679 matches
-
pentru a fi ea, pentru a nu se confunda cu altcineva. A. zboară Însă susținută de o energie neobișnuită printre acești indivizi comuni, care o arată cu degetul, se agață de aripile ei de lemn, trăgând-o În jos și mototolindu-i elanurile În hohote vulgare; În defensivă, ea se preface că râde Împreună cu ei, se mototolește mai tare decât este posibil, apoi se ridică Întâi pe coate, În genunchi, râde-plânge cât poate, se odihnește Încă puțin la pământ, se redresează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o energie neobișnuită printre acești indivizi comuni, care o arată cu degetul, se agață de aripile ei de lemn, trăgând-o În jos și mototolindu-i elanurile În hohote vulgare; În defensivă, ea se preface că râde Împreună cu ei, se mototolește mai tare decât este posibil, apoi se ridică Întâi pe coate, În genunchi, râde-plânge cât poate, se odihnește Încă puțin la pământ, se redresează, se ridică cu un efort imperceptibil, pășește puțin Împleticită, Înalță fruntea, Îi sfidează pe toți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
băiatul să audă. Ai instrumentele și știu că ai și cruzimea necesară... Ceea ce nu ai este viziunea. Încă. O lamă reapăru în mâna iluzionsitului, iar acesta o folosi pentru a tăia o foaie de hârtie, care începu instantaneu să sângereze. Mototoli hârtia și apoi o deschise la loc. Sângele dispăruse, la fel și tăietura. I-o dădu băiatului, care observă că pe una din fețe, apărea o adresă scrisă cu cerneală roșie. Audiența începu să fluiere și să bată din palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Bună, o salută ea pe Amelia Sachs. M-ai găsit. - Sunt polițist. Noi cu asta ne ocupăm. Păși în cameră, ținând în mâini două pahare Starbucks. Îl zări pe cel din mâna Karei. - Îmi pare rău. O surpriză redundantă. Kara mototoli paharul de carton pe care îl ținea în mână. Era aproape gol. Luă încântată un pahar din mâna lui Sachs. - Nu va fi niciodată prea multă cafeină în jurul meu, spuse ea luând o înghițitură. Mulțumesc. V-ați distrat la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o șosetă. Încercând să ignor fraza iritantă „Care-i treaba?“ pe care mi-o murmuram, m-am concentrat asupra posibilelor explicații. Întotdeauna, absolut întotdeauna, mă dezbrac la dulapul mare de lângă dormitorul nostru, pe care îl numim eufemistic „garderoba mea“, îmi mototolesc perechea de șosete - una vârâtă în cealaltă- și o arunc astfel în coșul de rufe din colț. Nu era nici o posibilitate să-mi fi lăsat una în picior, chiar beat fiind, și nu am sărit niciodată peste obiceiul cu aruncatul-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
asta? O felicitare, nu? O trase afară din buzunar și se uită la ea, apoi din nou la mine, cu buzele groase contorsionate în lupta lor de a reține chicotelile care bolboroseau vizibil în spatele lor. Nu numai că plicul era mototolit, ci se și umezise de la mănușa udă. Am văzut că majuscula „S“ era mânjită și difuză sub degetul mare al fetei. Pentru o clipă m-am gândit să merg mai departe cu schimbul; poate să-i sugerez să pun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ceva, apoi au mai râs amândoi, enervant și neliniștitor, zgâlțâindu-se pe canapea din cauza istericalelor copilărești. După o vreme și după mulți „vai de mine!“ și „aoleu!“, râsetele tâmpite se potoliră și Crystal își scoase un șervețel din buzunar, îi mototoli un colț și-și șterse delicat machiajul de sub ochi, acolo unde începuse să-i curgă puțin. — Acum, redevenind serioase, iubito, cum stai cu indigestia? Ți-e mai bine azi? Mai ai probleme cu râgâitu’ și cu pârțurile alea? Asta, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Antarctica? întrebă Leigh. Nu cred că Adi a reușit să se culce cu vreun tip din Antarctica. — M-am gândit la asta. Antarctica mi se pare cam nerealist. De aceea cred că Alaska merge în loc de Antarctica. Emmy scoase o hârtie mototolită din geanta ei ca de poștaș și o netezi pe masă. — Ce-i aia, un grafic? Te rog să nu-mi spui că ai făcut un grafic, râse Adriana. — Ba da. Leigh își ridică privirile în tavan: — A făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
poartă, Încetinind o clipă Înainte de a accelera pe Amherst Avenue, Jim văzu că roata din față trecuse peste piciorul cerșetorului. Acesta sosise În urmă cu două luni, arătînd ca o grămadă de zdrențe vii, unica lui avere fiind o saltea mototolită de hîrtie și o cutie goală de Craven A pe care o scutura În fața trecătorilor. Nu se mișca niciodată de pe saltea, dar Își apăra cu ferocitate locul de lîngă poartă. Nici măcar Băiatul și Hamalul Număru Unu, adică băiatul din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care se scursese toată viața, repetau o frază imposibil de auzit. Jim se Întrebă cum să ajute această figură scheletică. Îi oferi revista Reader’s Digest, gest pe care Îl regretă pe loc. Bărbatul apucă revista În mîini și Îi mototoli paginile, de parcă vorbele tipărite Îi Înflăcărau amintirile. Începu să cînte, cu o voce aspră, care abia se auzea: ...Și fete-atrăgătoare avem aici cu noi, De lagăr nu ne pasă... Un șuvoi de urină incoloră se scurse dintre picioarele lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Poetaș. Pe strada Teleajăn, fost Stan Poetaș, este unul care crește capre și le vinde laptele. Tot pe strada Teleajăn, În curtea Fabricii de Mentosan, frații Rățaru joacă lapte gros. Mănânci Mentosan și joci lapte gros cu frații Rățaru, Îți mototolești uniforma și seara târziu te Întorci acasă flămând și plin de mentosane. La televizor se dă o emisiune Închinată celei de-a 13-a aniversări a proclamării R.D. Germane. Urmează filmul pentru copii „Povestiri din lumea Mării Negre”, o producție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
seara aia avea o nevoie disperată de ceva dulce. Pe măsură ce Înainta de-a lungul coridorului, era din ce În ce mai conștientă că urma să treacă prin fața cămăruței femeii de serviciu. Simțea cum Încetinește. Ușa era deschisă și cheile erau așezate În cuiele lor. Mototolind Învelitoarea de la KitKat și Îndesând-o În buzunar, se uită În stânga și-n dreapta. Hotărând că nu era nimeni prin preajmă, se strecură În cămăruță. Acolo erau șase chei cu eticheta „depozit“. Asta Însemna că spitalul avea șase depozite. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Îi căzură pe coșul cu hârtii. Era plin. Fugi spre el și-i vărsă tot conținutul pe covor. În filme, detectivii mereu descopereau unde era cineva din dovezi lăsate În coșul de gunoi. De-obicei era o bucată de hârtie mototolită cu o adresă scrisă pe ea. Sau un carnețel vechi cu antetul unei adrese. Căută prin gunoi. Erau numai un tub de pastă de dinți gol, o pereche de șosete rupte, câteva ambalaje de la gumă de mestecat și un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
a revelat, pe când eram foarte micuț, misterul limbajului. În casa mea părintească din Bilbao era un salon de primire, sanctuar liturgic al căminului, unde noi, copiii, nu eram lăsați să intrăm, pentru ca nu cumva să pătăm pardoseala ceruită sau să mototolim husele jilțurilor. De tavan spânzura un soi de sferă în care te vedeai mititel și deformat, iar pe pereți atârnau litografii biblice, dintre care una îl înfățișa - parcă o văd și-acuma - pe Moise scoțând cu o nuielușă apă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se schimbau. Hârtii care erau în regulă când vaporul plecase din Bremen puteau deveni insuficiente până ancoram în New York. Îmi tot scoteam documentele și le verificam. Făcusem asta și pe vapor, așa că hârtiile aveau acum urme de degete și erau mototolite fiindcă le ținusem lipite de corp. Certificatul de identitate arăta cel mai rău. Vezi dumneata, doctore, unii dintre noi nu aveau hârtiile autentice. Pe atunci, consideram încă acest lucru un neajuns. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
traficul pentru a merge în oraș, să ne mâncăm în fugă cina pentru a ajunge când cortina se ridică și să stăm într-un teatru superîncălzit, cu genunchii în bărbii - Norman este aproape la fel de înalt ca și mine -, cu hainele mototolite în brațe și să simțim răsuflarea cu iz de usturoi de la cina franțuzească în ceafa noastră timp de două ore și jumătate. Susannah a încercat să îl convingă pe Norman să facă o excepție pentru piesa asta, dar Norman a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
simțea deja foarte obosit. Peregrinările sale nocturne pe străduțele Valladolidului Îi stricaseră dimineața. Iar la ora unu trebuia să se prezinte la lucru, În spatele biroului de recepție al clinicii private din Kiriat Șmuel. Și era deja nouă și douăzeci. Fima mototoli hârtia cu ideile pentru articol, factura la electricitate și lista de cumpărături și le aruncă la coș, pentru ca biroul să fie În sfârșit gol și pregătit pentru lucru. Se duse În bucătărie să-și facă Încă o ceașcă de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
buletinul În magazinul de articole electrice, uitând să-l ia Înapoi. Sau poate că Îl lăsase la librăria lui Steimatsky? În cele din urmă, când nu mai știa ce să facă, descoperi În buzunarul din spate al pantalonilor o bancnotă mototolită de cincizeci de șekeli, pe care probabil o Îndesase acolo tatăl său acum câteva săptămâni. În cursul căutărilor, găsi Într-un alt buzunar o fisă de telefon și descoperind un telefon public În piața Sion, la intrarea În blocul Sansur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În șase colțuri, rachete și sâni grei. Printre desene scrise fără să-și dea seama versul care Îi venise mai devreme În minte: „Cocorii se rotesc și zboară“. Sub el notă: „Se rotesc mașini și se Învârtesc“. Apoi tăie totul. Mototoli foaia și o aruncă În coșul de gunoi. Dar nu nimeri. După aceea se gândi să profite de timpul liber și să compună două scrisori, una publică și deschisă, o replică adresată lui Günter Grass despre vină și responsabilitate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Cu toate că se topea și dispărea chiar În clipa În care atingea pământul. N-avea puterea să albească orașul cenușiu. Fima se Întoarse acasă și se apucă să caute În coșul de hârtii de sub birou factura la telefon pe care o mototolise și o aruncase ieri sau alaltăieri. Nu găsi factura, dar scoase din coș un ghemotoc de hârtie - o pagină din ziarul Haaretz -, Îl netezi și Îl luă cu el În pat. Citi despre falșii Mesia din zilele noastre până i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dacă nu cumva Ted Tobias se lăsase din nou cu toată puterea pe aparat ca s-o Împiedice pe Yael să ridice receptorul. Fima se simți dezgustat, nu de Ted, ci de el Însuși și de jocurile sale de cuvinte. Mototoli și aruncă reclama la reduceri de la supermarket, pe marginile căreia notase calambururile acelea simpliste. Dar nu nimeri coșul de hârtii și Îi fu lene să se târască sub masă și să caute ghemotocul. N-avea rost. Oricum totul va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai mult decât azi, și ei toți nu mai aveau să ridice pungile de pe jos, nu mai aveau să înfășoare șireturile și să le păstreze. Fiecare rupe chiar și azi învelișul de staniol de pe ciocolată, aruncă o foaie de celofan mototolită pe trotuar sau în rigolă, lasă să-i cadă mucul țigării oriunde s-ar afla, chiar și cojile de portocale sau șervețelele astea de hârtie pe care le folosește azi oricine. Nu vor mai exista măturători de stradă, nu atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
grasă și îndesată, se dete la o parte să ne facă loc. Avea un chip morocănos, de dobitoc. Desigur că tocmai se dăduse jos din patul de fier, cu așternutul răscolit și pernele făcute ghem, pe salteaua înfundată. Cearceaful era mototolit, cu pete în albul dubios la pânzei, ca petele gălbui de pe cămașa ei scurtă. Doamna Patanetschek își arăta gambele scurte și groase, cu venele răsucite de varice, în niște târlige flanelate, cu tălpile scâlciate. Gura Omului cu ciocul de aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tăierea cărnii în cuburi, amestecul ingredientelor și apoi turnarea solemnă a oțetului? Poate că hârtia mea de scris din proviziile făcute la Marienbad, foile pe care altminteri nu făcusem decât să mâzgălesc poezii care pipăiau carne de fată și chipurile mototolite de infanteriști hârșiți, să-mi fi fost prea prețioasă pentru notarea unor profane rețete culinare? La întrebarea asta, răspunsul vine fără nici o ezitare: indiferent pe care dintre hârtiile pierdute, cu sau fără urme de gumă, când mă uit în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încețoșați, și pungile de sub ei, urechi uscate, cu marginile crestate, gura care molfăie întruna. Desenez fruntea, un câmp răscolit de brazde, acum craniul neted sau înnorat de smocurile de păr rar și moale, pielea subțire zvâcnind pe oasele tâmplei, pielea mototolită din jurul gâtului. Cu plumb moale și tonul deosebit de cald al acestuia se modelează osul nazal și maxilarul, buza de jos care atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și orizontale marchează fruntea. Liniile pe care le trage plumbul se umflă, se evaporă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]