627 matches
-
Da? Las’ că ți-o coc eu ție!”. Noi am zâmbit cu îngăduință și ne-am resemnat. Era impusă deținuților regula de a ședea pe marginea patului, cu mâinile pe genunchi și privirea îndreptată spre vizetă, fără a dormi sau moțăi. Bătrânii și bolnavii nu puteau rezista 17 ore, de la 5 dimineața la 22 seara, de efort fizic și nervos, așa că ne plimbam printre paturi ca să închidem unghiul vizual al milițianului care se putea uita pe vizor. Prezența lui la ușă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și să se facă curent, căci ferestrele celulelor erau oblonite fără să aibă geamuri. În celule trebuia să fie liniște deplină și singura poziție admisă în afară de statul în picioare era șezutul pe marginea patului cu mâinile pe genunchi, fără să moțăi, fără să dormi, privind spre ușă. Paturile de fier nu aveau saltele. Dormeam, numai după ora 22, pe plasa metalică, câte doi în pat și ne înveleam cu pătura. Milițianul încălțat în pâslari umbla pisicește de la ușă la ușă și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
din nou la masă, odihnindu-mi capul în mâini. După aceea mi-am pregătit cu grijă un pahar cu apă și am căutat câteva aspirine, pe care le-am găsit cu greu, m-am așezat iar la masă și am moțăit. Soarele se ridicase pe cer. M-am trezit din nou, așezat la masă, cu capul bălăbănindu-mi-se și o durere violentă în ceafă. Mi-am adus aminte că avusesem un vis curios, anume că fusesem prins de o furtună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
explica o sumedenie de lucruri? De pildă iluzia că m-a ridicat din vârtej ținându-mă de subțiori. Dar stai puțin, asta a fost iluzia mea. Poate că eu sunt nebun? În mod sigur sunt beat, și adineauri chiar am moțăit. E mai târziu decât ora mea de culcare. Statuile lui Buddha s-au închis în ele. La culcare, la culcare! Tot gândindu-mă la James, mi s-a năzărit în minte un gând distinct. James nu a murit, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trebuit să le desenez unde-i pus pistolul... Și dac-am recunoscut că am armă rezultatul a fost că m-o trimis să dorm. Și partea rea a fost că n-am putut să mai adorm. Înspre dimineață parc-am moțăit ceva, în fine. Dom’ne, m-au chemat în ziua următoare iar la anchetă pe la ora unșpe, așa: No, da’ pușca unde-i? Am rămas trăznit. Dom’ne, eu aveam un pistol... 7,65, Bayerische era scris pe el, din
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
lângă o cărticică de rugăciuni, pe un scaun pe a cărui împletitură o lumina, o fată grasă cu picioarele sprijinite de scaun se ridică, cu părul încâlcit de somn, din fotoliul mare acoperit cu un cearșaf negru, în care stătea, moțăind. Am pus în italice cele trei localizări strict deictice. Ansamblul descrierii este construit în funcție de un observator aflat la capătul sălii, care ar contempla-o pe lungime. De altfel, caracterul pictural al acestui dispozitiv este explicitat chiar în text, puțin mai
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
șoptită, mi se părea ca o făptură deosebită, iar bătrânii din strane, cărunți, cu plete lungi ca a tatei, cu figurile evlavioase, cu ochii aplecați, semănau cu sfinții de pe icoane. Toată lumea mi se părea emoționată, iar eu, obosit de nesomn, moțăiam prin colțurile bisericii. Câteodată mergeam, întovărășindu-l pe fratele Ionică, la horă (gioc) sau la clacă, iar de Sf. Dumitru (hramul bisericii) la strânsură, unde se aduna tineretul satului și din satele vecine îmbrăcați în haine de sărbătoare. Flăcăii se
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
omului și această divină licoare: vinul. Mai ales cel de Bergerac, se înțelege. La un moment dat, Didier, care era numai ochi și urechi, și nu- mai din când în când gură, a băgat de seamă că Josiane începuse să moțăie. S-a foit el cât s-a foit, dar până la urmă și-a luat inima în dinți și a întrebat: - Ce se întâmplă, Michel, cu mama ta, nu se simte bine? E cum-va bolnavă? - Cum să fie bolnavă? E
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
Frank Norris 40. Într-un exemplu, Norris recrează atmosfera unei camere în care detectivii din portul San Francisco așteaptă sosirea unui vas care transportă un bărbat căutat în Australia pentru crimă: "Pe podeaua camerei se aflau patru paturi, și Conroy moțăia într-unul, pretinzând între timp că citește Comoara fenicienilor. Ceilalți detectivi stăteau în jurul unei sobe de gaz fumând o țigară. Erau, în bună parte, înalți, spătoși, cu fețele roșii, foarte joviali și nu atât de bănuitori pe cât te-ai fi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nou diferența dintre sine și obiect. Unul din exemple este reportajul lui Norris despre detectivii care așteaptă sosirea unui vapor care aduce cu el o persoană căutată în Australia pentru crimă: "Pe podeaua camerei se aflau patru paturi, și Conroy moțăia într-unul, pretinzând între timp că citește Comoara fenicienilor. Celălalt detectiv stătea în jurul unei sobe de gaz fumând o țigară. Erau, în bună parte, înalți, spătoși, cu fețele roșii, foarte joviali și nu atât de bănuitori pe cât te-ai fi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu săgețile. Își alese un loc de pândă într-un colț pe lângă pom, bătu țepușele în pământ și se puse între ele, așa cum să-i vină unul dinainte și altul la spate ca, dacă îi va veni somn și ar moțăi, să se lovească cu barba în cel de dinaintea lui și dacă ar da capul pe spate, să se lovească cu ceafa în cel de dinapoi." (Prâslea cel voinic și merele de aur) (c) "Dacă ai să cauți Numărul Șaptesprezece și
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în noaptea aceea o porni ca de obicei în lunga sa veghe, fără să mai mănânce. Dar a doua noapte nu se mai duse; nici în a treia și nici în cele care au urmat. Zăcea toată ziua pe pătură, moțăind în soare, tot răsucindu-se de pe o parte pe alta, ca și când razele fierbinți i-ar fi putut arde și preface în cenușă durerea din inimă. La lăsatul serii, își lua cina cu mult înainte de a ieși cu pușca. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
după ce a înțepenit bine în insectarul unui puști pistruiat căruia îi plac istoriile vechi. Deocamdată, pentru această ultimă ediție specială, propunem o temă de vacanță, gândindu-ne mai ales la momentele de îndestulare sarmalescă, atunci când mintea zboară aiurea, iar stomacul moțăie. Hapax se cheamă tema pentru vacanța asta de iarnă și, chiar dacă seamănă cu antrax, nu presupune ascultarea nici unei formații rock. Hapaxul e un cuvânt care nu a apărut decât o singură dată într-un anumit corpus (poate fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
reconfortant că oamenii, până la urmă, sunt buni. Doar lumea îi strică. Pentru încheiere, hai să zic și două lucruri care mă enervează la Dan: durerea la basca pe care o afișează atunci cand zboară cu avionul (am mai scris despre cum moțăie plictisit, ca un navetist pe ruta Pașcani-Iași, în timp ce eu tremur de emoție mai ceva decât aripile avionului intrat într-o zonă de turbulenta) și felul său de a fi fumător numai lunea sau joia, la jumătatea lui aprilie sau la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
pildă, ca cel care a copiat stenogramele din dosar să fi transcris greșit numele primei fete. Sau chiar ca lucrătorul de Securitate de la interceptare să-l fi auzit slab la telefon și să-l fi înscris greșit. Putea să și moțăie, plictisit, doar se vorbea de femei, nu de siguranța națională. Cât despre a doua fată, Buchet însuși a opinat că ofițerul ar fi putut înscrie vârsta cu larghețe. Una peste alta, să zicem ca Vadim, că prima fată nu există
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
el te-a trimis să-i distrugi?! Asta se întâmpla, uneori, și după ora douăzeci și două. Travaliul domnului "profesor", desfășurat metodic și cu o dezinvoltură cuceritoare, n-a rămas fără "răsplată", fiindcă într-o zi senină de primăvară pe când moțăia în dreptul ferestrei prin care privea "panorama" grădiniței de trandafiri, iar la picioarele fotoliului în care ședea se odihnea o sticlă goală de "vin de regiune superior", cineva a comis delictul. Au urmat, firesc, ore și zile încărcate pentru domnul A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
trenul alerga repede pe câmpia albastră și întinsă. Peste trei ore, începu să se plictisească. Ieși pe coridor, privi pe fereastră zăpada sclipitoare. N-avea ce să vadă, încât reveni în compartiment. Acolo se aflau câteva persoane, oameni posomorâți, unii moțăiau, alții priveau absenți pe fereastră, în jur. Doar mișcări controlate de mâini, clipiri obosite de ochi, trupuri grele apăsând bancheta moale, lâncezind. Porni atunci cu pași mărunți spre vagonul restaurant să-și alunge somnul și plictiseala, să bea o cafea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
vadă noua emigrantă, straniera care urma să aibă grijă de soțul ei. Eu nu mă gândeam decât că nu mai am telefon, iar fata mea N. urma să nască. Toți zâmbeau, în mijlocul camerei trona într-un scaun cu rotile Salvatore. Moțăia cu capul în mâini, condamnat de vajnica soție să „fie activ”, chiar dacă era sedat de atâtea pastile. Am fost poftită la masă, servită cu prăjitură, mi s-a arătat camera. Deodată am început să plâng. Se mirau toți, eu spuneam
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
venise cu soția în vizită „oficială” la bietul bolnav. Nu-l interesa nici de unde vin, nici cum mă cheamă, nu voia decât să reușească să mă împingă spre garaj. M-am refugiat în casă, l-am trezit pe Salvatore, care moțăia, și n-a avut încotro. A trebuit să plece, dar mi-a lăsat un gust amar. Majoritatea moșilor italieni sunt libidinoși. Nu e o jignire, este o constatare. Mai venea un vânzător ambulant pe acolo, vorbea mereu cu mâinile. Nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ține mult. Alungarea de la "Național" ... căci a intrat în renovare ... m-a adus la realitate. Căminele studențești nu funcționau și nu erau funcționale ... Universitatea abia de se întorsese din refugiul ardelean și avea multe alte priorități în vederea deschiderii cursurilor. Am moțăit două nopți în sala de așteptare de la gară ... dar era arhiplină cu călători în tranzit și care așteptau trenuri mereu amânate sau anulate ... căci haosul din timpul războiului nu era încă reglementat. Bani ... nimic. Mama încă nu știa de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
smulge tot mai devreme de la cămin. Publicitatea ocupațiilor, ca și a petrecerilor se face tot mai largă; și o tristețe nouă s-a născut: tristețea sufocantă în jurul mesei, sub lampa familială. Tinerii sînt irevocabil convinși de inferioritatea părinților. Pater familias moțăie resignat în fotoliu: fiindcă nu mai inspiră frică, el, pe toată linia, n-are dreptate. Nerăbdarea de a nu-l mai vedea sau de a-l neutraliza complet de abia se mai ascunde. Interesele și forma modernă a societății, împreună cu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pe lângă ei, pe-acolo; vezi cum stă treaba... Și-așa se așternuse Rică la drum în chiar noaptea respectivă, ținându-se departe de autostrăzile supravegheate electronic și traversând în schimb sate și târgușoare atât de tihnite încât și ochiul legii moțăia, toropit, prin ele, în monotona prezență a ordinii păzite de rutină. "Ei, fir-ar mama ei de viață!" oftă flăcăul cu încântare. Altfel se vedea lumea din spatele unui volan de SAAB, mângâiat pe întrecute de aerul condiționat și canapelele de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ian fără convingere o frază citită prin Saint-Exupéry. Dar chiar să se fi inserat între ele o distincție cât de cât funcțională? Și care ar fi fost acum timpul lui, al lui Ian Rechner cel pândit și de imprevizibile începuturi moțăind înșelător pe undeva prin încrengătura posibilului, și de monstruoasa inerție cu care tradiția îl revendica pe postul de continuator, zidindu-l de viu la edificiul ei? Dacă Minotaurul era chiar zidul Labirintului, lucrarea marelui meșter admirat de el? Deși și-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și neînduplecat elan punitiv. Pe dată bărbatul slobozi în ochii lui Rică jetul de apă sărată din pistol, așa încât, orbită, înainte de a o lua la sănătoasa, nefericita victimă a foneticii și semanticii franceze lăsă să cadă tava pe un cap moțăind pașnic sub o carte. Cum semnalul de atac fusese dat, dintr-o dată alaiul dispersat, ce gravita în expectativa lui la oarecare distanță de Rică, se condensă ca prin farmec într-o ceată compactă, pătrunsă vizibil de conștiința unității de cauză
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
justa balanță, din talerele căreia fiecare din cele două să-și primească măsura cuvenită - somnul ca rațiune de dincolo de rațiunea diurnă, ca geneză lenifiantă a încleștării, unde victoria se acordă înaintea luptei, prin simpla înțelegere a necesității. Pentru combatanți, a moțăi unul lângă altul expune la primejdia supremă de a se trezi mai transformați decât prin lucrarea oricăror tăișuri și ascuțișuri - răzlețiți de sine în evantai la o cotitură bruscă a devenirii. Judecând după cafetierele aproape golite din birourile arhitecților lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]