653 matches
-
Simțindu-se lins repetat pe mână, exclamă: „Ah, ai și venit aici, Orfeule? Tu, cum nu vorbești, nu minți, ba chiar cred că nu te înșeli, că nu te minți. Deși, ca animal domestic ce ești, trebuie să te fi molipsit cumva de la om... Nu facem altceva decât să mințim și să ne dăm importanță. Cuvântul a fost făcut ca să ne exagerăm senzațiile și impresiile, pe toate..., poate ca să le dăm crezare. Cuvântul și orice fel de expresie convențională, precum sărutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dat seama de ceva și m-a întrebat: „Ce-i cu tine?“ Conveniserăm să ne tutuim, de dragul fetiței. „Lasă-mă!“, i-am răspuns. Am sfârșit însă prin a-i mărturisi totul, iar ea, ascultându-mă, tremura. Și cred că am molipsit-o de gelozia mea furioasă... — Și, evident, după asta... — Nu, s-a întâmplat ceva mai târziu și pe alt drum. Și anume, într-o bună zi, stând amândoi cu fetița, eu o țineam pe genunchi și-i spuneam povești, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
i l-a dat sau să-l vadă scris. Limba îi servește ca să mintă, să născocească ce nu există și să se încurce. Și totul e pentru el pretext de a vorbi cu ceilalți sau cu sine. Ba ne-a molipsit până și pe noi, câinii. E un animal bolnav, nu-ncape nicio îndoială. Mereu e bolnav! Pare să se bucure oarecum de sănătate doar când doarme, dar nu totdeauna, pentru că uneori vorbește și când doarme! Și de asta ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
până și pe noi, câinii. E un animal bolnav, nu-ncape nicio îndoială. Mereu e bolnav! Pare să se bucure oarecum de sănătate doar când doarme, dar nu totdeauna, pentru că uneori vorbește și când doarme! Și de asta ne-am molipsit! Ne-am molipsit de atâtea lucruri! Și ne mai și insultă! Insolența sau nerușinarea le numește cinism, altfel spus câinism sau câinie, tocmai el, animalul ipocrit prin excelență. Limba l-a făcut ipocrit. Drept care ipocrizia ar trebui să se numească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
noi, câinii. E un animal bolnav, nu-ncape nicio îndoială. Mereu e bolnav! Pare să se bucure oarecum de sănătate doar când doarme, dar nu totdeauna, pentru că uneori vorbește și când doarme! Și de asta ne-am molipsit! Ne-am molipsit de atâtea lucruri! Și ne mai și insultă! Insolența sau nerușinarea le numește cinism, altfel spus câinism sau câinie, tocmai el, animalul ipocrit prin excelență. Limba l-a făcut ipocrit. Drept care ipocrizia ar trebui să se numească antropism de vreme ce insolența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
celei a lui Șirin, momentul unei făgăduieli, buzele mele pe sânii oferiți cast de mama mea de-o seară și, mai presus de orice, Manuscrisul care mă aștepta, cu paginile deschise, În brațele păzitoarei lui. Celor care nu s-au molipsit niciodată de obsesia Orientului aproape că nu cutez să le povestesc că, Într-o zi de sâmbătă, la apus, cu papuci În picioare, Înveșmântat În tunica mea persană și purtând pe cap o kulah din blană de oaie, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încet cu stînca mea. Aș fi luat culoarea ei. Și Într-o bună zi buzele mele cenușii ca piatra ar fi surîs, semn că am fost Înfrînt, m-am lepădat de oamenii cărora le-am dat focul și m-am molipsit de lenea inimii zeilor. Ar fi semnul pe care-l așteaptă Zeus; că nu mai țin minte cine sînt, de ce mă aflu aici, și de ce coboară asupra mea vulturul. Atunci n-ar mai avea nevoie să mă țină legat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
gaura sub ochelari, dar are un ochi desticlă, degeaba se ascunde. Glumeț altfel... la doctori e important, să știi. Gluma, jumate de leac. Că leacurile, cine știe... Dar nu mai reușește nici glumețul ăla de doctor de nebuni. M-am molipsit, asta e, boală rea, molipsire. Bătrânul Tizian s-a molipsit de murdăriile voastre. Când să atingă suta, l-au atins vremurile. Moare marele Tizian! Așa scrie la carte, moare Tiziano Vecellio. Când te gândești... Carol Quintul mi-a ridicat penelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ascunde. Glumeț altfel... la doctori e important, să știi. Gluma, jumate de leac. Că leacurile, cine știe... Dar nu mai reușește nici glumețul ăla de doctor de nebuni. M-am molipsit, asta e, boală rea, molipsire. Bătrânul Tizian s-a molipsit de murdăriile voastre. Când să atingă suta, l-au atins vremurile. Moare marele Tizian! Așa scrie la carte, moare Tiziano Vecellio. Când te gândești... Carol Quintul mi-a ridicat penelul de jos. O zi ca asta, ieri a fost. Scăpasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trecut. Mai ales, Prudența. Prudență, nu nepăsare. — La portrete nu am egal, să știi. Încă din timpul nesfârșitei mele vieți, eram maestrul câtorva generații. Acum, ce mai contează... Am 99 de ani, ți-am spus. Am să mor, m-am molipsit. Nimeni n-o să mă regrete. Doar menajera mea. Dată dracului. Frumușică. Încă tânără, zău așa. Mă îngrijește, înțelegi. Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tânără, zău așa. Mă îngrijește, înțelegi. Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca un nebun... Dar m-am molipsit și am 99 de ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa, adică Apollo și Christ? Lupul înfometat, devorând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
parcă, dintr-odată. Nu-s prost, tinere, știu ce las aici. Bolovanultrebuie cărat, ținut cu dinții. Da, da... Ca pe o comoară! Altceva nu avem, să știi. Să-l ferești de microbi! Nici nu știi când cum... uite, m-am molipsit de molimavoastră. Am să mor. De la voi m-am molipsit, de la proști m-am molipsit. De la proști, mă dă gata molima voastră. Am 99 de ani, moare Tiziano Vecellio, să știi... Capul mare și greu căzu peste colanul cu scoică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aici. Bolovanultrebuie cărat, ținut cu dinții. Da, da... Ca pe o comoară! Altceva nu avem, să știi. Să-l ferești de microbi! Nici nu știi când cum... uite, m-am molipsit de molimavoastră. Am să mor. De la voi m-am molipsit, de la proști m-am molipsit. De la proști, mă dă gata molima voastră. Am 99 de ani, moare Tiziano Vecellio, să știi... Capul mare și greu căzu peste colanul cu scoică, bătrânul era epuizat. Un enorm sforăit gros, cu zguduiri, cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dinții. Da, da... Ca pe o comoară! Altceva nu avem, să știi. Să-l ferești de microbi! Nici nu știi când cum... uite, m-am molipsit de molimavoastră. Am să mor. De la voi m-am molipsit, de la proști m-am molipsit. De la proști, mă dă gata molima voastră. Am 99 de ani, moare Tiziano Vecellio, să știi... Capul mare și greu căzu peste colanul cu scoică, bătrânul era epuizat. Un enorm sforăit gros, cu zguduiri, cuprinse parcul spitalului. Adolescentul Tolea tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ești, conteazè ce faci! Matei vrea acțiune! Cuvintele ucid faptă! Matei, hai, vino! îmi zâmbește de parcè și-ar fi amintit un lucru frumos, Unde? Ducem aparatele la mine în cabinet, apoi, vreau sè-ți arèt ceva! mè cheamè, eu mè molipsesc instantaneu de bucuria ei pe care deocamdatè nu mi-o dezvèluie, o urmez fèrè împotrivire, m-aș lua dupè ea chiar dacè aș ști cè la capètul drumului pe care mè poartè m-ar aștepta cèlèul că sè-mi desprindè capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
celor ce au îndrèznit coborâri cu sèniile, zgomot și râsete, Ioana, bucuroasè cè nu e singurè, stèruie în ceea ce vrea sè arate tuturor, ca pe un trofeu, îl vedeți?! e cu mine! e al meu! Aș fi putut sè mè molipsesc și eu de bucuria ei, dar nu fac nici un efort în acest sens, mai sunt doar câteva ore pânè la miezul nopții, aștept, În curând, febra de dinaintea coborârii la masè cuprinde toatè cabană, în douè camere, una a bèieților, cealaltè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
manifestat cu virulență în Basarabia și acum amenință Principatele; la 29 decembrie 1830/10 ianuarie 1831, același diplomat revenea cu precizarea că holera continuă să provoace mare neliniște în Capitală și că se știe acum că în Basarabia s-au molipsit 13 sate 25. În schimb, consulul englez din Principate, E. L. Blutte, în raportul său către lordul Henry Cowley, ambasadorul britanic la Viena, înaintat la 5/17 ianuarie 1831, se arăta mai optimist, precizând că epidemia de cholera morbus era
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
oamenii grabnic numai în doo-trei ceasuri, îi apuca o vărsătură, urdinari și să [hîrtia distrusă] mînile, care prididea cu lăsare de sânge și alte picături. Mulți scăpa, dar au murit mulțime, ca în vremea ciumii cei năprasnice, dar nu să molipsea om de om, ca de ciumă". Pe un vechi manuscris chirilic s-a păstrat și însemnarea destoinicului negustor câmpulungean Petre Aninoșanu, care consemna "că-n iulie 1831, foametea se întărise și moartea de holeră se iuțise, de secera mereu". În
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
am plecat din lagăr cu tot polcu [regimentul] la București. 1831 iulie 24/august 5, am sosit la București și era holeră. 1831 iulie 25/august 6, ne-am mutat cu polcu în balaganele de holeră, unde și s-au molipsit polcu. 1831 august 2/14, m-am dus cu roata a 5-lea la Herăstrău, spre paza carantinei de holeră"138. Dimitrie Pappasoglu și-a povestit mai colorat activitatea din timpul epidemiei de holeră de la 1831 în cunoscuta-i lucrare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
La 1 august [st.v.] se face dislocația; regimentul I era destinat să ție garnizoana Bucureștilor. Plecăm la București; bivuacurile pe drum se făceau în câmp, în apropiere de sate, așezîndu-se cordon împrejur, ca să nu comunicăm cu satele, să ne molipsim de choleră, cu toate că în Valahia Mare mergea scăzând. Ajungem în marginea Bucureștilor, bivuacăm pe câmpia de la Malmaison. Pîn-aci niciunul din ostași nu fusese bântuit de epidemie; din cavalerie însă în momentul care au descălecat, au căzut opt soldați, izbiți de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
abată la început asupra Moldovei, unde maladia a fost adusă de la Constantinopol și din sudul Dunării, mai întîi la Galați, apoi în restul principatului, înaintînd spre nord de-a lungul Prutului. Holera prezentă pe un vas venit de la Constantinopol a molipsit câțiva hamali din port ce au răspândit molima în oraș, apoi prin mutarea miliției ostășești din Galați la Iași s-a contaminat și capitala Moldovei 214. Astfel, la 16/28 aprilie 1848, consulul britanic Gardner făcea cunoscută, din Iași, superiorilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cu "permutarea miliției de la Galați la Iași, boala fu adusă aici șase săptămâni mai târziu și bântuia mai cu furie în cartierul cazărmii". De aici conchide medicul că boala era contagioasă, întrucît cei ce veneau în contact cu holericii se molipseau imediat și, dimpotrivă, bolnavii izolați, cei din jurul lor erau apărați. Schiffer a observat că "adevăratul contagiu este în dejecțiunile bolnavilor, și anume mai mult în dejecțiunile vărsate decât în dejecțiunile alvine". Medicul bănuia că molima era "de origine volatilă și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
din 1831, aga Strat și pitarul G. Andrei, a primit o subvenție de 4 000 lei pentru înființarea unui spital cu 25 de paturi. Punerea în practică a dispoziției a întîrziat datorită temerilor proprietarilor de case de a nu-și molipsi imobilele prin primirea bolnavilor holerici. Până la urmă, după presiunile insistente exercitate de către Isprăvnicie, au fost amenajate locuințele clucerului Mihalache Epure și a pitarului Ioniță Barbu, nelocuite de stăpânii lor și aflate "la marginea târgului, la un loc înalt", deci bine
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ia măsuri mai din vreme și mai riguroase. - Da, replică doctorul, coborîndu-se spre normal, dar se zăticnește viața economică. - Spunând oamenilor să se ferească de moarte? întreb eu... Mai bine e să le ascundem adevărul și să lăsăm să se molipsească toată țara? - Nu, dragă, mă deslușește Felix... Nu zic că nu trebuie spus adevărul, ci că formula în care se face cunoscut faptul să fie redactată în termeni care să trezească grija pentru precauțiune, fără să zăticnească spiritul public...Epidemia
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
caște. ― Al naibii decalaj orar, spune el, frecându-se la ochi. Eu am plecat. ― Cum a rămas? îl întreabă Simon pe Ben. Mai vrei să mergi în localul ăla al lui Schwarzenegger? ― Nu prea cred, spune Ben, care s-a molipsit de la căscatul cameramanului. Cred că și eu mă pregătesc să merg la culcare. ― Ei, haide, Ben, îi spune Simon. Nu mă poți lăsa tocmai acum. ― Bine, spune Ben fără tragere de inimă. Dar numai un pahar, și rapid. Chiar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]