655 matches
-
în muzeu la 12 noiembrie 1971. Stația de metrou Dostoievskaia din Sankt Petersburg a fost inaugurată la 30 decembrie 1991, iar stația cu același nume din Moscova, la 19 iunie 2010, la cea de-a 75-a aniversare a Metroului Moscovit. Cea din urmă este cunoscută pentru desenele murale alcătuite de Ivan Nikolaev, desene care înfățișează scene din lurcrările lui Dostoievski, unele chiar controversate, de crimă și suicid. În Omsk există o stradă, o bibliotecă, un muzeu național de literatură și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
educația fetelor și a băieților acesta discografie nu contine decat materialele trupei si nu include materialele membrilor sau a fostilor membri in afara trupei cercetătorii sunt de asemenea de acord că mongolii au avut un rol determinant în dezvoltarea statului moscovit se pare că acest lucru a făcut ca textul de bază să fie ilizibil pentru totdeauna pentru a face rost de rozătoare le sapă văgăunile sau se cațără în copaci după aceștia talamotomia nu acționează asupra bradikineziei rigidității fluctuațiilor motorii
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
prin expansiunea spre vest a Moscovei în timpul Războiului Livonian din secolul al XVII-lea. Numele de „Rutenia” este uneori substituit cu cel de „Rusia”, și astfel „Rutenia Albă” este denumită uneori „Rusia Albă”. Această confuzie a fost încurajată de regenții moscoviți după căderea Rusiei Kievene. Cnejii moscoviți, începând cu Ivan al IV-lea, s-au considerat succesori de drept ai dinastiei ducale rutene, iar utilizarea numelui de „Rusia” cu referire la toate fostele pământuri rutene (ale slavilor răsăriteni) a devenit o
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
în timpul Războiului Livonian din secolul al XVII-lea. Numele de „Rutenia” este uneori substituit cu cel de „Rusia”, și astfel „Rutenia Albă” este denumită uneori „Rusia Albă”. Această confuzie a fost încurajată de regenții moscoviți după căderea Rusiei Kievene. Cnejii moscoviți, începând cu Ivan al IV-lea, s-au considerat succesori de drept ai dinastiei ducale rutene, iar utilizarea numelui de „Rusia” cu referire la toate fostele pământuri rutene (ale slavilor răsăriteni) a devenit o armă politică și casus belli pentru
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
Tebaldi", afirmând că glasul Mariei este cu adevărat italian. În 1965 Maria Bieșu este invitată de Teatrul Mare din Moscova să interpreteze rolul Tatianei din opera Evgheni Oneghin de A.Pușkin. Soprana a impresionat cu calitățile sale vocale lumea muzicală moscovită, iar dirijorul B. Haikin, pe lângă felicitările călduroase în urma acelui spectacol, îi propuse o permanentă colaborare. Împreună cu Haikin, Maria Bieșu s-a produs în numeroase reprezentații ale primului teatru din fosta U.R.S.S., a imprimat un șir de creații la radio
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]
-
Rothschild în scopul creării unui institut de cercetare științifică. Jabotinski a încercat să se împotrivească, dar între timp, în 1914 a izbucnit Războiul mondial După izbucnirea conflagrației, Jabotinski a fost trimis, la propunerea sa, ca trimis special al cotidianului liberal moscovit „Russkaia Viedomost” în Europa apuseană, cu sediul la Paris, oraș pe care îl cunoștea prea bine din vizite îndelungi precedente. De îndată cu intrarea în război a Imperiului Otoman, el părăsi poziția neutră. După cum cunoscuse structura șubredă a Imperiului din
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
moderne, să sufere pierderi grele în fața armatelor mai bine dotate ale Rusiei și ale altor puteri. Până la sfârșitul secolului al XVII-lea, Moscova deveise un stat prea puternic pentru ca tătarii să-și mai permită să-l jefuiască. După întărirea statului moscovit, tătarii au fost lipsiți de unele dintre cele mai importante surse de venit: prada din jafuri și sclavii. Sprijinul de care se bucura hanul din partea clanurilor nobile a scăzut în continuare ca urmare a eșecurilor externe dar și luptei interne
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
vedere politic, cultural sau etnic și că intervenția lor nu a făcut decât să accelereze fragmentarea care începuse cu mult timp mai înaintea invaziei. Cercetătorii sunt de asemenea de acord că mongolii au avut un rol determinant în dezvoltarea statului moscovit. În timpul ocupației mongole, Principatul Moscovei și-a dezvoltat sistemul de drumuri poștale, cel fiscal, a făcut primele recensăminte și și-a perfecționat organizarea militară. Este discutabil dacă, fără atacul mongol și fără distrugerea Rusiei Kievene, dezvoltarea Moscovei și împlicit a
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
cnezatului a fost asigurața, în afară de așezarea geografică favorabilă și de multiplele legăcomerciale, de o serie de cneji ambițioși, hotărâți și norocoși. Primul conducător al cnezatului a fost Daniil Alexandrovici (? - 1303). El a asigurat tronul cnezatului pentru urmașii săi din ramura moscovită a Dinastiei Rurik. Fiul lui, Ivan I (1325-1340), știut și sub numele "Ivan Kalit" ("Ivan Pungă de Bani"), a obținut titlul de Mare Cneaz (Principe) al Vladimirului de la suzeranii feudali mongoli. El a cooperat strâns cu mongolii și a primit
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
mongolilor și apărarea granițelor împotriva atacurilor hoardelor. Boierii au primit feude de la suveranii ruși, în schimb fiind obligați să lupte în armată. Sistemul feudelor a asigurat baza pentru armata nobiliară de cavalerie. Ivan al III-lea a fost primul suveran moscovit care a folosit titlul de Țar și de ""Conducător al tututor rusilor"". Ivan a intrat în competiție cu puternicul vecin din nord-est, Marele Ducat al Lituaniei pentru controlul mai multor cnezate semiindependente de pe cursul superior al râului Nipru, care făcuseră
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
recunoască pe Marele Cneaz al Moscovei și pe urmașii lui ca suverani incontestabili, care să aibă controlul total asupra domeniilor militar, judiciar și al afacerilor externe. Gradual, suveranii Moscovei au devenit conducători puternici autocratici, țari. Prin asumarea acestui titlu, prinții moscoviți subliniau statutul egal cu cel de împărat, aflat la egalitate cu bazileul Imperiului Bizantin și cu hanul Marii Hoarde. După căsătoria lui Ivan al III-lea cu Sofia Paleologu, nepoata ultimului împărat bizantin, curtea de la Moscova a putut adopta termenii
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
care au schimbat alianțele pentru a se a alătura polonezilor, ucrainienii au trebuit să găsească o soluție pentru a-și menține pozițiile câștigate prin luptă. Conducătorul lor, Bogdan Hmelnițki, s-a oferit în 1654 să plaseze Ucraina sub protecția țarului moscovit, Alexei I. Alexei i-a acceptat oferta, care a fost ratificată prin Tratatul de la Pereiaslav, și care a dus la un război prelungit între Polonia și Rusia. Prin Tratatul de la Andrusovo din 1667, Ucraina a fost împărțită de-a lungul
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Paris) este în general considerat ca fiind cel mai strălucit general reformator rus în timpul domniei conservatorului țar Nicolae I al Rusiei. S-a născut într-o veche familie nobiliară rusă. A fost fiul cel mare al managerului adjunct al arsenalului moscovit al Consiliului de Stat Dmitri Ivanovici Kissleff (1761-1820) și a soției acestuia, Praskovia Petrovna (1767-1841), sora prințului Urusov. Copilăria și-a petrecut-o în casa părintească din Moscova.. A fost educat acasă, însă, după cum și-a amintit mai târziu, educația
Pavel Kiseleff () [Corola-website/Science/302322_a_303651]
-
uniunii polono-lituaniene, uniune personală care a existat încă din 1386. Acest stat era unul dintre cele mai mari și mai bine populate din Europa medievală, și pentru mai bine de două secole a dus războaie victorioase împotriva cavalerilor teutoni, rușilor moscoviți, otomanilor și suedezilor. Sistemul politic al țării, denumit deseori democrație nobiliară sau Libertatea de Aur, era caracterizat prin reducerea prin lege a puterii monarhului în favoarea Seimului controlat de șleahtici (nobilime). Acest sistem a fost un precursor al democrației și monarhiei
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
lituanieni temându-se să piardă o mare parte din privilegiile lor, din moment ce Uniunea avea să egalizeze statutul lor juridic cu cel al numeroasei nobilimi poloneze inferioare. Cu toate acestea Lituania se afla pe o poziție defavorabilă în războiul cu rușii moscoviți, iar la sfârșitul secolului al XVI-lea era pe cale să piardă războiul livonian și să fie încorporată în Rusia. Nobilimea poloneză („șleahta”), pe de altă parte, nu dorea să ofere ajutor Lituaniei fără să primească ceva în schimb. Sigismund al
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
cazacilor din 1648, sau după semnarea Tratatul de la Hadiach, și să se înființeze "Republica celor trei națiuni" sau Uniunea statală polono-lituaniano-ruteană, planul nu a fost niciodată realizat din cauza mai multor factori: pretențiile șlehtei, luptele dintre facțiunile căzăcești și invaziile rușilor moscoviți. Din motive asemănătoare, planurile pentru înființarea unei Uniuni statale polono-lituaniano-rusă nu au fost niciodată realizate, deși în timpul războaielor Dimitriade (1605-1618), prințul polonez (mai apoi regele Poloniei) Władysław al IV-lea Vasa a fost ales pentru scurtă vreme țar al Moscovei
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
fără ca armatele lituaniene să fi atacat vreodată orașul. Mai degrabă, controlul lituanian a fost înlesnit de fricțiunile interne dintre conducătorii orașului, dintre cei care doreau să scape de dominația Moscovei și cei care doreau să rămână în sfera de influență moscovită. Această metodă de edificare a statului s-a dovedit până în cele din urmă instabilă. Schimbările din politica internă a unui oraș puteau scoate localitatea de sub controlul lituanian, așa cum s-a întâmplat în cele din urmă în cazul Novgorodului sau a
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
au invitat pe prințul Mihail Olelkovici să devină cneazul lor. Guvernul Novgorodului a semnat o alianță cu Marele Duce Lituanian Casimir al IV-lea. Perspectiva schimbării puterii suzerane a produs mari frământări în rândurile oamenilor de rând ai republicii. Autoritățile moscovite s-au folosit de aceste frământări și au atacat Republica Novgorodului. Armata Moscovei a ieșit învingătoare în bătălia de la Șelon din 1471, victorie care a grăbit eliminarea oricărei urme de independență a Novgorodului. În 1478, țarul Ivan cel Mare a
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
ideologie la Comitetul Central al Organizaței de Komsomol din Moldova. Între anii 1981-1984, Dumitru Diacov lucrează ca șef de departament la Comitetul Central al Organizaței de Komsomol din Moldova. Din anul 1984 a fost corespondent în RSS Moldovenească al cotidianului moscovit "Komsomolskaya pravda" (pe atunci organ oficial al tineretului comunist din URSS). Sosește apoi la Moscova, în calitate de consilier al Secretarului Comitetului Central al Organizației de Komsomol din URSS (Moscova) (1986-1988). Între anii 1988 și 1989 a fost consultant la Departamentul de
Dumitru Diacov () [Corola-website/Science/302534_a_303863]
-
Ilîina (1374, pictată în 1378 de Feofan Grecul). Biserica Mântuitorului din Kovalevo (1345) se remarcă prin influențele arhitecturii sârbești. Cucerirea Novgorodului de către Ivan al III-lea a schimbat în mod decisiv arhitectura locală. Comenzile importante au fost executate de meșteri moscoviți după modelele catedralelor Kremlinului din Moscova, (Catedrala Mântuitorului din Mânăstirea Hutin (1515), Catedrala Sfâtului Nicolae din Mânăstirea Viasciji (1685)). Bisericile parohiale au continuat însă tradiția arhitecturii locale (biserica Sfinților Boris și Gleb (1586)). În satul Vitoslavliți, pe drumul dintre Novgorod
Veliki Novgorod () [Corola-website/Science/302815_a_304144]
-
kapе́ika]. Acesta derivă din cuvântul "копьё" (pronunțat [kapió], în română „suliță”. Primele monede cu valoarea a unei sutimi de rublă, care au fost bătute în Cnezatul Moscovei după cucerirea Novgorodului în 1478, aveau imprimate pe o față stema moscovită, „Sfântul Gheorghe ucigând balaurul cu "o suliță"”. Copeicile rusești din zilele noastre folosesc și ele această simbolistică. Rubla are o secvență unică de denominații: 1, 2, 3, 5, 10, 15, 20, 50 copeici și 1, 3, 5, 10, 25, 50
Rublă rusă () [Corola-website/Science/303411_a_304740]
-
Mai târziu Maiakovski a fost elogiat de Stalin care declara că este “cel mai bun si talentat poet al epocii noastre sovietice” În 1935 a fost ridicată statuia lui Maiakovski în Piața Triumfalnaya Ploshad -aceasta devenind loc semnificativ pentru cultura moscovită. Lirica sa este impetuoasă și transpune în plan universal revolta sa individuală antiburgheză. Se remarcă structura formală dinamică, abruptă, construcția surprinzătoare a ritmului, apelul la oralitate și la asociații metaforice sugestive. Dacă la început a fost influențat de futurism, ulterior
Vladimir Maiakovski () [Corola-website/Science/304503_a_305832]
-
Chișinău, utilizată după 1940 ca depozit, a fost cumpărată de aceștia de la Oficiul local de turism, care devenise proprietarul ei, apoi renovată, tot cu mijloacele comunității, iar la 19 iunie 1993 i s-a făcut noua tîrnosire de către Șeful Eparhiei Moscovite și Nakhicevanului, în prezența înaltelor oficialități moldovene și a altor invitați, urmînd să fie slujită de un preot repartizat în acest scop de la Patriarhia Armeană din Ecimiațin. În această biserică este înmormîntat, adus cu mare pompă de la moșia sa din
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Pe 4 mai 1990, Sovietul Suprem și-a făcut publice intențiile de a proclama independența totală a țării față de URSS, după o perioadă de negocieri cu guvernul unional. La această dată, RSS Letonă a fost redenumită Republica Letonia. Puterea centrală moscovită a continuat să considere Letonia ca parte constituentă a URSS-ului în 1990-1991. În ianuarie 1991, forțele militare și politice sovietice au încercat să răstoarne autoritățile legitime letone, ocupând clădiri oficiale din Riga și constituind "Commitetul Salvării Naționale", care a
Republica Sovietică Socialistă Letonă () [Corola-website/Science/303767_a_305096]
-
Ivan al IV-lea, numit și Ivan cel Groaznic, (n. 25 august 1530 - d. 28 martie 1584) a fost primul cneaz moscovit care s-a intitulat "țar". Ivan a fost fiul mult așteptat al Marelui Cneaz al Moscovei Vasili. S-a născut la 25 august 1530 când tatăl său avea 51 de ani. 10 zile mai târziu Ivan a fost botezat la
Ivan al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303818_a_305147]