2,873 matches
-
NaOH în amestecul de reacție este 1/2 din concentrația NaOH folosit (cNaOH = M/40). Din amestec a fost prelevat un volum de 50 mL. Se presupune că, la timpul t, proba de 50 mL amestec de reacție conține: n1 moli NaOH nereacționat + n2 moli CH3COONa cantitate ce este echivalentă cu hidroxidul de sodiu aflat inițial în cei 50 mL amestec de reacție: Se adaugă un volum de 15 mL HCl M/20. Dacă soluția de acid clorhidric are concentația cHCl
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
reacție este 1/2 din concentrația NaOH folosit (cNaOH = M/40). Din amestec a fost prelevat un volum de 50 mL. Se presupune că, la timpul t, proba de 50 mL amestec de reacție conține: n1 moli NaOH nereacționat + n2 moli CH3COONa cantitate ce este echivalentă cu hidroxidul de sodiu aflat inițial în cei 50 mL amestec de reacție: Se adaugă un volum de 15 mL HCl M/20. Dacă soluția de acid clorhidric are concentația cHCl moli/L, în cei
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
NaOH nereacționat + n2 moli CH3COONa cantitate ce este echivalentă cu hidroxidul de sodiu aflat inițial în cei 50 mL amestec de reacție: Se adaugă un volum de 15 mL HCl M/20. Dacă soluția de acid clorhidric are concentația cHCl moli/L, în cei 15 mL HCl adăugați se află o cantitate de . Acidul clorhidric adăugat reacționează cu hidroxidul de sodiu și acetatul de sodiu din cei 50 mL amestec rămânând un exces de acid clorhidric: în exces. (107) La acest
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
clorhidric adăugat reacționează cu hidroxidul de sodiu și acetatul de sodiu din cei 50 mL amestec rămânând un exces de acid clorhidric: în exces. (107) La acest exces se mai adaugă aciditatea dată de CH3COOH format în reacția dintre n2 moli acetat de sodiu și acidul clorhidric, rezultând o aciditate totală dată de relația: aciditatea totală Cantitatea totală de acid se va titra cu n mL NaOH M/40, care conțin: Evident, la echivalență, aciditatea totală este egală cu cantitatea de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Evident, la echivalență, aciditatea totală este egală cu cantitatea de hidroxid de sodiu consumată: unde: n2 reprezintă cantitatea de acetat de sodiu, deci cantitatea de ester sau hidroxid de sodiu reacționat, în cei 50 mL amestec de reacție: Numărul de moli de ester "x", respectiv de hidroxid de sodiu, dintr-un litru de amestec, care a reacționat până la momentul t, se va calcula astfel: Pentru proba hidrolizată complet (prin fierbere), valoarea lui "x", calculată utilizând ecuația (112), reprezintă tocmai concentrația inițială
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
hidroxid de sodiu, dintr-un litru de amestec, care a reacționat până la momentul t, se va calcula astfel: Pentru proba hidrolizată complet (prin fierbere), valoarea lui "x", calculată utilizând ecuația (112), reprezintă tocmai concentrația inițială a esterului, "b", exprimată în moli/L. 2) Determinarea vitezei specifice (kcalculat și kexperimental) Cunoscând valorile concentrațiilor a, b și x, la diferite interval de timp t, acestea se introduc în relația (101), și se va calcula valorile pentru k1, k2, k3, care, teoretic, trebuie să
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
reacție este redată de ecuația empirică a lui Arrhenius: E RTk A e − = ⋅ (114) unde: k - viteza specifică sau constanta de viteză; A - factor de frecvență (factor preexponențial); R - constanta generală a gazelor (≈ 2 cal sau 8,317 joule/grad . mol); T - temperatura, °K; E - energia de activare. Pentru ca moleculele să reacționeze în momentul ciocnirii, este necesar ca ele să posede o energie mai mare decât energia medie a moleculelor. Această energie de care au nevoie moleculele pentru a fi capabile
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
amestecului fiind mai mic decât suma pragurilor de coagulare a celor doi electroliți. Calcularea pragului de coagulare (ck) se realizează folosind relația (188): unde : n0 = volumul de sol supus coagulării (mL); n1 = volumul de soluție de electrolit de concentrație c (mol/L), din ultima probă în care s-a observat coagularea (mL); n2 = volumul de apă adăugată, în ultima eprubetă în care s-a observat coagularea (mL). Partea experimentală Determinarea pragului de coagulare (ck) al solului de hidroxid feric cu sulfat
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
cu sulfat de potasiu. Se prepară un sol de hidroxid feric (metoda Graham) și se diluează de 4 - 5 ori cu apă distilată. În 5 eprubete se prepară câte 4mL soluție K2SO4 de diferite concentrații pornind de la K2SO4 0,01 mol/L prin diluție cu apă, conform datelor prezentate în tabelul 32: Tabelul 32. Date privind coagularea solului de hidroxid feric cu sulfat de potasiu Seria A Eprubeta nr. n1 mL K2SO4 0,01 mol/L n2 mL apă distilată n0
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
concentrații pornind de la K2SO4 0,01 mol/L prin diluție cu apă, conform datelor prezentate în tabelul 32: Tabelul 32. Date privind coagularea solului de hidroxid feric cu sulfat de potasiu Seria A Eprubeta nr. n1 mL K2SO4 0,01 mol/L n2 mL apă distilată n0 mL sol de hidroxid feric Coagulare observată În fiecare eprubetă se adaugă câte 4 mL sol de hidroxid feric, se agită și se lasă timp de 5 minute. În rubrica „coagulare observată” (tabel 32
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Se agită și se lasă în repaus 5 minute. Din nou se notează coagularea și lipsa ei. Calcule Concentrația minimă de electrolit care a provocat coagularea (pragul de coagulare) este dată de relația (188). În această relație: c = 0,01 mol/L n0 = 4 mL n1 și n2 se referă la ultima probă în care s-a observat coagularea (tabel 33). PREPARAREA SISTEMELOR DISPERSE LIOFOBE DE TIP L1/L2 (EMULSII) Considerații teoretice Emulsiile sunt sisteme disperse liofobe microeterogene, stabile, cu gradul
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de adsorbție (Г) este o măsură cantitativă a adsorbției. Acest coeficient se mai numește exces superficial și reprezintă cantitatea de substanță adsorbită care revine unității de suprafață a adsorbantului. Cantitatea de substanță adsorbită se poate exprima în grame sau în moli și se poate raporta și la unitatea de masă de substanță adsorbantă (1 g), mai ales în cazul adsorbanților solizi, cărora li se determină greu suprafața. S-a constatat că tensiunea superficială a soluțiilor este diferită de cea a solventului
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
G2), dimensiunile acestei interfețe fiind neglijabile față de dimensiunile sistemului. Tensiunea superficială a soluției (γ) poate fi determinată ușor experimental, fapt care permite determinarea cu multă precizie a coeficientului de adsorbție. În cazul soluțiilor, coeficientul de adsorbție (Г) reprezintă numărul de moli adsorbiți pe unitatea de suprafață a soluției (excesul superficial al solvatului față de interiorul soluției). El poate fi exprimat prin relația lui Gibbs (209): unde : c = concentrația soluției (mol/L); γ = tensiunea superficială a soluției de concentrație c (N·m-1
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de adsorbție. În cazul soluțiilor, coeficientul de adsorbție (Г) reprezintă numărul de moli adsorbiți pe unitatea de suprafață a soluției (excesul superficial al solvatului față de interiorul soluției). El poate fi exprimat prin relația lui Gibbs (209): unde : c = concentrația soluției (mol/L); γ = tensiunea superficială a soluției de concentrație c (N·m-1); d dc γ = activitatea superficială; măsoară influența cncentrației asupra tensiunii superficiale; R = constanta generală a gazelor; R = 8,317 joule/mol·grad; T = temperatura de lucru (°K). Substanțele
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
lui Gibbs (209): unde : c = concentrația soluției (mol/L); γ = tensiunea superficială a soluției de concentrație c (N·m-1); d dc γ = activitatea superficială; măsoară influența cncentrației asupra tensiunii superficiale; R = constanta generală a gazelor; R = 8,317 joule/mol·grad; T = temperatura de lucru (°K). Substanțele care se adsorb la interfețe producând scăderea tensiunii superficiale, se numesc substanțe tensioactive. În acest caz activitatea superficială este negativă iar coeficientul de adsorbție va fi pozitiv (Γ > 0). Substanțele tensioactive generale sunt
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
concentrațiilor luate în lucru; * calcularea coeficientului de adsorbție (Г) utilizând ecuația lui Gibbs; * trasarea izotermei de adsorbție (Variația Γ = f(c)); * determinarea coeficientului maxim de adsorbție (Γm). Partea experimentală Se prepară soluții de n-butanol cu următoarele concentrații: 0,4 mol/L; 0,3 mol/L; 0,2 mol/L; 0,1 mol/L; 0,06 mol/L; 0,04 mol/L; 0,02 mol/L. Determinarea tensiunii superficiale prin metoda stalagmometrului Tensiunea superficială a soluțiilor se determină cu ajutorul stalagmometrului Traube
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
calcularea coeficientului de adsorbție (Г) utilizând ecuația lui Gibbs; * trasarea izotermei de adsorbție (Variația Γ = f(c)); * determinarea coeficientului maxim de adsorbție (Γm). Partea experimentală Se prepară soluții de n-butanol cu următoarele concentrații: 0,4 mol/L; 0,3 mol/L; 0,2 mol/L; 0,1 mol/L; 0,06 mol/L; 0,04 mol/L; 0,02 mol/L. Determinarea tensiunii superficiale prin metoda stalagmometrului Tensiunea superficială a soluțiilor se determină cu ajutorul stalagmometrului Traube. Pentru determinarea tensiunii superficiale
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Г) utilizând ecuația lui Gibbs; * trasarea izotermei de adsorbție (Variația Γ = f(c)); * determinarea coeficientului maxim de adsorbție (Γm). Partea experimentală Se prepară soluții de n-butanol cu următoarele concentrații: 0,4 mol/L; 0,3 mol/L; 0,2 mol/L; 0,1 mol/L; 0,06 mol/L; 0,04 mol/L; 0,02 mol/L. Determinarea tensiunii superficiale prin metoda stalagmometrului Tensiunea superficială a soluțiilor se determină cu ajutorul stalagmometrului Traube. Pentru determinarea tensiunii superficiale se utilizează relația (210
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
Gibbs; * trasarea izotermei de adsorbție (Variația Γ = f(c)); * determinarea coeficientului maxim de adsorbție (Γm). Partea experimentală Se prepară soluții de n-butanol cu următoarele concentrații: 0,4 mol/L; 0,3 mol/L; 0,2 mol/L; 0,1 mol/L; 0,06 mol/L; 0,04 mol/L; 0,02 mol/L. Determinarea tensiunii superficiale prin metoda stalagmometrului Tensiunea superficială a soluțiilor se determină cu ajutorul stalagmometrului Traube. Pentru determinarea tensiunii superficiale se utilizează relația (210): 0 0 x x
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
adsorbție (Variația Γ = f(c)); * determinarea coeficientului maxim de adsorbție (Γm). Partea experimentală Se prepară soluții de n-butanol cu următoarele concentrații: 0,4 mol/L; 0,3 mol/L; 0,2 mol/L; 0,1 mol/L; 0,06 mol/L; 0,04 mol/L; 0,02 mol/L. Determinarea tensiunii superficiale prin metoda stalagmometrului Tensiunea superficială a soluțiilor se determină cu ajutorul stalagmometrului Traube. Pentru determinarea tensiunii superficiale se utilizează relația (210): 0 0 x x n n γ γ
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
c)); * determinarea coeficientului maxim de adsorbție (Γm). Partea experimentală Se prepară soluții de n-butanol cu următoarele concentrații: 0,4 mol/L; 0,3 mol/L; 0,2 mol/L; 0,1 mol/L; 0,06 mol/L; 0,04 mol/L; 0,02 mol/L. Determinarea tensiunii superficiale prin metoda stalagmometrului Tensiunea superficială a soluțiilor se determină cu ajutorul stalagmometrului Traube. Pentru determinarea tensiunii superficiale se utilizează relația (210): 0 0 x x n n γ γ = (210) unde: γx = tensiunea
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
de adsorbție (Γm). Partea experimentală Se prepară soluții de n-butanol cu următoarele concentrații: 0,4 mol/L; 0,3 mol/L; 0,2 mol/L; 0,1 mol/L; 0,06 mol/L; 0,04 mol/L; 0,02 mol/L. Determinarea tensiunii superficiale prin metoda stalagmometrului Tensiunea superficială a soluțiilor se determină cu ajutorul stalagmometrului Traube. Pentru determinarea tensiunii superficiale se utilizează relația (210): 0 0 x x n n γ γ = (210) unde: γx = tensiunea superficială a lichidului de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
natura și mărimea moleculelor substanței adsorbite (adsorbantului), la temperatură și presiune date. Referindu-ne la adsorbția unei substanțe dizolvate într-un lichid pur, deci la adsorbția din soluție (pe adsorbanți solizi), coeficientul de adsorbție (Г) se definește ca numărul de moli de solvit fixați pe 1 g de adsorbant (216): 0c cx m m −Γ = = (216) unde: x = cantitatea de substanță adsorbită dintr-un litru de soluție; x = c0 - c (mol/L); c0 = concentrația inițială a soluției (mol/L); c = concentrația
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
solizi), coeficientul de adsorbție (Г) se definește ca numărul de moli de solvit fixați pe 1 g de adsorbant (216): 0c cx m m −Γ = = (216) unde: x = cantitatea de substanță adsorbită dintr-un litru de soluție; x = c0 - c (mol/L); c0 = concentrația inițială a soluției (mol/L); c = concentrația soluției după adsorbție (mol/L); m = cantitatea de adsorbant dintr-un litru de soluție (g). Pentru adsorbția din soluții s-au elaborat mai multe teorii și parametrii caracteristici s-au
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
ca numărul de moli de solvit fixați pe 1 g de adsorbant (216): 0c cx m m −Γ = = (216) unde: x = cantitatea de substanță adsorbită dintr-un litru de soluție; x = c0 - c (mol/L); c0 = concentrația inițială a soluției (mol/L); c = concentrația soluției după adsorbție (mol/L); m = cantitatea de adsorbant dintr-un litru de soluție (g). Pentru adsorbția din soluții s-au elaborat mai multe teorii și parametrii caracteristici s-au inclus în mai multe ecuații, dintre care
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]