4,695 matches
-
nu a fost mai mică decât a celor de dinainte. Inventatorul a fost chiar mai surprins decât toți. Era un as, nu putea să nu-și dea seama de neobișnuitul ce i se înfățișa. „Ce om... a făcut așa ceva?!!” a murmurat. „Incredibil!!!...” „Trebuie să funcționeze iar, trebuie!” a zis Subdirectorul. „Am să încerc... Dar nu cred că am să pot... Nimeni nu va fi în stare de așa ceva...” „Trebuie, trebuie! E vorba de un ceas totuși, nu de altceva. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spuneau că au continuu o stare de rău fizic, de descompunere, dureri, stare de vomă. Ilie Gheorghe freca grîu încolțit cu miere și îi dădea, cu un gest sacru, să mănînce hrana pămîntului darnic. Într-o seară, l-am auzit murmurînd "să-mi cînți cobzar bătrîn ceva, să-mi cînți ce-oi ști mai bine, că bani ți-oi da, și vin ți-oi da, și haina de pe mine...". Fumul țigării îl învăluia. Melancoliile îl duceau departe. Cuvintele erau mîngîiate, accentele
Salve pentru general by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8056_a_9381]
-
ca o piatră spălată de multe ape pe prund, între noi totul e limpede, deși eu văd întunericul, între noi este Nimicul, feericul. Poemul F. M. într-o permanentă criză cardiacă, poetul, mielul, catastrofa, în jurul soarelui, prin fosa demoniacă trece pământul murmurându-și strofa, spectacol amânat, viața, o bestială generalizare, " Să nu fii slugă nimănui de dimineață", așa îți spune Domnul în scrisoare, "înlocuit să fii, așa e bine, nebun să fii și comic, nu solemn, viața ta obligatorie revine ca porumbelul
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
datora liniștea, acolo copitele cailor erau bandajate cu șomoiage de fân, sau cârpe, să se poată odihni, sau muri compozitorul de la Roncole Verde, țara toată-i datora admirația recunoscătoare. Se spune că printre ultimele fraze, poetul Nebănuitelor trepte ar fi murmurat, chinuit de dureri atroce, ,,Simt cum cresc din mine copaci!". E relatarea lui Aurel Rău. Blaga a fost dus la Lancrăm, într-un sicriu simplu, în ziua de 9 mai, ziua victoriei antifasciste. De unde restricții, greutăți, mizerii. Într-un camion
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
din partea altei femei, la care aș fi ținut în același fel. Am spus: ŤFireșteť. Ea s-a întrebat atunci dacă mă iubește; cît despre mine, eu nu puteam ști nimic în această privință. După un alt moment de tăcere, a murmurat că sunt ciudat, că mă iubea fără îndoială din pricina asta, dar că într-o zi am s-o dezgust din aceleași motive. Cum eu tăceam, neavînd nimic de adăugat, m-a luat de braț zîmbind și a declarat că voia
Un caz de plagiat by Alexandru PETRIA () [Corola-journal/Journalistic/7038_a_8363]
-
venind din partea altei femei, la care aș fi ținut în același fel. Am spus: ŤFireșteť. Ea s-a întrebat atunci dacă mă iubește; cît despre mine, eu nu puteam ști nimic în această privință. După alt moment de tăcere, a murmurat că sunt ciudat, că mă iubea fără îndoială din pricina asta, dar că într-o zi am s-o dezgust din aceleași motive. Cum eu tăceam, neavînd nimic de adăugat, m-a luat de braț zâmbind și a declarat că voia
Un caz de plagiat by Alexandru PETRIA () [Corola-journal/Journalistic/7038_a_8363]
-
Iulian Canaf, concurentul care face parte din echipa Loredanei a uitat versurile piesei "Ești vagabondul vieții mele", dar s-a descurcat ca un profesionist reușind să improvizeze și să creeze astfel un moment unic. Când a început melodia, cântărețul a murmurat câteva sunete pe ritmul muzicii, totul arătând ca și cum făcea parte din regie. "Încă o dată ai dovedit tuturor că știi să improvizezi. Nu știi niciodată ce se poate întâmpla când te afli pe scenă. Poți să cazi, să rămâi fără electricitate
Canaf a uitat versurile, la Vocea României () [Corola-journal/Journalistic/67798_a_69123]
-
și o alergare de cai, de la gară, stîrnită de copilărești ambiții de întîietate. Ici-colo, discuții grave, drame prefirate în vacanța fără nici un cusur. Îngropate acolo unde stau secretele, se acoperă cu cîte o frază care spune totul și nimic: "...Sânziene, murmură Monica silabele tremurătoare de soare ca un vers uitat de albine pe buzele copiilor." (p. 21). Prezențe blajine, care nu sînt de-adevăr, ca a bunicii Monicăi, în odăi cu ochelari răbdători, și cu mirosuri din cuhniile lui Pillat, umplu
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
lipit de calorifer să mă încălzesc. Stăteam cu spatele la fereastră, priveam în tavan și fredonam o melodie, cu carnea bine îndesată între elemenții călâi. Totuși, un firicel de căldură începuse să-mi urce prin vine. Mă legănam ușor în ritmul muzicii murmurate de mine. Atunci a sclipit diamantul și am amuțit. Câțiva fiori rebeli, asta a fost tot. Flăcări jucând deasupra comorii. Acum venise vremea să sap mai adânc. În furia mea voiam să dezgrop totul. Să-mi repar orgoliul rănit. Și
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
și am băut rachiu de ienupăr. Eu m-am cam amețit și am început să-i povestesc subiectul scenariului Dormitorul trandafiriu. Frumusețea ei stranie și androgina avea ceva care ma extrăgea din caracteristică mea timiditate. îi povesteam subiectul și ea murmura întruna: - Minunat! Și se aplecă spre mine cu o privire vrăjita în ochi. îmi spuneam în sinea mea: "O s-o facă, o să se reîntoarcă la film!" După o oră, cănd terminasem să-i povestesc scenariul, continuă să repete: "Minunat!" Și
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
făcut o călătorie chiar în inima Sankt Petersburgului. Piața Palatului de Iarnă: aici s-a schimbat, în "scurtul nostru secol XX", soarta unei jumătăți din omenire, îmi spun eu. Tot așa cum într-o altă noapte, în fața splendorii apuse a Luxorului, murmuram: "iată ruinele lumii". Ben Jonson rostise aceeași frază uitându-se la resturile fumegânde ale lui Globe Theatre, distrus într-un incendiu. Plimbare nocturnă. Palate și ape. Aprinse în noapte, luminile Sankt Petersburgului sunt o victorie împotriva nopții și exact așa
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
renască-în septembrie Câtă grație Curul, câtă grație. Surâde tot timpul, niciodată nu-i tragic. Nu-l preocupă ceea ce se întâmplă în partea de dinainte a corpului. Curul își este sieși suficient. Mai e cineva ca el? Poate sânii. Ia ascultă - murmură curul - acești nătăfleți încă mai au de studiat. Două luni gemene sunt un cur într-o balansare rotundă. Înaintează de la sine într-o cadență mirifică, prin miracolul de a fi două într-unul, deplin. Curul se distrează pe cont propriu
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
inocenților ce-și șterg orbește rănile de poala lui Dumnezeu conturează un întreg univers stigmatizat de rău. Astfel încît poeta cere iertare nu doar în numele său, încercînd a capta ecourile dezastrului ce o împresoară, uneori mascat de tăcere: Această liniște murmură / și se vor înmulți curînd ecourile / măcinînd. / Sfios iertare așteptînd, postind întru rănire pură cu numai apă și / prescură, / gustînd cuvînt lăuntrul cură / în necuvînt alunecînd în sus / cu îngerul din gînd" (Rugăciunea). Fiind, în aceste peisaje expresioniste, un delegat
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
a lui Pepe Azorin, artist răsplătit cu multe premii prestigioase, înfățisează o mână care ține un creion imens, sau un stilou clasic, totul proiectat pe cerul unei veri târzii, care pare, acum, la finele lui septembrie, un miracol. , sau Cerului, murmură cineva din grupul nostru de invitați ai Universității extinse pe suprafața unui fost aeroport militar. Așa că în turnul de control de odinioară se află, firesc, departamentul de relații internaționale, hangarele au devenit sere mediteraneene, aleile, unde au fost vechile piste
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
Muzeul Dickens la Gad’s Hill. Lângă mine se află detectivul literar Thursday Next. Spuneți-mi, doamnă ofițer, cum a fost posibil ca hoții să pătrundă prin efracție și să fure una dintre cele mai mari comori ale literaturii ? Am murmurat „Ticălosule!” printre dinți către Boswell care s-a retras pe furiș, tremurând de atâta râs. Stânjenită, mi-am mutat greutatea de pe un picior pe altul. Întrucât entuziasmul populației pentru artă și literatură nu se diminuase deloc, misiunea Departamentului LiteraTec devenea
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
I-o chestie nasoală ca dracu’, Thursday. Turner, pune-o la curent. Boswell ne-a lăsat să ne vedem de treabă și a plecat să-și caute ceva de mâncare. - Dacă-ți dai seama cum s-au scos indivizii, a murmurat Paige, care era o versiune feminină puțin mai în vârstă a lui Boswell, îmi mănânc ghetele cu catarame cu tot. Turner și Boswell erau deja în Departamentul LiteraTec când am apărut eu acolo, abia ieșită din armată și după o
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
putea lua la pachet cu o sticlă de vin, poate ca să nu plece nemulțumiți nici cei (nu puțini) care, în căutarea unui alt târg, greșeau intrarea și oftau: „Am nimerit la ăsta de cărți...” ori a celor care, la fel de dezamăgiți, murmurau: „Numai cărți...”. (Diana Marin-Caea) • Încercând să îmi explic aglomerația incredibilă de la târg, am ajuns la o singură concluzie: pe timp de criză, oamenii își caută refugiul în lectură. Am observat o promoție care combina în mod interesant cărțile chic-lit cu
Gaudeamus 2010. Momente () [Corola-journal/Journalistic/5911_a_7236]
-
Ai milă, zice Pointsman urmîn-du-l șotînc-șotînc înapoi în dărîmături, nu-l speria, Mexico, doar nu suntem în Kenya, avem nevoie să fie cît mai aproape, știi tu, de normativ. Normativ? Normativ? - Roger 1, zice Roger, semnalînd cu lanterna scurt-lung-scurt. - Jessica, murmură Jessica, urmîndu-i în vîrful picioarelor. - Hai, prietene, îl ademenește Roger, am o sticlă de eterbun pentru tine, și deschide flaconul, îl flutură la intrarea în pivniță, apoi aprinde lanterna. Cîinele își înalță capul dintr-un cărucior ruginit, o umbră neagră
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
alții s-au oprit pe treptele din fața ușii de la intrare. O așteaptă cu toții în tăcere, cu ochii ațintiți în pămînt. Așteaptă să treacă pe lîngă ei și să intre în casă. Acum poate începe, trec prin ea cuvintele. - Povestește-mi, murmură ea. Povestește-mi despre el. - Ce să-ți povestesc? - Ce înseamnă el pentru tine? Ora ia portmoneul și îl pune înapoi în rucsac. Din cine știe ce motiv, nu îi place să expună fotografia în bătaia razelor soarelui. El nu îndrăznește să
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
multă umbră. - Nu te aud, șoptește ea. - În primul rînd, spune Avram, în primul rînd e copilul tău. Este primul lucru pe care îl știu despre el, primul lucru care îmi vine în minte cînd mă gîndesc la el. - Da, murmură ea. - În felul ăsta mă gîndesc la el mereu: că e al tău, cu lumina și bunătatea ta, cu toate lucrurile pe care i le-ai dăruit dintotdeauna, toată viața, cu modul în care știi să dăruiești, cu generozitatea ta
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
pipăindu-i mîneca bluzei. - E ca și cum ar fi fost anesteziat, șoptește Avram, nu știu de ce și nu înțeleg prea bine. Apoi tu vii la mine și mă rogi să te ajut. - Da, bîiguie ea. - Trebuie să-l ducem împreună undeva, murmură Avram. Nu știu unde, nu înțeleg de ce. Îl purtăm pe brațe, între noi, tot timpul. E ca și cum ar avea nevoie de amîndoi pentru a ajunge acolo, nu-i așa? - Da. - Numai noi doi îl putem duce acolo. - Unde acolo? - Nu știu. - Ce
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
continuă să vorbească, dar el nu o aude. O strînge în brațe și îi sărută fața, însă ea nu cedează înaintea lui și a sărutărilor lui, căci nu-i poate dărui decît carapacea goală a chipului ei. - Îți vei aminti, murmură ea în timp ce Avram o scutură cu sălbă- ticie. Și-l vei aminti pe Ofer. Îți vei aminti viața lui, toată viața lui, nu-i așa? Traducere din ebraică de Ioana Petridean (Roman în curs de apariție la Editura Polirom, colecția
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
Reagan ca președinte, asasinarea lui John Lennon erau una. Faptul că mama lui, singura lui rudă, încetase să existe, era cu totul altceva. Își ascunse fața în mâini și începu să plângă; simți cum Anna îl ia în brațe. - Știu, murmură ea. Câteva minute mai tâziu, când se desfăcu din îmbrățișare, figura Annei i se păru dură și străină. - Am apucat să-mi iau rămasbun? - Da, s-a întâmplat foarte repede, dar ai fost lângă ea până la sfârșit. Mai mult nu
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
parfumul sufletului tău și încetează de a trăi! Parfumul gurii tale e dulce ca vîntul serilor de primăvară; comunică o flacără de viață, de fericire, de voluptate și recheamă nectarul Olimpului; gura ta are atracția fîntînelor pentru călătorii obosiți. - Alexandre!... murmură Elena. Îți plac aceste frumuseți? Ele sunt ale tale, admiră-le, sufletul meu! Știu că sunt frumoasă, sunt ferice că sunt frumoasă, pentru că poci cu frumusețele mele a-ți crea momente de fericire. - O, suflete sublim de femeie! strigă Alexandru
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
interogații. Iată o posibilă descriere: un spațiu imens, cufundat în liniște și întuneric, cu lumina răspîndită difuz doar de mari ecrane pe care, imaginile unor cititori de toate vîrstele, așezați în fotolii în dreptul bibliotecii personale, întorcînd tăcuți filele cărții sau murmurînd textul pe care-și țineau aplecate privirile, puteau trece drept un elogiu vizual adus literaturii. În labirintul creat de ecranele supradimensionate, se aflau cuibărite mici saloane cu mobilă ca pe vremea bunicii, invitîndu-i pe vizitatori la un ceai sau o
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]