717 matches
-
poeme/ de dragoste"; "simțămintele/ și pingelele tocite" etc. Lestul confesiv se mai păstrează doar în câteva poeme răzlețe unde operatorul de limbaj uită să își țină sub control neliniștile ("ești tulbure / un abur/ o vreme de demult"; "sângele meu rugină mocnind/ pe armele/ tale"; Doamne,/ sunt suflete/ mâncate de plâns/ cristalele albe/ ale zăpezii/ pe sârma ghimpată./ viața mea se-nclină") sau se lasă contaminat de crispările decorului atrofiat expresionist ("Urc până la culmea/ dealului./ muncesc până ajung/ să văd puțurile părăsite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spațiului cosmic, dar este dominată de o străveche spiritualitate. Este în avangarda unora dintre cele mai noi tehnologii și cercetări, dar concomitent se regăsesc în India unele dintre cele mai conservative și intolerante idei religioase" (p. 12). Apoi, violențele sectare mocnesc, ca și lupta dintre facțiunile politice, iar conflictul cu Pakistanul pentru Kashmir nu este epuizat. Totuși, India reușește să rămînă intactă și democratică, populația sa uriașă fiind tot mai mult preocupată de dezvoltarea economică, preocupare ce pare să înlocuiască vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
parte, tema liantului cultural între lumi, iar, pe de alta, schițează liniile de esență ale unui timp sacru pentru Pamuk. Nostalgia textului trece dincolo de regretul strict personal, devenind un suspin sublimat după Turcia Mare, după Marele Imperiu, a cărui cenușă mocnește încă stins în semnele paginii de carte. Bibliografie Orhan Pamuk Istanbul: amintirile și orașul. Tradu cere din limba turcă și note de Luminița Munteanu. "Seria de autor Orhan Pamuk", Iași: Polirom, 2011. Partea întunecată În opera vastă a lui Vladimir
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de Jack London 44 în 1902. "De ce nu rămîn acasă la ei? Oamenii Zăpezilor nu rătăcesc, oare, și ei pe pămînturile Soarelui? Pentru că soarele li se strecoară în vene, le aprinde și le umple inima de dorințe și de pasiuni. Mocnesc în ei dorințe pe care nu ajung să le satisfacă niciodată. Mai mult decît atît: sunt cuprinși de o agitație diabolică. S-au împrăștiat pe pămînt și suferă, se chinuie, luptă incontinuu." Pentru prima oară în istoria omenirii, o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
reconstrucțiile, scumpite mereu prin înșelăciuni. Practica distrugerilor e veche, desigur. Dar a explodat în lanț, pe măsură ce normele autoritare ale vechiului regim erau anulate și înlocuite cu îndărătniciile miilor de revoltați. Rezonanțele cuvântului "jos" se pare că au stimulat oarba forță mocnită în sufletele noastre, de a distruge tot ce a fost "înainte". Astăzi se știe că esența mișcărilor de atunci era cea a unei lovituri de stat, pregătită ca multe altele în istoria postbelică a micilor state. Dar pentru "timpurile moderne
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
față de minoritatea maghiară, căreia i s-au pus în seamă o mare parte din neajunsurile tranziției) și abordările imprudente ale problemei Basarabiei. Prima componentă a atins apogeul în timpul evenimentelor de la Tîrgu Mureș (din martie 1990), o ostilitate față de minoritatea maghiară mocnind în toată perioada tranziției, naționaliștii din toate partidele angajându-se din oficiu ca apărători ai unei integrități teritoriale a României pe care nimeni nu are cum să o atace în condițiile politico-strategice actuale (apartenența celor două state vecine la NATO
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
sacoșe) Frumusețea ființei. Frumusețea de caracter. Dorul nestins pentru ființele dragi (La prima oră a dimineții) care deja aparțin trecutului, conservă trăiri duioase, uneori, prin formulări specifice unei epistole, monolog adresat de dincolo de timp și de spațiu (Nostalgia CFR), durerea mocnind, abstractizându-se (Până la capătul liniei). și cum viața încrustează în faldurile memoriei reflexe și treziri emoționale, revărsări de dor, regret și iubire, schițele Vai, Vărmanul tată! și Roșu-aprins devin poeme de un lirism nefardat, imnuri întru neuitare pentru părinți, pentru
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
al singurătății”, spitalul - un loc al recuperării și al redării armoniei sinelui etc. Scriitorul ne dezvăluie un exemplu concret de natură neurobiologică, prin oglindirea unui tip de iubire pasională, ce poate fi studiat ca un caz clinic (sentimente erotice care mocnesc ardent, ucigând demnitatea unei femei frumoase și inteligente, transformându-o, ascensional, într-un sclav al propriilor impulsuri, ilogice). în egală măsură, interesantăși palpitantă (deși dureros de tristă) este configurația acestui tip feminin, supus unui „malaxor” (termen preluat din subtila și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
noastre pe pietrele temeliilor lor. Vorbise vodă în picioare, ca la judecată. Și era atâta durere în felul în care-și mișca din când în când capul, încât spătarul Mihai înțelesese că nimic nu se putea schimba din hotărârea ce mocnise în timpul străbătut împreună în caleașcă pe drumul de la Odrii până la Dunăre. Așezându-se în jilțul tare, domnul zâmbi spre fiul său Ștefan, apoi către unchiul Mihai, spunându-i: — Neică Mihai, alege cei mai buni meșteri zugravi ca să facă la Mogoșoaia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spontan copilul își însușește concomitent și structura gramaticală a limbii materne. Atunci când nu au la îndemână cuvinte potrivite pentru diversele situații, preșcolarii si le construiesc, pornind de la cele însușite de la adult. (Slama-Cazacu T,.1980). Cuvintele sunt ca niște tăciuni care mocnesc pe vatră, în cenușă. Ca să se aprindă, au nevoie de tensiunea noastră spirituală, de respirația noastră, de inima și plămânii unui vorbitor care, rostindu-le, le imprimă propria lui personalitate. Cuvintele sunt ca niște tăciuni care mocnesc pe vatră, în
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
niște tăciuni care mocnesc pe vatră, în cenușă. Ca să se aprindă, au nevoie de tensiunea noastră spirituală, de respirația noastră, de inima și plămânii unui vorbitor care, rostindu-le, le imprimă propria lui personalitate. Cuvintele sunt ca niște tăciuni care mocnesc pe vatră, în cenușă. Ca să se aprindă, au nevoie de tensiunea noastră spirituală, de respirația noastră, de inima și plămânii unui vorbitor care, rostindu-le, le imprimă propria lui personalitate. Copilul preșcolar - receptorul se află la un anumit nivel de
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
cuvânt din sfânta sa gură avea să o dea altuia. Reuși totuși să-și recapete calmul îndeajuns pentru a bâlbâi cuvintele sacramentale, și cuplul norocos putu în sfârșit să se retragă sub acoperișul conjugal. Dar în inima sacerdotală continua să mocnească o pasiune dintre cele mai violente; prelatul își pierdea somnul și apetitul din această cauză; în cursul lungilor sale veghi, chibzuia la un mijloc de a se apropia de obiectul adorat. Trimișii săi îi raportară în sfârșit că în tânăra
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ating și probleme medicale: ......................................................... Dar cu toate că îngrozitoarea molimă de holeră, abătută și asupra Transilvaniei, în îndoliatul an 1831 s-a stins, în mare, în ianuarie 1832, totuși liniștea nu s-a abătut asupra acestei încercate provincii, deoarece boala a mai mocnit ascunsă în câteva focare, care s-au reactivat peste câțiva ani, odată cu reîntoarcerea valului epidemic din Europa, unde bântuise Occidentul, Peninsula Iberică și cea Italiană. 4. Zvâcnirea din 1836 La sfârșitul anului 1835 și în decursul celui următor, boala și-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
obișnuinței care rulează lent, extrem de lent. Ce ar fi în stare să declanșeze schimbarea ? Îl privește, brusc înviorată. Un martor pasiv și sceptic al răului, nu, mai mult, mult, mult mai mult ! L-ar putea provoca, l-ar învia ?... Flacăra mocnește scurt, gata să izbucnească. Dacă l-ar elibera, l-ar elibera, dacă l-ar împinge tot mai adânc, petele și putoarea mlaștinii să fie tot mai vizibile, inevitabile ? Mâna îi tremură pe mânerul ceștii pe care o ridică până la buzele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În sfârșit, a treia dată a deschis ochii într-un salon alb, în spital. Patul era înconjurat de doctori. ― Bravo, mortule! i-a zis zâmbind unul cu cotlete albe și mustăți hegre. Bine c-ai înviat... Dacă de șase zile mocnești așa... Apostol atunci a simțit fericirea de a trăi ca un fior nespus de dulce și, cu buzele crăpate de fierbințeală, a șoptit abia perceptibil: ― Nu mă doare nimic... nimic... Vreo șapte săptămâni mai mult al morții a fost decât
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trezi înveșmîntat numai în flori albe și trandafirii, care îmbălsămau întreg pământul... Apostol, ieșind în cerdac și văzând atâta bogăție de frumusețe, tresăltă ca în fața unei minuni. Nu mai avea stare și se mira cum a putut atâta vreme să mocnească pe jilțul din cerdac în loc să alerge în lume, printre oameni sau în mijlocul firii, bucurîndu-se de fiece clipă a vieții. Acuma era dornic să-și poarte, în văzul tuturor, fericirea, să vestească umil că a găsit taina cea mare, să-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bureți din toate speciile, miere de albine, caș de la stậna din vale, biscuiți de la magazinul de sub poalele pădurii și, bineînțeles, ce mai puteam fura noi de peacasă! Comandantul plutonului a privit hậrtia aceea mototolită, desenată cu cărbune de la focul ce mocnea în apropiere, s-a uitat în stậnga, apoi în dreapta și a ordonat imediat executarea celor nouă tranșee, exact în locul indicat de mine. Eram fericită, dar aveam o bucurie și mai mare, aceea a intuiției că posedam un simț în plus
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cadă și pe gânduri. Prin exacerbare, introspecția devine masturbare spirituală. Pe unii creatori îi doare mijlocul, pe alții-scopul. Caută rădăcinile, dar nu încremeni în ele. Primul limbaj a fost, cu siguranță muzical. Mărturie pot depune păsările. În adâncul sufletului uman mocnește o persistenta și nedefinită răzvrătire. Confortul ne uzează simțurile. Telepatia, de exemplu, banală cândva, a ajuns de domeniul paranormalului. Acum dacă Don Quijote se uită în oglindă, îl zărește pe Hamlet. Cunoașterea distruge ignoranța. Dar și misterul. Ideile migrează de la o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și, smirnă din cuibarul părăsit; ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-a moleșit picioarele înfierbântate. În magazinul de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Balcani, a construit o imagine a identității etnice care a avut și are imense 233 dificultăți de integrare în modernitate. în cazul României, amintirea rușinoasă a trecutului "balcanic" fanariot a fost adânc refulată, transformîndu-se într-un subconștient activ și agresiv, mocnind sub stratul de civilizație și europenism de la suprafață. Cultura românească a făcut, de un secol încoace, mari eforturi de acomodare cu natura noastră "orientală". Refularea Balcanilor este inversată în opera unor mari autori moderni ca Ion Barbu sau Mateiu Caragiale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Da, totui pus la păstrare pentru referiri ulterioare. Roți de oțel Înapoi la sediu, toată lumea din cantinăi apucată de streche din cauza circularei despre concedii. Io nu spun nimica. Cel mai bine iesă par nepăsător și să le las furia să mocnească un pic. Binențeles, toți se așteaptă de la mine, ca reprezentant al guvernului central, să preiau puțin conducerea, dar tresămi țin capul sus căci există noul post la interne care o să apară În curând În reorganizarea departamentelor. În nici un caz n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
demască nenumărate comploturi "roșii", însă eroii supraumani nu își găsesc locul în acest tablou (titlurile mari funcționând la cota de avarie), deoarece publicul nu mai este dispus să preia reprezentări simpliste, maniheiste, ale conflictului.630 Dar frica de atacul nuclear mocnea în societatea americană, generând un sentiment de nesiguranță și chiar o paranoia difuză. Capacitatea umanității de a se autodistruge era mai înfricoșătoare decât orice simțise până atunci. În toată această febră ideologică, actorul cel mai important devine William Gaines, cel
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de neutralitate, se apropia și posibilitatea intrării României în acțiune. Ca foarte probabil, spuneau unii... prin iunie-iulie, dar depinde de situația generală din Europa (în Muntenegru, Croația, Serbia și Bulgaria... se porniseră, mișcări populare de nemulțumire împotriva otomanilor...) Focul, care mocnea în pădurea Europei de sud-est, părea să izbucnească... zadarnic îl stingeau într-un loc, că se răspândea într-altul. Europa întreagă, încă sceptică ieri, era pradă focului... În fiecare clipă măcelul era pe punctul de a izbucni. Lumea se simțea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe fată, de la horă, dar nu cuteza să se apropie de dânsa. Niște dulăi flocoși, cu hămăit rar și gros, o simțiră... dar, s-au potolit singuri. Târla stânii era măturată și stropită cu apă, iar grămada de gunoaie ardea mocnit cu fumul drept în sus, ca o coloană... Mirosul înțepător de oaie și fum, îi năvăli în nări de departe. Anuca își simți sufletul răscolit de aceasta lume plină de mister. Trecu mai departe cu Sultan la pas, urmată de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ar trebui să mă rog pentru a îndepărta căutătura tulburată din ochii mei la vederea Ilenei, o vâlvătaie simt aprinzându-se în privirea mea ori de câte ori se uită la mine și nu știu cu apa căror rugăciuni să sting acest foc mocnit în sufletul meu, dar care amenință să mă mistuie, și Theo?! Stau pe treptele de piatră în fața casei preoțești, îmi ridic ochii plânși înspre frunzarul auriu al pădurii și dulcea toropeală de septembrie îmi usucă lacrimile pe obraji, părintele Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]