2,922 matches
-
epistola a poetului trimisă din Viena la 6 februarie 1871 lui Iacob Negruzzi, directorul Convorbirilor literare de la Iași, de definire a epocii în vederea proiectului românesc Naturi Catilinare, cu determinări la diferite nivele ontologice în planul artei și al societății) până la “monoloagele” lui Philippide, viziunile într-un dincolo ale lui Mircea Ciobanu din Patimile și descripțiile într-un aparent dincoace ale lui Marin Sorescu din La lilieci, sau atitudinea lui A. E. Baconsky, din Declinul metaforei (1961) și Poeți și poezie (1963
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
statut a fiecăruia: acum victimă a rasismului, cinci minute mai târziu victimizează pe altcineva tot prin discriminare în funcție de culoarea pielii. Solidaritatea, chiar și în interiorul unui grup, e minimă, ivindu-se într-un singur moment al filmului. Pelicula debutează cu un monolog în care ți se explică titlul: "în Los Angeles nu te atinge nimeni. Și suntem atât de flămânzi după acest contact tactil încât, ca să îl obținem, ne ciocnim (crash) unii de alții". Această metaforă e ilustrată cu consecvență de lungmetraj
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10793_a_12118]
-
pentru că în jurul lui gravitează întreaga acțiune a cărții. De fapt, ar fi o exagerare să vorbim de o acțiune în paginile Vechilor maeștri, căci o acțiune propriu-zisă nu există, ea fiind înlocuită cu imprecația estetică, o imprecație construită ca un monolog al personajului principal, Reger, un critic muzical care vizitează de trei decenii același muzeu - Kunsthistoriches Museum din Viena - pentru a contempla la fiecare două zile unul și același tablou: Bărbatul cu barbă albă. Criticul vine în fața tabloului și, folosindu-l
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
ceaușist? Au avut loc la sfârșit de an și dezbateri televizate; mi-a reținut atenție cea de la televiziunea națională moderată de doamna Culcer, care a știut să-i țină în frâu pe unii participanți incapabili să se dezbare de patima monologului, dezbatere unde s-a ilustrat din nou irascibilitatea fostului președinte Ion Iliescu când se formulează opinii care nu-i sunt pe plac și insolența semidoctă și parvenită a lui Gelu Voican Voiculescu; n-am aflat însă nimic nou din această
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
justifice acțiunile trecute, prezente și viitoare. Epuizat, cu energia secată de vampirii confesivi, ajungi acasă și deschizi televizorul, pentru puțină relaxare. Pe toate posturile nimerești în plin talk-show. Mulți vorbesc și puțini ascultă. Dialogul" reprezintă de fapt o contrapunere de monologuri, dezvoltate în paralel și ducând la autism. Nu suntem atenți la ceea ce ne spune celălalt și, dacă suntem, intenția noastră este de a-l prinde cu garda jos pentru a lovi într-un punct sensibil. I-a zis-o!", exclamă
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
al anilor '70, așa cum o bărcuță va ieși strivită din comparația cu un transatlantic: , Vrând să fiu logic, devin simplist. Tratez subiectele Ťpe scurtť, ca și cum m-ar goni cineva din urmă. N-am răbdare pentru portrete mai amănunțite, fug de monologurile interioare. Și cum se poate scrie fără ele? Cărțile contemporane sunt pline de asemenea alunecări în străfunduri. Nu e roman să nu aibă zeci de descrieri ale stărilor sufletești, dacă nu cumva unele nu sunt decât asemenea descrieri. ŤVreau să
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
bătaia unui gong, par că se trezesc. Se revine brusc pe drumul inițial, la ritmul și intonațiile de dinaintea distorsiunii din poveste, se înnoadă firul acolo, perfect, și se merge firesc mai departe spre realitatea palpabilă, spre rutina acelorași gesturi, dialoguri, monologuri, priviri, aceluiași du-te, vino. Așteptarea lui Godot - o invocare, un reflex, un paravan? Șansa? Punctul care dereglează mecanismul? Așteptîndu-l, au timp să se scufunde în ei înșiși, iar și iar, în suspine, în întrebări, în cei patruzeci de ani
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
se aștern fără voia mea, și din cauză că nu le-am văzut, aceste sărutări, niciodată. Te idolatrizez. Trebuie să mă liniștesc. Curând îți voi mai scrie. Mai calm, ca odinioară. Când recitesc scrisorile - nu înțeleg nimic. Dar tu? Un soi de monolog apăsător, de seminar.
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
om cu bunele și cu mai puțin bunele. Demarcația dintre poezia și proza Norei Iuga este una iluzorie, ambele componente ale operei sale fiind crescute din același aluat. E drept, la ceea ce se numește îndeobște poezie tăietura este mai fermă, monologul (interior) este spart în mai multe bucăți, redactate, uneori, în registre stilistice foarte diferite. Oricum, fie că este vorba de poezie sau de proză, în scrisul acestei autoare greu de clasat, realismul se combină în permamență cu suprarealismul și cu
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
celor o mie de riduri, să redescopere, o dată și încă o dată, cu inocență și încîntare, farmecul vieții. Ca și precedentele cărți ale Norei Iuga, Sexagenara și tînărul și Lebăda cu două intrări, Fetița cu o mie de riduri este un monolog interior al unei femei cu o vîrstă mentală și afectivă mult inferioară celei biologice. În vreme ce sufletul a rămas la temperatura copilăriei și a tinereții (jocurile copilăriei, erotismul clocotitor al anilor tineri, tentația irezistibilă de a retrăi marile ?descoperiri? din primii
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
autoarei în sens invers. În Sexagenara și tînărul, cei doi protagoniști se aflau față în față, coexistau în același plan. Chiar dacă diferența de vîrstă care îi separă este una considerabilă, iubirea dintre ei (inclusiv fizică) nu este chiar de neconceput. Monologul femeii este în acest caz unul intens erotizat, ca o strategie de seducție. În Lebăda cu două intrări (carte publicată patru ani mai tîrziu), interlocutorul a dispărut și, în pofida evidentei tinereți spirituale a personajului feminin care se confesează, ipoteza unei
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
noi iubiri pare tot mai puțin probabilă. Dacă în Sexagenara și tînărul iubirea (platonică) se afla încă în timpul prezent, în Lebăda cu două intrări iubirea și erotismul țin exclusiv de amintire și imaginație. În Fetița cu o mie de riduri, monologul interior face un pas mai departe. O bună parte din însemnări se referă la anii de adolescență și copilărie. Sentimentul meu este că, pe măsură ce autoarea înaintează în vîrstă, însemnările ei se îndreaptă cu predilecție spre anii de început ai vieții
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
abordare în jurnalistica autohtonă, gazetarul de la "Academia Cațavencu" a căutat și a găsit Subiectul - cu majusculă - ce-i va asigura un loc în istoria reportajului românesc. Viețașii de pe Rahova îmbină în mod original investigația și confesiunea memorialistică, dialogul veritabil și monologul mono-maniacal, decupajele într-o realitate sordidă și serpentinele amețitoare ale ficțiunii. După convorbirea cu unul dintre meseviști (condamnații pe viață din închisoarea Rahova), autorul vomită în parcarea pușcăriei; în timpul unei alte întâlniri, el își recunoaște, stârnit de povestirea viețașului, propriile
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
secolului, iar Mitia, ofițer, este deja cunoscut prin "deboșa" sa, ducând o viață dezordonată, între femei de ocazie, băutură excesivă și în veșnică ceartă cu tatăl său, de la care pretinde bani. Or, în timpul acestei prezentări a fiilor și după un monolog al tatălui, sclipitor și cinic, cei de față asistă la o scenă neașteptată: Zosima, un monah respectat de toți și cu o bine stabilizată aură de sfânt în viață, fără o vorbă, fără un gest pregătitor, se prosternează la picioarele
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
binelui, al iubirii, al jertfei. Voința en noi. De-a pururi. În „aplauze”, în iubire sau ură, voința străpunge veșmântul ființei. Alternanța „vreau” - „nu vreau” se dorește răsfrângere decizională întru împlinirea unui ideal, vizualizat în planul oniricului, fiind dictat de monologul adresat ființei iubite. Un verb ca un clopot revărsând sonorități ale sinelui, voință de posesiune, în numele unui ideal. Aceasta este poezia lui Coriolan Păunescu.
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
defini, de a simți, volumele, spațiul, sunetele, totul este diferit. Felul de a prețui, cred, detaliile vieții este semnificativ diferit. Ca și ritmurile, ca și accentele. Molly Sweeney este un spectacol despre un orb și despre orbire. Trei voci, trei monologuri, trei perspective asupra aceleiași istorii. Trei actori care asamblează trei piese ca într-un puzzle: destinul lui Molly. Trei insule diferite care își unesc dramele, care migrează una spre alta, la un moment dat, o vreme. Trei variante de singurătăți
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
asta? Despre speranță și despre eșec? Despre alb și despre negru? Regizorul și întreaga echipă ne mișcă, puțin, din egocentrism, din ignoranță. Povestea este dramatică, tensiunea, însă, nu scoate ochii, se insinuează, discret și se instalează în creier. Ritmurile fiecărui monolog sînt alese cu grijă de Alexandru Dabija. Șerban Pavlu este pozitiv, tonic, vital. Lelia Ciubotariu pare mereu cumva la suprafața durerii și a neliniștilor. Tonul alb, aproape imperturbabil nu exprimă, de fapt, decît asumarea propriei povești. Victor Rebengiuc- Domnul Rice
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
defini, de a simți, volumele, spațiul, sunetele, totul este diferit. Felul de a prețui, cred, detaliile vieții este semnificativ diferit. Ca și ritmurile, ca și accentele. Molly Sweeney este un spectacol despre un orb și despre orbire. Trei voci, trei monologuri, trei perspective asupra aceleiași istorii. Trei actori care asamblează trei piese ca într-un puzzle: destinul lui Molly. Trei insule diferite care își unesc dramele, care migrează una spre alta, la un moment dat, o vreme. Trei variante de singurătăți
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
asta? Despre speranță și despre eșec? Despre alb și despre negru? Regizorul și întreaga echipă ne mișcă, puțin, din egocentrism, din ignoranță. Povestea este dramatică, tensiunea, însă, nu scoate ochii, se insinuează, discret și se instalează în creier. Ritmurile fiecărui monolog sînt alese cu grijă de Alexandru Dabija. Șerban Pavlu este pozitiv, tonic, vital. Lelia Ciubotariu pare mereu cumva la suprafața durerii și a neliniștilor. Tonul alb, aproape imperturbabil nu exprimă, de fapt, decît asumarea propriei povești. Victor Rebengiuc- Domnul Rice
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10792_a_12117]
-
statut a fiecăruia: acum victimă a rasismului, cinci minute mai târziu victimizează pe altcineva tot prin discriminare în funcție de culoarea pielii. Solidaritatea, chiar și în interiorul unui grup, e minimă, ivindu-se într-un singur moment al filmului. Pelicula debutează cu un monolog în care ți se explică titlul: ,în Los Angeles nu te atinge nimeni. Și suntem atât de flămânzi după acest contact tactil încât, ca să îl obținem, ne ciocnim (crash) unii de alții". Această metaforă e ilustrată cu consecvență de lungmetraj
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10812_a_12137]
-
hawthorn (Crataegus sp., în special Crataegus monogyna sau C. oxyacantha) „păducel”, „gherghin” sau „mărăcine alb”. Crește la marginea pășunilor. Fructele păducelului au proprietatea de a regla ritmul cardiac, lucru cunoscut încă din Antichitate, deci și în vremea lui Shakespeare. 4 Monologul lui Richard (72 de versuri) este cel mai lung din piesele lui Shakespeare și unul de mare expresivitate. Unele idei vor fi reluate în mult mai cunoscutul monolog al aceluiași personaj, cu care începe piesa Richard al III-lea („Azi
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
lucru cunoscut încă din Antichitate, deci și în vremea lui Shakespeare. 4 Monologul lui Richard (72 de versuri) este cel mai lung din piesele lui Shakespeare și unul de mare expresivitate. Unele idei vor fi reluate în mult mai cunoscutul monolog al aceluiași personaj, cu care începe piesa Richard al III-lea („Azi iarna dezbinării s-a schimbat...”). 5 Elisabetanii credeau că puii de urs se nasc diformi și își capătă aspectul firesc doar după ce sunt linși de ursoaică. În limba
William Shakespeare Henric al VI-lea – Partea a treia by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/3061_a_4386]
-
i se pare totuși exotică o candidatură a unui sexolog în Parlament, Dragomir a răspuns: "În România totul este posibil, nu?" Întrebată dacă ar accepta un duel televizat cu Gigi Becali, Dragomir a răspuns: "Da, cum să nu. Sau un monolog separat, nu știu dacă o conversație... Nu mi-e teamă, dar nu știu dacă este posibil". Becali nu este însă deloc încântat de contracandidata sa. "Eu iubesc femeile, le respect, le protejez, dar sunt unele care trebuie duse la preot
O sexologă, contracandidatul lui Gigi Becali pentru parlamentare () [Corola-journal/Journalistic/41470_a_42795]
-
poet și un critic. Despre ce înseamnă poezia în sine, Orlando n-a putut înțelege altceva decât că poezia se vinde mai greu decât proza și că, deși versurile sunt mai scurte, îți iau mai mult timp să le scrii. Monologul a continuat, cu interminabile divagații, până când Orlando s-a hazardat să dea a înțelege că și el a comis imprudența de a scrie. [...] După aceea, poetul i-a oferit întreaga istorie a bolilor lui din ultimii zece ani. Trecuse prin
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
eu o scriere bună, asta-i ce numesc eu Glouar. Dar pentru asta îți trebuie o pensie. În acest timp, Orlando abandonase orice speranță de a mai discuta cu poetul despre opera lui, dar lucrul conta acum mai puțin, întrucât monologul alunecase spre viețile și caracterele lui Shakespeare, Ben Jonson și ale celorlalți, pe care Greene îi cunoștea în intimitate și în legătură cu care avea de povestit o mie de anecdote dintre cele mai amuzante. În viața lui n-a râs Orlando
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]