1,312 matches
-
viziuni poetice bonome, cu accente de parodie. Rama preponderent epică a tablourilor adună accente moraliste, vindicative, referințe ironice ori apăsat sarcastice: „Un paj își tatuează strănutul / pe pereți, / mai suntem acolo, / mai stăm liniștiți, / bem camfor / pentru orice eventualitate, / ne mustră conștiința / că n-am făcut pentru lume nimic.” SCRIERI: Să visăm, București, 1970; Imn la Cetatea Luminii, Timișoara, 1974; Odihna lacrimii, București, 1977; Lanul cu vedenii, Timișoara, 1978; Neguțătorii de triluri, București, 1979; Vanități, București, 1980; Azilul de cuvinte, București
ARMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285455_a_286784]
-
-și ia rămas-bun de la această femeie pe care o distrusese. I-a reproșat acest lucru, „dar, spune ea, aveau să mă supăr pe el, voiam și nu voiam putere!”. Era cu adevărat vrăjită: „Uneori, reia prințesa, eram gata să-l mustru și să mă plâng, dar Îmi spulbera dorința prin manierele sale, pe care nu aș putea să le descriu, Într-atât de numai ale lui erau!”. Din nou, singularitatea! Din nou, dandysmul! VII Repet: nu m-am ocupat aici decât
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și au condiționat eliberarea să cu extrădarea ducelui Lennox. Din nou, aceste informatii le obținem din sursele apocrife:"În toamna anului 1582, au pus la cale o conspirație, l-au închis pe rege la castelul Ruthven și, după ce l-au mustrat aspru pentru proastă conducere a supușilor săi, l-au condamnat pe Arran la inchisoare și l au forțat pe Iacob să îi ordone lui Lennox să părăsească regatul."<footnote Aikin Lucy, Memoirs of The Court of Jing James The First
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
irespirabil al vreunui vagon, avea un vis scurt, luminos și complet neverosimil. Ca și cămilele acelea uriașe, în ninsoare, care-și întorceau capetele disprețuitoare spre o biserică. Patru soldați ieșeau pe ușa deschisă, târând după ei un preot, care îi mustra cu o voce hodorogită. Cămilele cu cocoașele acoperite de zăpadă, biserica, mulțimea aceea hilară... În somn, Charlotte își amintea că altădată siluetele acelea cocoșate erau nedespărțite de palmieri, de deșert, de oaze... Și atunci se dezmeticea: nu, nu era vis
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un antrenament pentru o paradă aviatică... Băiatul a tușit ușor și a spus încet, ca pentru sine, tot cu tristețea sa liniștită, care surprindea atât de mult la adolescentul acela: - Sau, poate, un război... - Nu spune prostii, Serghei, l-a mustrat Charlotte. Haideți repede în pat. Mâine mergem să-l întâmpinăm pe tata la gară. Aprinzând o veioză, s-a uitat la ceas: „Ora două și jumătate. Deci, deja astăzi....” N-au apucat să adoarmă la loc. Primele bombe au sfâșiat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
amăgitor care, auzind că azi urnim Domnia pe umerii fiului nostru Ilie Vodă, vrea să aducă bănuieli asupra creștetului Nostru. Vezi, Jurgea, cine-i, că-i vom face noi județ pe urmă. Direptatea e adunată numai de-a binele, ca să mustre pe cei ce viclenesc Domnia. (văzînd pe Ringala intrînd) Fii-mi binevenită, Doamnă. RINGALA Bună să-ți fie inima, Măria Ta. RIN-GALA, cu un șoimar după ea cu șoimul pe umăr. ȘOIMARUL Spun drept, înaltă Doamnă. În codrul singuratec Pe când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aruncă departe) Dar nimeni. CHALKIDIAS Cum, tu plîngi? (aparte) Ea plînge-acum? SCENA A ȘAPTEA CHALKIDIAS, LAIS, BOMILKAR BOMILKAR (în fund, încet cătră LAIS) Cum stau lucrurile aicea? LAIS Mai rău nu se poate cum. Mă urăște fără margini și mă mustră cu dispreț. BOMILKAR (încet) Aș, ce vorbă... (pentru sine) Să respingă el atâtea frumuseți? LAIS (încet) Am să-ți spun ceva. BOMILKAR Chalkidias, fii așa de bun și du-te, Căci am de vorbit cu Lais tainic câteva minute. {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
neciodată mintea prea înțeleaptă, care vrea să se vâre în totul și care socoate a lua parte la totul, fără a o face aceasta. Mintea-i pare tocmai ca un țăran necioplit care, vîrîndu-se într-un salon de bal, stă, mustră înțelepțește totul și care cu toate aceste preferă tonurile scripcariului din sat mai mult decât acoardele pline ale orchestrei. Așa e raționabilul. Dacă ar putea să se vâre în ceri, atuncea ar recenza muzica sferelor și ar rezona că îngerii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
masa cea mare mirele se arătă foarte destoinic în serviciul lui Bacchus, și când mireasa, după obiceiul grecesc de atuncea, nu voia nici să beie nici să mănânce, nici să urmeze invitărilor lui, el, cuprins de mânie, începu s-o mustre și s-o înjure, oprind-o, din despreț în limba grecească, ca nu cumva să guste ceva. Așa capăt rușinos avu campania întreprinsă cu atâta sumeție; cu toate acestea împăratul căută despăgubire și uitare în jocuri copilărești si în plăceri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deci el nu se îmbărbătă spre o faptă de împrotivire serioasă nici atunci când așa-numiții "potlogari fără de căpătîi" se pregăteau să dea năvală orașului în toată regula; ba încă maltrată și necinsti pe influentul agă de ieniceri Hasan, care-l mustrase pentr-o asemenea neîngrijire nelavreme. Acest agă și Ewrenos beg, poruncitor călăriei europene, trecură cu trupele lor la Musa, îi deschiseră porțile Adrianopolei și sfârșiră lupta fără lovitură de sabie, care în urma trecerii cu grămada a trupelor nu se-ncisese în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cor. VI, 3-10) și răspundem pentru păcatele lor, la care am contribuit în vreun chip. Citind scrierile filocalice, putem lesne observa că Părinții neptici condamnă păcatul și dau o luptă înverșunată împotriva lui, dar iubesc pe păcătos. Condamnând păcatul și mustrând într-un mod blând și iubitor pe păcătos, ei au dovedit că-l iubesc pe acesta, pentru că-i doresc îndreptarea lui, binele, comuniunea veșnică în bine. Căci ei știau că „cel ce a fost în comuniune cu cei păcătoși pe
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
atace bazele Constituțiunei din 1866 și să asigure predominarea celor mai ignoranți. " Binele public" crede că e loc și pentru un al treilea partid, al cărui caracter să fie independența, lipsa de galoane, de livrele și de anticamere, și ne mustră de ce vrem să fie numai două partide. Dar lucrul este simplu. Trebuie să ne împărțim în două pentru că în Corpurile legiuitoare nu sunt decât două urne și nu putem vota decât pentru or contra; și experiența de toate zilele ne
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lor, cu adversari ce singuri și-i imaginează, singuri combat. Asta ne aduce aminte de Pepelea care, având chef de ceartă și neavând de cine se lega, își scotea căciula, o punea dinainte pe-un genunchi și 'ncepe a o mustra, închipuindu-și că mustră pe cine știe cine. Daca n-am avea decât să respingem polemice sterile cari combat idei ce nu noi le-am emis și declarații ce nu noi le-am făcut, n-am avea decât să somăm pe confrații
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
singuri și-i imaginează, singuri combat. Asta ne aduce aminte de Pepelea care, având chef de ceartă și neavând de cine se lega, își scotea căciula, o punea dinainte pe-un genunchi și 'ncepe a o mustra, închipuindu-și că mustră pe cine știe cine. Daca n-am avea decât să respingem polemice sterile cari combat idei ce nu noi le-am emis și declarații ce nu noi le-am făcut, n-am avea decât să somăm pe confrații noștri ca să dovedească când
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întotdeauna după ce făceau dragoste. O făcea din obișnuință, deși știa că Aloim poate să-i străpungă zidul dogmatic al meditației aparente și să pătrundă până la natura fundamental laică a celor mai intime resorturi ale gândirii sale. De multe ori, îl mustra și îl conjura să se roage și el. Aloim, la adăpostul chiliei Starețului, prefera însă să răspundă de fiecare dată că este cu mintea alături de rugăciunea Abatelui către Dumnezeu și Sfântul Augustin cel Nou, dar nu îngenunchea niciodată. Se întrebase
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
limba engleză ca intrusive narrator (narator intruziv) îi plăcea să i se adreseze cititorului (de fapt, personajului cititor, ceea ce Gerald Prince a fixat terminologic în 1985 drept narrataire, e. narratee [r. naratar]), să comenteze desfășurarea acțiunii și chiar să-i mustre pe protagoniști. Scriitorilor moderni anglo-americani, înainte de toate lui Henry James, un astfel de personaj narator le-a fost ca un cui în talpă, pentru că aceștia doreau o reprezentare de tip iluzionist a realității ficționale, care era subminată de comentariile naratorului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
profane se trag din arta sacră, și trebuia ca aceasta din urmă să fie autorizată să iasă din decorativ și caligrafie. Monoteismul în stare pură, în mod natural iconoclast, este în război cu plastica. La fel și cu chipurile. El mustră ochiul. "Fața mea însă nu vei putea s-o vezi", îi repetă lui Moise Dumnezeul Decalogului și al Exodului. Islamul a început prin a acoperi cu văluri fața lui Dumnezeu, apoi a sfărîmat idolii vecinilor acoperindu-și fața cu oroare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Cor. VI, 3-10) și răspundem pentru păcatele lor, la care am contribuit în vreun chip. Citind scrierile filocalice, putem lesne observa că Părinții neptici condamnă păcatul și dau o luptă înverșunată împotriva lui, dar iubesc pe păcătos. Condamnând păcatul și mustrând într-un mod blând și iubitor pe păcătos, ei au dovedit că-l iubesc pe acesta, pentru că-i doresc îndreptarea lui, binele, comuniunea veșnică în bine. Căci ei știau că „cel ce a fost în comuniune cu cei păcătoși pe
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
existat. După condamnare, atenienii s-au căit: * au închis terenurile de exerciții și gimnaziile; * au exilat pe acuzatori; * l-au condamnat la moarte pe Meletos; * au ridicat o statuie în cinstea lui Socrate; * Anytos a fost alungat. Euripide i-a mustrat pe atenieni în piesa "Palamedes": Ați ucis pe-atât înțeleptul, Neprihănitul, îndrăgitul de muze" 5. Gnóthi seautón ocrate a fost dascălul de supremă vocație pentru că, aparent, îi lipsea cu desăvârșire orice aer didactic. N-a scris un rând, deci nu
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Cor. VI, 3-10) și răspundem pentru păcatele lor, la care am contribuit în vreun chip. Citind scrierile filocalice, putem lesne observa că Părinții neptici condamnă păcatul și dau o luptă înverșunată împotriva lui, dar iubesc pe păcătos. Condamnând păcatul și mustrând într-un mod blând și iubitor pe păcătos, ei au dovedit că-l iubesc pe acesta, pentru că-i doresc îndreptarea lui, binele, comuniunea veșnică în bine. Căci ei știau că „cel ce a fost în comuniune cu cei păcătoși pe
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
analizăm numele divine așa cum apar în Coran, trebuie să luăm sintagmele ca atare, în care šadd este un gradabil al intensității și semnifică intensitate mare/maximă 104 și ca atare caracterizează divinitatea în acțiunea de a pedepsi, de a mustra, sau în exercitarea forței. 2.1.6.8. al-labb"r: SOI „marele”; ASM „Atotputernicul”; GG „Tarele”; Marr „Gigas”; RB „le Violent”; DM „le Très-Fort”; YA „the Irresistible”; Arb „the All-compeller”. Apare o singură dată, în celebra serie de nume divine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
exercita dreptatea - în situația de față, de a nu rezervă aceeași soartă celor buni și celor răi din Sodoma. ’Elohm ŠÄpQ” țaddq we-’Ql zo‘Qm be-kol yÄm (Ps 7,12): „Dumnezeu este drept Judecător, un Dumnezeu care mustra în fiecare zi.” (G-R) Este singurul loc din Vechiul Testament unde adjectivul țaddq îl califica pe ŠÄpQ”. Alteori este folosită expresia sinonima, în care ŠÄpQ” este în anexiune cu substantivul abstract te:eq: wa YHWH Te>"’ ÄÖ ŠopQÖ te:eq
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dumnezeu e drept judecător, oricând mânia lui se poate aprinde.” (t.n.) Traducerile românești realizate după Septuaginta au „nu se mânie” (SC, Blaj, BS), „îndelung-răbdător” (BVA) = mg orgen epágÄn, în vreme ce acelea care pornesc de la textul masoretic au: „un Dumnezeu care mustra” (G-R), „un Dumnezeu care Se mânie” ( C). Traducerea noastră propusă pentru acest verset nu transfera expresia că pe un nume, deoarece sfârșitul versetului be-kol yÄm, litt. „în toată ziua”, nu ne îndreptățește să-l considerăm pe „mânios” un atribut stabil
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sinonime („just”, „echitabil”, „corect”) sunt total nepotrivite stilistic. La Ap 15,4 se poate traduce cu „drept”. 3.2.1.8.3. ho krites: „Judecătorul” (toate traducerile românești); „iudex” (Vg); „le Juge” (BJ); „judge” (RSV). Iacob, în epistola să, îi mustra pe cei care îi judeca pe altii spunând: hežs estin ho nomothétQs kaì ho krites, „Unul este Legiuitorul și Judecătorul” (Iac 4,12). Descriind condiția cu totul extraordinară a creștinilor, cu mult mai presus de a membrilor poporului ales, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
la vie qui lui appartient s...ț Le même titre de „chef” est donné, 7, 27, 35, à Moise, figure du Christ.”) (BJ); „the Author of life” (RSV). Expresia apare o singură dată, în Fp 3,15, unde Petru îi mustra pe concetățenii săi pentru că au cerut moartea lui Isus: tòn dè archQgòn tQÎs zÄQÎs apekteínate...: „iar pe Începătorul vieții l-ați omorât...” (BS) Această metaforă a celui care conduce spre viață este greu de transferat. „Începătorul vieții” o aproximează destul de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]