1,063 matches
-
la marginea căreia m-am oprit. Niște oameni care măturau șoseaua, m-au convins să merg mai departe, unde se putea bea apă. Am coborât panta pe care-o urcasem mai înainte, până la un izvor amenajat. Cineva îmi spuse că motelul pe care-l căutam (conform hărții) era după Perșani. Ajuns acolo, am obținut două camere și promisiunea de a servi fripturi "grupului” ce va veni. Într-un târziu (justificat, fiindcă fetița era pe un scăunel iar băiatul cu o bicicletă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Ajunși pe loc drept, rețin că soarele ardea puternic poate fiindcă munții rămăseseră în urmă. La o brutărie de pe drum am savurat, într-adevăr, niște pâini proaspete. La vreo cinci sau șase kilometri de Curtea de Argeș ne-am oprit la un motel, să mâncăm și să ne cazăm. N-am reușit nici una nici alta. În plus, mi-a sărit lanțul - era primul semn de oboseală al bicicletei, care se comportase excelent până atunci. La Curtea de Argeș, hotelul primitor ne-a asigurat și frigidere
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
este la 30 km./h, merg cu 30, dacă-i la 10, merg cu 10; doar bicicleta, la vale, cred că n-a ținut cont de hotărârea mea. Bine că nu există radare și pentru ea. După vreo 16 kilometri, Motelului Condor era nu doar un loc de popas ci și unul de meditație. De unde și până unde Condor? După cum știam, condorul trăiește prin America de Sud; cine știe ce legături vor fi făcut proprietarii cu legendara pasăre. Meditație și pentru că vântul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
direcția dacă eram singur, după vreo trei sferturi de oră, priveam Condorul de sus. Peisajul era superb: în spate, sub orizontul albastru, o coastă împădurită, la baza căreia se întrezărea un ochi de apă, grupul de copaci care îmbogățeau imaginea motelului, și mai încoace, un crâmpei galben de cereale paralel cu dunga drumului pietruit (imaginea este mărită cu zoo- mul aparatului). Mereu pe pietriș, lăsam în urmă sate, peisaje colorate parcă de un maestru al penelului, maestru dedicat vieții satului (prin
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
era cunoscut. Un fulger de luciditate îmi lumină mintea în momentul în care am realizat unde țintea Kimball. - Există o Victoria Bell în American Psycho... - O clipă, o clipă, o clipă... însă cea în cauză a fost găsită într-un motel din apropiere de Route 50, chiar la marginea orașului Coleman, cu aproximativ un an în urmă. A fost dezbrăcată și băgată într-o cadă de baie, înmuiată în clor. - Poftim - era înmuită în glorie? am exclamat, confuz. - Nu, clor. Acid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
despre Clayton nu mai însemna nimic. Nu mai conta acum. Se părea că fusesem deja abandonat de Kimball. Era evident în expresia lui că nu mai avea încredere în intriga povestirii. Scena crimei - asasinatul care a spulberat modelul - de la Orsic Motel, chiar la ieșirea de pe autostradă în Stoneboat era demențial de complicat elaborată. Se găsiseră funii și fragmente umane postate în fața oglinzilor; capul și mâinile lipseau, pereții mânjiți cu sânge; existau urme care indicau că la un moment dat se făcuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce să-i ofer - nici o dovadă, nici măcar un nume, doar un tânăr care semăna cu mine. Și când a văzut că n-aveam nimic de oferit - că mă ascundeam - s-a retras în analiza celor constatate mai devreme la Orsic Motel. N-avea nici o întrebare pentru mine. N-aveam răspunsuri pentru el. O serie de incidente futile ne aduseseră aici - asta era tot. Nimic nu se mai lega. Și în timp ce amândoi am sucombat tăcerilor noastre, mintea mea începu să pulseze cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cărămidă ocupate de studenții care nu locuiesc în campus și o parcare mare străjuită de pini. Mașina ei nu va fi acolo. Vei rătăci prin parcare în căutarea ei, dar n-o vei găsi nicicum (pentru că fusese dusă de la Orsic Motel și părăsită undeva) și atunci îți vor asuda palmele care astfel vor aluneca de pe volan. Luna va fi o oglindă care va reflecta tot ce se înalță deasupra, iar mirosul de frunze arse va invada aerul în timp ce vei reflecta asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o separă de tine și tu o vei zbughi înapoi la mașină când vei observa sângele uscat de pe fălcile ei, iar pisica va zgâria în continuare geamul în timp ce tu vei ieși cu mașina din parcare intenționând să mergi la Orsic Motel din Stoneboat, dar asta ar dura cam patruzeci de minute și vei întârzia la întâlnirea cu Jayne pentru ședința de consiliere matrimonială, deși, bineînțeles, în clipa asta, nu ăsta e motivul adevărat. Ție-e din nou teamă fiindcă nu e timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
te trezești din coșmarul tău. Și chiar dacă ai putea, știi că mai sunt atâtea altele pe cale de a începe. Ceea ce vroiam să-l rog pe Kimball era: Ai găsit un inel în buricul bustului din cada de duș de la Orsic Motel? 1 7 c o n s i l i e r e m a t r i m o n i a l ă Când am ajuns acasă Jayne își împacheta câteva lucruri. Avionul studioului urma s-o ia a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
numită Sherman Oaks sau că vântul mă împiedicase să caut mașina unui adolescent sau că un asasin bântuia prin Midland County din cauza unei cărți scrise de mine sau - mai grav - că o fată pe care o dorisem dispăruse în Orsic Motel în Stoneboat la un moment dat astă-noapte. Și brusc m-am întrebat: Dacă ai scris ceva și apoi s-a întâmplat aidoma, n-ai putea să scrii ceva ca să treacă? M-am concentrat asupra benzii plate de asfalt ca să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
totul derulându-se mult mai rapid. Întocmisem o listă care trebuia verificată în dimineața de 5 noiembrie. Ziarele urmau să fie scanate pentru orice informație despre băieții dispăruți. (Nimic.) Trebuiau parcurse și pentru orice informație legată de crima de la Orsic Motel. (Nimic.) Ultima oară când formasem numărul de telefon al lui Aimee Light a fost în dimineața zilei de 5 noiembrie. Celularul ei nici nu mai era deschis. Mi-am verificat e-mail-urile. Nu mai fusese trimis nici un mesaj de la Bank of
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă solicita mult mai profund decât aș fi așteptat vreodată: o încercare dincolo de tărie. - Ai fost văzut de trei martori în apropierea apartamentului ei în noaptea în care trupul ei dezmembrat fusese descoperit în acea cameră foarte mizerabilă de la Orsic Motel. Așadar, ce făceai acolo, Bret? - Am un alibi pentru... - De fapt n-ai nici un alibi. - Nu există nici o... - Te referi la noaptea în care ai dat târcoale casei „voastre“, trăgând unele concluzii despre trecut? Toată lumea dormea. Erai singur. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se băgase Terby. Scriitorul era cu mine în încăpere. Spune-le că deții informații despre mutilarea unui cal în Pearce. Spune-le că aseară te-a sunat Patrick Bateman, sugeră scriitorul. Spune-le despre fata din camera 101 de la Orsic Motel. Haide. Fă pasul cel mare. Poate că așa o să te salvezi. I-am îngrămădit pe copii în Range Rover împreună cu Victor, care urma să stea într-un adăpost canin de la subsolul hotelului Four Seasons. Marta și-a lăsat mașina în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rutină, ca de altfel și bombăneala speriată a unui client. Însă nu m-am simțit mai ușurat în urma relatării în prezența cuiva a evenimentelor prin care trecusem. Nu i-am menționat pe băieții dispăruți sau pe Aimee Light și Orsic Motel, dar i-am repetat conversația telefonică cu Patrick Bateman. În momentul acela Miller m-a întrerupt, ridicându-și privirea din carnețel. - Cine e el? întrebă Miller. - Patrick Bateman? El e, hm, un personaj fictiv... de-al meu. - A, da, corect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care îl tăiasem chiar și din prima versiune pe care n-o citise nimeni vreodată. Includea detaliile asasinării unei femei numite Amelia Light. Detaliile ficționale - capul și brațele lipsă, funiile, lampa de gaz - erau detalii identice cu omorul de la Orsic Motel într-o localitate numită Stoneboat, conform detaliilor împărtășite de Donald Kimball. Răsfoind aceste pagini, am realizat, chiar înainte de a ajunge la următorul capitol, că era intitulat „Paul Owen.“ Asasinatul care urma după cel al Ameliei Light era cel al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
putea persoana care pretindea că era Donald Kimball să ajungă vadă acest manuscris original necitit de nimeni altcineva și care furniza detaliile asasinării Ameliei Light în ea? Un asasinat identic cu cel care avusese loc pe 3 noiembrie la Orsic Motel? Al doilea gând: Cineva îl imita pe personajul ficțional numit Donald Kimball? Fusese la mine în casă. Fusese în biroul meu. Am realizat instantaneu - să sperăm - că tot ceea ce-mi spusese era o minciună. Dintr-o dată speram să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru care am renunțat să urmăresc această filieră e pentru că nu există nici un fel de informație care să indice existența lui „Clayton“. E ruta cea mai ușoară, m-a asigurat scriitorul. Însă Aimee Light existase. Iar trupul descoperit la Orsic Motel era de fapt al ei. Cel responsabil pentru toate astea, Bernard Erlanger, mi se prezentase drept Donald Kimball, un individ care credea că era, realmente, Patrick Bateman. Un individ care devenise atât de obsedat cu cartea și personajul ei principal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tipii pe care i-a strigat Pat dădeau pur și simplu din umeri neprietenos și treceau mai departe. - Gagiii ăștia nu ți-ar spune o vorbă, a zis Pat. Li se-apleacă s-ajute pe cineva. Am parcat mașina lîngă motelul lui Sam Bătrînu’ și McKinney s-a dus pînă-n colț să cumpere un pachet de țigări. S-a-ntors șchiopătînd grăbit și s-a urcat În mașină. - Garda! a zis. S-o tăiem! Am pornit și o mașină de patrulare ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mă Îmbolnăveam de turbare. Mă uitam În oglindă și fața mi se modifica și-ncepeam să urlu. În alt vis eram dependent de clorofilă. Eu și cam vreo alți cinci dependenți de clorofilă așteptam să ne aprovizionăm pe palierul unui motel mexican ieftin. Ne Înverzim și nimeni nu poate scăpa de o dependență de clorofilă. O doză și ești agățat pe viață. Ne transformăm În plante. * * * Tinerilor branșați pare să le lipsească energia și bucuria spontană de a trăi. CÎnd aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de artă, supranumit și Mecena artei din Caraș-Severin. Avea o mustață răsucită, precum și un păr foarte lung, aproape sur, care îi acoperea umerii. Dânsul ne asigura cazarea și masa în diverse locații pe care le păstorea, cum ar fi hoteluri, moteluri, etc., iar noi plăteam în tablouri pe care le lăsam în contrapartidă. În Gărâna în acel an, tabăra de pictură naivă era mixtă, adică pictori amatori împreună cu pictori profesioniști, cum sar zice, cei cu studii de Belle Arte. Aici ating
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de la car”. Acesta este primul meu tablou de pictură naivă, datat septembrie 1984. Dar să mă întorc la tabăra de la Gărâna din primii ani de după revoluție. D-l Vintilă era cu soția cazat în condiții mai bune decât noi, în motelul cooperației, motel condus cu o mână de gospodar, de tanti Clari, o femeie renumită pentru mâncărurile bune pe care le făcea acolo, precum și pentru organizarea perfectă a tuturor evenimentelor care se țineau acolo. Bineînțeles că nouă, celor care nu eram
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Acesta este primul meu tablou de pictură naivă, datat septembrie 1984. Dar să mă întorc la tabăra de la Gărâna din primii ani de după revoluție. D-l Vintilă era cu soția cazat în condiții mai bune decât noi, în motelul cooperației, motel condus cu o mână de gospodar, de tanti Clari, o femeie renumită pentru mâncărurile bune pe care le făcea acolo, precum și pentru organizarea perfectă a tuturor evenimentelor care se țineau acolo. Bineînțeles că nouă, celor care nu eram cazați acolo
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
plată pentru cheltuielile cu masa și cazarea. Eu începusem să lucrez un tablou, dar am coborât în Reșița și l-am lăsat în tabără, ca să se mai usuce, și să reiau lucrul după ce mă întorceam. Lucrările erau expuse în restaurantul motelului, unde luam și masa, dar acolo mai veneau și o serie de localnici să mai bea o bere, sau chiar și turiști ce veneau pe munții Semenic. Îmi aduc aminte că în prima seară din tabără, eram cu Gusti Hlinka
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
amândoi eram aplecați peste veceuri și dădeam la rațe..........dar așa se întâmplă când ești mai lacom și nu poți să-ți controlezi poftele....... Mi-au povestit colegii că într-o zi, eu fiind plecat în Reșița, a venit la motel un grup de turiști străini să ia masa la restaurant. Printre ei era și un domn din Venezuela, care mi-a văzut lucrarea mea neterminată pe perete, unde era expusă alături de alte lucrări ale pictorilor din tabără, și a vrut
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]