1,744 matches
-
o practică. Medicina, filozofia și morala își vor găsi centrul comun în interpretarea semnificației suferinței printr-un transfer al „formelor de inteligibil” (M. Foucault). În cazul medicinei „inteligibilul” suferinței, al patologicului, este „formalizat” tematic prin „tablourile clinice” care desemnează speciile morbide. Dar până a se ajunge aici, este necesar un „raționament clinic” de o factură specială. Acesta utilizează structurile semantice ale unui limbaj special care conduce la descifrarea sensurilor suferinței și a etichetării acestor simptome ale bolii. Prin acestea raționamentul clinico-medical
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în mod necesar, semnificația de „patologic”. Aspectul „pathic” al vieții este cadrul larg în care boala, ca formă particulară a suferinței, ocupă numai un loc limitat. Pot fi și forme de suferințe care să nu fie legate de o „stare morbidă”, de o boală. Asocierea suferinței cu răul este condiția care configurează în câmpul conștiinței mele ideea de „pericol vital”, de amenințare și insecuritate, trezind în felul acesta angoasa. Din acest motiv, se poate afirma că avem atâtea forme de suferință
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de gândire în psihopatologie va avea un dublu caracter: intuitiv și deductiv. Se va ajunge în acest caz la o analiză pur hermeneutică urmărindu-se explicarea „sensurilOR” persoanei bolnave psihic pentru a se putea deduce din acestea semnificația fenomenului psihic morbid. Studiul fenomenului morbid nu este însă limitat, în mod strict și exclusiv, la domeniul clinicii. Acest studiu implică atât „a vedea” în sensul de „observație clinică”, cât și pe acela de „a interveni” asupra fenomenului morbid respectiv, în sensul de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologie va avea un dublu caracter: intuitiv și deductiv. Se va ajunge în acest caz la o analiză pur hermeneutică urmărindu-se explicarea „sensurilOR” persoanei bolnave psihic pentru a se putea deduce din acestea semnificația fenomenului psihic morbid. Studiul fenomenului morbid nu este însă limitat, în mod strict și exclusiv, la domeniul clinicii. Acest studiu implică atât „a vedea” în sensul de „observație clinică”, cât și pe acela de „a interveni” asupra fenomenului morbid respectiv, în sensul de „experiment”. Aceasta implică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestea semnificația fenomenului psihic morbid. Studiul fenomenului morbid nu este însă limitat, în mod strict și exclusiv, la domeniul clinicii. Acest studiu implică atât „a vedea” în sensul de „observație clinică”, cât și pe acela de „a interveni” asupra fenomenului morbid respectiv, în sensul de „experiment”. Aceasta implică o diferențiere a metodologiei în două mari direcții ale activității medicale: laboratorul și clinica. Laboratorul este spațiul intervenției asupra fenomenului morbid, cu mijloace experimentale. Aici suferința, starea de alteralitate, anormalul sunt „produse” sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de „observație clinică”, cât și pe acela de „a interveni” asupra fenomenului morbid respectiv, în sensul de „experiment”. Aceasta implică o diferențiere a metodologiei în două mari direcții ale activității medicale: laboratorul și clinica. Laboratorul este spațiul intervenției asupra fenomenului morbid, cu mijloace experimentale. Aici suferința, starea de alteralitate, anormalul sunt „produse” sau „provocate” în mod dirijat de experimentator care, „imitând modelele naturale”, caută să le descifreze mecanismele. În felul acesta domeniul experimental trebuie înțeles ca reprezentând o „clinică dirijată” sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obiectul discursului” bolnavului va deveni „subiectul clinicii”. Clinica va transforma „discursul bolnavului” în „observație medicală”. Orice act de observație medicală implică două domenii: domeniul spitalicesc și domeniul pedagogic, ambele la fel de importante și inseparabile. Domeniul spitalicesc este cel în care fenomenul morbid apare în singularitatea sa ca „eveniment” într-o serie de date care se succede în mod cronologic. Domeniul pedagogic urmărește descoperirea și cunoașterea adevărului. Nu trebuie făcută diferența între „clinică” văzută ca știință și „clinică” înțeleasă ca spațiu pedagogic. Acesta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolii și reprezintă o „configurație”, rezultat al unei construcții a raționamentului clinico-medical. 3) În al treilea rând, experiența clinică se identifică cu o anumită stare de sensibilitate. Privirea medicală nu are numai un caracter intelectual, de percepere a fenomenelor clinice morbide. Ea este, concomitent, și privirea sensibilității concrete, o privire care merge de la „persoană la persoană”, situându-se în spațiul „manifestării sensibile” a suferinței care este etichetată ca boală. În felul acesta, în final, orice adevăr al clinicii medicale este un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavi o funcție de evaziune, oferindu-le un mijloc eficient de a se putea sustrage de la propriile sale obligații pe care le percepe ca pe niște dificultăți. Evaziunea prin boală se manifestă, după Barker, prin următoarele aspecte: a) exagerarea simptomelor clinice morbide; b) dispoziție pesimistă a bolnavului; c) caracterul variant, inconstant, atipic al simptomatologiei clinice a bolii. Această stare de evaziune prin boală a pacienților poate lua mai multe forme, după cum se poate vedea în continuare: a) Retragerea, prin îngustarea orizontului bolnavilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Pentru K. Schneider, în psihiatrie, conceptul de boală mintală are o semnificație strict medicală. medicina consideră că nu numai corpul (soma) poate fi atins de boală, ci și sufletul (psyché). În raport cu trupul, „anomalia psihică” își pierde întrucâtva conotația de „stare morbidă”, care se referă în primul rând la procesele patologice cu substrat organic lezional, întrucât multe afecțiuni psihice nu sunt asociate cu nici un fel de modificări organice cerebrale sau somatice. Din aceste considerente caracterul de morbiditate în cazul bolii psihice, va
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
utilizabile în sfera psihiatriei. Singurul concept care poate desemna „boala” în sfera psihiatriei trebuie să se raporteze la valorile psihologice ale ființei umane sau, mai exact, la persoană. Boala mintală este un fenomen clinic inseparabil de bolnavul mintal, o manifestare morbidă de factură particulară a personalității sale. Din acest motiv, în înțelegerea realității bolii psihice, ca dezordine a personalității, nu trebuie să ne limităm la dimensiunea clinico-psihiatrică a acesteia, ci să luăm în considerare și dimensiunile culturale și sociale ale personalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinico-psihiatrică a acesteia, ci să luăm în considerare și dimensiunile culturale și sociale ale personalității umane. Acest aspect lărgește considerabil cadrul strict al „bolii psihice”, plasându-ne în domeniul antropologiei psihopatologice, care consideră manifestările anormale ale personalității ca „fenomene psihice morbide”. Considerată ca „fenomen psihic morbid”, nebunia devine un câmp de cunoaștere al umanului, care, după M. Foucault, reunește toate aceste figuri absurde care sunt, în realitate, elementele unei cunoașteri dificile, ferme, caracteristice. Aceste „forme stranii” sunt situate în „spațiul nebuniei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
luăm în considerare și dimensiunile culturale și sociale ale personalității umane. Acest aspect lărgește considerabil cadrul strict al „bolii psihice”, plasându-ne în domeniul antropologiei psihopatologice, care consideră manifestările anormale ale personalității ca „fenomene psihice morbide”. Considerată ca „fenomen psihic morbid”, nebunia devine un câmp de cunoaștere al umanului, care, după M. Foucault, reunește toate aceste figuri absurde care sunt, în realitate, elementele unei cunoașteri dificile, ferme, caracteristice. Aceste „forme stranii” sunt situate în „spațiul nebuniei” sau, altfel spus, al „fenomenelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
devine un câmp de cunoaștere al umanului, care, după M. Foucault, reunește toate aceste figuri absurde care sunt, în realitate, elementele unei cunoașteri dificile, ferme, caracteristice. Aceste „forme stranii” sunt situate în „spațiul nebuniei” sau, altfel spus, al „fenomenelor psihice morbide”. Pentru M. Foucault, corolarul nebuniei ca „formă de cunoaștere” este „conștiința nebuniei”, în sensul acesta distingându-se următoarele aspecte: a) o conștiință critică a nebuniei care delimitează rațiunea reflexivă logică și căreia i se opune prin caracterul ei negativ, antitetic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deosebite, fapt care ne obligă să insistăm asupra acestui aspect. În evoluția ideilor referitoare la boala psihică înregistrăm o suită de opinii și atitudini mergând de la punctul de vedere medical, preluat din „somatologie”, până la concepția psihopatologică ce tratează fenomenul psihic morbid prin prisma analizei fenomenologice. În sensul acesta sunt semnificative două definiții ale bolii psihice elaborate la interval de 150 de ani între ele. Încercând să dea bolii psihice o definiție clinică, Esquirol afirmă că „nebunia este o afecțiune cerebrală de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și „produce” formele sale specifice de nebunie și de bolnavi psihici. Aceasta datorită faptului că cea care determină cadrele configurației, atât pentru personalitatea normală, cât și pentru nebunie, este cultura. Natural că plasarea lărgită în sfera antropologiei a „fenomenului psihic morbid” reprezintă un pas important în înțelegerea și explicarea bolii psihice ca fenomen sufletesc complex. Dincolo de aspectele pur medicale, H. Searles consideră bolnavul psihic ca pe o creație a societății, nebunul fiind „depozitarul nebuniei celorlalți membri ai grupului său social”. Acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este amenințat că își va pierde propria sa libertate interioară, deoarece în cazul bolii psihice, persoana umană este constrânsă la „a-fi-altfel”. Două aspecte se discută în cazul transformării ființei umane în cazul bolii psihice: cauzele alteralității sau etiologia fenomenelor psihice morbide și evoluția alteralității sau a bolii psihice. Prima este dimensiunea sa antropologică, cea de-a doua dimensiunea ontologică. Le vom analiza pe fiecare în continuare. Etiologia bolilor psihice Studiul etiologiei tulburărilor psihice este expresia evoluției descoperirii și cunoașterii cauzelor care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice sunt boli ale creierului”), precum și poziția lui Schiller care afirma că Geisteskranken sind Personlichkranen („bolile psihice sunt boli ale personalității”). Ne aflăm în fața a două atitudini medicale, ce vor marca direcțiile de evoluție ale gândirii și interpretării fenomenelor psihice morbide; punctul de vedere organicist care localiza tulburările psihice în afecțiuni ale creierului și punctul de vedere psihologizant care considera bolile psihice ca afecțiuni ale personalității. Un alt aspect semnificativ care se impune în această epocă este reprezentat prin transferarea ideilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tensiune intrapsihică din care se constituie „simptomele clinice” organizate în tablouri nevrotice, psihotice etc. c) Teoria psihodinamică a lui J. Masserman, aduce în discuția explicarea etiologiei și a dinamicii clinice a bolilor psihice prin factori dinamici specifici ai proceselor morbide. 4) Etapa interpretării socio-genetice a bolilor psihice, susținută de unii autori, fixează dominant cauzele tulburărilor psihice în afara factorilor mediului social, ceea ce face, în mod justificat de altfel, ca atenția să fie concentrată asupra tulburărilor de adaptare și a tulburărilor de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
internare. Pentru ei „boala psihică” este o „invenție a psihiatrilor”, un abuz de putere care atentează la libertatea individuală. Etiologia bolilor psihice studiază cauzele și condițiile care duc la apariția tulburărilor psihice. Acest model de înțelegere al producerii fenomenelor psihice morbide este preluat ca modalitate de gândire din sfera medicinei somatice, dar în cadrul clinicii psihiatrice el dobândește particularități noi. Psihopatologia este interesată de problemele etiologiei, numai în măsura în care aceasta explică geneza fenomenelor psihice morbide, motiv pentru care vom prezenta acest aspect într-
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Acest model de înțelegere al producerii fenomenelor psihice morbide este preluat ca modalitate de gândire din sfera medicinei somatice, dar în cadrul clinicii psihiatrice el dobândește particularități noi. Psihopatologia este interesată de problemele etiologiei, numai în măsura în care aceasta explică geneza fenomenelor psihice morbide, motiv pentru care vom prezenta acest aspect într-o manieră sintetică. Din punct de vedere etiologic bolile psihice sunt de două categorii: boli exogene - care recunosc o cauză exterioară personalității - și boli endogene - a căror cauză există ca o stare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
faptul că evoluția cunoașterii „cauzelor” bolilor psihice, „descoperirea” și „înțelegerea” mecanismelor de acțiune ale acestora, s-a realizat treptat în etape succesive, conform cu procesul de formare și evoluție al gândirii psihiatrice. Psihopatologia care are ca obiectiv înțelegerea semnificațiilor fenomenelor psihice morbide, interpretează boala psihică în contextul psihobiografiei persoanei bolnavului, scoțând în relief dimensiunea ontologică a acesteia, spre deosebire de psihiatria care se interesează de tablourile clinice sau de „speciile medicale” ale suferinței psihice. În contextul acestui model de gândire psihopatologic, cauzele bolilor psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau procese cu evoluție cronică, progresivă, care duc la o deteriorare gravă a personalității așa cum apar ele în cursul evoluției sindromului demențial abiotrofic sau a altor sindroame psiho-organice cerebrale (traumatisme cranio-cerebrale, alcoolism, PGP etc.). 6. Semnificația epistemologică a procesului psihic morbid Delimitarea și cadrul problemei Tulburarea psihică se înfățișează ca o schimbare a naturii ființei umane. Ea modifică persoana prin înlocuirea, în diferite grade de intensitate și forme de prezentare, viața sufletească interioară. Acestea au drept urmare fie întreruperea, fie schimbarea modului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ființei umane. Ea modifică persoana prin înlocuirea, în diferite grade de intensitate și forme de prezentare, viața sufletească interioară. Acestea au drept urmare fie întreruperea, fie schimbarea modului de „a fi” al persoanei respective. Din acest punct de vedere „procesul psihic morbid”, dincolo de aspectele sale clinico-psihiatrice, trebuie considerat și înțeles ca un „accident ontologic” sau chiar ca un „mod de a fi negativ” al ființei umane comparativ cu „modul de a fi pozitiv”, specific stării de normalitate sau de sănătate mintală al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
accident ontologic” sau chiar ca un „mod de a fi negativ” al ființei umane comparativ cu „modul de a fi pozitiv”, specific stării de normalitate sau de sănătate mintală al acesteia. Orice analiză psihopatologică având ca obiect studiul „fenomenelor psihice morbide” trebuie să explice semnificația naturii acesteia și să-și organizeze tematic concluziile teoretice ale „cunoașterii bolii psihice” într-un „discurs epistemic” capabil să o explice. Cunoașterea bolii psihice reprezintă un model particular de „cunoaștere a celuilalt”, în cazul de față
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]