13,140 matches
-
iadului au pufnit peste neamț. În cine să tragi? Și noi... unul pe-o parte, altul pe alta, am sărit, și tulea, băiete! Irina îl privi o clipă, în treacăt, apoi, cuprinsă parcă de-o oboseală leneșă, i se lăsă moale de gât. Știi... tu ești un băiat tare bun. Tare, tare bun. Într-o zi am să-ți spun mai multe, acum nu pot. Să nu te superi pe mine. Nu știu de ce să mă supăr, dar nu înțeleg misterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și ochii ei clipind mărunt, de uimire și încântare, aveau ceva care-i dădea parcă o mai mare forță și poftă de exaltare, ca o-mpotrivire. Se mișcă așa svârcolit, zburdând și zburând cu brațele prin aer până se opri moale, obosită și puțin încurcată-n fața ei: Nu te supăra. Cum era să scap? Hai, du-te! șopti bătrâna, fixând-o liniștită, cu ochii ei sfredelitori: Ziceam să mergem să-l căutăm împreună. Vrei? De ce să nu vreau! Aide! CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cehi, slovaci, croați, bulgari și cei din urmă nenorociții de evrei, pe care-i bagă zilnic pe coș ca pe Astrid, să nu vezi din ei decât un nor de fum negru și rânced care urcă spre cer. Se lăsă moale în țărână, răsuflând greu și-ntretăiat, cu privirile înecate-n lacrimi. Rămase nemișcată privind fața golită de sânge, cuprinsă de sudoarea morții, cu pielea înăsprită, tăbăcită și-nnegrită de fum și cărbune. Ședea și-l privea, ședea și-l privea, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cap. Cad în acest lagăr sute și mii de victime zilnic. Cine le mai știe numărul? Pe Astrid au luat-o din prima zi și-au ars-o. I-au ars ochii albaștri-cenușii, fruntea netedă, părul, urechile și sprâncenele, obrajii moi și buzele. I-au ars buzele, mamă, și mâinile și picioarele. Au smuls-o de lângă mine și au silit-o pe picioarele ei să intre în camera de gazare, adică să facă baie. Într-o cameră din asta, de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
când vezi... Au băgat-o în fabrica morții, și de-atunci... Vocea bătrânei era uscată și aspră. Se împrăștia și se sfărâma în aer ca o țărână: Hai odată, ce faci? Cerboaica descoperi în traistă ulciorul. Rănitul scoase un sunet moale din gât. Ochii îi luciră. Bău hulpav, cu sorbituri mari. Apa i se revărsa din gură, șiroindu-i pe bărbie și piept. Dinții îi clănțăneau pe gura vasului. Ochii-i creșteau în cap, alburii. Se mișcau repede, lucitori și sălbateci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ar fi întâmplat nimic nu era vorba de urmăritorii lui, de taică-su, tatăl ei, al Irinei, rămas acolo. De celălalt meșter, moș Țurcanu, fugit în pădure, de toți câți erau hăituiți, amenințați -, privirile îi erau când reci, disprețuitoare, când moi, duioase și dezmierdătoare, chemându-l spre ea și apărându-l de acea amenințare urâtă, cu atât mai cumplită cu cât țâșnea chiar din el. Prostule, îi zâmbi, zăpăcindu-l cu unduirea dulce din glasul ei. De ce dai buzna fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
hohot de plâns. Pregătiți-vă să săriți! Vă deschid ușa! Izbi ștanga-n acoperișul vagonului, apoi se târî pe coate și genunchi cu senzația ascuțită, care-l înnebunea, că arcadele podului vin peste el, să-i trăsnească fruntea. Se prăvăli moale, amețit. Sub pleoape-i săreau așchii de metal ca de la un polizor. Din vagon meșterul strigă ceva, dar nu putea înțelege. Vocile se îngrămădeau și se-nmulțeau, silindu-se în fierbințeala momentului să se cațere unele peste altele. Timpul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l de braț și zicându-i încetișor: "Șezi!" ca și când i-ar fi dezvăluit întreaga taină a nopților și vieții ei, și el stătu o clipă să cântărească acest gând care-i punea într-o altă lumină existența, și se lăsă moale lângă ea, în grâul jilăvit de rouă, cu totul în stăpânirea tinerei femei rămasă cu ochii închiși lângă el, respirând ușor și prelung, ca-n somn. Adevărul e că, fără să mi-o spui, trebuia să spun eu înainte asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vrut s-o muște de buze. Simțea nevoia să se agațe de ea poate și pentru că, pentru prima dată, prezența mamei îl stânjenea. Ar fi vrut să rămână singur cu Irina, lăsându-se, fără griji, mângâiat de căldura palmelor ei moi, visând, cuprins de emoție, și-nchizând din nou ochii, că ea, cu răsuflarea ei, se va apleca și, cu buzele ei fierbinți și umede, îi va căuta gura. Mi-e foame, scânci viclean. Mamă, nu vrei să-mi aduci ceva? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
până nu reușesc. Dacă reușesc vom vedea noi ce va fi după aceea, ținând cont că sunt acum căsătorită cu el, dar nici dezlegată legal de tine nu sunt... Se lăsă inert pe masă închizând ochii, împresurat de-o legănare moale și-un zumzet ca de albine care-l luară pe sus și-l destrămară în bâzâitul monoton, din ce în ce mai stins și-ndepărtat. Adormi cu pumnul strâns. E frig, simțea răceala nopții, muchia ascuțită, zgrunțuroasă ca o țărână, și-ntr-o nălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lămurește între noi, pot oare să fac ce vreau? Orașul ăsta, lumea asta, tot ce mi-e urât și m-a ținut pe loc! Nu pot să mă desfac întorcând spatele anilor care m-au ținut prizonieră. Nemaiputând suporta privirile moi și umede ale bătrânei, făcându-i-se silă de sine și de tortura pe care-o provoca, scoase scrisoarea împăturită a lui Tom, înmânată ei de Tudor, și i-o aruncă soacrei ca singura scuză și țipăt de acuzare. Dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și singurătate și-i prăbușise de-a dreptul în somn. El întâi, cu brațul sub capul ei, răsuflând tot mai liniștit și mai prelung, scufundându-se în moartea aceea aparentă care-l despărțea de ea, apoi ea însăși risipindu-se moale, sfârșită, adormind și visând cai albi alergând pe-o câmpie înzăpezită, cu coamele-n vânt. Cai albi, zăpadă. Un vârtej în care se contopise deplin când auzi prin somn pași alergând sub geam și strigăte. El își trase brațul, șoptindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la fugă prin mulțimea răscolită, înfierbântată și străină. CAPITOLUL 17 După atâtea nopți de nesomn, bătrâna, moartă de oboseală, se prelinse ca un stâlp putrezit în pământ și prin somn simțea cum pământul, bun și iertător, se lipește de ea, moale ca un leagăn; o trage în jos în întunericul plin de lumini nemișcate, și-o umple de liniște, ca altădată, demult, atât de demult, că uitase, și somnul nu avea moartea în el. Punea capul jos și-ncepea să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-n ninsoare. O ninsoare bogată, tihnită, mirosind a rufe curate și-a piele proaspăt spălată. Pădurea și cerul se contopeau. Pomii păreau că urcă spre cer și cerul cobora neîncetat, împrăștiindu-se în fierberea alburie a norilor ce se prăvăleau moale prin aerul de vată transformându-se în omizi de argint. Cerboaica se întoarse-n casă lăsând ușa deschisă. Cerbul n-o urmă. N-ar fi putut intra de coarne. Rămase-n prag bătând cu copita, nerăbdător. Cerboaica încălță pâslarii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
puternici, și-abia atunci se regăsiră însetați, strivindu-și piepturile și gurile. Își lepădă șuba din spate, lăsând să-i alunece la picioare, și tot așa făcu cu tot ce-avea pe ea, sufocându-se, până rămase într-o cămașă moale de in. Se uită pe geam afară. Cerbul dispăruse. Se uită la bărbatul de lângă ea și-și lepădă și cămașa. Se zări, îmbujorată, în oglinda din perete, de deasupra patului. Tudor se repezi spre ușă. Să-nchidem ușa, se neliniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
e multă farsă; și asta mă dezgustă; eu am rămas încă om cinstit; dar până când? Până când voi scrie prima carte de filozofie. Atunci o să fiu și eu dobitoc sau escroc ca toți marii filozofi, chiar dacă nu voi purta redingotă, pălărie moale, neagră și ochelari aduși după urechi.“ Sentimentul era sincer, căci, la sfârșitul semestrului, Nae se mută la Universitatea din München pentru a audia alți profesori. Tot pe vremea când își pregătea doctoratul în Germania s-a pronunțat asupra acuzației de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
onirice și/sau coșmarești: „Își privi palmele. Erau pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol, împrăștiind același iz. Se uită înspăimântată împrejur. Nici urmă de pajiștea înflorită, pe care se așezase. Un ochi de mlaștină răsărise dintr-odată sub picioarele ei, ca și când ar fi existat acolo dintotdeauna.” Impresionează intensitatea sentimentului: „Simt atât de
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
împrăștiate prin iarbă... Dumnezeule! Își privi palmele. Erau pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol , împrăștiind același iz. Se uită înspăimântată împrejur. Nici urmă de pajiștea înflorită, pe care se așezase. Un ochi de mlaștină răsărise dintr-odată sub picioarele ei, ca și când ar fi existat acolo dintotdeauna. Dar era sigură că nu-l
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
-i e foame. Nici sete nu-i este. Simte doar un fel de sfârșeală în trup. O fi oboseala, a colindat toată ziua pe străzile albite de nea. Trage fotoliul vechi lângă fereastră și se cuibărește sub pătura albastră și moale. Somnul îi dă târcoale, din ce în ce mai insistent. N-ar vrea să adoarmă, e încă devreme. Dar nici nu așteaptă pe nimeni, pentru că nu, nu crede în Moș Crăciun. N-o să piardă nimic, nu vine nimeni, n-o să piardă nimic, n-o să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
oglinzi. (Un timp mai prielnic) Alegerea poetului este, deci, o falsă alegere, iluzia unei alegeri, pentru că aceasta îi este impusă de o lege din afară. Această lege a fost intuită și de alții: "... la loi est écrite en dehors de moi, je ne suis que sa métaphore provisoie..."53. Este evident că jocul de oglinzi nu restrânge metafora gestuală, care s-ar fi dorit stilizată precum tăcerea, ci, dimpotrivă, o amplifică baroc, depășind intențiile inițiale ale producătorului de gesturi. În Metamorfozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ea știute, căci iubeau amândouă pe același țigan. După câțiva ani de conviețuire cu Oacheș, Rarița l-a născut în anul 1901 pe Ghițișor, iar după vreo doi-trei ani l-a născut și pe Constantin, care era un pic mai moale și era considerat ca fiind mai prostănac. Ghițișor era flăcău și cum avea sânge de țigan și era feciorul unei vrăjitoare de temut, noaptea nu sta acasă și mergea pe la văduvele tinere din sat, ce-i drept, satul nu era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
orientate invers decât înclinarea generală a stratelor geologice. Dezvoltarea cuestelor în această regiune este legată de intensitatea eroziunii, condiționată de aspectele structural - litologice ale substratului și de complexitatea factorilor denudaționali. Distrugerea orizonturilor de roci mai dure ce protejează formațiunile mai moi și scoaterea la zi a acestora a atras după ea accelerarea ritmului de nivelare a reliefului și înlocuirea formelor structurale printr-o suprafață topografică cu noi caracteristici geomorfologice. Cuesta prezintă ca element principal o frunte, care se prezintă ca un
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
se desfășoară pe întreg flancul stâng al Lohanului, cu excepția zonei de vărsare. La partea superioară, această frunte este protejată de o placă dură, pe seama căreia s-a format o cornișă, continuată, la bază, de un taluz sculptat în roci mai moi. Flancul drept al văii Lohanului este marcat de prezența reversului de cuestă al pârâului Crasna, care este, de fapt, un platou structural modelat în roci moi (marne, argile, nisipuri). Structura monoclinală a regiunii a influențat și morfologia văii principale a
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
a format o cornișă, continuată, la bază, de un taluz sculptat în roci mai moi. Flancul drept al văii Lohanului este marcat de prezența reversului de cuestă al pârâului Crasna, care este, de fapt, un platou structural modelat în roci moi (marne, argile, nisipuri). Structura monoclinală a regiunii a influențat și morfologia văii principale a Lohanului și a afluenților săi. Astfel, valea Lohanului, de la obârșie și până la nord-vest de satul Fundătura (cota 303 m) are un curs net consecvent, deci coincide
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
moartea? Prea sfinte părinte binecuvântează! Cu evlavie fluxul muzicii de sfere urcă spre cupola cerului. Duminică 24.10.2013 Retrăire Am interzis cândva sentimentelor născute să înflorească și am greșit. Nălucire de tentații înăbușite! Ce frumoase erau, ce blânde și moi, parfumate ca iarba, legănată sub soarele imperios sub ploaia îndărătnică de vară. Împotriva cui m-am protejat? Cine ar putea să știe? Să mă convingă... Ele au rămas în memorie uscate de timp, rătăcite și deznădăjduite de neîmplinire. Sub bagheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]