6,230 matches
-
stând lucrurile, m-am aranjat cât am putut mai bine și, deși nu știam pe ce vas mă aflam, doar prost să fi fost să nu-mi dau seama că eram în cambuză. Am luat o pară mălăiață și am mușcat din ea, ca să-mi înșel mai curând spaima decât foamea, fredonând în gând un cântec în vogă la epoca aceea: Dunele-s ca și divane Indiscrete paravane de catran murdar de cactuși și izmă rupte. Na-na-na... Tolăniți pe dune, rozând
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
poezia se sparge și ea. Sângele e o prezență obsesivă în toată poezia dinesciană. Gesturile invocate sunt bruște, smucite, tăioase. Ziua "biciuiește" sau e biciuită, "cuțitul e înfipt în rărunchi", "un fierăstrău de maci despică vara", somnul însuși "vânează" ori "mușcă". șChiar și acea parte romanțioasă a poeziei sale alternează momentele de tandrețe cu gesturi de brutalitate. Să ne amintim doar finalul celui mai popular poem al său din care nu lipsește o tăietură sfidătoare: "Sînt tânăr, Doamnă, tânăr, de aceea
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
este în permanență în căutarea unei atitudini: fie își sprijină bărbia în palmă, fie se joacă cu ochelarii, pe care îi scoate și îi pune la loc după o regie bine studiată (alteori, absorbit fiind de o problemă, se trezește mușcînd discret capătul unuia dintre brațe), în sfîrșit, dacă are degetele lungi și subțiri, ele trebuie să sugereze o anumită nervozitate, o vibrație interioară continuă și, de aceea, mîna acompaniază abundent vorbirea, cînd trecînd lin peste frunte, cînd încercînd să pună
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
aibă unde poposi, în timp ce gurile înfulecă praz și alte delicatese. În plin haos spitalicesc și în această atmosferă halucinantă, absurdă, de râsu'- plânsu', Sorin Stoica își păstrează reflexele condiționate de prozator. Dincolo de postura lui omenească, jalnică, de boala care îl mușcă pe dinăuntru, meseria de povestitor nu se pierde. Și nici umorul consistent, vital al acestor episoade petrecute într-un decor sinistru. Întreg jurnalul îmi pare, totodată, amuzant și serios; la extreme, comic și tragic. Autorul nu poate decât surâde, fiindcă
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
aprinsă sau glacială. Și totuși există cărți care țipă, îmbrîncesc, te trag de mînecă. Ele, vorba lui Victor Hugo, "se combină, se compun, intră una în alta, pivotează una pe alta, se împart, se înnoadă, se cuplează, lucrează. Cutare rînd mușcă, un altul atrage și presează, cutare rînd răpește, cutare rînd subjugă...". Atare cărți sunt monumente durabile, deși trupul lor e din hîrtie. Poate de aceea foșnesc grațios precum o muzică suavă, alcătuită din frecvențe înalte, uneori supra-audibile. Iată, îți spui
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
plecare. Duși la Mogoșoaia, au fost închiși în vagoane de marfă, care le erau deschise doar douăzeci de minute pentru a-și face nevoile. în cursul arestărilor s-au petrecut lucruri cutremurătoare; un sas, adus cu forța, declarase că fusese mușcat de un câine turbat și că venise la București pentru tratament. A fost, totuși, îmbarcat. După câteva zile, pe drum, a simțit ivirea bolii și, înșfăcând un cuțit de bucătărie, și-a tăiat o venă. Sau altă întâmplare tragică, cu
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
mecanismul vieții - Ethos!". Sar la epilog, pentru-al cărui titlu, de fapt, am scos volumul din raft: Viitorul inteligenței. E, acest sfîrșit de carte, cronica unei catastrofe presimțite. Publicat în 1925, prima dată, e reluat în 1941, cînd războiul deja mușca amarnic din rezervele de încredere în rațiune pe care lumea și le pusese, în atîtea secole de triumf al ei, deoparte. Dinamuri ale opiniei publice, zice Busuioceanu - ce vremuri! Ricanăm noi... - intelectualii sînt amenințați să-și piardă rolul social, expatriați
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
de s-ar sfârși odată. Cât aș dori să mor!" (p. 115). Pentru a-și potoli foamea, înghite salivă, mestecă o așchie, talaș, o coajă de portocală găsită, ține o pietricică sub limbă, își suge degetul arătător și apoi îl mușcă pentru a simți gustul sângelui sau roade un ciolan pe care l-a cerut pentru câinele său. Mâncarea echivalează cu fericirea: "Aș da o zi din viața mea pentru a avea încă o dată parte de o clipă de fericire! Întreaga
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
apoi picături încep să curgă pe margine. Părul de pe mână se mișcă, răspândind lumina. Un transport neobișnuit de ioni spre anumite celule, într-un curs lent. ca după un dezastru de gusturi. Ultima picătură rămâne pe masă. aș fi putut mușca din coaja rece. Și-apoi să las lămâia până dimineață să se usuce. po’ boy Toba din piept își ține respirația - po’ boy stă sub vie și fumează; vântul prinde câteva smocuri de frunze și le învârte de colo-colo. Agață
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
mică de lângă pat și lumina unei stații de metrou. Până azi am crezut că sub plăcile de gresie e și mai rece am scos două și ne-am așezat tălpile. Lângă ținem o cafea, o țigară începută și un măr mușcat o dată - abandonat -, o carte micuță, pantofii tăi doc martens și mocheta de la ușă pe care s-au strâns atâtea ziare și facturi, toate zgomotele de pe stradă și schimbările ce survin. Pajiștea din fața casei se umple de mașini negre, lustruite și
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
de pâine, se rostogolește și rămâne pe spate, agitându-și membrele. Încep să curăț cu unghiile un pește de solzii mărunți. Îi găuresc burta și firicele de sânge se întind sub unghii. Peștele dă din coadă și în jurul filamentului roiesc muște albăstrui și strălucitoare. Gângania cade pe burta moale, miroase sângele, clătinându-se pe coaja de pâine, și rămâne neclintită în fața celor mai cumplite animale. TCK Și, până să-mi pierd liniștea, înțeleg cum poate să stea scrâșnetul nervos al roților
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
zburător urmărea un altul de pe malul lacului, care avea coarne și un fel de platoșă argintie... Dinozaurul de oțel cobora mereu să zgârie cu ghiarele platoșa celui argintiu, însă acesta îl alunga apărându-se cu coarnele și încerca să-l muște... din pădure a mai venit un dinozaur auriu, cu solzi sclipitori, care a răcnit la ei, mârâind de parcă ar fi cutremurat pădurea... și apoi, au dispărut toți trei deodată, ca și cum s-ar fi topit în lumina dimineții, a rămas doar
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mea. M am ridicat și m-am dus să văd dacă și ei ajunseseră înapoi în poieniță. Din adăpost a ieșit Ghidușa, căscând și întinzându-se. E dimineață! a constatat ea. Am visat niște dinozauri, și unii voiau să mă muște și să mă atace... Erau niște dinozauri de mai multe feluri... M-am bucurat s-o văd apărând din nou și, într un fel, nu m-a mirat că o găseam, așa, inexplicabil. Mi-am dat seama că nu-și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pe o foaie de hârtie și descriind cercuri cu piciorul tot într-o singură direcție. 58. Cine va mânca mărul Într-o cratiță, sau un vas cât de mare umplut cu apă, se pune un măr. Jucătorii vor încerca să muște stând în genunchi în fața vasului cu mâinile la spate. Încercările durează două minute. Cel ce reușește să muște mărul, poate să-l mănânce în liniște. 59.Ciugulitul Jucătorul se așază în genunchi pe dușumea cu mâinile la spate. În față
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
mânca mărul Într-o cratiță, sau un vas cât de mare umplut cu apă, se pune un măr. Jucătorii vor încerca să muște stând în genunchi în fața vasului cu mâinile la spate. Încercările durează două minute. Cel ce reușește să muște mărul, poate să-l mănânce în liniște. 59.Ciugulitul Jucătorul se așază în genunchi pe dușumea cu mâinile la spate. În față, la lungimea antebrațului și palmei întinse se plasează o cutie de chibrituri: prin aplecare în față, cutia trebuie
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
uimirea că numele meu îmi sună străin și propria existență nu depinde de mine. aparțin lumii acesteia, mă asigură umbra mea care îmi seamănă, dar nu mă asigură că aș fi cea care ar trebui să fiu. ființă a nesiguranței, mușc din existență cu dinții de lapte ai fericirii de a trăi, cu dinții de fier ai tenacității de a-mi reînnoi îndoiala. boală ochiul meu sticlos se îmbată de alcooluri stătute. frigul sapă în viscere peșteri mari de întuneric, iezere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
după straturi de lumină schimbată se adaugă ființei mele, fața zilelor ridând. și, totuși, zilele își păstrează prospețimea, se întind spre mine cu lentoarea pisicii ce-și reașează tihna și trupul. din când în când, din senin, mă zgârie, mă mușcă, se joacă cu mine febril, apoi, subit, mă lasă să respir. monoton rămâne doar gândul cu ghearele lui în delir. tăcerea din noi un strop de rouă se svântă în orice cuvânt. sunt guri osebite cele ce-l simt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ca un dinte stricat! când nu pot să scriu, mintea mi-e un zer ce dă în stricare, firul nevăzut ce mă anină de cer se umple de noduri, unul câte unul înghit, parcă aș hrăni nepoftita fiară ce-mi mușcă disperată lăuntrul. chirurgie cruzimea de bisturiu a fiecărei priviri, zecile de operații incomplete prin care luăm lumea în stăpânire. privind, deformăm, suprimăm, adăugăm, mistificăm, ucidem, nesfârșitele crime care ne împovărează zilele cu mormane de cadavre. această lume trunchiată, atlantidă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
la începutul veacului XX, undeva în Bărăgan, în plină vară. Cel puțin ultima situare (dacă nu toate trei) e în afara oricărei discuții. Prozatorul acumulează o mulțime de elemente privitoare la căldura neobișnuită a momentului: "Dincolo de fereastră aerul fierbea de căldură. Muște inspectând cearșaful dubios" (p. 11). Era dimineață devreme, când domnul Maltezi îl vizitează pe Gabriel Dimancea: "Prin fereastra lată lumina năvălea exuberant. Undire de lumină veselă. În explozia verii totul părea clar, ușor și plăcut. Nici dracul, în persoană, de-
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
fost întotdeauna așa, fiindcă a fost și scund și trainic legat și agil ca o panteră, alunecos de n-apucai să-l atingi și țapăn de spărgea ușa cu pumnul și îndoia burlanul cu capul, și pe urmă a tot mușcat spurcăciunea din el, s-a sfrijit și i-au căzut o grămadă de dinți, încât la douăjopt de ani a rămas o umbră a ceea ce a fost." (p. 196). Nici Mite nu se simte prea bine în urma apropierii de spurcăciunea
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
Ceilalți oameni, îngroziți să rămână singuri, se strâng mereu laolaltă, se ascultă, se ajută, se sprijină și se consolează reciproc. În schimb, Mite nu reușește să se lege pentru totdeauna de ceva sau de cineva. Amușină, ca un câine mare, mușcă sau schelălăie pe drumurile vieții, privește uneori cu ochi injectați, de dulău turbat, ori se gudură pe lângă o nouă fustă, cu speranța că aceasta va cădea cât mai grabnic. E un animal, deocamdată, fericit, cu atâția pumni încasați în ficat
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
din repertoriul jazzistic, lipsită de miezul unor personalizări ritmice ori armonice, când mierea lor, jam-session-ul mijlocit de ele și, astfel, să constat împlinirea și nu destrămarea ascultătorului. În general, trupele de jazz-rock americane dezvoltă traiecte analoge: intră în viața muzicală "mușcând", nu din potențialul ci din zestrea ei, ca dintr-un bun ce e musai să fie consumat, se așază apoi temeinic la ospățul oferit de către moda vremii, facilitată de un orizont îngust de așteptare al unui public mai mult ori
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
l-a ucis pe Goliat, că exodul evreilor în Egipt nu a avut loc niciodată, că înainte de înălțarea turnului lui Babel nu a existat o singură limbă, cum spune Biblia, ci mult mai multe, că mărul din care Eva a mușcat pentru a cădea în păcat nu este pomenit în Biblie și că episodul lepădării succesive a lui Petru, pecetluit sonor de cîntatul repetat al cocoșului, este cît se poate de încîntător dar cu totul neverosimil, pentru simplul fapt că, în
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
ajuns să parcurgi lista figurilor de stil antimoderne pentru a constata că sublimul, de pildă, nu poate fi moderat. Ceea ce nu înseamnă, desigur, că antimodernul este lupul cel rău care se arată ca atare, cu colții scoși. Nu, el nu mușcă decît de sub catifea. Moderația și ambivalența sînt, pur și simplu, două realități diferite. Or, în această situație sumbră, în care puricele speră ca elefantul să intre la apă, iar elefantul își vede liniștit de drum dezvelindu-și, din cînd în
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
Crișan Andreescu O fetiță de 12 ani a fost dusă la spital după ce a fost mușcată de șarpe, la un spectacol de circ la Satu Mare, scrie presa locală. Venită din Ungaria să-și petreacă vacanța de vară la buncii din Satu Mare, o fetiță a fost mușcată de un piton, la Circul Bellucci, în timpul unui spectacol, potrivit
Fetiţă de 12 ani, muşcată de un piton la Satu Mare by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77381_a_78706]