901 matches
-
buni din alte sfere culturale teatru, balet, politologie etc. (Dumnezeu a fost și este în continuare bun cu mine). Dar nu din rea voință, ci pur și simplu nu am avut timp. Glumind puțin, aș putea spune că, până în prezent, motoul meu a fost: "Scrie întâi bine cărțile, apoi prieteniile!". Rezultatul? În 17 ani am scris și publicat 9 cărți în domeniul Literaturii, al Jurnalismului și al Științelor Comunicării. Nu comentez acest fapt. Îmi doresc doar ca acestea să fie un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
opoziție, numai că ei suferă de o boală grea: eșalonul II și III din partid este cu un cap mai sus decât cel din frunte. La final, putem spune alături de alții: „Restul e cancan”. 9 decembrie 2008 Menaj în trei Moto:”În toate, să ai în vedere sfârșitul” (Solon) De bine, de rău, avem guvern, nu-i garnisit cu toate componentele, dar nu se poate spune că am intrat în anul nou cu mâna goală. Până la urmă, lumea a înghițit hapul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ca un spațiu al răului. Se spune, cu o oarecare îndreptățire, că pe tancurile sovietice a venit la noi comunismul, dar și capitalismul nostru este tot un produs de import, lucru prost pe bani mulți. 19 iulie 2010 Războiul vinului Moto:Veritas odium parit (lat. „Adevărul aduce ură”) Identic cu românescul „Adevărul umblă cu capul spart”. Câțiva ruși obișnuiți, dar și dintre cei suspuși, împreună cu șeful Serviciului sanitar rus, Ghenadii Onișcenko, adunați în jurul „Monumentului bețivului” din Moscova, au declarat, fără nici o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o srire peste instinctul de conservare sau peste actul de gravitate care-l leag de pmânt, realizând o eliberare total, sublim, care face gloria acestui rege al creației, care este omul. În acest fel și în acest chip se ilumineaz moto-ul La gloire de l'homme c'est de se depenser pour rien, pus de autor în fruntea capitolului despre Definiția omului. Tot așa, procedând prin decupaj, am putea desprinde (în locul definițiilor sui-generis o mulțime de aforisme rafinate și elegante
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ale vocii, o notă joasă la exhalație și una Înaltă la inhalație, cu accelerări de ritm și acalmii, Încât orice cântăreață modernă de jazz le-ar fi invidiat pentru efectul obținut. Nu puteam să-mi revin din lanțul de surprize : moto‑ neiges În loc de sănii trase de husky, rangers - miliția inuită În serviciul armatei canadiene -, topirea ghețarilor, katajak interpretat de un fel de punkiste - mă aflam În plin postmo- dernism. Deodată una dintre cântărețe se opri brusc și izbucni În râs. Cealaltă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
clanului Takeda YAMAGATA MASAKAGE, vasal superior al clanului Takeda KURODA KANBEI, vasal al clanului Odera MYOKO, nume luat de mama lui Ranmaru când a devenit călugăriță UESUGI KENSHIN, Seniorul provinciei Echigo YAMANAKA SHIKANOSUKE, vasal superior al clanului Amako MORI TERU MOTO, senior al provinciilor de apus KIKKAWA MOTOHARU, unchiul lui Terumoto KOBAYAKAWA TAKAKAGE, unchiul lui Terumoto ODA NOBUTADA, fiul cel mai mare al lui Nobunaga UKITA NAOIE, Seniorul Castelului Okayama ARAKI MURASHIGE, vasal superior al clanului Oda NAKAGAWA SEBEI, vasal superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
strungar la fel, la noi este sculă vie” (p. 151). „Ăștia n-au dreptul să scrie scrisori. El poate să scrie, dar noi punem ștampila și spunem «Oradea, scrisoare de la bandit»” (p. 151). Poate nu întâmplător Marius Oprea selectează drept moto al unui capitol o „mostră” din gândirea sa: „Principala noastră problemă este lipsurile noastre”. Și alți ofițeri superiori gândesc rudimentar (pp. 152-156, 161-208). La fel ca în comediile cu Chaplin, dincolo de comic se ascunde tragicul. Oameni nevinovați au fost condamnați
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
nzestrare eterogenă și o valoare combativă scăzută (48 de tancuri, cele mai multe depășite tehnic), 19 autotunuri, 13 autoblindate și transportoare blindate, la care se adăugau un număr de autovehicule și motociclete. `ntruc`t nu a dispus de infanterie specializată (v`nători moto) `n lupta `mpotriva infanteriei inamice, regimentul avea să piardă `n cursul luptelor de pe frontul de vest, `ntre 25 martie și 9 mai 1945, cvasitotalitatea materialului blindat, mai exact 93% (ibidem, p. 138). Generalul C.V.R. Schuyler, reprezentantul american `n Comisia Aliată
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de vastă, -încât să facă în situațiile de joc cele mai bune mutări permise de reguli. Aceleași reguli trebuie cunoscute și de practicanții altor meserii, cu tangențe la activitatea sportivă. Fără un obiectiv clar stabilit, sportivii se vor ghida pe moto-ul lui Pierre de Coubertain, “Important este să participi!” Un profesor de sport trebuie să învețe viitorii sportiv și non-sportivi: -să trăiască o viață sănătoasă, -să aibă obiceiuri alimentare sănătoase, -să combată supraponderabilitatea, -să valorifice sportul și activitățile de antrenare
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
l'illimitatezza dello spazio che misura e dal quale è costretto però a rendere misura del movimento di ciò che compone quello specifico spazio, indicato come una formă infinită nella sua continuità: cioè la coscienza dell'uomo în cui îl moto del tempo raccoglie îl soffio di Dio în quel determinato spazio che ci sforziamo di definire "vită", mă che anche esprime pienamente, în maniera ineludibile, la singolare esistenza dell'uomo da un punto di vista ontico. D'altro canto îl
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
nell'esperienza del tempo nel mondo nascendo e morendo, e risorgendo în quel corpo materiale che ha segnato lo stesso tempo del mondo. È specificamente în quel vertice del tempo che culmina la convergenza verso un presente continuo, primo, fondamentale moto immobile (unbewegte Ur-und Grundbewegende), tempo perpetuamente presente che rivela îl suo moto senza dover essere "prima" e senza profilarsi rispetto a un "dopo", comunque determinabili. Și tratta piuttosto di un tempo completo che racchiude conformemente contingenza, epoca o eternità nell
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
quel corpo materiale che ha segnato lo stesso tempo del mondo. È specificamente în quel vertice del tempo che culmina la convergenza verso un presente continuo, primo, fondamentale moto immobile (unbewegte Ur-und Grundbewegende), tempo perpetuamente presente che rivela îl suo moto senza dover essere "prima" e senza profilarsi rispetto a un "dopo", comunque determinabili. Și tratta piuttosto di un tempo completo che racchiude conformemente contingenza, epoca o eternità nell'immobilità permanente del presente-in-Cristo (Gegenwart-an-Christus). Da questo presente-in-Cristo risorge, quale fulcro di
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
ogni istante dell' esistenza dell'uomo, proprio come se questa stessa esistenza non fosse più soltanto individuabile nel tempo passato o nell'aspettativa futură, mă anche unicamente determinabile nel presente della fede în Cristo, da cui tutto è origine e moto, durata e fondamento e misura indefinibili în quanto imperscrutabili, cioè definitivi proprio perché constatazione diretta di una testimonianza viva da parte dell'uomo di rinunciare e di rifiutarsi un ritorno al giorno della disperazione. Per questo la speranza diviene imprescindibile
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
morte 29. Dio dunque vede la storia universale, quello che în essa accade; vede tutto în un unico splendido, vertiginoso istante che è l'eternità30, potendo perciò imprimere un movimento al tempo nel mondo, non dovendolo subire pur restando Dio, moto che, nell'immobilità sua perenne, tutto perpetua e muove, rivelandosi l'espressione fondamentale e non contestualizzabile del tempo, perché privo del "prima" aristotelico e assente nella successione del tempo: cioè presente indeterminabile, forma di Dio. E Dio și delinea în
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
sua perenne, tutto perpetua e muove, rivelandosi l'espressione fondamentale e non contestualizzabile del tempo, perché privo del "prima" aristotelico e assente nella successione del tempo: cioè presente indeterminabile, forma di Dio. E Dio și delinea în completezza perfetta del moto, îl cui corpo non subisce la corruttibilità dovuta al movimento stesso, mă accade, tale corpo, quale moto di un avvenimento assoluto, indeterminabile mă anche indeterminato nel tempo e nello spazio. Cristo è, quindi, rivelazione del tempo nel mondo e rottura
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
del "prima" aristotelico e assente nella successione del tempo: cioè presente indeterminabile, forma di Dio. E Dio și delinea în completezza perfetta del moto, îl cui corpo non subisce la corruttibilità dovuta al movimento stesso, mă accade, tale corpo, quale moto di un avvenimento assoluto, indeterminabile mă anche indeterminato nel tempo e nello spazio. Cristo è, quindi, rivelazione del tempo nel mondo e rottura del vincolo tra semplice e complesso, come pure del legame tra astrattezza e transitorietà della materia caratterizzante
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
complesso. D'altro canto la corruttibilità è inerente al mutamento dell'ente-mondo nel tempo e delle sue proporzioni nello spazio; tuttavia la perfezione del tempo quale misura del movimento non esclude l'inalterabilità del mondo, anzi ne individua esattamente nel moto la possibilità del mutamento a sua volta infinito, infinito che în sé non è perfetto rispetto al concetto di eterno, inalterabilità della potenza e dell'atto, congiunzione dell'essere poiché divenire continuo. Proprio secondo questa prospettiva Aristotele non mancherà di
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
sciolto dalle catene solo quando îl paradosso torna alla sua ricomposizione finale. A tal proposito Edith Stein individua la passione dell'uomo quale sofferenza e ingabbiamento dell'anima nel mortale corpo, corpo che ottiene una sua fisica aristotelica di essere moto nella misura del movimento del tempo, confessando la prodigalità del peccato, che ritorna a divenire membrana di vită per l'amore donato da chi imprime movimento alla vită dell'uomo nell'universo. Nella Scienza della Croce Edith Stein, filosofa crocifissa
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Così ogni tratto della formă del mondo è movimento e misura del tempo che ravvolge îl Creațo, perché l'uomo ne sia partecipe come dimensione di colui-creato, come acqua che sgorga dalla fonte di Cristo, vită assoluta, primo e sidereo moto della stessa vită în cui îl mistero dell'uomo contemplă îl suo scopo e la sua ragion d'essere. L'anima stessa trova perciò la consapevolezza del ritorno celeste soltanto conoscendo e amando Dio: la Stein ci dice chiaramente che
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
dimensione di evento, proprio la stessa genesi della Creazione nella certezza dell'Amore rinnovato. Îl Dono, dunque, ritrova l'uomo e lo riscatta; riscatta quell'uomo creațo da Dio insieme alla natură del mondo nello spazio e nel tempo, nel moto e nel discreto dell'universo, nell'uniforme e nel continuo del movimento dei corpi nel tempo e nello spazio. Trattasi, peculiarmente, dell'analessi (ripetizione) rispetto alla condizione ontologica dell' amore di Dio per l'uomo, cioè quella ripetizione costante mediante
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Le rivendicazioni democratiche storicamente și affacciano sulla scenă dello Stato quando questo și è già costituzionalizzato e ha accettato i princìpi del governo liberale; se oggi è talvolta possibile - mă alquanto rischioso, secondo taluni studi - democratizzare un Paese mettendo în moto contemporaneamente i processi di "liberalizzazione" della competizione politică e di "inclusione e partecipazione" delle masse (la "scorciatoia" verso la poliarchia, per riprendere lo schemă di Dahl) è perché i princìpi dello Stato di diritto liberale non suonano più come una
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
pozitive față de muncă . Cadru didactic are menirea sfântă de a orienta, de a îndruma, de a dezvolta personalitatea elevului, iar acest deziderat îl poți atinge prin muncă permanentă, pasiune pentru profesia aleasă, seriozitate, reaponsabilitate și continuă perfecționare. Prof. Maria Borș Moto: "In loc de a face pe copil sa graviteze in jurul programelor si orarelor preconcepute, invatamantul este acela care va gravita de aici inainte in jurul lui. Copilul are dreptul la un mediu construit pe masura lui." " I.Cerghit ARGUMENT
?ABILIT??I PRACTICE by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Science/83166_a_84491]
-
menționează că director e opinia publică, iar redactor responsabil, Moș Sfadă (G.M. Samarineanu), care în seria a doua a publicației preia direcția. Din 1922 subtitlul se modifică în „Pentru toți și pentru toate. Revistă bilunară satirico-umoristică.” Având pe frontispiciu ca moto adagiul „ Râsul descrețește frunțile celor necăjiți și biciuiește năravurile rele ale societății”, publicația se deschide cu o poezie-program intitulată Ghimpele, în care se afirmă intenția ca râzând să fie biciuită prostia, demascată fățărnicia, cei obraznici să fie pedepsiți, iar cei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
, revistă apărută la București, neregulat, între 14 octombrie 1901 și 10 martie 1902 (patru numere), având subtitlurile „Literatură, critică, artă”, apoi „Ziar enciclopedic săptămânal”. Își ia titlul de la poezia lui V. Alecsandri, reprodusă ca moto. În articolul-program Spre adevăr, semnat de Caion (C. Al. Ionescu-Caion), se exprimă insatisfacția față de literatura produsă de o puzderie de condeieri și preferința pentru scrisul cu valoare estetică pronunțată, aparținând lui Al. Macedonski, Th. M. Stoenescu, Duiliu Zamfirescu. Sunt publicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289294_a_290623]
-
care își exhibă precaritatea artistică. Ecouri argheziene, minulesciene, bacoviene etc. se întâlnesc în mod obișnuit; poezia cu care se deschide primul număr se intitulează Psalmii unui analist, alta e o „rugă”, iar sub titlul Pagini nouă și cu un semnificativ moto din poemul Stihuri este înseilată o seamă de „note” ce constituie una dintre primele prezentări integral elogioase referitoare la universul poetic arghezian, așa cum se contura el după 1910. Tonul uneori ditirambic poate șoca, dar intuițiile pe care le reflectă acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]