598 matches
-
cărarea prestabilită de copil al Domnului. Pe atunci, credința catolică îi ținea loc de multe alte lucruri pe care acum speră să le recupereze prin violență. În mijlocul acestui grohotiș, sora lui, Anna, e cuprinsă, în ultimul timp, din ce în ce mai des de muțenie; uneori răbufnește iar și mătură tot ce‑i iese în cale. Astăzi stau amândoi întinși pe patul Annei și se strâng în brațe; vântul realității a fost deviat și direcționat spre bucătăria încăpătoare, ce seamănă cu o cameră țărănească, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
meticulos, cu privirea, pe porțiuni. Fără răutate, cu un ochi rece, de profesionist. Cercetarea se încheiase printr-un zâmbet. — N-am ce face, părul nu ți-l pot reda în trei zile. Păcat că te-au tuns. Aveai păr frumos ? Muțenia deținutei nu o scandaliza. Întrebările păreau doar un fel de ipoteze amuzante. Cum ar fi fost, oare, părul domnișoarei în întregime albit ? — În rest, te-ai menținut acceptabil. Asta e chiar o victorie. Zâmbise din nou, ca unei rude sărace
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tandre, coline arse de vânturi. Văd ceafa viguroasă, lobul îndelung ornamentat al urechii, ascult murmurul pe care îl deapănă, ca un ceasornic înfundat, lunecarea cadențată a trenului. Fruntea rugoasă a femeii, surâsul imaginar ; m-ar veghea, ocrotire maternă, ascunsă în muțenie. „Suflu înviorător e spiritul protector al ploii. Formează ceața, conduce norii și face să cadă apa care împodobește văile cu plante. De nu s-ar opri ploaia din cauza uitării datoriilor noastre... Să potolească tot ce respiră pe pământ și să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
chiar răcoare. Mai liniștește mintea. Liniștește pe dracu’ ! Ortansa își aprinde țigara, privind absentă spre bufetul cu bibelouri. Sorb fiecare din paharul înalt de cafea, n-au timp să se privească, își îngrijesc parcela proprie de plictiseală. Încăperea căzută în muțenie și umbră. Nici cald, nici răcoare : toropeală, pândă, letargie, plictis. Până te-apucă așa, din nimic, cheful de-a repune gândurile în mișcare, un trotil îngust și rapid, dai drumul la imprudențele, câte, pregătite, ascunse ! Aerisirea cotloanelor unde se păstrează
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
soba de tuci. După aceea, se instala în "bibliotecă" și citea până noaptea târziu, spre disperarea mamei care vedea gazul împuținîndu-se în lampă, semn că iarăși trebuia mers și cumpărat altul. Mama torcea pe lavița de lângă sobă, tăcută, închisă în muțenia ei. Uneori, lăsa furca pentru a se apropia de fereastra dinspre curte, unde lua ceaslovul cu rugăciuni și bolborosea din el, în șoaptă, să audă numai ea. Sora mea, Leana, fire neastâmpărată, nu prea suporta să stea acasă. Eu, mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la vedere aparența de „jurnal” al Domnului R., care nu ar fi în acest caz decât un alter ego? Deportarea în Siberia (după invazia sovietică din 1944) a personajului politic P.H.Lippa îl va fi aruncat într-un fel de muțenie sentimentală. Aceasta pentru vreo 10-15 ani. Acum scriitorul s-a postat „strategic” „în spatele” eroului său, Domnul R., și imaginează așteptate întâlniri cu Teodora, beția nudității și a îmbrățișărilor prelungite, în poziții descoperite „natural”, cu gemete discrete și retrageri în momente
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
canapea. Mă apropiai fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zîmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atît de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne Îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „PÎnă cînd?” - și iată-ne pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
orașului, În fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu Înflorituri de fier, alături de el cîțiva, și lîngă ei drapelul În bernă. Vorbitorul era, sau ținea să pară, emoționat, grupurile care pînă atunci se foiseră Între ele Încetară mișcarea, Înlemniră Într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei adevărat, oamenii, dacă te uitai la ei, aveau fețele triste, În realitate țineau să pară triști pentru a nu fi trecuți pe listele ce erau convinși că se Întocmeau, chiar dacă nu era așa, - purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
gest al ei ca pe un semn de simpatie sau dragoste. Nu mă îndoiam o clipă că mă iubește și nu mă îndoiam că ea știe tot atât de bine aceasta despre mine. De aceea mă mâhneau și mă nelinișteau răzvrătirile ei (muțenia aceea speriată, ochii aceia de panică, mâinile cu care își acoperea fața) de câte ori îi vorbisem până acum de o unire a noastră. Nu înțelegeam; căci mi se părea că și ea, Și părinții favorizează necontenit aceasta. Îi spusei atunci că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pace - a ripostat Pâcu, întorcând demonstrativ ulcica goală cu gura în jos. Aici îi vinovat moș Costache, pentru că a fiert vinul într-un ceaun mititel - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Ce îl costă să mai pună unul? a ieșit din muțenia lui Ion Cotman. Dacă îi pe așa, atunci să mai pună! Unde merge suta, merge și mia - a căzut de acord și moș Dumitru. Fața lui Pâcu s-a luminat de parcă o mână i-ar fi îndepărtat o ceață de pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru. Lasă, moș Dumitre, s-o spună diseară la crâșmă, că doar n-o să ne culcăm odată cu găinile. Si, până diseară poate i se mai coace povestea în minte. Nu-i păcat s-o strice de crudă? a ieșit din muțenia lui Ion Cotman. Dacă o grăit și Ion, apoi îi musai s-o lași pe diseară, Hlibocene. Doar nu avea să-și răcească Ion gura degeaba - l-a luat la vale Pâcu pe mutălău. Păi ce ar fi să lehăim
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
unei toamne târzii călcate îndelung de pașii nepăsători ai trecătorilor. Văzând-o pe Ina, Olga întinse o mână spre aceasta, cu un vădit efort, însoțindu-și gestul de un geamăt. Nu reuși să articuleze nici un cuvânt. Durară câteva clipe de muțenie, până când Ina reuși să spargă tăcerea devenită grea, de nesuportat: - Ce-i cu tine, Olga, ce s-a întâmplat? - Ce să fie, mă sfârșesc... Încet, clipă de clipă, dar sigur... Simt că o parte din mine s-ar putea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Pituț să mergem la cenaclul „Junimea”; citește teatru Paul Cornel Chitic și am impresia că ne aflăm În prezența unui dramaturg. Îmi exprim spontan entuziasmul și G.I. este de acord cu mine. Nu Înțeleg de ce G., o colegă tăcută până la muțenie, mă privește cu tot mai multă insistență. (duminică) Sunt convocat la o ședință a comitetului „asc“ pe facultate, În prezența asistentului Mircea M., Îndrumătorul nostru de grupă; se propune vot de blam cu avertisment sever pentru mine, cu o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
instala În mine de câte ori mă atingeam, În vreun fel, de corpul ei, În clasă. Observam familiaritatea cu care mă trata și eram cu totul blocat; nu Înțelegeam ce trebuie să fac sau să spun, surprinderea mă adusese În starea de muțenie. Eram, cred, penibil, cu gândul fix că n-am să pot scoate nici o vorbă, că voi rata această ocazie ce mi se oferea o singură dată; cine știe, Îmi spuneam eu lăuntric, ce-ar trebui să fac acum, poate ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-lea, suspendarea romanizării la nordul Dunării, după părăsire (275), mai ales în Transilvania. Lot spune textual: "Nicăieri nu se vorbește, între sfârșitul secolului al IV-lea și secolul al XIII-lea, de o populație romanică trăind în vechea Dacie. Această muțenie, timp de zece secole, este impresionantă¨. El consideră că tăcerea scriitorilor bizantini, "singurii care contează", s-ar datora lipsei lor de interes față de o "plebe mizeră și tăcută", ei concentrându-și atenția asupra cuceritorilor barbari din nordul Dunării, care ocupă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Tineretului Comunist din Franța, o denunță. Oare o tovarășă de-a noastră care are o legătură cu un bărbat de dreapta nu devine un pericol pentru Tineretul Comunist?" aruncă el cu prilejul unei reuniuni, după care se refugiază într-o muțenie afectată. Dezbaterea fusese lansată, și în curând aproape toți militanții comuniști ajung la concluzia că "să fii comunist înseamnă să lupți pentru demnitatea femeii". Or, după părerea lor, afișându-se în calitate de "metresă a unui reacționar", Nadia batjocorise această demnitate, precum și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și prin identificarea puterii religioase cu puterea civilă. Rusia și-a luat acest avans față de Occident, pentru că ea a distrus casta din religie". Or, în privința acestui aspect al identității ruse, asupra acestei moșteniri bizantine a Rusiei, românii tac, rămînînd în muțenia propriei lor tradiții bizantine. În conjunctura revoluțiilor de la 1848, comuniunea destinelor francez și moldo-valah, provenind din apartenența originară la Imperiul roman, trebuie să biruie. În consecință, neînțelegerile franco-române sînt, în ciuda relațiilor intelectuale călduroase și a contactelor politice legate cu grupurile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
scăpat cu orice preț. Intrat în slujba ministrului, conu Rache participă la recuperarea acestuia din locul viran unde a fost găsit prăbușit pe un morman de gunoi, iar la scurt timp află, stupefiat, de moartea lui în străinătate. Inaccesibilă în muțenia ei de sfinx, nobila soție, bolnavă de tuberculoză, duce cu sine în mormânt taina morții ministrului. Ultima poveste, curmată prematur de căderea cortinei grele a misterului, aduce în prim-plan figurile extravagante ale sfârșitului de veac XIX din București, de la
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
unui drogat. Autobiografia conține aici un nucleu de cruzime a reprezentării reperabil în istorisirile paradigmatice, instarând un mod discursiv exemplar. Lumea fragmentată în moleculele acidului lisergic, LSD-ul legendar al anilor '60, desfăcută în spiralele fumului de marijuana, anesteziată până la muțenie de chimia năucitoare a mescalinei, methedrinei, cocainei și tranchilizantelor, apare în cartea lui Thompson ca un loc straniu și hilar. Acest spațiu e populat de indivizi idiotizați de dogme absurde, servind interesele unei legi desfigurate până la axiomele vetuste ce au
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
din Muzeon, Editura Cartea Românească, București, 1982; Doina, Editura Cartea Românească, București, 1983; Rod (antologie, cu o prefață de Artur Silvestri), Editura Albatros, București, 1985; Doina, Cartea Românească, București, 1986; Alte fragmente din Muzeon, Editura Cartea Românească, București, 1992; Sutrele muțeniei (cu o prefață de Petru Creția), Editura Princeps, Iași, 1994; Jeu d'Amour (antologie), Editura Helicon, Timișoara, 1995; Doina (antologie), Editura Helicon, Timișoara, 1995; La Baaad. Poeme (antologie, cu o postfață de Th. Codreanu), Editura Eminescu, București, 1996; Rosarium, Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și moarte la fel ca în cunoscutul raport testimonial debutând cu: "zic o vorbă: între perfecțiunea vieții/ și a morții un vierme cât un cal sălta" etc. O secțiune oarecum surprinzătoare a creației lui Cezar Ivănescu, cea reprezentată de Sutrele muțeniei (Editura Princeps, Iași, 1994), ilustrează, în fine, influența filosofiei budiste asupra poeziei, dar și asupra vieții autorului (Cezar Ivănescu se mărturisea, în acea perioadă, din ce în ce mai atras de "orizontul de gândire indiană"; mai mult, într-un interviu din 2002, poetul avea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
aforistică, reguli de ritual, de morală, de filosofie sau referitoare la viața zilnică), cartea sublimează o întreagă filosofie asupra existenței ca pe-trecere inițiatică, accentuând necesitatea asumării unui cod atitudinal în care să primeze smerenia și asceza. Proiectate astfel, Sutrele muțeniei formează o carte a ființei în căutarea Ființei: "!pudoarea nărilor,/ pudoarea mâinilor,/ parfumul Domnului închid:/ Te miros cu mirosul câinilor,/ Ție mă-nchin/ cu mâinile,/ precum înalț un zid!"(Sutra VI). Proces torturant nu pentru că presupune un lung șir de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care se inițiază treptat, dar sigur. Dacă primul volum conține o poezie marcată de indecizia pentru cea mai potrivită formulă (fapt evident inclusiv din fasonarea nu foarte atentă a influențelor livrești, așa cum se întâmplă, spre exemplu, într-o Declarație de muțenie VII (o viziune maternă) mult prea nichitastănesciană), 55 de poeme marchează începutul unei clarificări necesare. Încă din textul de uvertură al cărții, poeta se arată chiar cu mult mai sigură de rezultatul finit al trudei sale poietice: invocat în maniera
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mult pe elanurile vitaliste ale ființei. Amprenta cea mai vizibilă în această poezie este de altfel cea blagiană, după cum o dovedește cumulul de motive preluate și prelucrate cu sfiiciune firească: "sămânța proscrisă", vara "pârguită de semne", trupul "vifor satanic", "imensa muțenie", "cenușa" agonizândă a faptei, "un fior de-ntuneric sau stea/ în care cerbii trec/ spre înec" ș.a.m.d. La fel ca în etapa expresionistă a poetului din Lancrăm, emulul din Homiceni intenționează să oficieze o poezie a misterului cosmologic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
siamezi/ Un fel de soare negru mă locuia/ Un fel de pasăre augustă a neantului (...)// Într-o arenă fără gladiatori/ într-un câmp cu flori sălbatice,/ străpuns de lăncile asfințitului// Astfel mă amintesc:/ incongruent, bălăcindu-mă în congruențe,/ nufăr al muțeniei,/ custode al scrierilor apocrife,/ hidalgo al speranței". Biologicul, organicul pur este scena acelorași lupte; ca într-o arenă internă, spațiu de dezvoltare și interacțiune surdă a funcțiilor fiziologice, organele vitale, ele însele transformate în cupluri prin coexistența incipient pură a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]