zestre, o mitralieră Maxim și treizeci de lăzi cu muniții. Aceste succese au redat Încrederea populației, tineri și bătrâni prinseră curaj, năvăleau cu sutele spre cartierele eliberate, uneori Împreună cu armele lor. În câteva săptămâni, inamicul fu Împins spre periferie. Nu rămânea În mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652

În față, dar nici de data aceasta nu avea să curgă sânge. Și uite că n-a fost din voia soldaților de dincoace, căci aceștia aveau certitudinea că nu vor muri chiar dacă i-ar tăia În două o rafală de mitralieră. Deși ar trebui să ne Întrebăm, și nu numai dintr-o curiozitate științifică legitimă, cum ar putea supraviețui cele două părți separate În acele cazuri În care stomacul ar rămâne Într-o parte și intestinele În alta. Oricum, numai unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

a lungul peretelui. Am sărit În spatele barului, pe partea stîngă, și dacă mă uitam peste tejghea puteam să văd ce se-ntîmplă. Mașina era oprită și doi tipi stăteau ghemuiți În dreptul ei. Unul dintre ei avea o Thompson și celălalt o mitralieră cu țeava tăiată. Cel cu Thompson-ul era negru. Celălalt avea o manta albă de șofer. Unul dintre băieți zăcea Întins cu fața-n jos pe trotuar, chiar În dreptul vitrinei sparte. Ceilalți doi se băgaseră-n spatele unei rulote cu gheață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Haide s-o prindem. Ne-am așezat la masa asta din mijlocul Încăperii și mă uitam la el În timp ce Își ridica paharul la gură. MÎinile Îi erau unsuroase și Încheieturile degetelor mari erau amîndouă negre ca pulberea aruncată de reculul mitralierei. MÎna În care ținea paharul Îi tremura. — Uite-te și tu la astea, și Își Întinse și cealaltă mînĂ, care tremura și ea. Două asemenea, spuse cu aceeași intonație haioasă. Apoi mă Întrebă serios: — Ai fost și tu acolo? — O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Încercăm din nou să luăm fermele alea și biserica. Biserica aia de pe deal, de zic ei că-i mînĂstire, aia e ținta. Tot dealul e tăiat de crevasele alea și din cel puțin trei părți e apărat de cuiburi de mitraliere. SÎnt Înfipți bine acolo și știu ce fac. N-avem destulă forță de artilerie ca să putem trage la acoperire ca lumea, și nici cît să-i aruncăm În aer. Au obuze antitanc În casele alea trei și o baterie lîngă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
fie dependenți de tancuri și nu mai fac un pas fărĂ ele. Uneori nici nu se mai desfășoară pe flancuri. *** — Știu. Dar, vezi tu, dac-am avea tanchiști pricepuți ar face așa: ar lua-o Înainte și ar trage cu mitraliera și apoi ar rămÎne În spatele infanteriei, de unde ar trage cu tunul și ar acoperi astfel atacul infanteriștilor. Și Între timp alte tancuri ar putea ataca cuiburile de mitralieră ca și cum ar fi o cavalerie. Și ar mai putea Încăleca În linie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
pricepuți ar face așa: ar lua-o Înainte și ar trage cu mitraliera și apoi ar rămÎne În spatele infanteriei, de unde ar trage cu tunul și ar acoperi astfel atacul infanteriștilor. Și Între timp alte tancuri ar putea ataca cuiburile de mitralieră ca și cum ar fi o cavalerie. Și ar mai putea Încăleca În linie o tranșee și să tragă de pe flancuri. Și așa ar putea Împinge din spate infanteria cînd e nevoie, sau i-ar acoperi Înaintarea din față cînd asta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
detașat recent de la batalion și mutat la statul major s-a oferit să ne arate poziția pe care doar ce-o cuceriseră polonezii și, ieșind din adăpostul pe care ni-l oferise un dîmb, ne-am trezit În fața tirului unei mitraliere și a trebuit să ne tîrÎm Înapoi cu bărbiile lipite de pămÎnt și cu nările Înfundate de praf; atunci am descoperit că polonezii nu cuceriseră nici o poziție, ci dimpotrivă, erau puțin mai În spate față de locul din care porniseră dimineața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
muncim. Dar cum de-au fost omorîți cu toții? — Luptam Într-o divizie de atac. În astea fie mori, fie ești rănit. Noi, ceilalți, am fost răniți. — Cum a murit Vicente? — Traversa șoseaua și a fost lovit de-un tir de mitralieră venit de la o fermă din dreapta. De la ferma aia măturai toată strada. — Erai și tu acolo? — Da. Conduceam compania Întîi. Noi eram la dreapta lui. Am cucerit ferma pînĂ la urmă, da’ a durat ceva. Aveau trei mitraliere. Una-n grajd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
un tir de mitralieră venit de la o fermă din dreapta. De la ferma aia măturai toată strada. — Erai și tu acolo? — Da. Conduceam compania Întîi. Noi eram la dreapta lui. Am cucerit ferma pînĂ la urmă, da’ a durat ceva. Aveau trei mitraliere. Una-n grajd și două-n casă. Era greu să te-apropii. A trebuit să scoatem un tanc În față, care să tragă Întruna spre fereastră cît ne-am repezit noi la ultima mitralieră. Numai eu am pierdut opt oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
da’ a durat ceva. Aveau trei mitraliere. Una-n grajd și două-n casă. Era greu să te-apropii. A trebuit să scoatem un tanc În față, care să tragă Întruna spre fereastră cît ne-am repezit noi la ultima mitralieră. Numai eu am pierdut opt oameni. Prea mulți. — Și unde s-a Întîmplat asta? — La Celadas. N-am auzit niciodată de locu’ Ăsta. — Nu, n-ai auzit. Operațiunea n-a fost deloc un succes. Nimeni n-o s-audă de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mașinii de poliție care se apropiase Încet, fărĂ sirenă, și se postase Într-un colț al cîmpului. În timp ce Enrique se ridică-n picioare, slab, sfrijit, profilat clar În lumina reflectorului, Încercînd să-și scoată pistolul mare din tocul de pe umăr, mitralierele de lîngă mașina Întunecată deschiseră focul asupra sa. Era ca și cum ar fi fost lovit cu o bîtĂ-n piept, Însă nu simți decît prima izbitură. Celelalte lovituri nu erau decît ecouri ale primeia. Se prăbuși cu fața-n buruieni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
aveau nevoie de ea. Dar toți ofițerii din mașină erau foarte stînjeniți cînd o vedeau pe Maria acum, așa cum stătea dreaptă cu fața strălucind În lumina felinarului. Mașinile porniră și pe bancheta din spate a primei mașini bărbații Își băgau mitralierele În cutiile lor grele, le scoteau patul și-l băgau În buzunarele diagonale, apoi țeava și mînerul În buzunarele mari cu Închizătoare și magaziile În buzunarele lor Înguste. Negrul cu pălĂria de paie turtită ieși din umbra casei și făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să traverseze tîrÎș. După ce trase Red, șoferul pierdu controlul mașinii. Nu puteam să văd ce față a făcut din cauza căștii pe care o avea pe cap. MÎinile i se relaxaseră. Nu se Încordaseră și nici nu se strînseseră pe volan. Mitraliera Își Începuse tirul Încă dinainte ca brațele șoferului să se Înmoaie și mașina intră În șanț, vărsîndu-și ocupanții cu Încetinitorul. Unii rămĂseseră Împrăștiați pe drum și al doilea jeep intră Între ei Încet, cu atenție. Unul s-a rostogolit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să vezi așa ceva. Și nu că lor le făcea. Însă eu comandam. — Pe cîți i-ai luat, Onie? — Cred că pe toți opt. Adică i-am nimerit. — De la distanța asta... — Da, nu-i prea cinstit. Da’ pînĂ la urmă e mitraliera lor. — Trebuie să ne așezam iar, repede. Nu cred că mașina e prea avariată. — Vedem după aia. — Auzi? Întrebă Red. Am ascultat, după care am suflat de două ori În fluier și s-au ascuns cu toții, În timp ce Red Îl trăgea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]