1,365 matches
-
fel! Veni vorba de muzică, fiindcă Pascalopol întrebase pe Titi ce cântă. Aglae tună și fulgeră împotriva muzicii clasice, din care nu înțelege nimic, și le împărtăși că-i place ca omul să cânte "cu inima, național". Ghicind punctul sensibil, moșierul schimbă vorba, fără să scape, căci Aurica îl întrebă de ce nu se-nsurase nici până acum. - De aceea stau bietele femei nemăritate, zise ea cu necaz,din cauza egoismului dumneavoastră, care preferați să petreceți cu femei de teapa Georgetei, ca să nu aveți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru el. - Ce vrei să spui, îl întrebă mirată Olimpia, nu cumva vreis-o iei tu, ca să-ți facă copii? Stănică îi făcu semn să tacă, spre a nu întrerupe pe Pascalopol. - Foarte mulți vor s-o ia de nevastă, continuă moșierul,fiindcă nu cere nimănui nimic și e mândră. În momentul acesta, Titi, care se legănase lângă dulapul lui, din ce în ce mai nervos, deschise ușa și plecă din odaie, vădit îmbufnat. - Dar ce are junele? se miră Pascalopol. Nu l-a supărat nimeni
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
examinarea cărților de joc, ca să nu mai stârnească o discuție, pe care o ghici primejdioasă. După un răstimp de tăcere, Aurica, luîndu-și fizionomia seducătoare, vorbi lui Pascalopol: - Domnule Pascalopol, dumneata de ce nu te-nsori? - Nu mi-a venit ceasul! glumi moșierul, ca să scape deinterogatoriu. - Dumneata, un bărbat așa elegant! N-ai avut niciodată o pasiune mare, nu te-a iubit nici o femeie? Dumneata trebuie să fii idolul sexului frumos. Pascalopol zâmbi, oftă către tavan, în chip de comentar la opiniile Aurichii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un băiat e bucurie, când se naște o fată, e pacoste. Asta în credința poporului e sfânt. - Tu ești frumos! îi zise ironic Olimpia. - Chiar și sunt, afirmă îndrăzneț Stănică. - Nu mi-ai răspuns la întrebare, domnule Pascalopol! setîngui Aurica moșierului, care profitase de intervenția lui Stănică pentru a se preface c-a uitat de chestiune. - Ce să-ți răspund, domnișoară, la vârsta mea nu mai amastfel de preocupări. - Așa spui dumneata, dar eu știu bine că vii aici mai ales
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu. Pascalopol se afundă și mai tare în evantaiul de cărți. - Dacă iubești pe Otilia, continuă implacabilă Aurica, dece să n-o iei de nevastă? Ar fi o ingrată să nu primească, după câte ai făcut pentru ea. G. Călinescu Moșierul se încruntă, apoi zise serios: - De ce nu ești dumneata cuminte, domnișoară Aurica, șinu lași în pace pe Otilia? Știi bine că nu sunt decât un prieten bătrân, care n-are o familie, și vine din când în când să vă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
încet, părintește: - Taci din gură, nu spune comèdii. Pe Otilia n-am luat-o eu la Paris, am întîlnit-o întîmplător acolo, unde a avut o bursă. - Ei, bursă, la naiba, ia taci, Pascalopol, sări Aglae, că mă faci să râd. Moșierul juca comedia spaimei de a fi încolțit de toți, de fapt foarte iritat. Stănică, pricepând situația, făcu pe generosul și aruncă în convorbire altă idee, care era și ea o indiscreție: - Nu știi că moș Costache al nostru a fost
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plin de zăpadă. Să alergi la nebunie, ca un allegro de piano, trasă de cai de curse. G. Călinescu Felix nu răspunse nimic, ci numai zâmbi într-un fel care i se păru Otiliei silit. Pe Calea Victoriei, în apropierea casei moșierului, Otilia, după o tăcere lungă, vîrîndu-și mâna sub brațul lui Felix, propuse cu timiditate: - Ce-ai zice dacă am merge să-i facem o vizită luiPascalopol? I-ar face foarte multă plăcere, fiindcă sunt sigură că se plictisește. Felix nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
venea în marș spre locul întîmplării. Bătrânul nu era mort și nici măcar inconștient. Cu o singură mână, greoi, își pipăi mijlocul, și apoi șopti: - Pascalopol! Felix abia avu timp să-i explice Otiliei că bătrânul voia să aibă alături pe moșier, că odaia se și umplu de Aglae, Stănică, Olimpia, Aurica, Titi și Marina. Marina notifică, cam cu bătaie de joc: - Otilia a zis să mă duc să chem doctorul! - Fugi de-acolo, cu doctorul, țipă Aglae, ce-i mai trebuiedoctor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
afară de cei doi, zise: - Pa-pascalopol, vreau să-ți dau banii pentru fe-fetiță. - Dacă crezi, zise acesta, cu oarecare indiferență, ca sănu-l sperie, dă-mi-i. - A-ajută-mi! Bătrânul încercă să-și tragă cureaua cu mâna, dar, neputând, rugă din ochi pe moșier. Acesta, ajutat de doctor, îl dezbrăcă cu băgare de seamă, pândit cu încordare de bolnav, și găsi sacul și buzunarul, din care scoase pachetul de hârtii înfășurat cu sfori. La cererea bătrânului, desfăcu pachetul și obținu alte trei mai mici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mari codiri, luă numai un pachețel de o sută de mii din cele trei și-l dădu lui Pascalopol pentru fe-fetiță. Celelalte își rezervă să i le dea mai târziu. Fiindcă nu se putea scula ușor din pat, rugă pe moșier să-i vâre săculețul cu monede și cele două pachete de hârtii sub salteaua care era aruncată, pentru uzul lui, peste canapea. Când Pascalopol isprăvi treaba, bătrânul, care pândea îngrijorat, șopti cu spaimă: - Ochii, ochii! Și arătă cu mâna spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Nu e nimeni, liniști Pascalopol pe moș Costache, umblă lume prin curte. În sfârșit, li se dădu voie celorlalți să intre și năvăliră în odaie ca o clasă de copii după recreație. Felix și Otilia rămaseră în pragul ușii. Apoi, moșierul și doctorul luară pe Otilia la o parte, închizîndu-se câteva minute în camera ei, și vorbiră acolo, ceva ce Felix nu putu și nici nu cuteză să afle. La plecare, doctorul dădu iar pe la bolnav și recomandă celor de față
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nimic bătrânului și găsi chiar de cuviință să plece mai curând, ca să nu dea de bănuit Aglaei. Stănică întrebă afara pe Pascalopol: - Ce-ți spunea bătrînul? Face testament? Are vreun gînd? - Nici n-am vorbit de asemenea lucruri, îl asigură moșierul.Se poate? Ce amestec am eu? "E șiret grecoteiul. Cu ăsta, cu Otilia și cu Felix și poate cu Georgeta, am cuceri lumea." - Ce ți-a spus Pascalopol? îl întrebă Stănică pe moșCostache. - Ce să-mi spună? zise acesta supărat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își zise Stănică, coborând scările, acum e liberă să-și facă de cap. Trăiește cu Felix." Când Pascalopol veni să vadă pe Otilia și pe ceilalți, Aglae se plânse că nu e înlesnită și n-are bani suficienți pentru înmormîntare. Moșierul scoase numaidecât o hârtie pe care Aglae o luă fără nici o jenă, dar întrebă: - N-ai găsit nimic în casă? - Nimic, afară de niște mărunțiș.Pascalopol, după o scurtă meditație, explică faptul: - Probabil că n-avea bani în casă. Făcuse așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Țuică întrebă pe Pascalopol, pe care-l contemplase îndelung: - Tăiculiță, dumneata ești doftor? - Nu, părinte. De ce? - Credeam că ești doftor, fiule, să te-ntreb ce să fac eu cu reumatismele astea care nu mă mai lasă. - Salicilat, fu de părere moșierul, și băi de pucioasă. - Oare? se miră bătrânul. - Dă cu gaz, opină Aglae. - D-apăi c-am dat, arză-l-ar focul și de gaz, și tot mă-mpungeîncornoratul! - Am auzit că e bun camforul cu alcool, zise Olimpia. - Ce e aia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
condiții. Fericirea va fi numai a mea. Pascalopol sărută mâna Otiliei și-i făcu un mic salut prietenesc cu mâna. - E simpatică nepoata dumitale, zise părintele lui Pascalopol,de treabă fată. Îmi pare foarte rău de întîmplare. - Ce nepoată? întrebă moșierul, neînțelegînd. - Domnișoara Otilia! - Da, da! se-ncurcă Pascalopol. - Dar, urmă părintele, nu-nțeleg ce fel de unchi ești. Fratele dumneaei parcă nu ești, atunci din ce parte? - Dinspre mamă, spuse repede Aglae, și, ca să schimbevorba, propuse preotului curios să vină
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dus unde-o fi urma ei. Multă vreme Felix stătu într-o prostrație totală, apoi, venindu-și puțin în fire, simți nevoia să alerge, colindă străzile și Șoseaua, și, în sfârșit, se hotărî să meargă la Pascalopol. Acolo află că moșierul era plecat la Paris cu "domnișoara". Peste două săptămâni primi o carte poștală ilustrată cu aceste rînduri: G. Călinescu " Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă și o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor. Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bătrân de tot, uscat la față, dar tot elegant, și aproape nu mai semăna cu cel de altădată. Fălcile îi tremurau când vorbea. Fu Pascalopol acela care recunoscu pe Felix. - Mă mai cunoști? Eu sunt Pascalopol! După câteva vorbe banale, moșierul scoase din buzunar o fotografie care înfățișa o doamnă foarte picantă, gen actriță intreținută, și un bărbat exotic, cu floare la butonieră. Fotografia era făcută la Buenos Aires. - Nu știi cine e? întrebă Pascalopol pe nedumeritulFelix. Otilia! Speriat, Felix se mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în care are curajul să-și noteze în special stările afective legate de frumoasa Otilia. Față de Pascalopol, eroul-martor are sentimente contradictorii: îl respectă, se revoltă împotriva lui sau îl urăște, în conformitate cu atenția pe care i-o acordă Otilia acestui elegant moșier. Otilia este asemenea unui copil zburdalnic, plin de candoare și sensibilitate. Când cei doi tineri merg la moșia lui Pascalopol, lui Felix i se clarifică multe din atitudinile stranii ale Otiliei, în care vede un amestec ciudat de copilărie și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
respectivelor căutări, ca orice întreprindere umană. 6. Rămas bun, Dipoli Debutul meu diplomatic avea loc alături de o echipă de diplomați de excepție. Între aceștia, strălucea ambasadorul Valentin Lipatti. Frate al celebrului pianist Dinu Lipatti, Valentin provenea dintr-o familie de moșieri luminați, greci împământeniți în România, fiind crescut într-un mediu de intelectuali rafinați. Făcuse studii în Franța și îmbrățișease inițial cariera universitară, având ca mentor, între alții, pe Tudor Vianu. Prin căsătoria cu Catinca Ralea, intra într-un alt cerc
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
aceștia. Obligațiile contractuale le înlocuiesc pe cele impuse de tradiție. Relațiile tradiționale sunt închise în sensul că termenii și condițiile lor sunt dincolo de controlul părților interesate. De exemplu, succesiunea proprietății este predeterminată; la fel este și relația dintre iobag și moșier. Relațiile sunt închise și în sensul că ele se adresează doar celor implicați în mod direct și nu privesc pe nimeni altcineva. în schimb, relațiile contractuale sunt deschise, întrucât condițiile pot fi negociate de către părți și modificate de comun acord
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
nou descoperinduse împletit cu cele vechi. Hazardul era evitat și asimilația se îndeplinea fără stridență. În cazul fetelor, căsătoria cu oameni puternici și avuți era tolerată, cu condiția de a se găsi un colorit fictiv. Ginerele, fiu de senator și moșier, orientat spre cariera diplomatică, era reportat în altă regiune a țării, făcîn-du-se uz de similitudini de nume. Aceste alianțe periferice consolidau clanul. Pentru asta era nevoie de exploratori în noua societate, în scopul recrutării de forțe. Un Hangerliu nu era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Germaniei hitleriste. N-am avut nici o idee de valoare generală, ne-am făcut instrumentul intereselor unei puteri străine și ale unor clase egoiste. Hangerliu vrea să fie domn în "Rumînia" chiar dacă aceasta ar rămâne cu un județ, marii industriași, bancherii, moșierii se tem să nu-și piardă avutul. Ca să-și păstreze fabrica, știu pe unul, care ne-a dat bani, dispus să cedeze toată Transilvania, sub cuvânt că ardelenii nu s-au asimilat. Partidele mari cu care noi am avut conciliabule
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este mai atenuat, deși suficient sugerat ca să ne limpezească simbolul. Tânărul personaj răspunde în chip ideal unei asemenea cerințe. Trimis întâia oară la drum, singur și angajat într-o acțiune de mare răspundere (duce o mare sumă de bani la moșierul al cărui arendaș este tatăl său), eroul are șansa mult râvnită de a face dovada mândriei și independenței lui bărbătești; cu alte cuvinte, șansa de a fi și el beneficiarul comportamentului mitic’’ atribuit vârstei mature. Fiind un drumeț neexperimentat, tentația
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
și țăranii satelor și cum arăta „democrația”, atât de mult trâmbițată în ultima vreme, în perioada interbelică, adică atunci când se pretinde că am atins cea mai înaltă treaptă a democrației din istoria românească. Era democrația sacului cu bani și a moșierilor, care dispuneau atât de puterea economică, cât și de cea politică, iar aceasta în mod discreționar, căci funcțiile în stat reprezentau apanajul celor bogați, nu neapărat prin merite proprii. În acest sens s-ar putea da zeci de exemple din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu locuința la Umbrărești; 300 lei un fost clăcaș, dar acum era un foarte bogat siliștean, Neculai Zaharia, care a vărsat imediat 200 lei, sumă egală cu aceea cu care s-a înscris și pe care a achitat-o imediat moșierul Gheorghe Ulise Negropontes. S-au mai înscris tot cu suma de 200 lei preotul paroh de la Umbrărești, Vasile Hâncu și învățătorul școlii din același sat, Vasile Gâțulescu, ambii dând pe loc câte 20 lei. Suma cea mai mică înscrisă a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]