1,791 matches
-
așa mutilat. Îl ascunseră cu grijă într-o cameră, ferindu-l de privirile curtenilor și abia spre seară reușiră să-l dezmeticească. Însă omul rămăsese marcat pentru tot restul vieții de ceea ce văzuse. Era înspăimântat și bolborosea ceva fără logică: - Muiere goală... Diavoli!... Împielițați dansând... Iaz... Diavoli... Bătrână... Cei doi soți căzură pe gânduri. Le fusese milă de o cotoroanță care umbla cu necuratul. Se temeau ca nu cumva făcăturile și vrăjile sale să nu aducă năpastă familiei și slujbașilor. Așteptară
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
cădea să nu-l conducem pe ultimu’ drum. Zgherda? A, după înmormântare a dispărut o vreme. Am înțeles di la Măria lu’ Florină că s-ar fi fost la mă-sa, da’ nu plec eu urechea la tot ce băsmesc muierile pe buza șanțului. Și-a încărcat bateriile, cum s-ar zice, da’ tot în doliu a venit, da. Veselă, plină de viață, de parcă nu murisă Conrad, tot neamț ca și ea, adică amândoi sunt nemți di pi la Jimbolia, am
PERUCA de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340440_a_341769]
-
și cum nenorocitul de Bibănel pe care îl avea ca pe un copil de suflet se dovedise a fi un fel de profet, că altfel nu se poate explica... A doua zi tot satul vorbea despre puterile lui Bibănel iar muierile păreau cele mai interesate de aceste daruri ale lui. Așa se și explică faptul că spre seară Safta lu’ Ghiliftoi dădea la o parte pânza de sac ce ținea loc de ușă a colibei și ținând în mână, pe o
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
periodic, fiindcă, iată se dovedea a fi cu adevărat un mag plin de puteri divine... Păruiala de a doua zi între cele două doamne, soția și amanta, nu a reținut prea mult atenția publicului, era în fond ceva obișnuit, însă muierile, ca de obicei, aflară dedesubturile și tâlcurile întâmplării iar Bibănel deveni extrem de ocupat cu profețiile iar cognomenul de Suloi se datora tot femeilor care întotdeauna sunt mult mai perspicace decât bărbații. Poate că epoca de fericire a lui Bibănel ar
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
somptuoasă grupul de doctori, cu Verdunel în frunte, fu condus într-o altă sală. Aici, printre pereții pictați, cu scene din petrecerile lui Bachus, domnea o altă atmosferă. Plină de veselie, majoritatea oamenilor, la fel de sclipitor înțoliți, erau deja beți, iar muierile chirăiau și făceau de invitații fără echivoc. O masă ce părea nesfârșită era acoperită cu tăvi uriașe pe care se aflau tot felul de bucate. Verdunel își dădu seama că este sfâșiat de foame, până acum din cauza fricii nu simțise
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
firea cam năvalnică a Prințesei Palatine, soția lui Monsieur, fratele regelui, se repeziră la victimă, îi băgară sub nas niște cârpe cu oțet, îl recuperară iar apoi îl duseră, mai mult pe sus, bălind de fericire, din nou, în fața cumplitei muieri. Deși i se cam bălăngănea capul de colo-colo, Verdunel auzi totuși: - Băi, jidane, tu ești baliga aia de-l văzu pe târța-pârța, hodorogu’ ăla de cumnat al meu!? Având încă mințile slăbite Costel îngăimă, spre bucuria cioclilor de lângă el: - Sunt
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
a trimis înapoi, să mă împlinesc. În termeni religioși, asta se cheamă metempsihoza. - Lasă, Tușa, m-am eschivat, că mi-am schimbat ciorapii, nu-s chiar atat de ud! Oricum, îi târziu! - Asculta numa, m-o cerut on poienar de muiere. I-am dzâs că la iei îi treaba multă și io lucru-ncet. Da iel o dzâs, și n-am uitat, ca lucru bun nu să-ntreabă de căte zâle-i făcut. Nu se întreabă niciodată cât timp a durat să
Povestea ca viață () [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
lume! Îi rău de gadină, îi rău de apă, îi rău de fân, îi rău de ajuns! O râpă ra; nu poți sta nici în picioare fără potcoave pe încălțări! Nu-i de mirare că o credeam pe Tușa o muiere năzdrăvană din altă lume, din acele Arsuri din care cobora arar, să vadă ce năcaz mai e pe la noi. De fapt, nu cobora. Spunea: „Am tunat din Arsuri”, și-atunci mă gândeam imediat la Muma Zmeilor, cum cobora ea duduind
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
năcaz mai e pe la noi. De fapt, nu cobora. Spunea: „Am tunat din Arsuri”, și-atunci mă gândeam imediat la Muma Zmeilor, cum cobora ea duduind, cu o falcă-n cer și una-n pământ. Probabil că așa coborau toate muierile de acolo... Din bezna grajdului, Tușii îi răzbătea doar glasul: - Te-o fi trimes mămică-ta după ceva? Oți fi avân vun nacaz? În lumea lor aparte, pe oameni îi împreuna doar prilejul (de bucurie ori necaz); în rest, rar
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
IisusHristos Și spusă: Maica ceriului s-a pământului, Dacă Eu nu m-aș fi dat Chinului Ș-amarului, N-ar mai fi căutat Nici vacă de vital Nici vital de vacă; Nici oaie de miel; Nici miel de oaie; Nici muiere de coptil, Nici coptil de muiere; Nici păsări de pui, Nici pui de pasari. Păntru ahaia m-am dat și Eu Chinului Și-amarului, Să să deie și ahelea Uniele după altele Și să poată trăi lumea. Dar cine-o
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
a pământului, Dacă Eu nu m-aș fi dat Chinului Ș-amarului, N-ar mai fi căutat Nici vacă de vital Nici vital de vacă; Nici oaie de miel; Nici miel de oaie; Nici muiere de coptil, Nici coptil de muiere; Nici păsări de pui, Nici pui de pasari. Păntru ahaia m-am dat și Eu Chinului Și-amarului, Să să deie și ahelea Uniele după altele Și să poată trăi lumea. Dar cine-o ști povestea me S-o dzâce-o
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
alege clienți numai unul și unul. Le face preziceri în versuri, ca Nostradamus. Îmi făcu și mie una. Dar nu-ntelesei nimic din ea. Azi, fusei la cimitir, la alde taticu și muica. Să îmi traducă prezicerea. Pe drum, o muiere de la țară, cu o ramură de brad, în mână. Cât ceri, maica, pe o rămurica? Cât mi-ei da, boierule. O treime de pâine, e bine? Bine. Ia colea încă una. Perfectarăm afacerea. La mormânt, legai rămurica cu sfara la
Liviu Florian Jianu: NEA MARIN SI VIITORUL () [Corola-blog/BlogPost/339315_a_340644]
-
anotimpurilor. În roman sunt integrate și scene din credințele populare despre Iele, niște arătări, de obicei femei sau fete, care apar noaptea în poiene, jucând după fluier. Cine le vede rămâne cu infirmități. „Altădată a văzut Moromete o poiană cu muieri goale la el în Siliștea, la marginea pădurii, jucau singure, fără fluier și a doua zi s-a dus acolo să vadă ce era și a găsit iarba uscată, așa ca un cerc!...” Romanul „Moromeții” cuprinde un întreg univers, în
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
mai aspru, cu atât mai dinadins am să țin la tine“. Când iubirea pentru soț încetează, în sufletul Anei se aprinde disprețul pentru lașitatea și cinismul soțului, spunându-i lui Lică: „tu ești om, Lică, iar Ghiță nu este decât muiere îmbrăcată în haine bărbătești“. Strigătul ei disperat: „Nu vreau să mor, Ghiță!“ exprimă gândul Anei și al scriitorului, deci, că viața e mai frumoasă ca moartea, iar faptul că muribunda îi mușcă mâna lui Lică, înfigându-și mâna în obrajii
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
un lăutar, cu siguranță că la următoarea erau trei, sau chiar toți. De cum se scuturau ultimii stropi de aghiasmă de pe stelba de busuioc a lui Sfântul Ion, pe care tot ei îl cântau din poartă în poartă, tocmeau trăsurile, puneau muierile să scoată din ladă covoarele țesute cu o iarnă înainte, probau stațiile de amplificare, care aveau, și așteptau prima duminică de după Paște, Duminica Tomii. Îi vedeai vălurind cu ochii zăpada lui „femartie”, așteptând pe cea a mieilor, înghesuiți în căruțe
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
care-l duce pe om în necunoscut. De atunci, am prins drag de Lisaveta Și ne-am mai pitulit în covercă Încă trei veri la rând și o toamnă Și mi-a mai cântărit la păcate. Noi ne frecăm de muieri și turbăm ca vărsatul de Vânt . ,, ( În covercă ) Și tot gândind că femeia este o făptură imperfectă, prozatorul - poet Constantin Pădureanu, arată că și bărbatul nu este mai puțin perfect decât femeia.Dacă Eva cea căzută ( făptură imperfectă creeată de
,, FOCURI MOCNITE ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341408_a_342737]
-
de dincolo de pădure, unde bună-sa ave o soră și, din cân' în cân', îi duceu una-alta, c-o rămas sângură pă lume. O lăsat-o mumă-sa cu mine, c-am avut și eu de mers la o muiere, tăt acolό. Altfel, n-ar fi pășit Ana sângură de-acasă! În sâmbăta aia era sărbătόrea Sfântului Petru și-n sat nu lucra nime'. Cânta din tătă inima doina de-o'nvățase de la buna ei: Pădurice, mică deasă, În tine
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
bulbόnă mare și pe mumă-sa care să perde în apele tulburi. Mai mult de-asta o vrut a mere sângură la Bordeie, că acolo, într-o casă măi mult huruită decât în piciόre, știe Ana pă mamă Fiica, și muierea aia îi pute tălmăci visu'. Îi drept: o bănuie pe babă că nu i-o dezvăluit tot ce-o văzut când i-o dat în bobi; prea și-o adunat sprâncenele. - Ești frumόsă, fata babii, să porți un cățăl de
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
șezân' lângă ie cu mânile-n poală și plângân' . O podidit-o și pă ie plânsu', maică!. Mult o măi cusut la cămeșa aia în vara dinainte de-a o mărita mumă-sa! - Plângi și rabdă, maică, rabdă, ăsta-i datul muierii pe pământ, i-o zâs soacră-sa. Și tată-so, Dumnezeu să-l ierte, m-o bătut. Asta-i soarta nόstă, a muierilor, nu știu de ce ne-o fi lăsat Dumnezău așe ... i-o mai spus, și-o stropit, c-ave
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
aia în vara dinainte de-a o mărita mumă-sa! - Plângi și rabdă, maică, rabdă, ăsta-i datul muierii pe pământ, i-o zâs soacră-sa. Și tată-so, Dumnezeu să-l ierte, m-o bătut. Asta-i soarta nόstă, a muierilor, nu știu de ce ne-o fi lăsat Dumnezău așe ... i-o mai spus, și-o stropit, c-ave de la Sântion, apă sfințită cu busuiocu' pin odaie. Niculae o plecat de-acasă vo două zile, avea treierătoare și secera într-altă
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
capul sulii-a depășit, nu s-a oprit cum am stabilit. - Mă omule, nu te necăji!... a trebuit să trag umflătura; nici nu știi că a fugit spre mijloc. În loc să te bucuri că-l vindecai pe boier, te vaiți ca o muiere în durerile facerii?... Naie avea în cap două pietre care se loveau cu un zgomot asurzitor, iar o voce-i spunea în bătaie de joc: "Umflătură... umflătură..., da se mișică, -a dracu-n sulă?" Până la urmă, ce vină port eu
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
altu' ... Stai și ‘mata jos că ți-o fi de-o viață ... 61, 62, 63 ... - Cu 91 am venit tataie! 63 merge la catolică și ... - 91 merge la cimitir, tataie! Te-a trimis baba la cimitir ... Pentru că așa-s toate muierile din lume. Le știu eu, vezi de treabă ... Ai fost bun cât ai fost.Să scape mai repede de noi. La cimitir! Gata! Du-te!... - M-am scăpat și p'ăștia noi ... Că mi-a zis baba să-i pun
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
moșule. Nu vezi în ce hal te-a adus femeia? - A, nu! C-am venit singur. Știu drumu'. - Nu știi nimic! Ascultă-mă pe mine că-s umblat cu multe! Femeia nu-i bună de nimic. La mine în casă muierea nu iese din cuvântu' meu. - Și la mine la fel. S-a dus. Nu mai iese. N-o nimeresc și nu mai vrea. I-am uitat și locul. - Io când zic una, așa rămâne! - I-am dat și eu una
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
ca voinicu' ăsta ramolit. - Domnuuu!! ... - Mișu! Domnu' Mișu mă cheamă! ‘Nea Cocoș profită din plin de momentul prezentării pentru a se răzbuna. - Hă! Domnu' Pișu! Și mai făcea pe figurantu' cu femeile. Cred că te scăpai pe tine când striga muierea la tine. Lui Mișu îi sări rapid o bilă de pe șină dar, îl calmă numărătoarea. 73, 74, 75 ... Doruleț, oftând matematic din doi în doi, calmă spiritele. - Domnu' Mișu! Nu te supăra! Eu unul nici nu vreau să mai aud
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
-mi stâlci, Ioane, cuvântul / auzindu-mi-l ! / Cuvintele sunt pruncii pe care-i alăptăm / cu viața noastră. / Cuvintelor nu le plac decât gloria, / sângele și cuțitul. / Poeții sunt tații care nasc tați, / sunt cei care se spintecă / de dor de muierea cuvântului. // Văd trei vulturi zburând prin aer. / Dar nu-i văd cu ochii, / ci-i văd cu verbele mele....» - AmNS, 47) etc., ori sculptorului Bogdan Bogdanovici, al cărui album îi inspiră cele mai multe texte - Piatra, Belgradul de piatră, Bocet («Mama pietrii
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]