1,493 matches
-
și după asfințitul soarelui va putea să se întoarcă în tabără. 12. Să ai un loc afară din tabără, și acolo să ieși afară. 13. Între uneltele tale să ai o lopată, cu care să sapi și să-ți acoperi murdăriile ieșite din tine, cînd vei ieși afară. 14. Căci Domnul Dumnezeul tău merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească și să-ți dea în mînă pe vrăjmașii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui deci să fie sfîntă, pentru ca Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
și înnodate; se topesc înăuntru și se rup în bucăți ca o piatră care cade de pe o stâncă. Și carnea sa devine grasă și apoasă, putrezește, acoperită cu râie și bube care sunt dezgustătoare, și măruntaiele lui se umplu cu murdărie, cu scursori în descompunere, și atunci o mulțime de viermi locuiesc acolo. Și ochii lui devin cețoși până când la sfîrșit noaptea întunecată îi învelește, și urechile lui devin surde ca tăcerea mormântului. Și, în cele din urmă, rătăcitorul Fiu nechibzuit
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
se jucau niște copii. Aceștia au fost surprinși să vadă pasărea și s-au întrebat ce s-a întâmplat cu ea, cum de nu a plecat în țările calde. Au decis să-i spele aripile și să le curețe de murdărie. Apoi au hrănit-o cu lapte și alte plante pentru a- i curăța corpul de toxine. Părinții lor aveau o cabană pentru păsări și s-au gândit să mute barza în acel loc. În noua sa locuință, pasărea se simțea
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mînii și M-ai lepădat înapoia ta! 10. De aceea, voi trimite nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, și voi mătura casa lui Ieroboam, cum se mătură murdăriile, pînă va pieri. 11. Cel ce va muri în cetate din casa lui Ieroboam, va fi mîncat de cîini și cel ce va muri pe cîmp va fi mîncat de păsările cerului. Căci Domnul a vorbit. 12. Tu, scoală-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
fac un rug mare! 10. Îngrămădește multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, fă fiertură groasă, ca să se ardă și ciolanele. 11. Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se înfierbînte arama, să i se topească murdăria dinlăuntru, și să i se șteargă rugina. 12. Trudă degeaba! Căci rugina de care este plin nu se dezlipește de el, rugina nu se va lua de pe el decît prin foc, 13. și tu dorești iarăși nelegiuire în spurcăciunea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ținându-și prietenul de mână, bărbați în puterea vârstei, respectabili și purtând mustăți. În Orient de asemenea, câteodată? E adevărat. Dar spuneți-mi, ați îndrăzni să mă țineți de mână pe străzile Parisului? Glumesc! Noi avem ținută, e lucru știut, murdăria ne ține țepeni, înainte de a ne duce în insulele grecești ar trebui sa ne spălăm din cap până-n picioare. Acolo aerul e cast, marea și plăcerea curate. Iar noi... Să ne așezăm pe aceste șezlonguri. Ce pâclă! Rămăsesem, cred, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și pentru dădăcit fata. Discret și prudent din fire și prin ocupații, avea și un fel de sfială pentru traiul lui mahalagesc. Lică era oarecum ambițios și foarte curat. Totdeauna spălat, pomădat, spilcuit, își curăța și moralul de oarecare mici murdării inevitabile. Avea, e drept, o situație aparte. Certat cu familia fiindcă nu învățase carte, avea neamuri pricopsite, de pildă soră-sa Lenora, care, de când se măritase cu moșierul Hallipa, îl trata ca pe dinii bărbatului ei Așa fiind, fata aceea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în patul maculat cu un fel de voluptate a nesimțirii. După atâta constrângere era o orgie de tuse, de expectorări, de toate mizeriile concrete ale boalei. își descărca cu bucurie ticăloșia, și trupul lui, acum material nesecat de coptură, de murdărie, îi era drag așa; îi părea că-1 simte viu tocmai pentru că era, astfel, rodnic. Așa cum își periclita altădată viața prin efortul de a nu tuși, așa acum se complăcea în tuse până la înec, nu se ajuta cu nimic, i se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui Lică. Zăpăcită, nu putea nici să nudă bine, necum să înțeleagă acea limbă nouă și acele grozăvii pe care le povestea. De prin toate locurile pe unde, fără alegere, o purtase Lică, prinții și poveștile de cai Ii păreau "murdării". Lina, incîntată, își supsese parcă gușa și comandase fetei să aducă bomboane și apă. Nebăgată în seamă nici chiar de dobitocul de moș, Sia adusese tava. Bomboanele nu avea să le uite, nici să le ierte niciodată nici unuia. Sta acum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și cu eleganță să ia loc pe fotoliile de rezervă, în timp, ce, clientele mai vechi, ori, hai să zic, mai grăbite, erau servite, erau înfrumusețate, vopsindu-li-se părul, ori, numai, schimbându-i înfățișarea, scoțându-i ciufuliturile și boțiturile, murdăria, de care, nu în rare cazuri,îți era greață, dar, n-aveai ce face, ți-ai ales meseria asta, pe asta o faci, cu dragoste, cu profesionalism și sârg, iar, atunci, când se ridicau de pe scaunele învăscute în plușuri și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să vă povestesc aici. Ultima hazna pe care cei patru tovarăși au golit-o a fost cea a doctorului. Bătrânul care, tăcut, căra găleată după găleată, se oprise să-și aprindă o țigară. Luna lucea sub meri. În mormanul de murdărie răsturnat la o rădăcină, moșneagului i se păru că sclipește ceva ; scociorî cu un vreasc și scoase o linguriță. O șterse în iarbă și de turul pantalonilor. Deși pe loc nu i-a dat importanță, o băgă totuși în buzunar
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
orgoliul rănit de împotrivire, Voicea nu voise decât să-și arate puterea. Furișă o privire către ceilalți. Cutremurat, căpitanul fixa fața plină de scursuri a bătrânului. Pe un ochi îngălbenit i se prelingea o pată groasă ; obrajii erau mânjiți ; grosul murdăriei însă se oprise pe umeri și în păr. Uriașul Voicea se închirci deodată și, într-un fel ciudat, de parcă i-ar fi fost frig, începu să tremure. - Nu i-am făcut doar nimica, zise el nedumerit. Nai nimic, haide, moșule
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
care, dacă le mîncau, puteau să facă febră tifoidă. „Voi nu vedeți că omul ăsta cu bandaj negru la ochi are mîinile murdare și Înjură ca un birjar? De ce s-or fi simțind unii copii atrași de păcat și de murdărie! Voi nu știți că În cadrul școlii se vînd produse foarte curate, În folosul misionarilor?“... Toate astea și alte asemenea mustrări le adresă Roșcova de cum Îi luă În primire În prima zi de școală și hotărî să declare război concurenței. Piratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își Întinse picioarele să se odihnească și-și aprinse o țigară. Se apropiau trei playboy, doi bețivi, un chilian, un purser, unul care spuse că e magnat și unul care se prezentă drept Siles Șobolanul, dar care calcă Într-o murdărie de cîine și se Îndepărtă cu coada Între picioare, de rușine. Pe toți suedeza Îi băgă-n mă-sa, ultima Înjurătură pe care-o Învățase și-i plăcea grozav. Rămase la volan, curajoasă foc și foarte sigură de ea, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
alți oameni în fiecare zi. După fiecare duș cabina era ștearsă și curățată, dar oricine privea mai atent putea să vadă în nișe și pe plăcile de faianță‚ de la înălțimea pieptului în sus o peliculă cenușie de săpun amestecat cu murdărie și grăsime. Încercam să nu privesc, deși de fiecare dată ochii mei erau atrași irezistibil către priveliște. De asemenea, preferam să nu privesc înspre corpul meu care, complet dezbrăcat și în lumina rece a ferestrelor înalte și înguste, arăta și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
scaune erau așezate în jurul unui șemineu, la capătul atelierului. Celălalt capăt era ocupat de o pînză întinsă pe perete, iar pe ea erau primele fuse ale unei versiuni mărite a peisajului cu ecluzele din Blackhill. Mijlocul încăperii era plin de murdăria și gunoiul pe care-l fac doi tineri care folosesc o cameră cu nepăsare. Printre toate acestea erau șevalete, așternutul lui Thaw și un dulap masiv și vechi cu materiale de pictură. Pe polița șemineului era o figurină înfățișînd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o poezioară a dușmanului meu personal Johann Wolfgang Goethe (wurde im Jahre siebzehn-hundertneunundvierzig zu Frankfurt am Main geboren. Seine Eltern waren... și așa mai departe). Atunci a venit spre mine un om urât, îmbrăcat cu o cămașă neagră de murdărie, despicată în spate de la brâu până aproape de ceafă și încălțat cu niște galoși de cauciuc. Omul târa după el un cărucior metalic ticsit de ierburi și de buruieni bine îndesate. Trăgea din greu, gâfâind, mergea pieziș pe pantă, mă temeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se apăra cu bastonul de lumina electrică. O femeie a refuzat cu îndârjire să se lase fotografiată de fiul ei, deși a permis să fie pictată. Nevrozele se transformau în poezie, durerea și opiul mergeau mână-n mână. Tuberculoza, sifilisul, murdăria fie ucideau, fie lăsau răni în trup și-n suflet. Răul nu dispăruse din lume, iar ignorarea lui nu era cea mai bună metodă de a pregăti viitorul. Erau oameni care luptau cu el. Ziarele își descoperiseră puterea și, deja
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lăsase pe ceilalți. Era conștientă de faptul că își simțea inima rece și necruțătoare. Întotdeauna se purtau așa cu ea oamenii care erau morți de frică. Avu o senzație de scîrbă, de parcă ar fi avut în preajmă o grămadă de murdărie. De fapt nici nu conta prea mult dacă asemenea oameni trăiesc sau mor. Șovăi în ciuda logicii simple și a impulsului și mai simplu de care era nevoie. Îi trebuiră cîteva secunde pentru a-și da seama de ce. Fantastic! Cauza era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
unul, mă feresc să-mi ascund păcatele ca animalele care își ascund excrementele și mă lipsesc, nu dezinteresat, de orice scuză; în fapt, mărinimoșii te pot umili mai rău decât cei mai cârcotași acuzatori, acoperindu-ți eșecul, ca pe o murdărie, cu mila lor. Uneori, înclin să cred că, dacă ar fi rugați să spună ce știu, pescarii din cătun ar ridica din umeri, tăcând, apoi s-ar uita țintă în ceștile lor de cafea pentru a-i da de înțeles
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în loc geamurile erau înlocuite cu bășici de porc. Între timp trecuse de amiază fără ca tăria căldurii să scadă deloc; mă făcea să transpir abundent, să țin batista în mână și să mă șterg încontinuu pe față, cu acea senzație de murdărie iremediabilă pe care ți-o dau uneori zilele de vară când pielea e mereu umedă. Din pricina asta și, bineînțeles, din pricina stării de tensiune în care mă găseam, mergeam tăcut, fără să pun întrebări, uitîndu-mă în trecere la salcâmii prăfuiți din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-a văzut, s-a ridicat în picioare și tremura: Ce doriți, domnule sculptor? Doriți ceva?" repeta el înfricoșat și servil. "Nu doresc nimic", am zis descumpănit și am plecat să mă spăl în mare de trecut ca de o murdărie. Intrând în apă, am auzit un țipăt de bufniță. Am ridicat privirea și am rămas uimit. Bufnița țopăia pe valuri, lansîndu-și spre mine, în bătaie de joc, chemarea lugubră și ironică. Și era limbută, blestemata. M-am decis s-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în miezul însuși, strălucitor, al minciunii; aveam dintr-odată totul, fără să fac nici un efort și fără să merit nimic. Eram tocmai omul pe care Francisc trebuia să-l dezinfecteze de fiecare dată de urmele vieții reale, ca de o murdărie. Nimic nu-mi lipsea în defecte și în experiența de viață ca să fiu musafirul ideal într-o astfel de sală; poate doar curajul de a mă așeza pe fotoliul Bătrânului, mai înalt cu câțiva centimetri decât celălalt. A doua zi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rîs: "Dacă Dumnezeu ne-a creat astfel încît să ne atragă noroiul, de ce l-aș feri eu de obligația de a-și privi creaturile așa cum arată? Adevărul e, dragă Dinule, că și noroiul e de origine divină, ca florile; că murdăria și caracterele infecte au aceeași origine ca puritatea. Sau crezi cumva că există două lumi, una creată de Dumnezeu și alta complotată de diavoli?'' Tirada asta arată, singură, că pe culmile vanității devenisem opac. Lumea azilului avea logica ei pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de ridicol, domnule Daniel. Laura semăna într-un fel cu tata. Vroia să mă vâre din nou în cușca mediocrității mele, să mătur de-acolo toate cojile viselor mele, să renunț la tot, să-mi vâr nasul ca într-o murdărie în adevărul meu jalnic, să nu-mi pierd timpul în sălile cu oglinzi, și de ce? Cum de ce? Ca să respectăm adevărul, domnule Daniel. E neplăcut, dar îți ajunge și o singură oglindă ca să vezi cine ești, de fapt: un ins oarecare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]