684 matches
-
Încât, uneori, le Îmbrac În casă...” Noimann-cinicul privi cu uimire spre interlocutorul său și abia atunci observă că acesta Își trăsese peste pijama rochia de seară a Mathildei. Din pricina trupului plinuț, cusuturile rochiei cedau. Penitentul atinsese culmea neobrăzării. Rochia fusese mototolită și Îmbrăcată dinadins pe dos, pete de tot felul se vedeau În dreptul decolteului, dar și mai jos, la poale. „Cum ai Îndrăznit?” scrâșni din dinți cinicul. „Uite că am Îndrăznit!” Îl Înfruntă penitentul, stând În patru labe În fața lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu de-a sila un deget, două, trei degete în același vagin căptușit cu mătase. Rupându-l la vârfuri. Mici hernii de vată se umflă sub pânză. Sub hăinuțele lor, păpușile sunt îngălate, murdare. Lipicioase și urât mirositoare. Materialul e mototolit în gâlme și ciupit de cicatrici acolo unde cusăturile au dispărut. Păpușile astea, băiețelul și fetița de cârpe de care toată lumea poate abuza. Și, firește, Cora a făcut ce-a putut ca să le țină curate. Le-a cusut la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
servețel parfumat, pe care-l luase de pe bordul mașinii. După ce-i dăduse batista Ramonei, se șterse pe față cu el, apoi îl băgase din neatenție în buzunarul hainei. Acum și el, ca și Ramona îl așeză pe pernă, deși era mototolit și murmură șoptit: Ce vis frumos!". între ei deja se sudase o legătură de afecțiune și emoțională în același timp. Amândoi se purtau în gând, unul pe celălalt, neștiind ce să creadă, deoarece încă nu se cunoșteau îndeajuns. Acum când
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe Angela în timp ce călătorea spre casă, otrăvind-o în așa fel încât își smulse fularul pe care Radu i-l dăruise și la care până acum ținea foarte mult, vrând să-l arunce pe fereastra trenului, ca apoi să-l mototolească cu mâinile, tremurând de nervi și să- l ascundă în geanta de voiaj printre pachetele bine ticsite, țâșnind în lacrimi amare și ștergându-și fruntea de sudoare rece. La cumpăna dintre ani, în toate curțile satului L., se auzeau strigăte
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nici o remușcare. Când vorbise despre fratele său cu câteva minute în urmă, omul acela crud își trădase pentru prima oară mâhnirea imensă. Nu a mai scos nici o vorbă pe urmă. A mâncat puțin și apoi și-a vârât o țigară mototolită între buze, lăsându-se furat de gânduri. „Endō-san, să nu faceți asta. Nu vă puneți planul în aplicare. O faptă atât de plină de ură... nu vă înspăimântă?“ Gaston își căuta cuvintele, ca să-l determine pe Endō să renunțe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Au sublinieri galben-fosforescente, acolo unde-i ideea mai importantă. Sunt mobilizatoare, înălțătoare, filozofice, destinate sufletelor sensibile. Cu un mesaj clar: dacă ești geniu, te vor batjocori-ignora-izola-disprețui-neînțelege-răni-învinge-pune-la-pământ-întina-memoria... măgarii, neaveniții, nepricopsiții ăia. Cum nu-s geniu, le desprind liniștit de pe perete, le mototolesc în pumn și le arunc la coș. Nu nimeresc din prima. Dar mă gândesc, totuși, dacă n-ar fi bine să aduc ceva în loc, vreuna dintre pancartele de la meci, „Moldoveni cu limba lată/ Mai picați în C o dată”, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de a ejacula, dar de fiecare dată valul plăcerii se retrăgea și de fiecare dată schimbam poziția corpului lui Akemi, depărtându-i și mai mult picioarele. Fața i se contractase Într-o grimasă precum o fotografie pe care ai fi mototolit-o și apoi ai fi desfăcut-o la loc. Aveam impresia că expresia feței i se modifica la fiecare Împingere din șolduri a mea și o asemuiam cu o pânză care se unduia În bătaia vântului. Dacă aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ci pentru că am învățat de pe la unii, de pe la alții că rostirea justifică bătăile inimii. Eu, în pustie, nu am la cine să mă strig, așa că, dragilor, primiți aceste scrieri despre o curgere între două fântâni pline și nicio sete. Posibil, veți mototoli aceste pagini și le veți arunca; posibil, veți aprinde cu ele altare deasupra singurătății... Faceți cum vă rabdă inima, fraților! Al dracului mai arde, Doamne, durerea când sub ea așterni strat gros de amintiri putrede! Până la cer s-au ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atârnă până la genunchi. Se trezește ca somnambulul pe la 4 și belește ochii pe fereastră. Ieri i-am pus "Infractoarea roz sub pernă". Să vezi bunăciuni acolo, patru labe am făcut în planton, i-am împrumutat-o și sergentului, mi-a mototolit revista fătălăul și a aruncat-o la coș. Bă, eu am cunoscut unul ca ăsta la internat, se trezea pe la 5 și până la 6 ne-o smotocea la toată camera. Ăsta-i fetiță cuminte! Nu te uiți la ea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și nu reușești să-l atingi. În plus, profesorul Uzzi-Tuzii își începuse traducerea orală nesigur dacă avea să fie în stare să combine cuvintele, revenind asupra fiecărei fraze că să-i ordoneze despieptănările sintactice, manipulându-le, până când se șifonau complet, mototolindu-le, ciopârțindu-le, oprindu-se asupra fiecărui cuvânt pentru a-i ilustra folosirile idiomatice și conotațiile, acompaniindu-se cu gesturi învăluitoare, invitându-te parcă să te mulțumești cu echivalențe aproximative, întrerupându-se pentru a enunța reguli gramaticale, derivații etimologice, citate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Antarctica? întrebă Leigh. Nu cred că Adi a reușit să se culce cu vreun tip din Antarctica. — M-am gândit la asta. Antarctica mi se pare cam nerealist. De aceea cred că Alaska merge în loc de Antarctica. Emmy scoase o hârtie mototolită din geanta ei ca de poștaș și o netezi pe masă. — Ce-i aia, un grafic? Te rog să nu-mi spui că ai făcut un grafic, râse Adriana. — Ba da. Leigh își ridică privirile în tavan: — A făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vezi cum faci cu banii de porc, că la criza care se anunță simt că-l desenzi pe peretele din bucătărie, ca un mic vangog ce ești... Afară plouă din ce În ce mai tare, iar cheflii noștri comandă Încă un vin fiert. Sandu mototolește Libertatea, nu Înainte de a mai privi o dată pagina a cincea cu oarecare tristețe În privire, apoi o aruncă fix În capul lui Gore. Gicu Își face socotelile pe un carnețel și mormăie În barbă ceva din care reiese că o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
personalități. Dar funcționarul îi și părăsise și urca înapoi bulevardul Marnei, mergând pe sub ficuși cu pași mici și grăbiți. În pragul laboratorului, Cottard îi spuse doctorului că ar vrea să-l mai vadă ca să-i ceară un sfat. Rieux, care mototolea în buzunar foaia de statistică, îl invită să vină la consultații, apoi, răzgândindu-se, îi spuse că tot merge a doua zi prin cartierul lui, o să treacă el să-l vadă pe seară. Părăsindu-l pe Cottard, doctorul și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a revelat, pe când eram foarte micuț, misterul limbajului. În casa mea părintească din Bilbao era un salon de primire, sanctuar liturgic al căminului, unde noi, copiii, nu eram lăsați să intrăm, pentru ca nu cumva să pătăm pardoseala ceruită sau să mototolim husele jilțurilor. De tavan spânzura un soi de sferă în care te vedeai mititel și deformat, iar pe pereți atârnau litografii biblice, dintre care una îl înfățișa - parcă o văd și-acuma - pe Moise scoțând cu o nuielușă apă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
are de câștigat ? Mă uit la lucrurile pe care mi le-am notat și la săgeți. Doi frați. Milioane de lire transferate între bănci și companii. Gândește-te. Gândește-te. Cu un mic țipăt de frustrare, rup foaia și o mototolesc. Ia-o de la capăt. Pune totul în ordine logică. Glazerbrooks a încasat banii. Third Union Bank și-a pierdut banii. BLLC Holdings a sărit în față la coadă... Bat darabana nervoasă pe foaie cu creionul. Și ce dacă ? Nu primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s-o deformeze. Are mânecile de la cămașă suflecate și haina de la costum e pusă frumos pe spătarul scaunului. Aude un scrâșnet de frâne, dar n-are curiozitatea să vadă de unde provine. Nemulțumit de ceea ce citește într-o situație de șantier, mototolește hârtia. Când s-o arunce la coș, ușa de la baracă se deschide. Lionel vede intrând două perechi de bocanci militari, necunoscuți. Pune pe birou mingea de baseball și ghemotocul de hârtie. Își desuflecă rapid mânecile de la cămașă și-și pune
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nehotărâte, pe deasupra resturilor de mâncare. În mijlocul mesei, înfipt într-un suport de inox, un carton galben. Cu litere mari, roșii: „Fiți LACONICI! Fiți DECENȚI! Anunțuri AMBIGUEE nu primim! Respectați SPAȚIUL tuturor!“ Încercase să completeze până atunci mai multe formulare. Le mototolise nemulțumită pe toate. Privea acum îngândurată un altul, neînceput. Se juca cu un pix verde, un „West Point“, demodat, metalic, butucănos, cu biluță, ieșit din uz încă dinainte de evenimentele din acel decembrie de demult. Era singură în sala mare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fraza care mă scoate din sărite: — Sper că Daniel va moșteni succesul tatălui său la doamne și domnișoare! Și, fără să Întorc capul, Îi zăream ochii veseli În obrazul pământiu și trupul cocârjat de durere În hainele care s-au mototolit și s-au pătat imediat ce le-a pus pe el, anihilând pe loc după-amiaza când mama i le-a periat, lustruit, cusut, curățat, strecurându-i În același timp necontenite bombăneli și sfaturi. Și, tot stând mai departe cu spatele la ei, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
redacția centrală. Sau a fost rugat. Ieri a venit cu scrisoarea de la redactorul-șef. Eu tocmai înregistrasem acel mic fragment cu cititul și scărpinatul până la sânge. Era transpirat și cu răsuflarea tăiată. Tot agita hârtia, deși ploaia și vântul o mototoleau, stricând-o. N-ar trebui să alergi așa pe coasta muntelui, am spus. Nu ești atât de puternic pe cât crezi. Gândește-te că ai avut tuberculoză. Apoi el a fost nevoit să se sprijine cu coatele pe masa de lângă fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mai cunoscute seriale din Marea Britanie. Oricât de ieftină ar părea, e fotografia de care Ben este extrem de mândru, pentru că este vorba despre Laurie, una dintre cuceririle lui. Dar povestea asta o păstrăm pentru mai târziu. Ben stă întins pe pat, mototolindu-și jacheta de la costum, pe care a aruncat-o pe cuvertură când a ajuns acasă de la muncă. Dar e un semn bun: de vreme ce știm, după ce i-am inspectat dormitorul, că Ben nu este un nătâng, putem presupune acum că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
disperați cu pumnul în masă și să urle „Nu pot să fac chestia asta“? Fiindcă așa se comportau toți. Nu eram acolo decât de vreo trei secunde și în timpul ăsta vreo cinci izbiseră deja cu pumnul în masă. Alți câțiva mototoleau foile pe care scriseseră și dădeau cu ele de pereți. Atmosfera era încărcată de fum de țigară și de o neagră disperare. Am răsuflat ușurată când am plecat de-acolo. — Și acum, mi-a spus Mike, urmează partea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
noapte! în timp ce mă pregăteam de plecare, Luke mi-a cerut numărul de telefon. Fără să scot o vorbă, am rupt o pagină din agendă, mi-am scris cu grijă numărul de telefon pe ea, după care, spre uimirea lui, am mototolit-o și am aruncat-o la coș. —Așa, am spus cu un zâmbet sclipitor, asta ca să nu te mai obosești tu. Luke era în pat, rezemat cu spatele de perete. Mișto piept, mă gândeam vag. Pentru un idiot nenorocit. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eu, de exemplu. Nu, vorbesc de cineva care... să conteze, știi tu. Luke m-a sunat. Normal că m-a sunat. Cei care voiam eu să mă sune nu mă căutau niciodată. Probabil că după ce plecasem pescuise ghemotocul de hârtie mototolită din coșul de gunoi. Brigit a fost cea care a răspuns la telefon. — Cine sunteți, vă rog? A pus întrebarea asta pe un ton atât de ciudat încât am ridicat capul. îmi făcea semne disperate. E pentru tine, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Cine naiba o fi? m-am întrebat, sperând că era o greșeală ca să pot să urlu la cel care sunase. Iar cu tine n-am terminat încă, am amenințat, în timp ce mă îndreptam către telefon, rochia de femeie matură, care zăcea mototolită lângă perete. —ALO, am mugit în receptor plină de draci. —Ăăăă, tu ești Rachel? s-a auzit vocea unui bărbat. — DA, am recunoscut eu gata să pornesc la luptă. Sunt Luke. ȘI? —Iartă-mă, n-am vrut să te deranjez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
până când am găsit un pix și mi-am scris numărul de telefon pe o bucată de hârtie, pe care am pus-o pe perna lui Chris. N-am îndrăznit să repet faza pe care i-o făcusem lui Luke: să mototolesc hârtia, s-o arunc în coșul de gunoi și-apoi să spun „Așa! Asta ca să nu te mai obosești tu“. Pentru că în cazul de față, chiar ăsta ar fi fost adevărul. —O să te sun, a murmurat Chris somnoros. * Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]