2,283 matches
-
fără să ne colinzi? Să ne urezi ceva, acolo, ca să ne meargă și nouă bine, la anul. -Păi... astă seară e...Ajunul, bâigui Tudorel. -Și ce dacă? Urează-ne ceva, că nu ne mai vedem până la anul. -Păi, începu să mormăie Tudorel cu capul plecat. Să trăiți!... Să înfloriți!... -Așa, așa!îl încuraja neamțul. Zi-i așa, că-i zici bine! -Ca merii, ca perii...în mijlocul verii. Apoi Tudorel tăcu. -Și mai ce, mă, și mai ce? întrebă nerăbdător Lică pădurarul
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Cocuța scoase din pălăria ei înaltă un cuțitaș, se cățără pe peretele stâncos ca și cum ar fi fost trunchiul unui brad și reuși să taie legătura plasei. Țuchi se prăbuși pe pământ cu țipete ascuțite. - Perfect, s-a zis cu elementul-surpriză, mormăi Fulgușor. - Nu te agita, oricum urmărim un vrăjitor, nu un om obișnuit, așa că nu ne putem baza pe surpriză. Se pare că pe aici e plin de capcane, iar tu ai început să te topești. Nu ar fi mai bine
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
românesc, a învingătorului (criminal, adesea impostor și profitor cu asupra de măsură de bunătatea și răbdarea noastră proverbială), indiferent de epocă, simbol sau culoarea flamurii năvălitoare Așadar, „Ani de zbucium”, de Ilie Șandru, încă o carte despre 1848-49? De ce? - vor mormăi, cu siguranță, unii iritați, aceiași, din tagma celor pe care-i știm. E adevărat, după 1848, până acum, s-a tot scris despre agonia acelei Europe imperiale. Dar nu cu dreaptă măsură, și nici cu hemografie despre Transilvania și martirii
HISTORIA HEMOGRAPHICA... de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370112_a_371441]
-
pornește pe râs. Se întoarce spre oameni. Arată cu un deget spre Ilarion și râde ca un apucat. Oamenii stau încremeniți [...] Nu râd, nu clipesc... Al lui Jurca, mărunțel și negricios, cu mustăți răsucite, își împinge pălăria pe ceafă și mormăie ceva, mânios. - Na, una ca asta n-a mai pățit cioroiul de când l-a făcut mă-sa ! râde Gavrea, mulțumit. [...] Al lui Jurca sare dintre oameni și îl prinde pe Gavrea de piept: - De ce-ți bați joc de el
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
deasă, fără nicio cărare. Încotro s-o apuce? A-ntâlnit un cunoscut, șomer din valul doi, care se lăuda că în câțiva ani va fi moșier cu o mie de hectare. --Cum e, nea Marine? Făcuși milionul de euro? Ăsta a mormăit printre dinți: făcut pe dracu’! Nu știi vorba aia:rău cu răul,dar mai rău fără rău.Am fost un fraier! Am pierdut și apartamentul, că l-am pus gaj pentru un împrumut de la bancă. Acum, ne ține mama la
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
Baliverne, pe care,Mărășteanu nici nu le asculta. Privea pe fereastră cum cad fulgii de zăpadă și se gândea dacă acum este momentul să-l scuipe-ntre ochi și să-i spună: mulțumesc pentru grijă! Dar se abținu.La sfârșit mormăi cu capul în jos: bine,vă salut! Când a ieșit din Combinat, a simțit cum i se chircește sufletul. După câțiva pași,s-a întors și a privit lung spre poartă...pe unde intrase și ieșise...ziua...și noaptea...aproape
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
și să avem parte de împlinire, zise pe la miezul nopții Șerban, obosit de prea multele explicații, de prea multele reproșuri. - Păi cum să nu, pentru tine nu contează ce a fost, că a fost bine, contează doar ce va fii, mormăi cu ironie în glas Maria. Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
ca pe un tribut adus onorurilor. Din epiderma crăpată, o supurație ciudată își făcea loc printre degetele umflate. Când se hotărî s-o arate unui chirurg era prea târziu. Trebuia amputată. „Ce simplu se mai pronunță și doctorii ăștia” își mormăi în barbă nemulțumirea, Costache Agarici. Cum să renunțe așa tam-¬nesam la mâna-i venerată. „Mai bine mor odată cu ea. La ce-i bună viața fără onoare?" mai mormăi el în timp ce traversa îngândurat holul de trecere din fața caselor de bilete
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
Trebuia amputată. „Ce simplu se mai pronunță și doctorii ăștia” își mormăi în barbă nemulțumirea, Costache Agarici. Cum să renunțe așa tam-¬nesam la mâna-i venerată. „Mai bine mor odată cu ea. La ce-i bună viața fără onoare?" mai mormăi el în timp ce traversa îngândurat holul de trecere din fața caselor de bilete. Mâna pe care voiau s-o amputeze îi adusese noroc. Avea în sfârșit o întâlnire decisivă, după o sumedenie de alte întâlniri ratate. Își găsise în cele din urmă
MÂNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/362725_a_364054]
-
cantitative a resurselor. Așa se explică obediența partidului de guvernământ, care găsește în acest imperativ și menținerea puterii - prin sprijin străin - și politica de ieșire din criză... De asta, tot ce se face în prezent în România poartă marca SUSTENABILITĂȚII?! mormăi retoric Mira... Și ca să spele amăreala de fiere și oțet a acestor meditații, își făcu o infuzie din frunze de tei. Găsise soluția salvatoare: nici nu-și bău bine ceaiul, că și adormi. Se vede treaba că iar închisese cu
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
mă trezeam așa curând, cât am fost de obosită. Tânărul se repezi și îi coborî geamantanul din suport și o ajută să coboare din tren. - Mergeți mai departe sau vă ajut până la un mijloc de transport? - Da... merg mai departe, mormăi ea încurcată de emoție. Până la Sinaia, însă mai aștept pe cineva să sosească cu alt tren. - Da? Atunci vacanță plăcută și timp frumos pentru excursii! - Mulțumesc! Paloarea Săndicăi căpătată în aerul închis din vagon se transformă într-un val de
CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370248_a_371577]
-
Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1642 din 30 iunie 2015 Toate Articolele Autorului 11. Parfum de roze înrourate Când a ajuns la firmă și-a dat seama că „relația de afaceri” cu doamna Virginica, practic nu exista. Abia a mormăit un „sărut-mâna, doamna Virginica” și aceasta i-a aruncat o privire glacială, fără să-i răspundă la salut. Și-a cufundat fața într-un registru și abia după un minut-două, după ce Mărășteanu a-nceput să tușească tare, l-a întrebat
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
vorbeau cu voce tare, făcând aluzii batjocoritoare, debitând injurii și amenințări la adresa sa, doar-doar vor fi luați la întrebări. Însă el își vedea de treabă, privindu-i doar pe furiș. Când ieșea sau intra pe poartă, îi ocolea cu atenție, mormăind saluturi fugitive. Dacă încerca vreunul să-l acosteze cu întrebări: „ce mai faci,bă, amărăștene? Răspundea scurt: bine! și își continua drumul. Sau: „de unde ai mai luat ierburile astea, mă? De peste tot. „Și ce faci cu ele, mă? Ce trebuie
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
fermi și convingători. Hai, la treabă, că d-aia ne plătește statu’ acesta...de drept! Și, nu uita! Mai caută contratul cetățeanului Casapu. Altfel, o să fii de două ori belit: și de mine și de respectivul cetățean. Dolofanu ieși precipitat, mormăind: belești pe mă-ta! În primărie se așternu o liniște sufocantă, aparent lucrativă. Și primarul,și vicele, și ceilalți funcționari, în special specialistul Vârtosu, toți își afundaseră nasurile în dosare și terfeloagele scorojite, parcă ar fi mirosit acolo ceva cristale
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
N-ai ce să faci! BRANCARDIERUL: Banii domnule că mă grăbesc și vezi că nu o ducem deloc pe roze, asta... pe trandafiri. Schema noastră s-a redus cu cincizeci la sută. Condiții grele ce mai... FIRICĂ: Bine, bine (plătește mormăind). BRANCARDIERUL: Sper că ăsta e ultimul pe ziua de azi. (Cere bani și de la Cucu). CUCU: Păi nu ți-a plătit dânsul? BRANCARDIERUL: Da, dar numai pentru mine. Vreau și pentru colegul meu (arată la roată). CUCU: Roata, roata. Roata
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
și-a pus cerul în gură și ne-a dat doar dinții. You are on it, le-am răspuns ca la Niuiorc, E clar că motanul nu avea nimic contra păpușii, Asta înțeleseseră și Alice cu Dinah, Punțile sunt rupte, mormăi castorul, Pronia cerească așa a vrut. Fără să jignesc din nou pe cineva, m-am pus pe spart bănci în parc,noaptea, să nu vadă nimeni, cu tine voi scoate o proză bună, cred eu, dar aș prefera să facem
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
și-a pus cerul în gură și ne-a dat doar dinții. You are on it, le-am răspuns ca la Niuiorc, E clar că motanul nu avea nimic contra păpușii, Asta înțeleseseră și Alice cu Dinah, Punțile sunt rupte, mormăi castorul, Pronia cerească așa a vrut. Fără să jignesc din nou pe cineva, m-am pus pe spart bănci în parc,noaptea, să nu vadă nimeni, cu tine voi scoate o proză bună, cred eu, dar aș prefera să facem
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
întunericul de afară și-mi zise: - Băi ! M-am săturat să mă scol cu ziua în cap, mai ales că asta o vom face cu toții toată viața, fiind sclavii zilei de mâine.Și tacticos, scoase trei mobile din buzunar și mormăi: - Cu care să încep? Apoi îl luă pe cel din mijloc, de culoare neagră, și se cufundă într-o lume de zero și unu. M-am găndit, întrebându-mă: Oare vom deveni toți zero și unu în cuante de lumină
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
când străjerii anunțară miezul nopții, se mișcă din locul lui și încercă barele de fier de la intrare. Baba se apropie de barele din partea ei. - Nu așa, Ionuț, folosește-ți puterile! - Nu am altă putere decât pe cea a brațelor mele, mormăi înciudat flăcăul! - Trebuia să-mi dau seama că încă nu ți-ai descoperit puterile, ce dezamăgire pentru mine! Ia, apropie-ți degetele mari unul de altul și cuprinde mâna dreaptă în căușul celei stângi. Urmând sfatul babei, flăcăul era cât
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
printr-un tunel săpat sub zidurile cetății. Ionuț, care la început închisese ochii, privi apoi labirintul întortocheat de coridoare și scări care se deschideau în fața lor. - Acum, du-mă în sala tronului! - Nu e bine să mergem în sala tronului, mormăi Aripă-Verde. - Ce fel de dragon ești tu? Îndeplinești porunci sau le comentezi? - Vrei sau nu să te ajut? Ce știi tu despre Udor? - Dar ce știi tu despre Udor? - Aripă Verde a fost cândva calul lui Udor, asta pe vremea
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Ionuț deschise ochii, iar nălucile care zburau în preajma lui, se transformară de îndată în zâne. - Poți să crezi una ca asta? Vrăjitorul se ridică, apropiindu-se de Sânziana. - Pot să cred orice când e vorba de fiul meu. - Fiul nostru, mormăi Udor întunecat. Ionuț se ridică, cuprinse mâna prințesei și îi dărui inelul primit de la mama lui. - Vrei să-mi fi soție? De îndată ce prințesa acceptă și inelul alunecă pe degetul ei de simplă muritoare, Pădurea Neumblată prinse viață. Ramurile copacilor de
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
prinseră pe crengi ghemotoace de muguri gingași, care sclipeau sub sărutul razelor. Jerbelede raze sclipitoare răspândite de soldații lui Soare-Împărat, uralele și cântecele lor, au trezit din amorțeală toate vietățile pădurii: -Mor, mor! Cine m-a trezit din soomn? A mormăit ursul slăbănog, ieșind agale din bârlogul său, amețit de razele jucăușe, care îi încălziseră cojocul. -Ce se-ntâmplă, ce se-ntâmplă? Se-ntrebau căprioarele mirate, când razele le sărutau boticul delicat și ochișorii umezi. Și iepurii, și veverițele și bursucii
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
victimă în povestea asta ,cu excepția lui. Întotdeauna iese la suprafață, curat ca lacrima. - Adică, e un ecscroc? - Aiurea! Ce vorbești! E un gentleman desăvârșit dar unul cu mintea brici. - Ihmm ... un gentleman care înghesuie guvernanatele și le sărută cu forța, mormăi fără să vrea. - Ceeee? Te-a sărutat? mustea de curiozitate - Șșșș ... taci din gură! Am auzit, povestindu-se. - Hai, lasă,nu mă duce cu vorba! Și cum a fost? Mor de curiozitate. - Lasă, n-am ce povesti! Nu e vorba
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
Păpădia e îndrăgostită ... Păpădia e îndrăgostită, se înghionteau amuzate. -Sunt victima unui complot! Sunteți invidioase pe mine! -Ohhh, desigur ... dacă bate vântul mai tare, îți zboară peruca, rânji de la înălțime impunătoarea gladiolă. -Sigur, atacă-mă și tu, prăjină încrezută, a mormăit înfuriată. -Ai spus ceva? întrebă grav, gladiola. -Sunteți răutăcioși cu mine! -Dacă ai fi mai discretă, draga mea, n-ai mai întâmpina asemenea situații! Zvelta și impunătoarea Orhidee era ascultată și respectată în comunitate. Dar și invidiată. Râvnită de frumoșii
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
Bravo!”, dar tăcea și mă privea serioasă. Numai când îmi pierdusem vocea și îmi scăzuse elanul, iar fetele care la început păreau indiferente în fața talentului meu, mă priveau admirativ, instructoarea mi-a făcut semn să ies din apă și a mormăit printre dinți: -Cred că meritai premiul doi, dacă ești la fel de bună și la celelalte. M-am așezat lângă Alina desumflată din lipsă de laude, dar în sufletul meu plana o undă de nemulțumire. Numai după-amaiza, când alergam prin curtea taberii
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]