641 matches
-
pe o tapițerie sobră. Crawford pretindea că ia locuințele la Întîmplare, dar eram convins că Își selectase victimele după o supraveghere atentă, alegîndu-le pe acelea de la care se aștepta să iște În complex cea mai stridentă alarmă. Mi-i imaginam moțăind ore În șir Într-o siestă prelungită, În timp ce Crawford umbla prin Încăperile de sub ei, sabotîndu-le recepția prin satelit, furîndu-le calul de jad de pe măsuța de cafea, o statuetă Staffordshire de pe polița căminului, scotocind prin sertarele biroului ca și cînd ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Au nevoie de tine, Bobby. Ce-o să se Întîmple cînd o să te-ntorci În Estrella de Mar? — O să-și vadă de-ale lor. S-au regăsit. Charles, trebuie să ai mai multă Întredere În oameni. Ia gîndește-te, acum o lună moțăiau toți În dormitoarele lor și se uitau În reluare la finala Cupei de anul trecut. Nici nu-și dădeau seama că așteptau să-i ia moartea. Acum montează piesele lui Harold Pinter. Nu-i un progres? — Bănuiesc că e. (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
motorașul auxiliar. Cu modestia lui neprefăcută, Crawford se grăbea mereu să paseze tot creditul către populația din Residencia. După cum aflasem deja, pe sub tende și marchize zăcuse multă vreme nefolosit un uriaș rezervor de talente. Profesioniștii din clasa de mijloc, care moțăiseră pînă atunci pe marginea piscinelor, fuseseră cîndva avocați și muzicieni, directori de publicitate sau de televiziuni, consultanți În management sau funcționari guvernamentali. Poate că baza de calificări și abilități a Residenciei Costasol n-o egala pe cea a Florenței din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea o noapte liniștită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte, mișcară cozile groase și hămăiră scurt, stins. Încet, își lăsară capetele lungi și mândre pe gheare și moțăiră cu ochii deschiși. Femeia îmbuca deoparte. Se uita rar spre Grigore și întingea miezul de pâine în resturile răcite. Se auziră cocoșii din mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, mai răzbeau înjurăturile căruțașilor. Glodul răsuna sub copitele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
peste strat. Ieșea afară și chema câinii. Ceata se aduna împrejur. Privea mahalaua adormită și cerul limpezit. Stelele călătoreau peste Cutarida. Dinspre groapă adia vântul de martie. Își aprindea luleaua și aștepta ivirea zorilor. Dulăii se așezau pe labe și moțăiau. Spre dimineață răsunau strigătele ascuțite ale cocoșilor. Se chemau de departe peste câmpul sur. Urechile lui bătrâne auzeau umbletul furiș al unor oameni. Către fundul gropii se mișcau umbre aplecate. Câinii tresăreau în somn, ridicau capetele, dar nu lătrau. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luând Grivița de la un capăt la altul. Muierea, înainte, negustorul, după ea. Aici, altă lume: strada largă, nepavată, mișuna de căruțe țărănești cu coviltire înalte, încărcate cu mături, oale smălțuite, pahare străvezii de sticlă și borcane de lut, deasupra cărora moțăiau copiii lângă femei în fuste lungi. Camioane cu osii de fier 19 hurducăiau prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau mașinile pline vârf cu precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răsunetul lui trist și adânc. Și ar fi vrut să-l vadă pe Nicolae al ei, sărind gardurile cu o bâtă, să răstoarne mesele și s-o fure de lângă ginere. Dar nu se întîmplă nimic. Vecinii se împrăștiaseră. Alături, vioriștii moțăiau. Rudele socrului strigau ar-monistului: - Ziceți, mă, cu suflet, că vă spargem diblele-n cap! Ghiță BQcu, aprins la fată, asudat tot, numai în cămașă, juca sârbește pe pavajul curții, înconjurîdu-și femeia, care pocnea din degete: - Și-așa! Și-așa! Cuscrul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mari. Manglitorii dădură buzna în han. Erau rupți de foame. - Care pui, mă, masa Stăpînului? întrebă Oacă în gura mare. Odaia întunecată, cu pereții afumați era aproape goală. Într-un colț mai petreceau trei negustori cu lăutarii. Se hitrofoniseră și moțăiau cu ochii în gura guristului, care cânta de inimă albastră. Slugile se înghesuiră să le curețe scaunele. Sandu trase două mese aproape. Se așezară. Piele își întinse ciolanele lui lungi și oftă cu mulțumire. Și unde mi s-au așternut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca la nuntă, grămadă, al tâmplarului, flocos și întunecat, numai colți. Adulmecau gunoaiele și cu nasul tot sub coada cățelelor din jur. Dulăul rotea ochii la ăilalți. Ceata se oprea împrejur. Al lui Chirică, lung ca un castravete și bolîu, moțăia de-a-n picioarele. Al cârciumarului sufla cu limba scoasă. Corciturile oltenilor lipăiau lângă șef, că șef era câinele lui Matei! Nu mișca unul. 207 Vinețiul fochistului bătea aerul cu coada ridicată. Era lacom. El scormonea pământul. Mirosise osul, pentru că os
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
călit și nu-i mai fu frică. Prin ușa deschisă, văzură cerul limpede de vară. Sergentul se schimbase. Era unul bondoc și iute. Îi chemă afară. Iar urcară treptele de ciment. Lipăiră cu picioarele goale pe dușumelele nemăturate. Înăuntru, comisarul moțăia pe scaun. Deasupra mesei ardea o lampă cu sticla afumată. Lumina ei n-ajungea în toate ungherele odăii. Pe o ladă mai ședea un om. Avea o față slabă, nebărbierită și doi ochi încercănați și negri. Palmele mari îi atârnau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și asudând. Să-i fi văzut de departe, ai fi zis că sânt niște patriarhi, ieșiți la soare în cămăși. Nu lipseau vinerea seara de la slujbă, de duminici ce să mai vorbim?! Ascultau de la opt și până la pilda popii, mai moțăind, mai dând din cap în semn că înțeleg. Nepoții îi țineau curați pe lângă casă, în straiele lor de moarte. Pe câte unul îl uitase Dumnezeu pe pământ, trecea de o sută de ani. Se spovedeau ca muierile și țineau posturile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-o încînte, s-o momească-n daruri. Anghel, vese-lvesel, că băuse mai mult la înghesuială, când să plece, să-i ție pe drum, bătea cu palma în cutia contrabasului, nepăsător la frigul ascuțit. Nenea Mitică Ciolan, apucat de bătrânețe, moțăia cu capul în piept, dărunat de osteneală. Numai Dumitru ridica pleoapa lui vânătă și îl grăbea pe ăl de mâna sania: - Dă-i bice, că ne-apucă viscolul... Către bariera Bucureștiului, omul a tras de hățuri: - Hooo! Eu aici vă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
supărată numai de față. - Ce zice? Ce zice? întreba Lixandra. - Zice că dacă-i bun morcovul? - Bun, cum să nu fie bun... Ehei... Să trăiască domn' primar, că fără el nu mai mâncam noi prospătură, acum, în martie... Alături, Mița moțăia în scaun. O dovedea soarele moale, care intra prin ferestre, toată primăvara asta, care se așeza în lucruri pe neștiute. Spre seară, una câte una, lipa-lipa, numa-n papuci, babele plecau spre casă. Chirița mai ținea încă sub fustă o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dacă telefonul lui Uri era ascultat, atunci serviciile de informații israeliene sau oricine ar fi fost, ar fi avut timp să vină aici și să monteze microfoane peste tot. Ar fi putut să facă asta în timp ce Frumoasa din Pădurea Adormită moțăia pe birou. Uri se plimba acum prin încăpere, căutând cu atenție, oprindu-se când văzu un televizor. Îl porni, găsi un canal care transmitea concursuri americane - cu multe țipete și încurajări -, dădu sonorul mai tare și se întoarse la calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în oase, se rotea pe acolo cât se rotea și urca în văzduh, cu mine. Mă liniștea încet peste tot, mă mângâia pe burtă. Aerul se cocea, începea să se lase jos, cădeau fructe galbene, aerisite, se rostogoleau în groapă, moțăiau acolo și ieșeau puii vii, mii de gropi se ridicau la cer, era o frumusețe... BRUNO: Ai visat. GRUBI: Țțțț! Și ce dacă? S-a rotit cu mine? S-a rotit. Groapa asta o să ne-nvețe să ne rotim ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu mecanicul locomotivei. Ființa mea era cuprinsă de o stare amețitoare de confort, Îndată ce aranjam frumos totul - pasagerii lipsiți de griji se bucură În compartimentele lor de călătoria pe care le-o ofer, fumând, schimbând zâmbete atotștiutoare, dând din cap, moțăind; chelnerii și conductorii de tren (pe care trebuia să-i plasez undeva) petrec În vagonul-restaurant; iar eu, murdar de funingine și cu ochelari de protecție, mă uit din cabina locomotivei la șinele care se Îngustează, la punctul de rubin sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cartonul cu numărul locului - același 37 - din sală. Absurdă și grotescă lume. Trebuie să-ți construiești imaginea de titan al gândului țopăitor (al culturii, mai nou!) nu prin operă, ci prin faptul că vii 2-3 ore la Bibliotecă, ești văzut moțăind între cărțile aduse de șofer, molfăind un pix sau țigareta și dând indicații agitate la celular. Impostorii cultivă această imagine, cu oarecare șarm la plebe (inclusiv la cei din sala de lectură), dar care se dezumflă la prima ieșire publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și kalioane și kirlângice și tecnele și alte minuni de corăbii gonind spre schela Balcicului din el. Luat de cântarea stinsă, se lăsa dus cu zburătăcitul roatelor de ciulini în pustietatea vreunei câmpii arse de brumă sau pur și simplu moțăia furat de balansul bastonului de orb, legănându-se în trecerea muzicii prin odaia aceea prăbușită în tăcere. Departe, undeva spre fluviu, lătrau niște câini, a străin, a deznădejde, a capăt de speranțe și, poate, a prăbușire de timp. Eu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai prins?“. Și câte altele nu făcuse și desfăcuse, după spusele lui, Trombă... L-am mai văzut o dată, mulți ani mai târziu, la „Tic-Tac“. Cred că în primul an de după găurirea drapelului. Fusese un mic chef între cinci-șase bătrânei. Acum moțăiau toropiți de vioara maestrului Bătucitu. Eu nu îmi luam obișnuita halbă cu rom (făceam și prostii din astea, bănuite marinărești!). Primisem niște bani care, chipurile, ni se restituiau pentru nu știu ce contribuții din ultimii patru-cinci ani și mă omeneam cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
distanța nu era mare, și ajungînd acolo nu se simți obosit cînd se agăță de marginea bărcii de rezervă, ci numai excitat. Așteptă, iscodind din apă, cu ochii obișnuiți de-acum cu Întunericul, să apară o santinelă care, după cum presupunea, moțăia la prora, total străină de primejdie, sigură pe sine și pe faptul că vaporul era zdravăn ancorat În mijlocul unui pașnic golf solitar, În inima celui mai pașnic și mai solitar ocean. Iguana se ridică pînă la barcă fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tic-tac-ul pendulei și sforăitul bătrânului. Ațipise răpus de emoții și oboseală. Melania Lupu își netezi părul pe frunte apoi degetele alunecară în jos, de-a lungul gâtului. " La ora asta Șerbănică doarme, de obicei, dus. Știu cum se întîmplă! El moțăie cu gazeta în mână în timp ce Florence se unge cu untdelemn pe față. Toate demachiantele i se par falsificate. În felul acesta, poți să-ți dai seama, draga mea, dormitorul lor miroase totdeauna a salată. Când lui îi cad ochelarii pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asupra propriului detin. Planul era strălucit, credeți-mă pe cuvânt, opera unui pungaș adevărat, și nu poți decât să îți scoți pălăria în fața ingeniozității ridicate la un asemenea nivel. Dar, despre toate acestea, ceva mai târziu. În timp ce Lucy cugeta și moțăia în spate, Tom și cu mine vorbeam în față. Nu se mai urcase la volanul unei mașini de când renunțase la slujba de taximetrist la New York, în ianuarie, și simplul fapt de a conduce din nou acționa ca un tonic asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
MARCHEAZĂ Ținta Rezultatele ultimei analize de sânge au venit imediat după miezul nopții. Era prea târziu ca să mă externeze din spital, de aceea am rămas până dimineață, planificând febril structura noii mele companii în timp ce îl urmăream pe epuizatul Javier Rodriguez moțăind în patul de vizavi. M-am gândit la mai multe nume care să capteze spiritul sarcinii pe care mi-o asumam și, în final, mi-a venit neutrul, dar grăitorul Biografii fără Limite. La cam o oră după asta, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cel care nu are oglindă nu știe cum arată buricul pământului. E din ce în ce mai greu să menții o iluzie în viață. Unii susțin că strămoșii lor au fost primii care au pășit pe corabia lui Noe. Nu chiar în orice bătrân moțăie un înțelept. Câteva metafore existențiale ne duc cu zăhărelul de mii de ani. Când îmi reușește câte o îmbinare de cuvinte, parcă mă simt în anturajul unui laureat Nobel. Nu poți învinge cu mentalitate de învins. Nu toți care sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu care experimentase primele litere din alfabetul complicat al iubirii, precum și de mama sa. În dreapta, locurile de lângă geam, șase și patru, erau ocupate de membri familiei Carp: Vlad și Elena, iar locurile doi și opt erau ocupate de Florin care moțăia sprijinit cu capul de brațele mamei. Dacă dorea să discute cu unul din membri familiei Bălănescu, era mai comod și mai practic să rămână în picioare pe locul unde ar fi trebuit să fie ușa. Dacă dorea să asculte, era
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]