1,414 matches
-
au urcat în autobuz în ultimul moment, dând năvală, de teamă de a nu fi refuzați de șoferi. De-a lungul întregii călătorii nu au respectat absolut nici o regulă, mai puțin cea atavică a grupului pe care îl formau. Au murdărit autocarul îngrozitor, căci au mâncat, băut și vomat tot timpul, reclamând zgomotos manele. Don' șofer, dă-ne manele, că doar nu suntem pocăiți. Toți vor să meargă în Elveția, pentru a cere un imposibil de obținut azil politic, urmând apoi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a avut un consultant, un căpitan de marină, și acesta a spus: Tovarășe, așa ceva nu a existat în marină, nici împușcări, nici prelată. Chiar dacă exista vreo prelată, atunci ea se punea sub deținuți, la biciuiri, care erau frecvente, ca să nu murdărească puntea, dar de împușcat, nu se împușca pe vas. La care, Eisenstein ar fi replicat: O fi așa cum spui dumneata, dar asta pe mine nu mă interesează, mie-mi place așa, pentru că este plastic, e frumos. Și a făcut scena
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
omu’ care și-a făcut treaba ca lumea. Când colo, intră Vizitiu: „Ce faceți, dom’ doctor?” Zic: „Măi, Fănică, mă, fii atent, acuma o reparat de un an și ceva și, uite, deja unde o ajuns apa la perete. O murdărit toată hârtia asta”... Și, domne, am zis: „Ia-le și dă-le foc, că asta nu-i instituție de Îmbolnăvit oameni, că-i de vindecat”. Fănică ăsta, sau cum dracu-l chema, că nu mai știu sigur, o fost turnător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a ajuns inginer de gaz metan și directorul general pe țară al gazului metan din ’91 până-n ’97. Da’ tot timpu-i spuneam: „Ai grijă, mă, să nu te facă ăștia cumva turnător, că ei caută mereu turnători”. Această Securitate a murdărit pe oricine. Io care-am trecut atâta timp prin Securitățile lor... am zis că nu. Și știam un lucru: dacă reziști bine, te lasă În pace. Și securiștii te lăsau În pace. Dacă vedeau terenul slab, nu te lăsau În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lăsau În pace și mulți, foarte mulți deținuți au semnat, da’ noi Îi considerăm vinovați numai pe cei care au făcut rău la alții, dar c-a fost semnat numai... nu-i vinovat. Da’ vă dați seama cum i-au murdărit pe-acești oameni importanți pentru țară și oameni de bună credință, și anticomuniști? Dar pentru noi, deținuții, nu sunt murdari. Corneanu, care-a recunoscut din prima clipă: „Da, am semnat, că așa mi-o cerut. Nu știam că se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și așa. S-a dat pe toboganul frumos colorat și a făcut o baie într-o piscină plină cu bile, jucîndu-se de-a v-ați ascunselea cu copiii de-acolo. Tata le-a luat cîte o înghețată. Ea s-a murdărit pe nas și pe bărbie și Marcu a făcut haz, spunîndu-i că arată ca un clovn, dar tata a șters-o cu un șervețel. Îi plăcea să fie pozată. La poze se așeza cum a văzut că fac fotomodelele. Marcu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cu fruntea de perete, nu, nu e prea mult, nu va păți nimic, mai ales că Marcu a luat un ștergar și l-a pus pe perete în locul unde Cornel urma să dea cu capul, asta ca să nu i se murdărească fruntea de var sau să nu înroșească peretele. Radu s-a oferit să țină cu mîna ștergarul lipit de perete. A numărat: Unu. Capul lui Cornel a nimerit cîrpa de pe perete și nu s-a auzit nimic. Doi. Iarăși nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
vitrină. Greșise, dar n-a vrut și și-a cerut scuze. Bărbatul n-ar fi trebuit să țipe așa la el, de parcă i-ar fi distrus magazinul. Și se uita în continuare bănuitor la el, așteptînd poate ca băiatul să murdărească sticla sau să pună mîna pe una din bomboanele colorate sau pe altceva. Tocmai înainte să-i vină rîndul, căpcăunul a avut satisfacția să mai urle o dată la el: Las-o pe doamna în față. Nu vezi că-i bătrînă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
înghețată, iar mama nu-i dădea voie să se uite la desene animate pînă seara tîrziu și-o trimitea la culcare repede și-o punea să mănînce cînd voia mama, chiar dacă ea n-avea chef, și-o certa cînd își murdărea rochița. Vino și tu cu noi, îi spunea Marcu mamei, strîngînd-o de mînă. Să vezi ce-o să ne distrăm. Nu pot, am treabă, a spus ea bosumflată. Dar n-avea treabă sau n-avea o treabă pe care să n-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și așa. S-a dat pe toboganul frumos colorat și a făcut o baie într-o piscină plină cu bile, jucîndu-se de-a v-ați ascunselea cu copiii de-acolo. Tata le-a luat cîte o înghețată. Ea s-a murdărit pe nas și pe bărbie și Marcu a făcut haz, spunîndu-i că arată ca un clovn, dar tata a șters-o cu un șervețel. Îi plăcea să fie pozată. La poze se așeza cum a văzut că fac fotomodelele. Marcu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
sale, a scăpat „colierul” de căpșune, și mama lui nu l-a îmbrățișat. Ochii îi sunt umezi când povestește asta. Apoi își amintește de dădaca lui, cum îi umplea paharul cu lapte, și el a tras paharul și laptele a murdărit fața de masă. Amintiri obscure care poate i-au format caracterul profund melancolic și timiditatea excesivă. Vizita fotografilor: Mikael Norman (trimis de Dagens Nyheter), apoi Lars Grönval (de la Expressen). Impresionată de figurile lor expresive (mai ales a lui Mikael), de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Sunt patru paturi de pânză, toate folosite. Omul care nu a băut e Încă În viață. Înfrângându-și greața, Dante Întoarse capul bătrânului spre lumina de la fereastră, descleștându-i maxilarele Încordate. Prin gura Întredeschisă zări un arc de dinți neregulați, murdăriți de o spumă roșiatică. Pe buzele violacee erau niște tăieturi adânci. Ca și când nenorocitul și le-ar fi mușcat până la sânge, În ultimele sale clipe de viață. Apoi adulmecă resturile de lichid din cupă. - Dar cum au murit? Poetul Îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
chiar și el Începu să Își Îndoaie genunchii. Glasul Fecioarei devenise dintr-o dată dulce și armonios. Își mișcă ușor capul În sus, ca și când și-ar fi căutat inspirația printre căpriorii din tavan ori ca și când nu ar fi vrut să Își murdărească spiritul cu priveliștea acelei gloate Înfierbântate. - O zi doar, iar apoi se va da curs Înrolării sub stindardul Fecioarei! exclamă Brandan. Pregătiți-vă inimile pentru un drum lung, până pe pământurile necredincioșilor. Dar aveți Încredere, Dumnezeu e cu noi! Pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era numai cu doi ani mai mică decât mine, dar o făcea adeseori pe cucoana) să-și scoată șoșonii când intră în apartament, fiecare dintre ei și toți laolaltă știau că le cere acest lucru pentru că altminteri podeaua se va murdări și Bessie va trebui să o șteargă. Când eu le spuneam să-și scoată șoșonii, știau că le cer acest lucru deoarece gândeam că cei care n-o fac sunt niște mocofani. Și aceasta provoca toate diferențierile în felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
trăim singuri, cum putem, din ce ne dă pământul și marea. Și tot nu li s-a potolit ura. Băiatul (cu obidă în glas): Da, nu mă atinge nimeni, sunt "necurat" dar ca să mă bată, nu se tem că se "murdăresc" de mine. Dar las' că de data asta le-am venit eu de hac ! Când i-am văzut că se apropie, m-am repezit eu (și așa, tot veneau să mă bată, nu ?! măcar le-am luat-o înainte) (pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și a căzut. Nu se aștepta. Ceilalți s-au dat deoparte. Așa, pe nisip, a fost mai ușor pentru mine : m-a bătut, ce-i drept, dar l-am pocnit și eu. L-am tras de păr și i-am murdărit de nisip frumusețe de costum. Uite-așa ! Mama (cu tristețe și resemnare): Te bucuri ? Băiatul : Păi cum altfel ?! Mama: Uite, dragul meu, când ne-au alungat din casa noastră, am spus că niciodată noi n-o să facem rău nimănui : nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
e dreptatea care ni s-a dat. Mai târziu, am aflat ce se întâmplase, de la o cerșetoare care se nimerise pe acolo altădată n-aș fi avut voie să vorbesc cu ea, fiindcă până și umbra ei m-ar fi "murdărit". Dar acum, suntem la fel de necurați ca și ea. Ea mi-a spus că atunci, deasupra rugului, a trecut un vultur uriaș. Deodată. O pasăre așa de mare cum nu se mai văzuse pe acolo. S-au speriat toți. A început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
alintă obrazul lovit, murmură un "mă-măi", apoi se întinde să-și lipească vîrful buzelor de locul lovit, în timp ce tatăl îl mai amăgește cu o bucățică de carne sau de pesmet muiat în ceai. Uite în ce hal te-a murdărit oftează soția, observînd cum copilul scoate mîncarea din gură, întinzînd mîna spre gura tatălui și, dacă acesta nu o ia la timp, i-o îndeasă în obraz, ori pe gulerul cămășii sau al hainei. Să mănînce, asta-i important răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poate că, în aerul grav cu care a venit în birou, nu-și poate permite să se manifeste, asemeni zilelor de sărbătoare, cînd, îmbrăcat cu ce ai mai bun, nu poți să faci orice treabă, de teamă să nu te murdărești. Hainele, ca și aerele festive, te fac mai optimist, mai luminos în gînduri, ținîndu-te la distanță de noroi. Dacă aveți nevoie de bani, spune Mihai, văzîndu-l pe Muraru că se întoarce spre ușă spuneți-mi. Nu cred că mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
paharului n-am să pot niciodată să înțeleg cum de mai ești teafăr acum. Ascultă! devine ea gravă, izbind paharul de masă, cînd observă că Mihai zîmbește. Ești singurul bărbat care, în ultimii douăzeci de ani, a încercat să mă murdărească cu labele lui... Ai văzut foarte bine, cînd ai intrat, că mă ștergeam pe mîini, tocmai mă spălasem spune Mihai calm, hotărît să nu dea apă la moară furiei care se dezlănțuie în Maria, să încheie onorabil discuția, eventual s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Maria! îi șoptește Mihai, prinzînd-o de umeri, scuturînd-o puternic. Te rog, am atîția vecini; aud... Bine, încuviințează femeia, privindu-1 fix, cu ură stăpînită. Dacă știam că-ți pasă de zgomot, n-ai mai fi ajuns să mă atingi, să mă murdărești și tu cu... Tu murdărești ce-a fost, cu vorbele de-acum! i-o taie Mihai pe un ton aspru. Cred că măcar atîta lucru știu: să mă comport cu o femeie... Cu una care cumpără reviste de la hotel, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de umeri, scuturînd-o puternic. Te rog, am atîția vecini; aud... Bine, încuviințează femeia, privindu-1 fix, cu ură stăpînită. Dacă știam că-ți pasă de zgomot, n-ai mai fi ajuns să mă atingi, să mă murdărești și tu cu... Tu murdărești ce-a fost, cu vorbele de-acum! i-o taie Mihai pe un ton aspru. Cred că măcar atîta lucru știu: să mă comport cu o femeie... Cu una care cumpără reviste de la hotel, probabil pufnește Maria, întinzînd mîna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mariei, plină de rugă. Nu știu, te rog să... începe să se vaite Mihai, dar rămîne perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde trec. Maria bagă sutele înapoi în poșetă, după care pocnește scurt încuietoarea, furioasă, cu aerul că asta-i tot. Bine... oftează ea, îmbrăcîndu-și atît de repede blana, că Mihai nici n-a mai apucat să se ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toată Maria, cu privirea fixă într-o parte, către un ungher. Parșiva naibii! exclamă ea ca un șuierat de șarpe. Ce-i? întreabă Mihai. Viața asta e-o parșivă clătină Maria afirmativ din cap. Dar mai parșivi sînt cei ce murdăresc și distrug tot ce ating. Tu surîde ea ironică ai avut măcar bunul simț să te fi spălat pe mîini... Dar proasta inspirație de-a-mi fi închipuit că ești femeie normală răspunde Mihai prompt, ars de ironie. Palma Mariei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Iancu (comisar)" , care le era cunoscut evreilor din oraș și pe care au văzut că se află În clădire. În același timp, masacrul de la intrare era urmărit de aproape toți șefii autorităților locale și ofițeri germani care nu și-au murdărit mâinile cu spargerea capetelor. Unul dintre evrei l-a Întrebat pe comisarul Iancu XE "Iancu (comisar)" - care coborâse În curte de la etajul birourilor - de ce sunt bătuți și uciși evrei onești, la care el a spus: „Voi ați Împușcat pe soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]