620 matches
-
lume - Stele cad și în cădere alte lumi rup cu lovire; Într-a cerurilor domă tunetele să vuiască Ca mari clopote de jale, fulgere să strălucească Ca făclii curate, sfinte pe pămîntu-nmormîntat. Marea valur-le să-și miște și să tremure murindă, Norii, vulturii mariumbrii, a lor aripi să-și aprindă, Fulgeri rătăciți s-alerge spintecând aerul mort; În catapeteasma lumii soarele să-ngălbenească, Ai peirii palizi îngeri dintre flacăre să crească Și să rupă pînz-albastră pe-a cerimei întins cort. Fulgerele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade, 160Tărînd cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n chaos întins fără de fine, Căzând negre și stinse surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde. Văzîndu-te strigare-aș de-un dor nebun cuprins: "Mărire ție Satan, de trei ori ai învins! "Atuncea mă primește prin îngerii peirei, "Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei "Adînc, demonic, rece. Ți-o jur - astă știință 170" Eu aș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tău cel sfînt! Pe-a tale nopți eu număr zilele-mi pe pământ... A tale gânduri, visuri, dorinți-s lumea mea, Sunt umbră a cîntări-ți, o slabă umbră-abia, O, mă iubește numai, te rog cu ființa-ntreagă Precum o stea murindă la univers se roagă. CĂLUGĂRUL Când tu zâmbești eu tremur, când tu vorbești eu tac Ești glas gândirii mele... gîndirile-mi displac De nu sunt ale tale... și blăstem a mea minte Că nu e ca și tine senină și cuminte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
10Păzea o măreață comoară de aur, Căci luna, ce roșă prin ele răsare, Comoară aprinsă în noapte se pare. Iar lebede albe din negrele trestii Apar domnitorii ai apei acestei, Cu aripi întinse o scutur și-o taie În cercuri murinde și brasde bălaie. Uimit cavaleriul cu pasuri pripite, Îmbla prin umbroase cărări nisipite; Dumbrava șoptește, isvoarăle sună, Așteaptă-n amestec vibrare de strună. Văratecul aer te-adoarme cu svonul... Cu dor Cavaleriul privește balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și cu scînteiarea Ce-or fi-nsemnînd, ce vor - nu știe nime. Deci cum voiești tu poți urma cărarea. Fii bun și mare, ori pătat de crime, Același praf, aceeași adâncime, Iar moștenirea ta și-a tot: uitarea. Parcă mă văd murind... în umbra porții Așteaptă cei ce vor să mă îngroape... Aud cântări și văd lumini de torții. O, umbră dulce, vino mai aproape - Să simt plutind de-asupră-mi geniul morții Cu aripi negre, umede pleoape. {EminescuOpIV 339} PETRI-NOTAE Împresurat de creditori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
am văzut virtutea găsind a ei răsplată, Ce nu numai de oameni - de zei e-nvidiată, "Răsplată prea frumoasă: un giulgiu și patru scânduri. "De când văzui aceasta, am stat mereu pe gînduri: "Să-mi stâmpăr lăcomia? Pe lângă dulci izvoară "Să trec murind de sete pentr-o așa comoară? {EminescuOpIV 413} {EminescuOpIV 414} Pe când c-un om în lanțuri - de-i frate chiar, ce-mi pasă Dacă-l împing în laturi? - O cale luminoasă "Nainte-mi se deschide? L-am dat deci laoparte, "De-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să fie-aevea... să fiă, nu.... să pară. Trecut apari din noapte... ilusiuni din ceriu Făceți a voastre umbre să pară adevăr. ȘTEFAN (Bătrîn și-ncoronat - ese lângă o piatră risipită de mormânt - barba albă - Pletele albe cu desăvârșire - Asemeni unui leu murind: Înmormântat de secoli în neagră vecinicie Și stins din mintea lumei cea rece și pustie, Înfășurat de slava-mi - simțiam că nu trăiesc De cât numai în basmu și-n cântec bătrânesc, În mintea cea uitită a unor strănepoți, {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și suspinul. Înfășat în întuneric Eu nu văd, nu aud șoapte. Ah, mă simt atât de singur! Este noapte, noapte, noapte. 49. TRADUCERI ȘI ADAPTĂRI (cca 1874) Dulce cu corp de omăt înnecat în păru-i de aur, Venera zace murind - cine o va moșteni? Ah, în două părți d-opotrivă-mpărți bogăția-i - Ție: frumsețe ș-amor; mie: durere și dor. Ce cumplit este amorul, deși dulce aparent. Un tiran, care nu varsă decât sânge innocent. Pallas - în Lacedemon văzu pe Venera
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vorbe și fapte. Isidor Ochiană, bunicul rămas necunoscut lui Va, fusese un om așezat și domol, interiorizat și cu aplecare spre Învățătură, s-a Îndreptat spre mai puțin costisitoarea școala a CFR-ului, lucrând printre liniile de cale ferată și murind Între acestea, strivit Între tampoanele celor două vagoane ucigașe a unui tren În formare. Ochenoaia nu s-a recăsătorit niciodată, așa cum se destăinuia adesea celor câtorva prietene: Fa, nu mai vorbiți prostii, că eu am minte-n cap, nu ca
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poți, cu aceleași cuvinte, să speri și să deznădăjduiești. Știi ce mi se pare mai trist în abjurarea mea? Nu faptul că am abjurat, ci că am putut fi silit să abjur. ― Julia a fost mai puternică decât noi, Galilei. ― Murind. Dar trebuie să murim pentru a nu ne mai fi frică? ― Poate că Julia știa, Galilei, ceva pe care noi abia începem să-l înțelegem. ― Ce anume? ― Că nu există Inchiziție perfectă câtă vreme un singur om spune adevărul. ― Numai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
blândețe a lui MACABEUS, un grohăit și o poticneală; urletul apocalipsei va acoperi de tot această scenă; câteva zeci de secunde de apogeu apocaliptic; apoi sunetele încep să scadă, furia se depărtează, scena rămâne în întuneric, câteva tunete îndepărtate, zgomotul murind, picături de ploaie, apoi tăcere deplină, întuneric deplin.) ACTUL II Câteva ore mai târziu. Lumânarea arde pe masă. Dezordine cumplită în încăpere. Un fel de peisaj după bătălie. PARASCHIV, la fel ca și la începutul primului act, în prim plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
divinității arse a devenit hrană, iar sufletul a coborât pe Pământ, unde a întemeiat Împărăția Morților. Ad. E. Jensen, care a dedicat un studiu important acestor divinități, numite de el dema, a arătat foarte limpede că omul, hrănindu-se sau murind, ia parte la existența acestor dema.13 Pentru toate popoarele paleocultivatoare, evocarea periodică a întîmplării primordiale care a întemeiat actuala condiție umană este de cea mai mare importanță. Toată viața lor religioasă este o comemorare, o rememorare. Amintirea reactualizată prin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
toate minunile ei. Îmi dă bucuria, ultimă, a scrisului ei. Narcisism, poate, dar mă simt într-adevăr parte a acestei Lumi de himere, pe care abia apropierea Morții mi-o dezvăluie, pe mine redându-mă, prin mine, ei. Abia acum, murind, sunt pe deplin al Lumii. De câtva timp (luni, ani?) unele dimineți îmi sunt alintate de prezența unei frumoase femei. Urcăm din aceeași stație în același autobuz, coborâm în aceeași stație, așteptăm apoi în același loc, ne uităm la același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe a ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urei lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără, - pat aurit, însă pustiu și nebinecuvîntat, - trist mergea la război cu inima neîmblînzită, - și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
colonii ca norii de lăcuste, până ce veni ziua în care nici o cămilă, nici un bărbat, nici o femeie, nici un copil n-a mai putut să bea apă în Sahara fără voia Franței. în ziua aceea, bărbații imohag, sătui să-și vadă familiile murind, au aruncat armele. Din acel moment au fost un popor condamnat la uitare; o „națiune“ care nu avea nici o rațiune de a exista, deoarece rațiunile acelei existențe, războiul și libertatea, dispăruseră. Mai rămâneau încă familii izolate, ca aceea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a venit să plâng la Sonny Boy, spuse ea. Era conștientă de spațiul care Îi despărțea Înțelegerea de exprimare. Putea simți multe, dar spunea puține și ceea ce spunea era mult prea des ce nu trebuia. Acum zări viața aceea ciudată murind. — Uite, spuse el brusc. Râul a dispărut. Ne-am depărtat de Rin. Nu mai e mult până la micul dejun. Tânăra se simți puțin Îndurerată de un vag sentiment de incorectitudine, dar nu era obișnuită să protesteze. — Va trebui să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dragoste de oferit, iar sectă atât de puțină de primit!... Îi mângâie părul cu infinită tandrețe. De aceea ți-am acordat atâta atenție și atâta dragoste. Ai fost pentru mine că unul din acei fii pe care i-am văzut murind. Să nu mă dezamăgești! îl ruga. Să nu încerci să capeți putere prin înșelăciune. Asta fac cei care se afiliază la societăți secrete. Adevărul trăiește și crește doar la lumina zilei. Tapú Tetuanúi avea să-și amintească pentru tot restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
împuțite și canale de scurgere infecte, și în mare se aruncau în fiecare an cincizeci de mii de tone de DDT și milioane de tone de gunoaie. Marea era pe moarte și nu voia să fie aici s-o vadă murind. Omul era deja pe punctul de a da gata balenele, focile, leii de mare și zeci de specii odinioară înfloritoare...„O jumătate de milion de tone de DDT pe care le-am aruncat în oceane au redus cu 75% capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se născuseră : reale și iluzorii, precum marile întâlniri cu noi înșine. A înțeles abia atunci. A dobândit, chiar dacă pentru scurtă vreme, alți ochi, alte mâini. Strânsă, suptă de o vibrație care o ardea și o îngheța și o înviase. Trăia ? Murind, fără să-și dea seama, în fiecare clipă ? N-a durat, nu s-a confirmat ulterior, fusese doar întâmplare, darul, pierdut curând, al celor câteva luni în care ceruse desenelor să o ajute să reziste slăbiciunii dintr-însa, desprinzând din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
numai cu Singurătatea, prietena mea, și noaptea, În Întuneric, În tăcerea cufundată În somn a pămîntului, am privit de mii de ori chipurile Somnului și am ascultat tropotul armăsarilor negri ce se apropiau. Și mi-am văzut tatăl și fratele murind În timp ce stam de veghe În Întuneric, la miezul nopții, și am cunoscut și iubit chipul Morții celei mîndre, cînd mi-a ieșit În cale. Văzusem deja de trei ori chipul morții În oraș, iar acum, primăvara, aveam să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acele nopți caleidoscopice pline de nebunia, de beția și furia pe care le-am trăit În anul acela, cînd hoinăream pe strada mare a Întunericului de la o lumină la alta, din miez de noapte pînă-n zori - am văzut un om murind În metroul orașului. A murit atît de liniștit, Încît la Început cei mai mulți au refuzat să creadă că este mort - atît de liniștit, Încît moartea lui n-a fost decît suprimarea rapidă și calmă a mișcării vieții, atît de pașnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
împreună la coasă, pe Seaca. "Da, tată," m-am grăbit să-l încurajez. Dar, pe la prânz, starea lui s-a înrăutățit brusc. Și-a pierdut cunoștința și a început să horcăie. A fost primul om pe care l-am văzut murind. Am dus sicriul cu sania, la căderea nopții. La intrarea în curte, mama aștepta fără să zică nimic. Imediat după înmormîntare, am plecat. Marele viscol care a urmat a ținut două zile și două nopți trenul, înțepenit pe șine, în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sine de data asta. — De ce? Ce s-a întâmplat? — Zice că a vorbit cu tata. — Înțeleg. Michael se plimbă prin cameră cufundat în gânduri. Apoi își ridică privirea. Cine crede că nu spune adevărul? L-a văzut cineva pe Mortimer murind? — Eu, nu, spuse Phoebe. După cum am spus nu eram aici când s-a întâmplat. Mă întorsesem la Leeds pentru câteva zile. — Și a fost ideea ta? — Nu chiar. Mi-a băgat-o el în cap, mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aceea a lui Darius 19, vom constata că ea era asemenea domniei marelui sultan; iată de ce Alexandru a trebuit mai întîi să-l învingă în luptă și să-l silească să se retragă în întărituri; iar după această victorie, Darius murind, statul lui a rămas în mîinile lui Alexandru, care l-a păstrat fără greutate pentru motivele despre care s-a vorbit mai sus. Iar urmașii lui, dacă ar fi fost uniți între ei, l-ar fi putut stăpîni fără nici o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oameni fericiți, ar trebui să se gîndească bine înainte de a-i expune, pentru cauze frivole și deșarte, la tot ceea ce este mai înspăimîntător pentru omenire. Suveranii care-și privesc supușii ca pe niște sclavi, îi expun fără milă, îi privesc murind, fără regrete; dar principii care-i consideră pe oameni egalii lor, care văd poporul ca pe un corp în care ei sînt inima, sînt zgîrciți cu sîngele supușilor. Îi rog pe suverani, la sfirșitul acestei cărți, să nu fie ofensați
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]