1,257 matches
-
nasului i se umfla ca o bilă. Cunoscuți ce nu se văzuseră de mult se întâlneau fără efuziuni, cu chipuri neclintite : - Ce mai faci ? - Bine. - Sănătos, voinic ? - Mulțămesc. Da cumătra ? - P’in târg și ea. Lângă căruțele cu var, un moșneag nalt și subțire, cu plete tăiate la ceafă, albe, curat îmbrăcat, privea în jur cu o seninătate aeriană, ca și cum el însuși s-ar fi mirat de strania lui delicatețe. Nasul subțire, puțin adus, pielea albă cu mărunțiș de vinișoare sângerii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
frecată încât, într-adevăr, sclipea. Celor nedumeriți, un om le explica că moșul Joagă din Budeni e „zăltat”. Se suie pe casă cu sapa în spate și de-acolo strigă că are o fată măritată la Bacău cu regele Mihai. Moșneagul lămuri celor de față că există patru globuri. - Unul este, moșule, strigă îndrăzneț un flăcău, și pe ala ședem noi. Bătrânul ricană : Unul știi tu, dar dincolo de apa înghețată mai sunt și altele. Pe acelea numai eu le-am cucerit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
oieri. Când s- au așezat bătrânii, întăi au ridicat biserica din capul satului apoi s-au dedat la lucrul pământului. Cu vitele și cu oile am rămas și azi să ne îndeletnicim. De atunci însă a trecut vreme, că nici moșnegii nu țin minte. - Și de cât timp ești primar ? Omul încreți fruntea și, după ce se gândi, răspunse : - Din iarna în care a murit bătrâna, Dumnezeu s-o ierte ! în anul când a venit la putere domnu’ Maniu. Or fi vreo
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mânecile cojocului împreunate. Privind peste streșina căciulii, căsca, ca mâța, roz și fără dinți, cu mustața ridicată. Lângă el, în ușă, apăru un om cu nasul vesel ca un cuc, înfipt roșu între ochii negri. Fără a-și îndoi genunchii, moșneagul ieși crăcănat afară. De-o vreme, târând sania de pe care un om stârnea omătul cu vârful opincilor, pe drum se apropia un căluț amărât. Scufundat în încălțări, în coada săniei călca voinicește un bărbățel. Cu nesfiită curiozitate, moșneagul ridică mustața
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
îndoi genunchii, moșneagul ieși crăcănat afară. De-o vreme, târând sania de pe care un om stârnea omătul cu vârful opincilor, pe drum se apropia un căluț amărât. Scufundat în încălțări, în coada săniei călca voinicește un bărbățel. Cu nesfiită curiozitate, moșneagul ridică mustața. Când căluțul opri, omul se prăvăli de sus, de pe saci, să-și dezmorțească picioarele. Ca și celălalt, era la fel de mărunt. Amândoi aveau ochii oblici, despicați în obrazul vânăt cu pomeți ciolănoși ; erau pesemne frați, căci purtau același strai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
a auzit al treilea ciocănit, odată a săltat mama capacul... Ce credeți ?! întreg taifasul amuțise. ...Un omuleț cu nas roș ca pliscul de cocostârc, în straie verzi, fugea crăcănat către fundul podului. - Măi oameni buni ! își clămpăni gura căscată un moșneag. Bag samă, era Michiduță. - Nu, fără șagă ! Cu chipuri spâne și buimace, cei doi feciori ai lui Nechitoaie se uitau țintă la povestitor. Cu ton categoric, Costache Păiuș zise : - Și eu l-am văzut pe Cel cu Coarne așa cum e
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
coarne în frunte, nu mari - cât un țâmburuc -, și Păiuș arătă degetul gros strecurat printre celelalte. Chelea roșă și puțea... Phea ! - Măi !! - Când l-am văzut, ședea aciuat în niște chetrării, la moara pustie a lui Cananău. - La Morișcă, aprobă moșneagul. Se știe, acolea nu-i loc curat. - S-așezase spurcăciunea pe-o piatră și se-ncălzea la soare. Iar, de duhoarea lui, bolovanii s-au fost înnegrit iar iarba dimprejur se împuțise. Ș-așa m-am scârbit eu atunci, că
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
culoarea deși, de departe, păreau albaștri. între urechile-i cu marginea mâncată și cu pete albe sclipea pielos și mare nasul. - Pe omul dintăi al ei, zise el iarăși, Maria lui Negru l-a luat cu farmece. A văzut-o moșneagul Cristea în miezul nopții, peun părău, cum juca în pielea goală. De asta i se părea și lui bărbatu- său ruptă din soare. - De ursită și-a făcut și baba Ciubotărița, răsări Saveta lui Costache Acea. A făcut baba ce-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
său, își juca sieși cea din urmă farsă, murind singur. Cu feciorii nu se răspundea, neputând să le sufere nevestele ; pe babă o băgase demult în pământ iar deatunci nici un suflet nu s-a mai aciuat pe lângă el. La căpătâiul moșneagului zăcea o cană jegoasă, de la o vecină care, fără învoirea lui, dusese și răspuns la feciori că bătrânul e pe moarte. Fire tare, moșul încă nu-i ceruse lângă el. Se vedea că odaia e de văduvoi : aerul închis
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
vedea că odaia e de văduvoi : aerul închis, mirosind a bătrân, geamurile cu păianjeni, podmolul cu gropi și dâmburi de noroi. Un horn afumat, o masă joasă, rasă cu cuțitul, două scăunele cioplite din bardă și patul pe care stătea moșneagul alcătuiau toată zestrea încăperii. Pe scândurile patului grosolan, un mindir din paie, o pernă acoperită cu polca, să fie moale, și un ogheal murdar. într-un cui atârna surtucul. în alt cui, lampa cu țilindrul afumat în care, prizonieră, bâzâia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în fața jarului, le cârcâlesc ca să se moaie. în acest timp trăncănesc verzi și uscate, căci lumea trebuia despicată și judecată. La bătrânul care moare, se știe, odată a stat ascunsă fata lui Chișcă, fugită de-acasă ca să trăiască, ptiu !, cu moșneagul. Și nai zice asta, cât de treabă om a fost Vasile Drobotă !... Orișicând la biserică. - Dar-ar hùlera într-însul și l-ar c... cânii, blastama Butiloaia, cu totul de altă părere și fără să țină seama că, în situația
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
singurică ? A rămas omul calic cât șacu chinuia prin șpitale, că are boală lumească și nu se mai vindeca. Și de bocit tot de la ea a învățat, căci Rusoaia, Doamne, frumos mai bocea la mort ! - Nu știu pe cine bocește moșneagul, da știu că zice bine. Șare glas de popă ori macar de dascăl. Am stat ș-am ascultat și mi-am făcut cruce ca de om nebun. - Are multe pe suflet și de aceea îi dă ghes. Pe Vartolomei nici
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
revoltat de tactica defensivă ordonată de țar. O veste venită din tabăra inamicului a întărit credința lui Napoleon că victoria îi va aparține. El va zdrobi Rusia. - Sire, Alexandru l-a numit pe Kutuzov comandantul armatelor rusești. - Pe cine? Pe moșneagul acela chior? Păi eu l-am mai bătut, la Austerlitz... sau poate că el nu-și mai aduce aminte... Până una alta, locul verii a fost luat de toamnă, care și ea s-a dovedit aliat puternic al rușilor. înfometați
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
să se ridice vineri, parcă, iar mecanismele și rotițele care o trag în sus spre a dezvălui scena colegiului și actorii din el, colegii mei și eu, au început a scârțâi cum nu se poate mai banal. Cine era acel moșneag atât de îmbătrânit? Părul lung și alb i se revărsa pe umerii lați. Fața împrumuta o nuanță albăstruie, iar ochii erau de un alb-gălbui. Era îmbrăcat într-un fel de armură de luptă, dar așa ceva eu nu văzusem până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cine e acel bătrân, dar răspunsurile erau adânc îngropate în mintea mea, iar eu nu vroiam să le dezgrop. Îmi era teamă? De ce anume? Sau de cine? M-am oprit din mersul meu. Eram la doar câțiva metri de acel moșneag ce era atât de nemișcat, încât părea ca o statuie. Dintr-o dată își mișcă încet mâna, îndreptând-o spre mine. Capul i se mișcă de asemeni. Privirea-i obosită se fixă în ochii mei și atunci vocea lui se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mișcă de asemeni. Privirea-i obosită se fixă în ochii mei și atunci vocea lui se auzi în toată peștera, dând un ciudat ecou, iar senzația înfricoșătoare că îmi vorbește prin intermediul gândurilor mele mă năpădi. Tot ceea ce auzeam erau gândurile moșneagului și nu vorbele acestuia, pentru că buzele nu i se mișcau. De ce m-ai pus să fac ceea ce am făcut? am întrebat pe un ton pe care l-am vrut iritat, dar nimic nu se auzi în acea peșteră goală. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai curând decât crezi, vei pune în mișcare roțile viitorului ce nu va avea sfârșit și va uita de început. Să nu întrebi timpul de ce face ceea ce face. El pur și simplu...curge. Ne vom vedea foarte curând..., sfârși atunci moșneagul, lăsându-și mâna să cadă leneșă pe lângă corp, iar privirea îi alunecă în întunericul ce aștepta sub el. Am simțit un ghiont în coastele din dreapta. Abia dacă merita să-i dau atenție... Apoi încă unul. Și încă unul. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Tu iar ai adormit? Trezește-te, măi, nebunule! Trezește-te că te-a întrebat profu' ceva! Am deschis ochii și am realizat că eram în sala de clasă... la ora de istorie... și într-o mare belea, căci întâmplarea cu moșneagul era doar un vis... un vis care se repetă tot mai frecvent în ultima lună, iar eu adormisem la ora celui mai afurisit profesor din tot liceul, Arvon Mircea. Dormi, domnule Corveta? Dormi! Și prin viață să dormi! spuse profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Totul era ca în visul meu. Între mine și bătrân era poteca învechită. De o parte și de alta a sa era întunericul amenințător care o străjuia. La capătul ei era un... tron din piatră neagră pe care stătea acel moșneag. Nici bătrân, nici îndeajuns de tânăr ca să-l categorisesc ca fiind la vârsta mijlocie, rămânea o enigmă. Părea în putere, dar, din motive necunoscute, nu se uita la mine, noul-venit, ci în jos, în inima întunericului, ca în vis. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
potecii, și-a întors leneș capul spre mine. M-am oprit derutat. Ce urma să se întâmple? Bine ai venit! zise el voios. Eram fără cuvinte. Mă aflam sub pământ, într-o peșteră în care nu știu cum am intrat, cu un moșneag ce părea să aibă douăzeci de ani și deasupra mea trebuiau să fie trupele Guvernului. Oare ce trebuia să-i spun? Nu cred că mai trebuiesc formule de introducere. Tu ești Corvium, liderul temporar al adolescenților de deasupra, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să spui prin temporar? Mai încolo. Nu. ACUM! Furia prindea rădăcini în mine și nevoia de a cunoaște și de a ști era mai nestăpânită ca niciodată, așa că o lăsasem fără lesa voinței mele și ea se avântă spre mintea moșneagului ca un ghepard asupra neputincioasei prăzi. Întunericul nu se mai lăsă asupra ochilor mei ca altădată. În schimb, m-am simțit înlănțuit de o voință mai puternică decât a mea și aruncat într-un abis nesfârșit. Eram mereu în cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fie o scânteie roșie ce se îndreaptă spre gâtul bătrânului, dar eram numai eu. Și mă zbăteam haios s-o scot din teacă inutil, căci ea rămânea încăpățânată în lăcașul ei, înfricoșată de ceva ce pe mine nu mă afecta. Moșneagul se sculă de pe tronul său negru și înaintă spre mine. Am băgat mâna în faldurile mantiei, căutând She'le'ri. Le-am găsit și le-am apucat cu lăcomie. Nici acestea nu doreau scoase. Bătrânul se apropia din ce în ce mai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
gândeam poate la sporirea numărului celor care să facă de pază sau... Ce e locul ăsta? făcu el speriat. Era în fața mea la vreo trei metri. Înaintea sa se afla tronul negru, care era... gol. O fi căzut în abis moșneagul? Oare unde era? În jurul său era doar întuneric și lumină și o prăpastie la picioarele sale al cărei fund nu-i era îngăduit să-l vadă. La capătul potecii cu pietre vechi era tronul, iar în cealaltă parte, eu. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a mai diminuat efectul, treptat mi-au redat posesia corpului meu. Aparențele au fost salvate. Mi-am păstrat înfățișarea senină, căci pierdeam totul dacă nu reușeam să-mi țin sângele rece. Dutrumof păru să nu-l bage în seamă pe moșneag. Se uita în continuare la mine cu disperare crescândă. DE CE GUVERNUL? Țipătul său a făcut ecouri în toată caverna, iar saliva sa a ajuns până la picioarele mele. Zadarnic. Care e planul tău? îl întrebai calm. Îmi scosesem revolverul și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mie de suflete! Chiar nu era altă cale decât moartea? De ce? De ce mă face să mă denaturez? Vreau înapoi! Vreau ca lucrurile să fie așa cum erau acum o săptămână, când nu erau Baroni, nici Sfetnici, nici Cronicarul, nici Eterna, nici moșneagul ăsta... când totul era normal. Totul era limpede! Am curmat mai multe vieți pentru mai puțin. De ce a trebuit să moară? De ce m-ai pus să fac ce am făcut? Vocea mea era aproape plângăreață și se auzea numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]