961 matches
-
ale munților Călimani. Parcul dendrologic Arcalia (la 17km vest de Bistrița, în apropierea satului Arcalia) - se întinde pe mai mult de 16ha și adăpostește peste 150 de specii de copaci provenind din diverse zone ale lumii (salcâm japonez, brad argintiu, molid caucazian etc). Stațiuni Etnografie Economia Imagini Hărți
Județul Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/296649_a_297978]
-
de deal și munte. În cadrul vegetației un loc deosebit îl ocupă pădurile ce se întind pe o suprafață de 2542 ha după cum urmează: Predomină pădurile de amestec (rășinoase - fag) localizate la altitudinile de 800-1200 m, apoi urmează cele constituite din molid și fag, apărând paltinul și frasinul uneori. Compoziția stratului ierba-ceu este reprezentat prin: Lupula albida, Dentaria elondulea, Oxalea acetosela, Vacccinium murtilus, etc. în sub zona fagului, cuprinsă între 600-1000 m, predomină arboretele de fag pe lângă care apare carpenul, frasinul, paltinul
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
și fag, apărând paltinul și frasinul uneori. Compoziția stratului ierba-ceu este reprezentat prin: Lupula albida, Dentaria elondulea, Oxalea acetosela, Vacccinium murtilus, etc. în sub zona fagului, cuprinsă între 600-1000 m, predomină arboretele de fag pe lângă care apare carpenul, frasinul, paltinul, molidul, socul și alunul. Pe locurile pădurilor de fag s-au format pajiști secundare și terenuri agricole, constituind prețioase rezerve de fânețe și pășuni. Pe versanții umbriți, pădurile de molid coboară până în albia Văii Mogoșului, iar din cauza inversiunilor de temperatură, pădurile
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
m, predomină arboretele de fag pe lângă care apare carpenul, frasinul, paltinul, molidul, socul și alunul. Pe locurile pădurilor de fag s-au format pajiști secundare și terenuri agricole, constituind prețioase rezerve de fânețe și pășuni. Pe versanții umbriți, pădurile de molid coboară până în albia Văii Mogoșului, iar din cauza inversiunilor de temperatură, pădurile de molid se situează uneori sub pădurile de fag, așa cum este cazul în Bârlești și Negrileasa. În porțiunile de lunci de pe malul Văii Mogoșului, găsim o vegetație specifică locurilor
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
și alunul. Pe locurile pădurilor de fag s-au format pajiști secundare și terenuri agricole, constituind prețioase rezerve de fânețe și pășuni. Pe versanții umbriți, pădurile de molid coboară până în albia Văii Mogoșului, iar din cauza inversiunilor de temperatură, pădurile de molid se situează uneori sub pădurile de fag, așa cum este cazul în Bârlești și Negrileasa. În porțiunile de lunci de pe malul Văii Mogoșului, găsim o vegetație specifică locurilor bogate în umezeală, formată din specii ca: rogoz, coada calului, pipirig, izma, piciorul
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
m și chiar 1.400 m) se dezvoltă fagul, care în amestec cu gorunul și alte specii de stejar coboară în regiunile dealurilor mai joase. Mai sus, în amestec cu rășinoasele, fagul poate urca până la limita superioară a pădurii. Rășinoasele (molid, mai răspândit în Carpații Orientali, zadă, brad, pe alocuri și pin) se dezvoltă până la 1700 - 1800 m (ajungând în Carpații Meridionali până la 1900 m). Dintre plantele ierboase la aceste altitudini sunt caracteristice ferigile și, în poieni, păiușul roșu. În zona
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
în familia "Russulaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește în șiruri sau cercuri mari, preferind locuri umede, în păduri de conifere mai ales sub pini și molizi precum în cele foioase pe lângă fagi și stejari, de la deal la munte, din iunie până la sfârșitul lui octombrie. În anul 1753, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al operei
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, cu păduri de conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri de arbusti și ierburi de luncă, de pajiște sau de stâncărie. Păduri de conifere cu arboret de brad ("Abies alba"), molid ("Picea abies") zadă ("Larix"), pin ("Pinus"), tisă ("Taxus bacata"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"); Păduri de foioase: fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), frasin ("Fraxinus"), tei ("Tilia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]
-
victime, a fost imaginat în 1999 un proiect peisagistic. Pe suprafața de 14.500 m.p. a cimitirului a fost desenat un contur al țării. În exteriorul conturului au fost plantați puieți (în principal conifere). Prin creștere jnepenii, jepii, brazii și molizii vor deveni un amfiteatru vegetal, în interiorul căruia ""țara"" va ramâne ca o poiana. Ideea este că, în felul acesta, patria își tine martirii în brațe și îi plânge prin generatiile repetate ale vegetatiei. De pe o belvedere care va fi amplasată
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]
-
bate din sectorul de nord-vest. Vegetația comunei Petriș se caracterizează prin formațiunile de silvostepă și forestiere și a celor azonale de luncă. Predominante sunt pădurile de fag, carpen, gorun și salcâm. Răzleț se întălnesc și păduri de ștejar, pin și molid. Vegetația de luncă este alcătuită dintr-o serie de specii ierboase și lemnoase caracteristice: sălcii, plopi și arini. Plantele mici răspândite în fânețe sunt numeroase. Amintim: trifoiul roșu ("Trifoliul pratense"), păpădia ("Taraxacum oficinale"), ștevia ("Rumex paticentia"), traista-ciobanului ("Capsella bursa pastoris
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
pentru menținerea echilibrului ecologic, nu numai în Ucraina, dar și în Europa. Solurile nu sunt prea bune pentru agricultură. Acest raion este considerat unul dintre cele mai pitorești colțuri ale Bucovinei. În pădurile vechi de aici predomină specii de brad, molid și fag, existând și specii rare, ocrotite de lege, cum ar fi: arnica de munte, crinul de pădure sau floarea de colț. Din punct de vedere al faunei sălbatice, pădurile sunt populate cu exemplare de cerb carpatin, mistreț, vulpe, veveriță
Raionul Putila () [Corola-website/Science/313728_a_315057]
-
geologic. Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în sud-vestul țării, în grupa muntoasă Retezat-Godeanu. Flora rezervației este alcătuită din specii de conifere: brad ("Abies"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus"); foioase: fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin ("Fraxinus"); specii de arbusti: vișin turcesc ("Prunus mahaleb"), alun turcesc ("Corylus colurna"); La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice, dintre care: garofiță pitică ("Dianthus nardiformis"), tămâioară
Rezervația Domogled () [Corola-website/Science/325893_a_327222]
-
iernile sunt blânde. De-a lungul secolelor, numeroase păduri au fost tăiate, fiind înlocuite de tufișuri și arbuști. În partea litoralului sudic există vegetație verde tot timpul anului. Mai există păduri tipice pentru Europa Centrală (stejari, fagi, iar în munți, molizi, brazi și pini). Limita climaterică a pădurilor urcă până la 1.800 - 2.300 m. Solurile sunt în general de slabă calitate, existând doar câteva câmpii cu vegetație bogată, soluri fertile, veri calde, bune pentru agricultură. În cea mai mare parte
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
vegetație de luncă și prin vegetație specifică versanților cu terenuri degradate. Printre arborii care formează pădurile din jurul orașului se numără: fagul, gorunul, carpenul și mesteacănul - în zonele de deal; stejarul - în zona de terasă dintre Ozana și Nemțișor; bradul, pinul, molidul și salcâmul (la poale) - în zona versanților; bradul alb, paltinul de munte, plopul tremurător și teiul argintiu - ca specii de amestec. Gorunii seculari de lângă Văratec sunt ocrotiți, fiind cuprinși în rezervația Codrii de Aramă (9 ha), iar mestecenii seculari din
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
mușchi, ciuperci) și fauna (mamifere, păsări, insecte, reptile, amfibieni, pești) specifică Munților Carpați, cel mai mare lanț muntos din Europa Centrală. Masivul este acoperit de codri bătrâni până la 1600 m (de fag și brad între 700 și 1250 m, de molid până la 1500-1600 m) și de pășuni hrănitoare între 1800 și 2300 m. Mai sus de 2500 m se află domeniul smocurilor de iarbă și al lichenilor răspândiți printre stăncile și blocurile pleșuve, care aici formează adevărate mari. Floră este constituită
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
Mai sus de 2500 m se află domeniul smocurilor de iarbă și al lichenilor răspândiți printre stăncile și blocurile pleșuve, care aici formează adevărate mari. Floră este constituită din mai multe specii arbori și arbuști, dintre care: Brad ("Abies albă"), molid ("Picea abies"), pin de pădure ("Pinus sylvestris"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix decidua"), fag ("Fagus sylvestris"), scoruș de munte ("Sorbus aucuparia"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), mesteacăn ("Betula pendula") sau jneapăn ("Pinus mugo"). La nivelul ierburilor vegetează specii floristice de
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
argilă, în regiuni mai călduroase și pe soluri calcaroase, omniprezent în regiunile din România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în păduri foioase mai ales sub fagi și stejari, dar de asemenea în cele de conifere sub pini, brazi și molizi, din august până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu maro și cu sulfat de fier verde. În primul moment, gălbenița poate fi confundată cu "Hypholoma capnoides" (comestibil, saprofit, crescând pe bușteni în smoc, lamele albicioase până gri-violete
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
planimetrică a monumentului a fost în bună măsură modificată. Astfel, s-au efectuat următoarele lucrări: Absidele au fost adăugate lateral naosului vechi și au fost ridicate parțial din lemnele de stejar tăiate din pereții bisericii, parțial din lemne noi de molid. La abside se păstrează un tip de cheotoare simplu, cu cep de legătură, și ferestre pătrate. Spre apus, intrarea veche a fost sacrificată pentru a prelungi biserica cu un pronaos, necesar pentru femei într-o biserică de mir din vremea
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
simplu, cu cep de legătură, și ferestre pătrate. Spre apus, intrarea veche a fost sacrificată pentru a prelungi biserica cu un pronaos, necesar pentru femei într-o biserică de mir din vremea aceea. Pronaosul a fost ridicat din lemne de molid și acoperit cu o boltă interioară, nelegată cu cea veche din naos. Ușa de intrare a fost dispusă spre miazăzi deoarece peretele vestic se termina poligonal, în trei laturi înguste. Tot atunci, se pare, vechea structură a fost reparată și
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
de Mănăstirea Putna. Începând de atunci, biserica de lemn din cimitirul satului a devenit biserică parohială a localității. Ultima etapă de construcție a avut loc în anul 1871. Atunci pronaosul a fost prelungit cu o structură rectangulară din bârne de molid, încheiate în cheotori nemțești, prevăzută cu ferestre mari laterale. Intrarea dinspre sud a fost închisă, fiind înlocuită de cea actuală spre vest. Acest ultim adaos amintește de efortul organizatoric al comunității de dinaintea festivităților din 1871, ocazionate de sărbătorirea a 400
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
a include plante proaspete sau carne crudă în alimentație pentru a preveni bolile a fost cunoscută încă din antichitate. Aceast lucru se regăsește în tradiția medicală a multor popoarele din diferite regiuni ale lumii. De exemplu, infuzia de ace de molid era utilizată în zonele temperate, sau de frunze ale copacilor rezistenți la secetă din zonele deșertice. În 1536, exploratorul francez Jacques Cartier, studiind fluviul Sf. Laurențiu, a folosit cunoștințele localnicilor pentru a salva viețile echipajului său, care murea de scorbut
Scorbut () [Corola-website/Science/301450_a_302779]
-
terestre. Rezervația naturală se suprapune sitului "Natura 2000 - „Bucegi”" și dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: fânețe montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, tufărișuri alpine și boreale, păduri dacice de fag, păduri medio-europene de fag, păduri acidofile cu molid, păduri de zadă, păduri de zâmbru, vegetație lemnoasă cu cătină pe malurile râurilor, comunități cu ierburi higrofile, mlaștini turboase, abrupturi stâncoase cu vegetație chasmofitică, grohotișuri calcaroase, grohotișuri medio-europene calcaroase, grohotișuri silicioase și grohotișuri de șisturi calcaroase. Fauna este una variată
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
sticlete ("Carduelis carduelis"), pițigoi moțat ("Parus cristatus"), vânturel ("Falco verpestinus"); Reptile și amfibieni: vipera comună ("Vipera berus"), năpârcă ("Anguis fragilis"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), salamandră ("Salamandra salamandra"). Flora ariei naturale este constituită din arbori cu specii de: brad ("Abies"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus"), tisă ("Taxus baccata"), zâmbru ("Pinus cembra"), zadă ("Larix"), fag ("Fagus sylvatica"), mesteacăn ("Betula pendula"), frasin ("Fraxinus"), plop tremurător ("Populus tremula"), salcie căprească ("Salix capreea") și arbusti cu specii de jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), afin
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea precum variațiile ei se pot găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitare sau în grupuri mai mici, în zonele umede ale pădurilor conifere sub molizi și mai rar în cele foioase, acolo mai ales sub fagi precum pe soluri puțin adânci, pe teren mlăștinos sau turbăros, ce se întinde deasupra unor materiale carbonate, din iulie până în noiembrie. Buretele se decolorează cu anilină încet galben de
Vinețica focului () [Corola-website/Science/335885_a_337214]
-
coloanelor de bazalt de formă prismatic-hexagonală, aflată în nesfârșita înșiruire de culmi ale Munților Metaliferi, un vârf, relativ modest ca altitudine, reprezintă împreună cu „Detunata Flocoasă” (1265 m), puncte de mare atracție turistică. În timp ce „Detunata Flocoasă” își datorează numele pădurii de molid care o acoperă, nu oferă prea multe posibilități de examinare geologică, „Detunata Goală” (1048 m), lipsită de pădure, dezvăluie spectaculoasa fizionomie magmatică. Odinioară, spune legenda, pe timpurile când trăiau încă uriașii și zânele în țara Ardealului, au sălășuit în apropiere
Detunata Goală () [Corola-website/Science/303286_a_304615]