1,595 matches
-
ca un șarpe care-și mușcă coada fiindcă șira spinării i-a fost zdrobită. Nu ea era de vină. Dacă n-ar fi fost ea, ar fi fost alta. Dacă trăise-n minciună, tot În minciună trebuia Încerce să și moară. Dincolo de deal se auzi o Împușcătură. Trăgea foarte bine tipa asta, curva asta bogată, această binevoitoare administratoare și distrugătoare a talentului lui. Prostii. El cu mâna lui Își distrusese talentul. De ce să dea vina pe femeia asta care-l ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
făcând cercuri În apă. Nick Își trecu mâna prin apă. I se păru caldă, În răcoarea pătrunzătoare a dimineții. Și În acea dimineață, pe lac, stând la pupa bărcii, cu tatăl său vâslind, fu foarte sigur că el n-o să moară niciodată. Capitolul 2 Minaretele de la Adrianopole se-nălțau În ploaie, dincolo de bălțile de nămol. Căruțele se strânseseră pe o distanță de treizeci de mile de-a lungul drumului spre Karagaci. Bivolii și vitele trăgeau căruțele prin nămol. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dădu lui Retana o foarfece. Retana i-o dădu lui Zurito. Zurito Îi spuse ceva lui Manuel. N-auzi nimic. Mai dă-o dracu’ de masă de operație. Mai fusese pe o grămadă de mese de astea Înainte. N-o să moară. Dac-ar fi fost cazul să moară, ar fi trebuit să fie și un preot pe acolo. Zurito Îi spuse ceva, ținând foarfeca la vedere. Asta era. O să-i taie coleta. Vor să-i taie coada. Manuel se ridică-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
i-au adus și apoi toți cei de pe coridor l-au putut auzi pe rus toată noaptea. — Unde-i Împușcat? o Întrebă domnul Frazer pe sora de noapte. — Cred că În coapsă. — Și celălalt? — O, acela mă tem c-o să moară. Unde-i lovit? — În abdomen, de două ori. Și nu au găsit decât un glonț. Munceau amândoi la sfeclă, un mexican și-un rus, și beau cafea Într-un restaurant deschis toată noaptea, când cineva apăru-n pragul ușii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-și deschideau radiourile. Sora Cecilia intră cam pe la ora la care trebuia să se oprească radioul. — Soră Cecilia, ce mai face Cayetano? Întrebă domnul Frazer. — O, e foarte rău. — Și-a pierdut cunoștința? — Nu, dar mă tem că o să moară. Și tu cum te simți? — Sunt foarte Îngrijorată În privința lui și... știați că n-a primit nici o vizită? Din partea mexicanilor ălora, poate să moară ca un câine. Sunt groaznici. Vrei să vii după-amiază să ascultăm meciul Împreună? — A, nu, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
le mănânce, iar el, când le-a înfulecat s-a și îmbătat, căci vișinile acelea aveau alcool în ele. Aoleu, sărmanul Ghițulică! se căinează copiii. Stau gata să plângă amândoi. Ce-au să zică bunicii, părinții? Dar dacă purcelul o să moară?! Liniștiți-vă, copii! Animalului nu i se va întâmpla nimic rău. O să mai geamă așa încă puțin, apoi o să doarmă dus vreo câteva ore și, la urmă, totul va fi bine. După ce a spus toate astea, nenea Gheorghe dă să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nici unul nu știa unde pierise îndrăznețul vânător. A trecut o zi, au trecut două, au trecut nouă și băiatul nu s-a mai întors. Mult l-a jelit bătrânul, multe lacrimi a vărsat de dorul copilului pierdut! Credea că o să moară de inimă rea. Îi venea să-și pună capăt zilelor, la gândul că feciorul său drag, singurul moștenitor, se rostogolise în cine știe ce prăpastie sau fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-a spintecat gândea el
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
era genul care să se plângă din cauza durerilor. O dată Își rupsese piciorul la schi, iar osul rupt Îi ieșise prin piele. Le spusese bancuri salvamontiștilor tot drumul până l-au coborât de pe munte. Însă de data asta simțea c-o să moară. Atac de cord! La numai 31 de ani, o să cadă secerat de un atac de cord Într-un sat uitat de lume, fără un doctor sau o ambulanță care să-l ia de acolo. I se Încețoșă mintea, amețit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin. 8. Ebed-Melec a ieșit din casa împăratului, și a vorbit împăratului astfel: 9. "Împărate, domnul meu, oamenii aceștia au făcut rău de s-au purtat așa cu proorocul Ieremia, aruncîndu-l în groapă; are să moară de foame acolo unde este, căci în cetate nu este pîine!" 10. Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ebed-Melec, Etiopianul: Ia de aici treizeci de oameni cu tine, și scoate din groapă pe proorocul Ieremia, pînă nu moare!" 11. Ebed-Melec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
drumului ca pe niște câini vagabonzi. Poate că e nepoliticos să spun asta, dar nu pot să înțeleg de ce a procedat așa. Tânărul a intrat în spital și cu lacrimi în ochi i-a rugat pe cei de acolo: „O să moară! Vă rog să faceți ceva!“ Am mers și eu cu el. În acel moment Takahashi încă mai trăia. Clipea. După ce l-am coborât din mașină, l-am lăsat întins în fața spitalului. Celălat bărbat se ghemuise pe jos. Eram atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
moartea cu ochii și apoi li s-a spus cu blândețe: «Te-ai descurcat bine.» Ei gândeau astfel: «Ooo, am reușit să trec peste încercările la care am fost supus. Mare Guru, îți mulțumesc.» Bineînțeles că se putea să și moară. Nu ni s-a spus niciodată, dar se pare că așa a murit Ochi Naoki, ni se dădeau și droguri. Și eu am luat așa ceva. Toți credeau că era LSD. Aveam halucinații, însă ce mai conta, dacă asta era calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dumitale din cap și nu-mi vine să cred că poate fi așa de mare! Și culmea, de partea cealaltă a găurii văd cum ai luat bani mulți de la cel pe care l-ai operat alaltăieri, cu toate că știai că o să moară. După care te-ai dus cu asistenta ta blondă și v-ați distrat pe canapeaua din sala de tratamente. Și mai văd ... - Lasă domnule Pandele, ajunge - se precipită doctorul făcându-i semn asistentei să se retragă, de teamă că Pandele
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
foc mai bine să moară cu arma în mână pentru o cauză dreaptă fie măcar și pentru a pedepsi pe cel care i-a umilit. Oare ce ar spune lumea de pe globul acesta dacă ar afla că ofițerii români în loc să moară vitejește, au preferat să se prăjească singuri muierește cu benzină. De s-ar întâmpla asta, mamăă, ce-ar mai hăhăi de bucurie marinarul cel spurcat care s- a cocoțat prin hoție în capul românilor. Aș vrea să spun câteva vorbe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
-și înfrunte din nou traumele, iar această operație primejdioasă seamănă, din punct de vedere formal, cu coborârea inițiatică în "Infern", printre larve, și cu luptele cu "monștrii". Așa cum inițiatul trebuia să iasă învingător din încercările la care fusese supus, să "moară" și să "învie" pentru a putea ajunge la o existență pe deplin responsabilă și deschisă valorilor spirituale, pacientul supus psihanalizei în zilele noastre trebuie să-și înfrunte propriul "subconștient", bântuit de larve și monștri, spre a-și recăpăta sănătatea psihică
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Costa părăsirea Guvernului și a Președinției. Eroul din Africa și Flandra, omul care răsturnase regimul democratic prin loviturile de la 28 mai, idolul armatei - nu găsește în zorii zilei de 9 iulie nici o singură companie gata să mai lupte și să moara pentru el. Zadarnic încearcă să electrizeze detașamentele care se aflau în preajmă, nimeni nu-1 ascultă. În ziua de 9 iulie Gomes da Costa e demis, arestat și închis în fortăreața de la Cascais. Curând, era trimis pe bordul unui contratorpilor în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mână, în semn de despărțire: — Du-te, o să mă ucizi altădată. Frediana încuviință cu o mișcare nervoasă a capului și vârî sabia în teacă. — Fie cum spui. Rămâne așa, atunci. Dacă o să ne mai întâlnim, unul din noi doi o să moară. își întoarse calul și, țâșnind în galop, se îndepărtă iute peste câmpie. Balamber mai rămase câteva clipe să-i privească silueta micșorându-se pe fundalul înverzit al munților Jura. Când cei patru războinici ajunseră lângă el, îi opri cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu care ea îl copleșea, apoi replică: — Ai grijă, femeie! Nu trebuie să te târguiești cu mine. Dacă oamenii mei sparg poarta aceea, n-or să cruțe pe nimeni, iar tu o să ai soarta cea mai cumplită. Atunci, el o să moară! strigă Mabertus, înșfăcându-l de păr pe prizonier și obligându-l să se ridice, astfel încât căpetenia barbară să-l poată vedea. Pentru aceasta, îi ceru lui Clemantius să se apropie cu felinarul, după care, ținând daga ascuțită la gâtul băiatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dintr-o altă lume: — Dar... tu nu ești hună. Ce-ți pasă de el? — El e Shudian-gun. El e prietenul meu. M-a salvat. E prietenul meu, pricepi? Acum e pe moarte, nu vezi? — Nu! strigă copila. El n-o să moară. El e Suduan-gun! N-o să moară, îți spun eu! Balamber încercă să se ridice pe coate, dar greutatea copilei, care nu slăbea strânsoarea, îl împiedică să o facă. Imobilizat în felul acela, nu putea vedea nimic altceva decât părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu ești hună. Ce-ți pasă de el? — El e Shudian-gun. El e prietenul meu. M-a salvat. E prietenul meu, pricepi? Acum e pe moarte, nu vezi? — Nu! strigă copila. El n-o să moară. El e Suduan-gun! N-o să moară, îți spun eu! Balamber încercă să se ridice pe coate, dar greutatea copilei, care nu slăbea strânsoarea, îl împiedică să o facă. Imobilizat în felul acela, nu putea vedea nimic altceva decât părul negru, răvășit, al lui Go-Bindan și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o femeie inaccesibilă. Pesimiștii însă pretind că nu iubesc femeia. Arătarea recunoștinței, oricât ar fi de discretă, importunează și impacientează pe binefăcătorul delicat și, în loc să-l răsplătească pentru faptele lui bune, îl pedepsește. Copilul tău are să aibă spaimele agoniei, are să moară și are să fie îngropat. Și toate astea le-ai creat tu. În orice bibliotecă scriitorii în viață alcătuind o minoritate infimă, marii cititori stau toată viața de vorbă cu morții. Învățații au reconstituit cu imaginația pitecantropul. Dar nu-mai femeile au
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de sprijinul tradiției pentru asimilarea acestor influențe... 38. O operă poate fi expresia unei societăți care nu mai este a sa, dar care are asemănări cu ea. De aceea un scriitor poate "muri" o vreme și învia mai târziu, ca să moară și să învie apoi din nou - și așa mai departe. 39. "Beția de cuvinte" e frazeologia pretențioasă și dezordonată, e o invenție verbală pricinuită de asociații incoherente de cuvinte, e fraza care merge fără nici un substrat de gândire, într-un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
e născut în ghetto, și ea, la țară. Haim Duvid nu avea astăzi nimic de reparat. După ce mi-a pus sticla la ceasornic, am continuat conversația începută. Doamna Sabina are reumatism, ca și tatăl ei, și e convinsă că o să moară, ca și el, după câțiva ani de suferințe. "Ferice de morți, că nu mai simt dureri", a încheiat ea povestirea și prevederile triste. " Prostie!" a subliniat Haim Duvid și a dovedit, cui răceala intelectualului care urmărește adevărul, că "tată" n-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
suprema insultă de a nu-i recunoaște dreptul de rechiziție asupra unui purcel - zăcea galben, strivit, nemișcat, în căruța care trebuia să-l ducă la spitalul din Târgu-Neamțului. Trăgîndu-mă la o parte, Adela îmi spuse cu ochii în lacrimi: - Are să moară pe drum! Trebuie să-l ajuți aici. Am convins-o cu greu că omul are nevoie grabnică de spital. Complicația a început în acest moment. După ce a dat femeii țăranului toți banii din săcușor, mi-a cerut (mai propriu: mi-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lovindu-se cu capul de pereți și apoi s-a dus la cimitir, a dezgropat-o și a plâns la miezul nopții la căpătâiul ei!? Plângea atât de tare, rupându-și hainele de pe el, că, privindu-l, ziceai că o să moară omul de necaz... Numai că nu s-a Întâmplat așa. Când tot plângând de unul singur și zvârcolindu-se pe jos, și-a terminat sticla de băut (omul luase cu el și o butelcuță de tărie, ca s-i țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de parcă ar mai fi ceva. — Chiar este. Și eu sunt Întors pe dos din cauza tatălui tău. Mi-a fost un mare prieten. Sufăr și eu În ceea ce-l privește. Nu e nevoie să ne Învârtim În jurul cozii, unchiule. Nu. O să moară. Chiar știi să spui lucrurilor pe nume, remarcă ea. Îi plăcea vorba directă, fusese prea direct? — E la fel de oribil s-o spui pe cât e s-o auzi. — Nu mă Îndoiesc că Îl iubești pe tata, spuse ea. — Da. — Lăsând deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]