1,102 matches
-
depune În mijlocul naturii la cota 1450, unde veți găsi suficient de ospitaliere cabane Încercând să nu vă mai gândiți la nimeni și la nimic! Eventual v-ași putea recomanda una...!” Tony Pavone privea la maior prostit!! Efectiv, rămase fără grai, mut de uimire. În mod sigur, maiorul Își bătea joc de el ascunzându-i adevărul. Cum nu descoperi nimic suspicios pe fața lui impenetrabilă, suspină. „Am Înțeles...Totuși, când pot intra În posesia analizei care mi se cuvine...?” „Păi, după părerea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să spună cum Îi chiamă. Desigur, pentru Început nu am știut ce să cred: Poate vreo grădiniță ori copii vecinilor...Nevasta lucrătorului observând nedumerirea mea, mă scoase din Încurcătură...” „Sunt ai noștri, să ne trăiască. Nouă fete și șapte băieți...!!” „Mut de uimire Șefule, am oferit la fiecare separat câte o banknotă de zece lei, privind pe furiși la femeia ce Încă era preocupată de alăptarea noului născut. Era destul de tânără și cred eu În jurul a patruzeci de ani. Mai avea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În interiorul unei rotiserii zăriră un perete de o mărime incredibilă care de fapt era burdușit cu rotofei pui de găină ce se roteau rumenindu-se datorită sărmelor Înroșite de curentul electric ce pulsa necontetit, Îi făcu să Înghită În sec, muți de uimire...! Câteva zile, avură timp să colinde orașul, avizi de a vedea, de a memora totul...! Trăiau un vis frumos, un vis ce niciodată nu și’ar fi putut Închipui existența lui. Pentru Început, locuiau la o veche cunoștință
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
face pod între ei aud cum se lovește mărul roșu de mărul verde mărul galben de umărul ros sunetul acesta îmi amintește de liniștea morților de pielea ta albă și buzele reci când îmi vorbeai despre nebunia de a fi mut paralizat sau pur și simplu plecat e clipocitul ochilor tăi atunci când pleoapele se înmulțesc ca iepurii și îmi astupă camera cu tot cu măsuță de scris și calmante și din nou mi-e teamă că merele o să putrezească în saci de rafie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
stăteam în ochii tăi ca în hubloul unui submarin și frunza galbenă se încăpățâna să rămână suspendată se hrănea din lună cu clorofilă de miere avea genuchii umezi precum partiturile stropite de ploaie îți făcea semne disperate în limbajul surdo muților mâine oamenii or să-ți pară niște muște care bâzâie eram doi călători ultima nervură avea o bifurcație vatmanul a aprins felinarul ca un coșar pierdut în timp apoi a desfăcut bordul clipind de cadrane a glisat capacul și ne-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
azi noapte nuferii pebaltă. Fără bun rămas, frunzele rotunde, Sărutând luceferi au pierit în unde... Legănată barca ce mi-a dus iubirea, Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea Și pe vâsla veche ce găsea limanul, Mai plutește numai sufletul, sărmanul. Muți, cocori pe apă scuturând aripa Gata de plecare își așteaptă clipa Ca să se înalțe părăsind pământul, Către alte lumi, înfrățiți cu vântul. Numai eu jelesc și cu frunza udă, Prinși în vântul toamnei, cine să ne-audă? Dragostea mi-e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se urmăresc îndeaproape reacțiile. Mă simțeam manipulat ca o păpușă cu sfori, incapabil să spun un cuvânt în apărarea mea. Creața trântea din picior plină de draci. Să vezi ce-i fac în seara asta. Se pune cu mine? O mut în altă cameră... Să stea cu bozgoroaicele, lua-o-ar naiba de scroafă! Ce ți-a făcut de ești așa pornită pe ea? Tu taci din gură Gonzales, nu știi cum stă treaba cu noi și nici cum gândesc fetele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
până în zori, stânjeniți din când în când doar de sforăiturile zgomotoase ale lui Petru. Spre dimineață, planul era gata. Ziua a trecut lungă și obositoare. Iuda s-a închis într-o odaie, în partea dinspre mare a orașului, uitându-se mut la zid și tremurând tot. Spre seară s-a arătat iar. Nimeni nu știa că numai gluga și întunericul îi ascundeau chipul îmbătrânit brusc și degetele ca de mort. S-a apropiat de Iisus, privindu-se în ochi. Doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai întâlnim uneori pe colina ta din Cluj să împărțim puțină frumusețe așezată la țeserea între natură și cultură, „pentru două vorbe și-o cană cu vin” (se trece la notă aproape cultă). Tu ești încă la vremea la care muți și munții din loc. Eu sunt la vremea la care, undeva, mă gâdilă abia perceptibil geana amurgurilor. Dar până mă voi scălda în apele lor, poate vom mai scrie povești de învățare și de dezvățare. mai, 2000 Mihaela Miroiu Jurnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fierbinte; parcă mă străbătea o arsură, ca și în clipa întăia a dragostei mele. Îmi zise încet punându-mi mânile pe umere: —Stăi, nu te duce mai departe; întoarce-te... Și eu numai ca să-ți spun m-am repezit... Stam mut în încremenire. Ea mă privea prin întuneric, cu ochii lucind; parcă zâmbea, răsuflarea fierbinte îmi dogorea fața. — Ce s-a întâmplat, Chivo? Nu știu... Ieri taica a tăcut toată ziua și m-a cercetat cu ochii... Apoi, când puneam sara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu juvățurile. El s-a oprit numai o clipă, scăpărându-și privirile în jur. C-un muget înalt de leu mânios, s-a abătut spre cei mai de aproape lovindu-i cu strășnicie. Au căzut câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
viermii. Nu te îndura, stăpâne și tată! a strigat el. Întăi judecă-mă. Sultan Soliman a desfăcut un colț de perdea, aruncând o privire groaznică asupra gâzilor. Mustafa a făcut un pas îndărăt spre ieșire, ca să-și cheme credincioșii. Atunci muții s-au izbit din nou asupra osânditului, l-au doborât și l-au țintuit la pământ, zugrumându-l. În acel minut a intrat de-afară, alergând cu bucurie spre Dumnezeul său, Gingir mezinul. Când l-a văzut căzut și zdrobit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cum hotărâse. Putea pieri; era însă o mamă vitează. Când a intrat împăratul în grădină, curtenii au ocolit pe alei și l-au lăsat singur. Întru întâmpinarea măriei sale venea doamna Roxelana. Ea era singură; femeile sale pândeau de după perdelele haremului. Muții împărătești nu se îndepărtaseră; se opriseră în fund, așteptând poate o poruncă. Doamna Roxelana și-a repezit asupra lor fulgerul privirii, apoi și-a îndârjit trupul, ca o viperă care atacă. Soliman s-a oprit părând nehotărât. Ea păși grabnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vorbe. Liniștește-te, rămâi frumoasă și zâmbește-mi. Baiazid a primit poruncă să se înfățișeze la împărăție. S-a înfățișat cu ochi de spaimă; a intrat șovăind în chioșcul unde l-au călăuzit curtenii. Privirile lui au căutat furiș pe muți cu juvățurile lor. Dar muții nu se vedeau. Nu-i nimic, împărații au și alte mijloace tot așa de sigure ca să te scufunde dintrodată în umbra nopții. Împăratul și doamna Roxelana se aflau singuri. Doamna Roxelana tăcea, palidă ca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și zâmbește-mi. Baiazid a primit poruncă să se înfățișeze la împărăție. S-a înfățișat cu ochi de spaimă; a intrat șovăind în chioșcul unde l-au călăuzit curtenii. Privirile lui au căutat furiș pe muți cu juvățurile lor. Dar muții nu se vedeau. Nu-i nimic, împărații au și alte mijloace tot așa de sigure ca să te scufunde dintrodată în umbra nopții. Împăratul și doamna Roxelana se aflau singuri. Doamna Roxelana tăcea, palidă ca niciodată. Stăpânul cel mare l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-a pierit nici de ștreang, nici de mătrăgună; ci a răposat ca o împărăteasă prea iubită, iar mărețul său domn Soliman a risipit asupra mormântului ei flori și lacrimi. Îndată ce florile s-au ofilit și lacrimile s-au zvântat, muții seraiului au îndeplinit lucrarea asupra lui Baiazid, întrebuințând juvățuri din matasa cea mai fină. N-a întârziat după aceea mult nici împăratul. S-a dus să găsească între hurii pe venețiană. Iar Selim bețivul a scris în catastif jertfa tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i răspunse. — M-ai auzit, maestre? — Te-am auzit. 31 Banchetul dat de Vitellius în cinstea legaților Valens și Caecina în vila ce-i fusese pusă la dispoziție de rectorul din Ticinum fu atât de somptuos, încât magistrații orașului rămaseră muți de uimire, iar cei avari înghețară de spaimă. A doua zi ploua, iar împăratul vizită taberele, îi lăudă pe soldați, cărora le oferi bani și vin, și nu-i băgă în seamă pe auxiliari. Porunci ca batavii să fie trimiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și centurioni au venit aici, în tabăra noastră, ca să ni se alăture împotriva lui? Tăcu o clipă. — Dar, mai ales, știe că Flavius Valens, legatul lui, a fost ucis la Urbinum, în închisoare? Allius Cerpicus și Vinicius Crulpus se priviră, muți. Primul părea că spune: „Știam, dar nu m-ați crezut“. Vinicius Crulpus își plecă repede privirea și își încleștă nervos degetele pe brațele încrucișate. — Soldații i-au tăiat capul lui Valens nu dintr-o cruzime inutilă, continuă Antonius. Nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din ce în ce mai jos. Noua întâlnire a fost un cutremur de maximă intensitate. Cum vine asta? Cum e posibil ca un prânz tihnit cu o fată frumoasă și inteligentă, într-un restaurant de clasă, să fie cauza unui cutremur? întreabă-l pe mutu’. (Reușisem să dau peste cap și celelalte întâlniri cu ea. Nu-i așa? Da, reușisem.) Dar, în cele din urmă, toată povestea m-a liniștit Doar când ești liniștit îți dai seama câtă nevoie ai de liniște. Înnebuneam. Muream. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e secretul lecturii fără durere de cap. Ori la mijloc a fost pricina asta, ori Ferma animalelor e o lectură nefiresc de ușoară... Singurul lucru care m-a uimit a fost găselnița cu porcii. asta să i-o spui lui mutu, amice, mi-am tot spus eu. Adică, vreau să spun, cum e posibil ca porcii să fie atât de deștepți, atât de civilizați și urbani? Ai văzut vreodată porcii făcându-și numărul? Eu i-am văzut și vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
presă pe care îl aveam în poală confirma că jucase rolul unui Pawnee vagabond în Whisky Sour și al unui surdo-mut în celebrul film al anului dedicat diliilor: La casa de nebuni. Din câte îmi amintesc, atât vagabondul cât și mutul erau niște psihopați mie-n sută, care se dedau la violențe subite și nediscriminatorii - mari scule de basculă, pricepuți în a stârni urlete atavice. În timp ce traversa scârțâind grinzile, apropiindu-se de noi, cu părul lui îmbibat de ulei, care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu o cutie de lapte și un ziar. Sunt acasă, sunt acasă, și cu toate astea continuu să fug. * — Am stat eu și m-am socotit, spuse Alec Llewellyn, cu plăcere și oarecum alarmat în același timp. Uite-l pe mutul ăsta asudat. A venit pentru își vrea banii. Are nevoie de banii lui. Destul de corect. Deși n-am nici un ban, mi se pare corect. Și-atunci mă întreb: de ce are nevoie de bani? Un timp am tușit, după care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
La dispariția lor. Muzica sentimentaliza Obositor, - Dor de tine, și de altă lume, Dor... Muzica sonoriza orice atom. Plouă Da, plouă cum n-am mai văzut... Și grele tălăngi adormite, Cum sună sub șuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plânsul tălăngii când plouă! Și ce enervare pe gînd! Ce zi primitivă de tină! O bolnavă fată vecină Răcnește la ploaie râzând... Oh, plânsul tălăngii când plouă! Da, plouă... și sună umil Ca tot ce-i iubire și ură
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Cu ton de violină... Și-acorduri de clavire Pierdute, în surdină; Și-n tot e-un marș funebru Prin noapte, ce suspină... Nervi de primăvară Melancolia m-a prins pe stradă, Sunt amețit, Oh, primăvara, iar a venit... Palid, și mut... Mii de femei au trecut; Melancolia m-a prins pe stradă. E o vibrare de violete: Trece și Ea; Aș vrea, Dar nu pot s-o salut; Oh, și cum a trecut, Într-o vibrare de violete. Nimicnicia m-a
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
celălalt, mondial, care Împuțise lumea cu o duhoare de hoit și de mîrșăvie de care nu mai avea să se descotorosească vreodată. Erau ani de sărăcie și de mizerie, binecuvîntați În mod straniu de pacea aceea pe care o inspiră muții și ologii, undeva la jumătatea drumului Între milă și dezgust. După cîțiva ani În care am căutat, zadarnic, de lucru ca traducătoare, am găsit, În sfîrșit, un post de corectoare de șpalturi la o editură fondată de un Întreprinzător nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]