663 matches
-
însă nici măcar n-a clipit. După ce a tras frâna de mână, femeia a deschis portiera și s-a decis să-și lase soțul să doarmă în mașină. Oricum, dacă l-ar fi trezit atunci, omul avea să fie dezorientat și morocănos - încă un copil de care să aibă grijă în afară de Jessica pe care trebuia s-o culce. Să lăsăm porcii să sforăie, s-a gândit Fiona închizând portiera cu un gest silențios. În timp ce-și căuta cheile, femeia auzea sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu David două week-end-uri pe lună, femeia făcea tot ce putea ca perioadele respective să reprezinte o experiență plină de disconfort pentru toate părțile implicate. Foarte curând, puștiul a încetat să mai joace rolul diplomatului și-a devenit un adolescent morocănos și monosilabic. Mă rog, cel puțin în prezența Fionei. Cu taică-su, Jake a păstrat niște relații relativ agreabile, dar, de fiecare dată când Fiona încerca să intervină și ea în conversație, puștiul se schimba vizibil, iar ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Știi exact ce vreau să spun. După incidentul cu Jessica și după ceea ce a urmat, m-am gândit că ar trebui să petrecem un timp plăcut împreună, ca să încercăm să revenim la o comunicare normală. De ce? a întrebat-o el morocănos, ridicând din umeri. Adică, de ce te obosești? Pentru că sunt măritată cu tatăl tău, pentru că sunt mama surorii tale vitrege, pentru că sunt mama ta vitregă... sunt multe motive pentru care ar trebui să ne străduim să ne înțelegem bine unul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în care l-a, ghicitoarea gorfului s-a spulberat. Pentru că asta era cheia, ieșirea. Etiopia... Abisinia... Ne mai vedem... La revedere. Tot ce trebuia să facă era să zică „La revedere“ și jocul era rezolvat. Era ușor, s-a gândit morocănos gorful. Și chiar era. Oamenii semănau cu Deggle. Locul era numit după jumătate din vorba sa preferată. Până și-un idiot ar fi ghicit că scăparea venea din jumătatea cealaltă. Până și-un idiot. Asta era problema majorității oamenilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mare i se plimba prin gură. Un strop de salivă i se prelingea pe șanțul din bărbie. Mâinile i se agitau nervoase în buzunarele hainei boțite. Stătea pe ramura căzută a unui conifer necunoscut. îi simțea asprimea sub el. Dădu morocănos cu piciorul într-un con, aruncând ocheade mânioase înspre creatura invizibilă, ca și cum ar fi vrut s-o ardă cu privirea. Tăcut și ghemuit în spatele unui pâlc de copaci, Vultur-în-Zbor își asculta călăuza vorbind în gol și, aparent, primind răspunsuri. î
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sa. Este un loc în care te refugiezi. Răul nu intră aici. Vultur-în-Zbor este la adăpost. Dacă-l luați cu forța, Casa își pierde semnificația pentru voi toți. O să spânzurați o parte a propriului vostru oraș. Asta vreți? Mulțimea șovăi, morocănoasă. Flann O’Toole încetă să mai rânjească. — Ascultă, Iocasta! tună el. Pentru Dumnezeu, de ce-l aperi? Acum știi că noi n-am face așa ceva, să violăm sfințenia Casei ș-așa mai departe, dar Vulturul acela nu-i prieten nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acum cufundată în întuneric. Vultur asculta absorbit acea recitare monotonă. 1 iulie, ziua Lunii Astăzi Grimus a făcut cea mai mare descoperire a sa și și-a expus planul lui măreț. Trebuie să spun că individul mă farmecă. Deggle este morocănos și închis și bănuiesc că nu este de acord, dar Trandafirul îl ține în puterea lui la fel de strâns ca pe oricare dintre noi. Chiar dacă a continuat să refuze să-l mai folosească după prima vizită pe Thera. — Avem destule probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i se spunea „Scrumbia”). Locuia În scară cu mine. Era administrator de când s-a dat În folosință clădirea asta cu trei scări și patru etaje. Se purta tot timpul proaspăt ras și În veșnicul său costum maro. Un tip inflexibil, morocănos, care se supăra, pe bună dreptate, pe rău-platnici. Dar cel mai rău se supăra (devenea chiar violent) pe cei care murdăreau ori scrijeleau pereții blocului, desenând inimioare străpunse, chipuri intenționat deformate (tot felul de prostii), ori scriind nume de Îndrăgostiți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
putea avea probleme afective: eu cred că tocmai și-a dat seama că mami, care nu e lângă el ziua, e disponibilă pentru giugiuleli nocturne. Creierul e dispus să se dea jos din pat, dar trupul refuză ca un adolescent morocănos. Lângă mine, Richard e pe spate, cu mâinile Împreunate pe piept, scoțând oftaturi impresionante. Doarme ca un bebeluș. (De unde dracu’ o fi venind expresia asta?) Urcând pe scări, mă simt ca și cum aș avea catalige prinse de picioare. De pe fereastra din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
supărată pe propria-i persoană fiindcă se ferise să-i spună lui Cabrera că fusese și ea În apartament, probabil de teamă să nu-i vină polițistului ideea că exista vreo relație personală Între mine și ea. Miguel, șoferul cel morocănos al familiei Hollinger, tocmai deschidea poarta pentru Cabrera cînd l-am ajuns și noi din urmă. VÎntul răscolise cenușa Întinsă peste grădini și terenuri de tenis, dar proprietatea era În continuare scăldată Într-o lumină marmorată, tărîm al tristeților Întrezărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o mașină a poliției spaniole dădu ocol pieței centrale. Se opri În dreptul portului, iar unul dintre polițiștii În uniformă strigă spre atelierul În care lucra Andersson În fiecare dimineață la șalupele lui Crawford. Coboram adesea pînă la chei, dar suedezul morocănos, care Încă-și nutrea În tăcere amintirile despre Bibi Jansen, mă tot evita, nedorind să discute despre incendiul de la casa Hollinger. În perioadele de odihnă se retrăgea pe Halcyon, care era ancorat lîngă atelier, și stătea Închis În cabină, ignorînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aici. — Oricui Îi trebuie tenis. Residencia Costasol n-o fi aflat Încă treaba asta, dar o s-o afle cît de curînd. Se Întoarse spre mine, zîmbind cu căldură și vizibil bucuros să mă găsească așteptîndu-l; deja vedea În dispoziția mea morocănoasă doar una dintre metehnele amuzante ale unei persoane angajate În slujba familiei. Fusese plecat patru zile, iar acum mă izbea cît de precise Îi deveniseră mișcările, de parcă și-ar fi instalat un motor mai puternic la Porsche și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
simțeam că un fel de spiriduș capricios se lupta să iasă la suprafață din transa profundă indusă de Largactil(##notă - Sedativ și tranchilizant folosit În special În schizofrenie și alte stări psihotice.##) prin mijlocirea lui Sanger. Părea Într-o dispoziție morocănoasă, dar din cînd În cînd ochii i se fixau asupra vreunei imagini interioare, o amintire a vremurilor cînd era În viață. Un zîmbet aproape lasciv Îi strîmba atunci buzele; Întorcea capul și se uita cu un aer amuzat-răutăcios la bungalourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
e-n cea mai bună formă azi, festivalul e prea mult pentru ea. Jos, În port, acolo o adoră publicul. CÎntă Într-un bar cu muzică de jazz de lîngă atelier. PÎnă și Andersson s-a scuturat de carcasa lui morocănoasă și-a-nceput s-o uite pe Bibi Jansen. Îi e mai bine acolo decît să zacă În vreo comă indusă de medicamente la Clinica „Prințesa Margaret“. Cel mai trist e nu ești singura persoană care nu Înțelege asta. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
știi cum urlau ca turbații? Iar acuma, ce-avem? Suflete în uniforme islamice, despre care tu spui că trebui’ să-ndure... De ce? Tu nu vezi că ne vrem mereu ce nu suntem? Al doilea bărbat amuțise. După o vreme, spuse morocănos: — Ți-am mai zis... nu-ți lăsa mânia să-ți scape... Așa, nu mai terminăm până mâine... Lui Omar îi sunară în urechi vorbele ca atunci, în cușetă. Se-nălțase în capul oaselor. În mansardă era foarte cald ori el
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din goana vagoanelor. După șapte-opt luni, într-o dimineață, o locomotivă trase primul tighel pe pânza de cețuri a câmpului. Omar o auzi din mansardă, iar Isabelle, care se ducea înspre școală, le făcu semne prietenești pasagerilor. Doar Godun spuse morocănos: — De acum, ni s-a încheiat liniștea!... Nu era nicio clipă adevărat: viața lor se lipise de tren ca o pernă de ceafa unui om care doarme. Fiindcă Zet devenise un senior, Veterinara o cumpără pe Duchesse, o iapă căreia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fiecare cu o mătură în brațe. De obicei, aceasta era treaba lui, pe care o făcea ca un obsedat compulsiv, săpând podeaua cu mișcări scurte, de om care înjunghie pe cineva. Eram din ce în ce mai convinsă că n-ar mai fi fost morocănos dacă ar fi avut de făcut o muncă fizică, în loc să se fâțâie de colo-colo ca o pisică pe cărămizi încinse. Părea că ia toată povestea cadavrului din canal ca pe o insultă personală. Philip Cantley, traversând scena, se opri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
becuri de neon pe mijlocul tavanului jos. Era cam frig și peste tot numai scrumiere. Când am dat colțul, către biroul directorului de scenă, mă năpădi dintr-odată mirosul de bere stătută și de tutun. Culisele erau pline de actori morocănoși care își așteptau scenele; acesta era coșmarul repetiției tehnice, în care tot ce li se cerea era să-și facă intrările și ieșirile și să stea locului pentru eventualele ajustări ale luminilor care aveau loc cât timp erau ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bravo, așa-mi placi. Uite, ia o Silk Cut1. Brichetele au scăpărat, fetele au tras adânc în piept, în timp ce eu împingeam de ușă s-o deschid. — Încep să înțeleg de ce și-a făcut Lisa gașcă, spuse Steff pe un ton morocănos, dând fumul afară. Poate ar trebui s-o întreb dacă mă primesc și pe mine. Să impun și eu puțin respect. Ieșind pe ușă, am auzit-o pe cealaltă fată spunând: — Ce naiba ești așa proastă! Alea sunt toate niște nebune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu. Nu e frumos din partea ta. Încearcă să pari bucuros să mă auzi. — De ce aș fi? Mă suni doar pentru că vrei ceva. Nici dacă te-aș suna să-ți spun că pe tine te vreau, nu ai fi mai puțin morocănos, am subliniat eu. Alesesem o tactică proastă. Vocea lui Hawkins se îndulci. —De asta m-ai sunat, Sam? Vrei să ne vedem? Păi, da, într-un fel. Adică, ar fi grozav, dar trebuie întâi să lămuresc niște lucruri înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să pălăvrăgesc cu fiica Wardei despre relațiile cu familia mamei mele. Dar nu asta era intenția ei. Când voi avea copii, ai să-i iubești așa cum te iubește el? — Desigur, am zis. Însă acel „Desigur!“ a fost prea rapid, prea morocănos. Și încurcat. Mă temeam de ce va urma. Or, urmarea s-a lăsat așteptată. Am tras cu coada ochiului spre Mariam; tăcerea ei mă stingherea aproape la fel de mult ca întrebările ei. Nu se mai uita la mine, dar nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
producea o gâlgâială și un clipocit cu minunate modulații discrete. Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se auzeau privighetorile; acolo mi-am compus mai târziu versurile de tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o oglindă prost iluminată, Înălțarea spontană a unui straniu castel Într-o Spanie necunoscută. Când eram Însă foarte mic, mi se repartizase o improvizație mai modestă, situată neglijent Într-un ungher Îngust dintre un paravan de răchită și ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să fim tot împreună de-acum înainte. Într-o seară, văzând la mine o carte despre Diktatul de la Viena, a luat-o și a răsfoit-o concentrată. Apoi a aruncat-o scârbită. — De ce citești tâmpenii de-astea? m-a întrebat morocănoasă. — De ce să nu le citesc? am zâmbit amuzat de pornirea ei. De obicei, nu o interesau cărțile pe care le citeam. „Tocmai bune de tâmpit“, spunea ea când vedea câte un volum mai deosebit. Citea Flacăra, Magazin și România liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de câteva ceasuri bune până la gara de unde aveam să luăm trenul spre București, și nu îndrăzneam să fac un act atât de firesc și de necesar. N-am reușit să-i mai spun cum se terminase povestea. M-a întrerupt morocănos. — Mai rău e că, după ce mă ușurez, mi se face brusc sete. Trebuie să dau ceva imediat la jgheab, că altfel se tulbură glicemia și-mi dă amețeli, niște vertijuri cumplite. Ești invitatul meu la „Trocadero“, acolo mă îndreptam. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Se prăbușise într-o lume numai și numai a lui. Discuta cu unul Xantopulous acum, întrebându-l cum de-a putut să facă nerozia aia mare, care l-a discreditat definitiv în cercurile selecte. „Puteai face orice altceva“, îl dojenea morocănos, „nimeni nu-ți zicea vreodată ceva. Toți am fi tăcut, am fi luat-o așa, ca pe o glumă de-a ta sau poate ca o ciudățenie. La câte fac și englejii, și americanii, ce mai conta și o neghiobie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]