612 matches
-
sacul amniotic” tăbăcit protejează ființa pe parcursul mutației existențiale și o încarcă pozitiv. Mutilarea fetei și rătăcirea ei în spațiul silvestru au, de asemenea, o încărcătură thanatică. Starea incipientă a materiei provoacă germinația puterilor inițiatice ale fetei lipsite de vedere în mundan: „Șî pre fată o țâpă apoi oarbă într- o mocirlă, în un tinoroi”. Cel mai frecvent suferința rituală urmează scenariul amputării brațelor, uneori și a picioarelor. Rătăcirea, pătrunderea pe tărâmul mitic și redobândirea membrelor în formă sacră („de aur”) alcătuiesc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este întâlnit în inima sacrului, în punctul nodal al genezei caracterizat de vegetația nestăvilită și de spinul înflorit, ca sugestie a proliferării principiului distructiv. Urma fetei se află la intrarea în planul social, ceea ce înseamnă că „drumul mare” al deplasărilor mundane face legătura și cu dimensiunea sacră. Urma căprioarei - soție constituie un al doilea plan de cunoaștere a lumii, și nu cel din urmă. Zâna sugerată de urma minunată amintește de semnele lăsate de Ileana Simziana pentru erou. Pătrunderea treptată a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
La un moment dat, o păsărică foarte frumoasă - nu văzusă-n viața lui așa ceva, frumoasă de pasăre - el cu mâna s-o prindă, ea zbura. după ea, a-nceput să-l tragă în capcană” (Chilii - Olt). Hierofania induce ieșirea din spațiul mundan și deschide procesul inițiatic sub semnul feminității sacre, ce participă la actul regenerator la nivel mistic. Zâna mireasă ia o formă uraniană, spre deosebire de natura htoniană a ciutei în care se ascunde viitoarea soție. Cele două dimensiuni paralele respectă planul originar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de capră sau broască țestoasă trebuie răscumpărată de fecior în cursul inițierii, a cărei utilitate devine astfel dublă. Broasca țestoasă are un corespondent în balada Broasca Roasca I (32), stăpână peste lumea infernală, pe care o face să lucreze pentru mundan și să-l încarce magic: „Toată noaptea că lucra;/ Lui Dumitru că-i făcea,/ Mândre palaturi i-ardica./ Când soarele răsărea,/ Ele-n soare strălucea” (AlexandrovățSerbia). Domeniul ei specific, apele cu palate în adâncuri, după cum dezvăluie basmul Broasca țestoasă cea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin replica soțului balaur, norocul fiind o coordonată a contingentului din care fata este forțată să plece acum. Instanța epică amendează intențiile nefaste ale mamei împărătese printr-un apelativ circumscris fenomenalului. A fi hoț înseamnă a înșela regulile și vigilența mundană, ceea ce presupune o istețime canalizată înspre rău. Premeditarea crimei cu funcție rituală așază actul distructiv în urma celor trei zile pregătitoare, și nu în cea de-a treia, semn că evenimentul are o încărcătură negativă. Repetiția de trei ori în text
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Empaleur, l'Enculeur, nu ar fi în stare, spre a ne scoate din căcat, să rezolve acest paradox: nous extraire de l'inextricable. I-ar trebui măcar un milion de necumetriali. Și nu i-ar găsi. Mit se adeverează Salvatorul Mundan, Omul de Fier. Ciolovecul bricolează ciorănește în incurabil. Trage injecții în picioare de lemn și minune! lemnul scârțâie, tresare, țipă (de durere? de bucurie?). Ciolovecul meșterește în nevindecabil când îi viața o maladie a spiritului, iar Vadimii se visează ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ta din "Frig", despre "un înger beat criță", apoi despre "un sfânt întors prea târziu de la birt"...! De unde deducem că poezia e dincolo de intersecția dintre Cădere și Înalt, exhibarea unor răni invizibile. Ce are asta în comun cu treburile noastre mundane, atât de adânc terestre, în care suntem cufundați până-n gât? Cine este bobocul cu ochii încă ne-deschiși: omul de rând sau poetul? Poetul disimulează în individ obișnuit, ca să nu se prindă nimeni că e un izgonit din ceruri, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
credinței, precum și practica tradițională a acesteia. Cu atât mai mult în cazul Ortodoxiei, unde accentul este pus pe ritual și etnicitate. Odată ajunsă în Occident, Ortodoxia fie se "protestantizează" în sensul că trebuie să fie în pas cu clipa, cu mundanul, fie se închide profund în sine, devenind agresivă și intolerantă sub pretextul apărării tradiției. Nu degeaba, patriarhul Miron Cristea declara într-un interviu acordat în anii '30 unui iezuit, Michel d'Herbigny, că studenții teologi români plecați la studii în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să te odihnești pe umărul său, să plângi sau să găsești ceea ce cauți. Fiecare dintre noi avem povestea vieții noastre pe care o ducem în spate până la un timp hărăzit de Sus, timp pe care nu -l cunoaștem ca dimensiune mundană. Când globul de lumină roșu-violet al soarelui se apropia de asfințit, Carlina pregătea o nouă poveste... (Va urma.) Ica Grasu - „” sau De la poezie la ... roman! Ica Grasu recidivează pozitiv și se prezintă în fața cititorilor săi cu un nou volum intitulat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-ntuneric !”. Nemăsura a luat la Lefter expre- sia sensibilității religioase în forma sa maximală, extazul, transa mistică. Discursul său ar trebui să ne atragă atenția pentru că el a devenit liturgic, împins spre constatările înalt filozofice care nu mai reglează raporturi mundane, precum cel dintre un șef și subordonatul său, sau dintre cetățean și autorități, ci pe cele dintre om și instanțele superioare, dintre om și dimensiunea destinală a existenței sale, dintre om și Divinitate. Micul funcționar decretează moartea lui Dumnezeu, - într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
zeu, Norocul, con- duce către uzufructul beatificat al capitalului ; comoara lui Lefter se scrie cu cifre. Urmarea extazului este o stare de serenitate, de calm aparent cu care Lefter își scrie demi- sia, modalitatea sa de extragere din profanul existenței mundane pentru a accede la condiția celestă a elecțiunii prin hazard. Să privim atent textul demisiei pe care nara- torul ni-l pune intenționat sub ochi, să-l vedem, pentru că mărcile unei personalități noi se recompun în acest text aparent anodin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cel lipsit de noroc, „- Ți-ai găsit ! eu și noroc !”, prin excelență sceptic și ar tre- bui să citim scepticismul în acest context ca o doctrină a neîncrederii care se manifestă acut ulterior, a devenit Eleutheriu, cel eliberat de condiția mundană, strălucind deasupra tuturor cu numele adevărat care indică numi- nosul camuflat în profanul unei existențe liniare. Pe de altă parte, tonul aparent mieros nu este doar o construcție ironică. Lefter invocă excelența unei sensibilități aristocra- tice la confiniile cu nevroza
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
presupune deformarea apoftegmei latine, în cazul Boborului, pronunțarea defectuoasă aduce în discuție o formă de violență mai puțin transparentă. „Box populi” este cea care a ridicat cotația simbolică a polițistului Stan la bursa politică, conferind o aură revoluționară actelor sale mundane. Prin urmare, Boborul constituie subiectul „momentului” lui Caragiale. La prima vedere, Poporul este totuna cu Boborul lui Stan, la o privire mai atentă există o serie de diferențe semnificative. Ce diferență există atunci între „popor” și „bobor” și cât cântărește
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu este altceva decât o firavă oglindire a scoaterii din ascuns, a înfățișării radicale care urmează să vină într-un fnal indeterminabil, interpretul fiind un pelerin ce poartă însemnele ochiului divin în raza căruia se va înfățișa, întru final, totalitatea mundană și pilonii săi tainici. Acest pelerin încearcă să descifreze scrisoarea divină către om spre a dărui înfățișând sensuri ale profunzimilor ei. Și fiecare cuvânt pe care îl deschide lăsând să erupă la vedere temeiul său teluric constituie poate o treaptă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
derivă lăuntrică. Mă încearcă sentimentul unei pierderi, unei rătăciri a propriei conștiințe. Evenimentul întâlnirii cu suferindul îmi proiectează sufletul departe de aria controlului rațional al inserării în cotidian, în ritmul vieții de zi cu zi. Trăiesc un moment de iraționalitate mundană. Lumea banal-agitată din jurul meu pare a se prăbuși, a se topi sub flama unei incinerări violent apărute. Șocul cu tente de supra-uimire mă scoate și îndepărtează de axa firescului viețuirii în cetatea umană, mă deviază de la parcursul rațional liniștit prestabilit
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în paradigma rostirii aramaice, evoluția de la statutul de formulă prin care era solicitat ajutorul Divinității la cel de pronunțare a laudei, a prea-măririi, a slăvirii Divinității. Pe lângă cei care erau motivați și îndemnați să exclame acest cuvânt din motivații strict mundane, cum ar fi cele social-politice, au existat, desigur, și participanți care credeau în sosirea unui eliberator din negura decadenței spirituale, unui mântuitor ce ar redeschide porțile edenice ferecate în clipa de blestem a întovărășirii dintre ființa adamică și demon. Acești
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Ei au rostit Osana! Bine este cuvântat cel ce vine în numele Domnului! din mijlocul tensiunii credinței lor, credință ce le-a impus desprinderea de talazurile agitațiilor terestre. Ei rostesc această exclamație plutind mistic peste mulțimea celorlalți interesați, doar din perspectiva mundană, de apariția cristică. În această plutire, se ridică aproape de ființele angelice, fiind eliberați, pentru o clipă delirică, de greutatea viețuirii întru corporalitate. Aducând slavă Divinității, pe care o recunosc în prezența lui Hristos, ei mărturisesc din văzduhul în care s-
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și blasfemiilor rostuite de cei pe care îi însoțește dintotdeauna. În noaptea decadenței umane, el își poartă răscrucea dintre urcușul spre înălțimi edenice și coborârea în avataruri de infern. Surd la zumzetul istoric uman și mut în a răspunde insultei mundane, pășeșete pe lespezile propriului coridor asemeni zeului ce este mai prezent în propria absență. Generându-și acea sferă ce-l înconjoară, Divinitate în transcendent și imanent deopotrivă, se așează pe cruce și se stinge precum o stea înainte de explozia întru
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
întunecări ale omului. Brusc, survine un cataclism premergător apariției apoaliptice Divine și judecății finale impuse de autoritatea absolută a acesteia. Lumea din care fac parte se fragmentează precum o statuie izbită violent de suprafețele unui material dur. Sfâșierea fulgeră totalitatea mundană care se despică în nesfârșite segmente dezordonate precum o pânză supusă exercitării unor forțe de întindere nestăvilite. De-compoziția ce survine aici anulează reperele și statutele curente ale vieții mele cotidiene. Axiomatica ce părea inviolabilă este topită în sensul că
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
să mă asemăn cu lumea angrenată în devastatorul conflict, încep să fiu precum umbra orfană și progresiv disipată a unui trecut întru pace ce se îngroapă în uitare deplină. Mă contopesc, astfel, cu vidul întunecat în care s-a preschimbat mundanul sub damnarea apocaliptică și îmi pierd, alături de ceilalți semeni atinși de ireversibila malformare, verticalitatea. Mă prăbușesc în prăpastia ce am devenit și sunt așezat orizontal precum utopica linia a orizontului denumit fățarnic victorie. Așa, poziționat întru orizontalitate, mă despart de
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cea de-a treia versiune apocaliptică, să presupunem că sunt, deasemenea, un membru optimist al unei societății plină de încredere în sine. Viciul domnește sub aparența libertății, iar progresul fără axiomatica iubirii se dorește a fi reperul fundamental pentru dinamica mundană. Lumea funcționează eficient-mașinal, fără situaționarea în problematic, ființa umană nu își mai ridică probleme, ci doar ecuații ce trebuie rezolvate puctual, fără apelul la alt tip de considerente, cum ar fi cele de ordin moral. În mijlocul acestei dinamici în care
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
a acestuia. Ei trâmbițează și totul tace cu excepția omului decadent care vociferează și palpită întru viciu pe suprafața terestră privită acum cu mânia ochiului divin. Și această trâmbițare apelează, spre a le descătușa, energiile devastatoare ce stau să coboare peste mundanul omului viciat și se adresează cosmosului, celorlalți îngeri, aleșilor și demonilor, dar nu adunării umane ignorante, incapabile de a mai acționa întru propria salvare ultimă. Această adunare hipnotizată de narcozele demonice va auzi, privi și resimți doar efectele teribile ale
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Babilonul, asemeni altor nume invocate, reprezintă desigur un simbol ce trimite, indică, conduce semantic. Astfel, plecându-se de la evocarea anticei cetăți caldeene de pe Eufrat în care iudeii biblici au fost aduși ca robi, se intenționează aducerea în prim-plan a mundanului omenirii decadente, a cotidianității profane în care omenii cetăților au uitat Divinitatea și s-au dăruit deschiderilor demonice. Despre acest mundan decadent rostește vocea angelică, în continuarea textului Apocalipsei: "A căzut Babilonul!" (Apocalipsa 14.8) Și eul meu, cu rădăcinile
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
caldeene de pe Eufrat în care iudeii biblici au fost aduși ca robi, se intenționează aducerea în prim-plan a mundanului omenirii decadente, a cotidianității profane în care omenii cetăților au uitat Divinitatea și s-au dăruit deschiderilor demonice. Despre acest mundan decadent rostește vocea angelică, în continuarea textului Apocalipsei: "A căzut Babilonul!" (Apocalipsa 14.8) Și eul meu, cu rădăcinile coborâte în infern după însemnarea cu semnul fiarei, se află în mijlocul acestei universale cetăți și se prăbușește împreună cu gigantica ei structură
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
iubesc și a găsi oricare dintre răspunsuri înseamnă să aplici peste demersul mărturisirii de iubire o matriță, o formă artificială, un imperativ exterior ce încearcă să încarcereze această sublimă confesiune, forțându-i apariția prin ancorarea sa într-un segment temporal mundan determinat. Acceptând și aplicând un astfel de act, mărturisirea te iubesc va surveni întotdeauna prea devreme sau prea târziu, dar niciodată la timp. Acest la timp semnifică, de fapt, temporalitatea specială iubirii și a confesiunii sale, acea breșă, sincopă deschisă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]