616 matches
-
Este imposibil să cuprinzi cu ochii sau să-ți închipui în mod real acest corp fabulos cu treisprezece mii de fețe". În cele o sută de cînturi ale Divinei Comedii avem oglindite toate cele văzute și cele nevăzute, cele ale mundanului și cele ale divinului de pe palierul începutului de veac XIV, trecute prin toate vămile văzduhului, într-o splendoare pe care numai un poet cu știința și grandoarea lui Dante ar fi putut să le cuprindă. În călătoria noastră către creste
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
schița unei teologii a istoriei, unde asistăm la opoziția dintre două cetăți: civitas terrena (precum Roma sau Babilonia) care sînt rodul iubirii de sine a omului și Civitas Dei (Ierusalimul) rod al iubirii de Dumnezeu. Prima este în căutarea bunăstării mundane, a doua, a păcii veșnice. În desfășurarea istoriei cele două cetăți se amestecă, astfel procesul separării celor buni de cei răi se desfășoară în lumea de dincolo și se încheie prin Judecata de Apoi. Doctrina augustiniană, care cercetează mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
oricărui om care apelează la droguri. Dacă în societățile arhaice, șamanul ingera substanțe halucinogene în cadrul unui scenariu sacru de a intra în contact cu zeul, lumea modernă, desacralizantă, a pierdut sensul religios al ieșirii din realitate, mărginindu-se la expedientele mundane, care mai ostoiesc grijile și care te ajută să treci peste presiuni și obligații. Fumatul, alături de alcool, vine tot din scenariul șamanic unde inhalarea de ierburi genera extaz (ek-stasis, însemnând, în grecește, "ieșirea din sine") și e foarte bine că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
jertfei, miza atemporală, în veac, a patimilor Mântuitorului, pentru ca generațiile ce vor să vină să poată reflecta la sensul peren al dimensiunii creștine a Europei noastre. Fie ca taina și înțelesul adânc modelator al Învierii să ne lumineze pe plan mundan, într-o realitate din ce în ce mai apăsătoare, precum și pe planul trăirii interioare astfel încât să ne putem desăvârși încontinuu, în liniște, în intimitate sau în căldura familiei, pentru a binemerita norocul de a fi creștini și europeni. Cu toate păcatele noastre răscumpărate în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
rizomică, o subtilă interpretare a reflecției nomade, a spargerii centrului și a promovării curajoase a perifericului și marginalilor. E rodul unor meditații adânci și a unei viziuni de avangardă care ne scapă nouă, bieți și triviali oameni ancorați în nevoi mundane, utilitariste. E limpede acum, pentru vizionarii din Primărie șoseaua nu e doar un banal și nesărat drum asfaltat pe care, în liniște și fluid, ne deplasăm din Dancu până la Valea Lupului într-un timp rezonabil, ci cu mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că ne pare inevitabil rău după "zăpezile de altădată", după elanul, nerăbdarea și energia tinereții, după trecutele amoruri sau după oamenii care ne-au marcat viața și care au dispărut între timp. Dar acest reflex omenesc, cu toate ingredientele sale mundane și cu tot sosul său existențial, are rareori sclipiri artistice sau reflexe formative. E doar proiecția mentală a unei existențe banale, cu accidentele și accentele biografice firești, și ea nu poate spera, de regulă, la o ridicare în grad, la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
instituții ieșene care au un viitor pe măsura trecutului lor, ci despre altceva. Săptămâna Patimilor este, pentru orice creștin autentic, un moment de reculegere și penitență, de curățire a trupului și a sufletului, dar și de meditație la sensul suferinței mundane care, după modelul christic, va fi răscumpărată în veac, de-a dreapta Tatălui, alături de cei buni și drepți. Suferința și chinul, disperarea și deznădejdea (am ales intenționat acest efect redundant al termenilor vestici și estici pentru a pune în lumină integralitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
p. 113. (8) Ibidem, p. 117. (9) Livius Ciocârlie, Fragmente despre vid, Editura Cartea Românească, București, 1992. (10) Raphael Molho vorbește, În studiul citat (p. 119) de „un rău și de un viciu” intrinseci jurnalului intim, provocate de invazia „exteriorității mundane”. (11) Eric Marty, L’écriture du jour. Le Journal d’André Gide, Gallimard, Paris, 1985, p. 157. (12) Arșavir Acterian, Jurnal În căutarea lui Dumnezeu, Institutul European, Iași, 1994, p. 216. (13) Ștefan J. Fay, Caietele unui fiu risipitor, Humanitas
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o aparentă încălcare a principiului terțului exclus, pe care numai o logică polivalentă de tip și/și (omul este și trup și spirit) poate să o explice. • Pervertirea relației de cauzalitate rezultă din modificarea unor raporturi generative care, potrivit "logicii mundane", nu ar trebui să se întîmple. Spre exemplu, în spațiul existenței edenice a omului, cunoașterea corelată în mod obișnuit cu ideea de trăire intelectuală mai bogată este cea care îi va genera moartea spirituală. Iată o relație de cauzalitate aparent
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
primordială, pentru că manifestarea Creatorului în creație se face printr-o relație de omomorfism generată de facerea lumii "după chipul proiectului divin". La nivelul existenței edenice, această relație este mult mai puternică decît aceea care se va instaura ulterior în viața mundană a omului, mult îndepărtată de arhetipurile originare. Tocmai în această "îndepărtată apropiere" se va ascunde sfîșierea omului căzut, care departe de Dumnezeu aspiră să se (re)identifice din nou cu acesta. Cîteva concluzii pot fi formulate cu privire la modul în care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cosmosului (în loc să contribuie el însuși la îmbogățirea acestuia), pînă la cele mai comune dorințe ale existenței fizice. Mîncînd înainte de vreme fructul oprit, oamenii nu au cîștigat decît cel mult putința de a se hrăni cu efemeritate. Căci, în planul existenței mundane, obsedantul "a avea" s-a transformat în sursă a tuturor celorlalte rele pe care decalogul biblic le va interzice oamenilor căzuți în păcat, începînd de la cel al facerii din sine un idol pînă la poftirea bunului aproapelui. Cum a încercat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a nașterii, dorința de posesie se va transforma în resemnarea de a fi posedată, dorința de putere se va perverti în dominația ei de către bărbat. Pe de altă parte, relația de "cooperare" a femeii cu șarpele va deveni în context mundan una de agresiune reciprocă, așa cum rezultă din blestemul adresat aceluia care și-a "împrumutat" chipul lui Satan: "Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămînța ta și sămînța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi fost incapabil să păcătuiască [...], ci pentru că nu avea în firea sa facultatea de a păcătui... " [Damaschin, 1993:71]. O dată mai mult, paradoxul coincidenței contrariilor apare mai evident acum, cînd răul (minciuna) se ascunde în binele libertății de alegere. • Semioza mundană urmărește etapa manifestării răului la nivelul existenței căzute a omului, fiind rezultatul faptului că "toți am fost recapitulați în păcatul lui Adam și participăm la trupul morții lui fără să vrem, după cum toți am fost recapitulați în mîntuirea săvîrșită de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
etapă a existenței sale (etapa edenică) omul este prin excelență bun, așa fiind înzestrat de natura divină, pentru a se manifesta ca "rău" prin "cultura" dobîndită în sfera primelor sale relații social-edenice. În a doua etapă a existenței sale (etapa mundană), omul este deja hărăzit cu gena "răului adamic", pe care poate însă să o anihileze prin voința unei culturi spirituale liber dobîndite, orientată spre adevăr și bine. Ciclurile existenței umane sînt așadar marcate de succesiunea trecerii de la adevărul divin la
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
limbajul profan" al discursului analitic, pentru a cărui manifestare semiotica este în întregime responsabilă. Iată de ce, ne propunem ca secvenței suspendate in illo tempore a existenței edenice a omului să îi asociem secvența ceva mai bine cunoscută a existenței lui mundane. Altfel spus, în orizontul de interes al problemei noastre, o abordare semiotică a situației de "comunicare mincinoasă" este posibilă și necesară la nivelul omului căzut deja în viciul "interacțiunii păcătoase". Ea concretizează intenția unei introduceri la o "teorie generală" a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pe "orizontala sincronică" a actualității sale, pe de altă parte; abordarea "semiozei edenice" (a păcatului originar) cu instrumentele conjugate ale hermeneutului (analiza de conținut a textului biblic) și ale semioticianului (introducerea scenariului biblic în termenii situației semiotice), respectiv a "semiozei mundane" (a omului căzut în păcat), se constituie ca un demers complementar de mare forță explicativă; • conturarea unei metodologii interdisciplinare, în măsură abordeze problematica minciunii într-o manieră inedită, mai cuprinzătoare; chiar subtitlul cărții lui J. A. Barnes sugerează, prin utilizarea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
situația de a fi vulnerabile și fără putere în fața unor forțe politice și sociale periculoase și deseori violente"27. Elementele ideologiei comuniste, redate sistematic în opera lui Karl Marx, anunțau niște idealuri care promiteau instaurarea unei societăți paradisiace în realitatea mundană. Termenul de comunism trimite atât la contribuția și distribuția realizate conform unui principiu echitabil, cât și la ideea de comunitate: "Comunismul ideal ar aduce nu numai sfârșitul avuției private și al proprietății private asupra mijloacelor de producție așa cum se tem
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
după Rilke (1993; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), recurgând la intertextualitate pentru a construi în propriile texte „satelit” o viziune poetică personală. Ca și la ilustrul precursor, misiunea poetului este de a se dedica unei existențe solitare, departe de zgomotul mundan, cu scopul de a-și clarifica, în liniștea confruntării directe cu sinele, crezul artistic. Într-o vreme în care intertextualitatea ia de obicei forma parodiei superficiale, D. este original prin sinceritatea devoțiunii cu rol purificator în propriul discurs. El știe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
plin de compasiune. O femeie cu adevărat remar cabilă, cum mulți bărbați și-ar dori să aibă alături. O femeie care era fără îndoială la curent cu slăbiciunile omului ei, dar care a știut mereu să vadă dincolo de aceste deficiențe mundane și să trăiască esența însăși a iubirii. Pînă la un punct, însă. Din păcate, odată domolite valurile mediatice și limpezite chestiunile juridice, odată ce el și-a regăsit libertatea și măcar o parte din aplombul de altădată, ea a plecat. Am
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a morții lui Dumnezeu. Întreg secolul al XIX-lea a fost marcat de înverșunarea filosofilor, romancierilor, poeților, care se străduiau din răsputeri să pună bazele unei noi religii civile, eliberată de dogma creștină. De fapt, continuau pe un alt plan, mundan prin excelență, ceea ce încercaseră predecesorii lor Iluminiști să realizeze prin cultul Rațiunii, iar înaintașii lor mai îndepărtați încă, prin cel al Frumosului. Acum, ni se propunea adorarea Omului, în toată superbia sa arogantă de stăpînitor al universului, și a Progresului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a intuiției extatice, acea ipostază a intelectului noetic în care existența estetică, de natură textual-discursivă, este răscumpărată și mântuită prin prezența imponderabilă, dar orbitoare a adevărului întemeietor. Contribuția lui I. la hermeneutica postheideggeriană constă în demersul integrator prin care „amprentele” mundane ale ființei, concretizate în ceea ce modernitatea și postmodernitatea numesc „specializări” (științe teoretice) și „tehnici” (științe practice), sunt recuperate și reintegrate unei dimensiuni ontologice fundamentale: teoria psihanalitică a lui Jacques Lacan „traduce” inconștient liniile de forță ale gândirii lui Martin Heidegger
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
oricât de trează ar fi raza. / Obscuritatea e a bărbatului”; frumusețea femeii e „singura religie care uimește înțelepciunea” etc. Lungi poeme (volume întregi nefiind decât un asemenea unic text, compus muzical) sunt expresia chinului spiritual și a slavei, a suferinței mundane și a salvării, a rugăciunii și devoțiunii / umilinței ( Aproape tac, aproape plâng, aproape sunt, 1995), a „melanholiei deșertăciunilor” (amplul poem din 1996), a presiunii realității care „țâșnește ca apa din sifon” și a transformării ei, a graniței subtile dintre ființă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
ideilor, cât și apropierea de Nietzsche, pe care l-a lecturat în mod fervent de tânăr și care a devenit nu o referință, ci o mémoire infuse: Este ceea ce am practicat [metoda genealogică, n.n.], dar pentru materiale care proveneau din mundan. Mi se pare că nu există alte modalități de gândire în afara acesteia. [...] Nietzsche este autorul în a cărui mare umbră am evoluat, dar fără să îmi doresc acest lucru și chiar fără s-o știu cu adevărat. Dacă îl regăsesc
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trupului nostru și a planetei Pământ) diferă în funcție de ideile și emoțiile care se exercită asupra lor, indiferent de maniera în care emițătorul le exprimă (mentală, verbală sau în scris). Relaxarea e „un mod de a șterge tabla de toate grijile mundane”(Siegel, 2004, p. 155) și a plonja într-o stare ușor modificată de conștiință, care este starea alfa, plasată între 8-12 Hz, așa cum se poate detecta encefalografic. Tehnicile de relaxare provoacă o încărcare energetică, întrucât se nutresc din resursele noastre
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
său. Important este să nu uite nicicând că lumina așteaptă mereu în toate suferințele și bolile sale. 2.3.7. Moartea, o traumă anunțată „Moartea nu stinge lumina, stinge doar lampa, căci au venit zorii.” Rabindranath Tagore în zgomotosul spectacol mundan actual, populat cu atâtea perisabilități, moartea constituie pentru om o certitudine supremă, cea mai ineluctabilă a vieții. Și cu toate acestea, până în anii '60, în lumea industrială, problema morții, ca și pornografia, au fost tabuizate sistematic. Pe fondul desprimăvărării generalizate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]