634 matches
-
luna și lira"74. Durată umană este una deschisă spre alte durăte, inferioare sau superioare ei, pe care le poate integra, o trambulină ("tremplin"), cum spune Deleuze, pentru a ne instala în ființă - care, în sine, nu este decât o multiplicitate de durăte. Dar coexistența virtuală a tuturor nivelelor trecutului, extinsă la întreg universul, are o singură semnificație: " Totul se petrece ca si cum universul ar fi o Memorie formidabilă" [s.n.]75. În "Evoluția creatoare" (1907), viața însăși este comparată unei memorii, genurile
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
experiență unității opuselor sau paradoxurilor - depășirea gândirii care operează doar cu opoziții - , la experiența unității ce se află dincolo de lumea noastră duală, acea unus mundus, potențială, a primei zile a creației, cănd nimic nu există în actu, fără dualitate ori multiplicitate, când doar Unul există. Poetul român, ca și modelul său american 39, concepe poiesis-ul în mod asemănător. Actul de creației, spune el, "trebuie considerat că rezultatul unui întreg și neîntrerupt efort de integrare (conștient sau subliminal) [s.n.] chemat să corecteze
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
planului lui Dumnezeu" [the plot of God], iar artistul, drept "un jucător divin" [a god-player]7. Singură, Știința (că forma supremă de cunoaștere utilă a lumii) nu poate accede la fondul de nostru de existență, care nu este decât o multiplicitate eterogena de fuziune, virtuală ("cer solidar"), pentru ca acest lucru implică, nici mai mult, nici mai putin, decat depășirea condiției umane. O poate face ("forțează") însă, doar în alianța 8 cu Poezia, prin intermediul intuiției estetice. Poziția lui Barbu, credem noi, este
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sub imperative absolute, este, mai curând, "condamnat" să rătăcească perpetuu, pe oceanul vieții, căutând neobosit tărâmul, care să îi "închidă" peregrinarea. Iată de ce, doar direcția călătoriei imaginare este fixată, cu oarecare precizie - "cerul solidar" (formând deci un tot unic) - spațiul multiplicității virtuale de fuziune, fondul nostru de existență, situat dincolo de "tronul occidental", localizat în vest, în care soarele își încheie călătoria pe bolta cerească și se stinge, "moare" (pentru a răsari apoi din nou în est), abisul oceanic, - adica tărâmul de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
conținut și conținător, hotărât de artist. Decupata, în conformitate cu istoria interioară a lucrurilor, contractând și condensând intervale uriașe ale acesteia, adăugând apoi dimensiunea istorică proprie creatorului, oferită lui de memorie, reducând calitățile obiectelor la elementele minime ce le constituie, la o multiplicitate de oscilații / vibrații, i.e., fragmente de continuitate în care se risipește mișcarea totală, la care participă, imaginea artistică se constituie că o formă radianta, deschisă, emanând o energie ce se răsfrânge în afară. Tocmai imobilitatea ei aparentă, atestă existența mobilității
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
moarte, 46, 151, 163, 197, 198 modernism, 40 modul, 46, 87, 142, 158, 168 Monos, 59, 60, 67, 68, 80, 93, 95, 103, 108, 123, 130, 134, 167, 206 Moréas, Jean, 17, 69, 118, 119, 132, 133, 136, 193, 197 multiplicitate, 21, 33, 53, 91, 157, 180 muzică, 33, 105, 170 N Narcis, 142 natură, 57, 63, 66, 92, 99, 123, 127, 137, 147 navă, 156, 159 nebuloasa, 87 noapte, 45 Novalis, 13, 17, 40, 174, 175, 181, 199, 203 O
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Nașterea lumii dintr-un ou este un mit prezent la majoritatea popoarelor celți, greci, egipteni, fenicieni, cananeeni, tibetani, hinduși, vietnamezi, chinezi, japonezi, la populațiile siberiene și indoneze. Potrivit acestui simbolism general, oul este o realitate primordială care conține în germen multiplicitatea ființelor.248 Potrivit mitologiei universale, universul se naște din oul de aur care plutește pe apele oceanului primordial: din partea superioară a cojii apare cerul, din cea inferioară, pământul, iar gălbenușul se transformă în soare. Prezent în majoritatea sărbătorilor dedicate renașterii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și rivali, în același timp. "O linie vie", "o abstracție întrupată", Șarpele poate reprezenta orice și se poate metamorfoza în orice.333 Șarpele reprezintă "un complex arhetipal" care se află la originea vieții: "toți șerpii posibili alcătuiesc împreună o unică multiplicitate primordială, un Ceva primordial ce nu poate fi dezmembrat și care se răsucește, dispare și renaște neîncetat."334 "Bătrân zeu primordial" care stă la temelia creației universale, șarpele este "unul dintre cele mai importante arhetipuri ale sufletului omenesc". Asociat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din 1894 despre principiile mecanicii, caracterizează construcțiile acestei științe teoretice drept imagini sau modele ale sistemelor fizice.15 Ecuațiile diferențiale ale mecanicii descriu posibilități care sunt sau nu realizate în sistemele fizice reale. Ca imagini sau modele, ele posedă aceeași multiplicitate ca și sistemele pe care le descriu. Consecințele derivate din modele vor putea fi comparate cu caracteristici ale sistemelor fizice reale, prin experiment. Pentru Wittgenstein, starea de lucruri pe care o descrie propoziția, în calitatea ei de imagine, nu trebuie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că „modernismul înțeles ca un set de idei a falimentat și, prin urmare, este legitim ca setul de idei care-i succedă să fie denumit postmodernism” (Oden, apud Veith, 1994, p. 27). Prin înlocuirea concepției moderne asupra lumii cu o multiplicitate de concepții despre lume, postmodernismul a înlocuit cunoașterea cu interpretarea. Anthony C. Thiselton afirmă că „postmodernismul semnalează o pierdere a încrederii în strategiile globale de planificare socială și în criteriul universal al raționalității” (Thiselton, 1995, p. 11). Secularizarea, globalizarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
implicit, această opinie relevă independența modului de gîndire și, prin aceasta, a modului de filozofare urmat de un gînditor în raport cu limba prin care este exprimat sistemul rezultat, filozofia specifică limbii fiind altceva decît filozofia gîndito-rului respectiv. Se creează astfel perspectiva multiplicității modalității de filozofare pe terenul unei limbi unice, dar se menține și ideea că limba însăși are integrată în sine o filozofie, o perspectivă de a vedea lumea. Trăsături ale limbii ca trăsături ale textului filozofic Filozofia a ambiționat din
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de realitate. Rămîn, ca atare, valabile prima și cea de-a treia dintre situațiile prezentate mai sus, în care contribuția individuală este cel puțin egală cu ceea ce vine din orizontul lingvistic. Numai într-o astfel de perspectivă se poate explica multiplicitatea sistemelor filozofice, chiar în cadrul aceleiași culturi și în aria aceleiași limbi. Concepînd astfel lucrurile nu se exclude faptul că într-adevăr limbile conțin, într-o anumită măsură, o filozofie imanentă, dar această filozofie este valorificată și modelată diferit în funcție de epoci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din 1894 despre principiile mecanicii, caracterizează construcțiile acestei științe teoretice drept imagini sau modele ale sistemelor fizice.15 Ecuațiile diferențiale ale mecanicii descriu posibilități care sunt sau nu realizate în sistemele fizice reale. Ca imagini sau modele, ele posedă aceeași multiplicitate ca și sistemele pe care le descriu. Consecințele derivate din modele vor putea fi comparate cu caracteristici ale sistemelor fizice reale, prin experiment. Pentru Wittgenstein, starea de lucruri pe care o descrie propoziția, în calitatea ei de imagine, nu trebuie
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vieții a celor două mutații somatice la persoane care la naștere au ambele gene normale explică apariția chiștilor simpli, izolați, la persoanele vârstnice. Faptul că majoritatea mutațiilor identificate în genele PKD 1 și 2 sunt inactivatoare, producând proteine trunchiate, nefuncționale. Multiplicitatea chiștilor din ADPKD ar necesita, potrivit modelului Qian, o rată mare de producere a mutațiilor somatice secundare. Acest lucru este foarte probabil exact în cazul rinichilor. După Torres (36), existența șirurilor polipirimidinice din gena PKD1 ar determina o instabilitate intrinsecă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
rog să mă scuzați, nu sunt sigur, poate că am făcut o greșeală, s-ar putea să mă înșel etc. Cantitate nedefinită Nu este specificată cantitatea deși ar putea fi cunoscută un pic, puțin, câteva, unele, mai multe, puține etc. Multiplicitate Pseudo-specificarea complexității aspecte, tipuri, factori, feluri, moduri, trăsături Posibilitate și probabilitate Indică lipsa clarității și a cunoașteri specifice uneori, ar putea fi, în general, poate că, s-ar putea, sunt șanse, ar fi posibil, probabil, uneori, de obicei, adesea, frecvent
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
care este numită Vechiul Testament prezintă patru sensuri, adică: istoric, etiologic, analogic, alegoric". Afirmație augustiniană comentată de Sf. Toma în capitolul 10 din Summa..., Dacă Sfînta Scriptură la o literă mică are mai multe sensuri: "1. La prima obiecție spun că multiplicitatea acelor sensuri nu produce o echivocitate sau altfel de nedumerire. Căci, cum s-a spus, acest sens nu se multiplică din cauză că un cuvînt semnifică mai multe, ci din cauză că acele lucruri semnificate prin cuvinte pot să fie semne ale altor lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
s-a dovedit falsă. Marile religii monoteiste sînt într-o efervescență și vigoare aproape uimitoare. De asemenea, bogăția trecutului cultural nu este negată, ci mai degrabă reasamblată în moduri adesea deconcertante. Într-o libertate de alegere adeseori laxă, copleșită de multiplicitatea opțiunilor posibile, sîntem avertizați: devine practic imposibil să negi un loc printre aceste gîndiri religioase și valorilor culturale canonice. Filosoful comparatist va apela la cînteva exemple concrete de continuitate și stabilitate existente în oceanul relativității postmoderne. Ca reper de referință
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
literatură, muzică, filosofie și teologie. La urma urmelor, nu e deloc absurd să spunem că, dintre diversele tipuri de activitate umană, cultura estetică e cea care seamănă cel mai bine cu discursul și scopurile căutării și speranței religioase. Conține bogăție, multiplicitate, substanță, nuanță și prezență - de o calitate de neegalat de orice altă "știință socială" - care ce îi opune? Reducție, simplificare, liniaritate, putere numerică și argumentări de tip binar" (V.N.). Activitatea estetică este un rezultat al creativității umane, este poate forma
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
modelată de categoriile de percepție și mecanismele de gîndire specifice punctului de vedere iudeo-creștin. De pildă, oamenii care trăiau în interiorul orizontului existențial promovat de Biblie și scrierile adiacente au trebuit să internalizeze conceptul unei divinități destul de abstracte, cel puțin în comparație cu multiplicitatea animist-panteistă a religiilor tradiționale pe care o găsim în Grecia și Roma Antică, în Africa și, practic, în tot restul lumii. Un astfel de concept radical al abstracțiunii divine a încurajat, poate chiar a declanșat, un mod de gîndire bazat
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
contiguu V-(D)-J care este transcris. În cursul splicing-ului acestui transcript se realizează și sudarea unui transcript al unui segment genic C, printr-un asemenea transsplicing, rezultând un ARNm matur ce este tradus într-o catenă polipeptidică integrală TCR. Multiplicitatea segmentelor genice V, (D) și J la care se adaogă natura stohastică a recombinării V-(D)-J precum și variația joncțională produsă de enzima N-terminal transferază, cu realizarea unei regiuni N de diversitate, fac ca repertoriul liniei germinale de segmente
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
într-unul dintre cromozomi, previne rearanjarea unei alele funcționale din cromozomul omolog (excludere alelică). După datele de până acum, nu are loc mutația somatică la nivelul segmentelor genice pentru regiunile V ale RCT. În consecință, diversitatea specificităților RCT derivă din multiplicitatea diferitelor segmente genice, precum și din inexactitatea reacției de joncționare. Un corolar semnificativ al prezenței atât a genelor pentru catena α a RCT, cât și a genelor pentru catena H a imunoglobulinei, în cromozomul 14, este potențiala reunire aberantă a regiunilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
realismului la copil: În primul rând limita dintre eu și lumea exterioară este mult mai vagă la copil decât la noi și, În al doilea rând, realismul se prelungește În „participări― și În atitudini magice spontane. Copilul nu a descoperit multiplicitatea perspectivelor și rămâne Închis În a lui, ca și cum ar fi singura posibilă; el face afirmații nefondate, pentru că nu simte nevoia de a convinge. De unde jocul, fabulația, tendința spre convingere imediată. Copilul Își construiește adevărul său, la fel Își construiește și
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
nu este deosebit de utilă pentru relevanța empirică. Pentru îndeplinirea obiectivului indicat este mult mai oportună adoptarea a două direcții diferite și complementare: prima, care poate fi denumită cea a tipologiilor multiple, reia mecanismul tipologiei clasice, dar îl îmbogățește cu o multiplicitate de criterii relevante în comparație cu tipologiile tradiționale care nu amintesc mai mult de două dimensiuni. A doua direcție, care poate fi cea a tipologiilor "polarizate" (Lijphart, 1984 și 1999), izolează două modele cu caracteristici opuse. Tipologii multiple. În ceea ce privește propunerea de tipologii
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
par să configureze noul spațiu psiho-literar al scriitorilor-călători. Bernard Michon și Michel Koebel remarcau că "identitatea conferită unui loc este fondată și pe proprietățile obiective, care le dublează pe cele subiective și simbo lice." Identitatea individuală trece prin gestionarea acestei multiplicități de apartenențe, iar tensiunile și contradicțiile care pot rezulta de aici îl conduc pe individ către alegeri mai mult sau mai puțin complexe, către "bricolarea" unei identități. Agota Kristof își construiește un univers pentru a travesti realitatea cea a războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
clară și nocivă a unei critici teoretice de anvergură, care să permită cernerea unei producții agresive și eterogene; incredibil, îndeosebi, venind din partea unui grup care predică abandonul romanescului psihologic și al manierismelor culturale în beneficiul trăirii personale, pledînd pentru o "multiplicitate a textelor" și identităților! Cu alte cuvinte, paradigma lipsei de model permisivitate discutabilă în abstract, dar lăudabilă în ceea ce privește acceptarea programatică a totalei libertăți creatoare. Și atunci, cu atît mai surprinzătoare ne apare dezavuarea flagrantă a fostului maestru și acolit de către
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]