1,091 matches
-
din neant. Poezia pare, la rândul ei, un dialog permanent cu retorica simbolistă. S-a discutat, de altminteri despre apropierea textelor lui Dimitrie Stelaru de poezia prerafaelită. Motivele recurente sunt desprinse din această sferă: corabia, circul, albatrosul, balerina, marioneta, cântul, muzicalitatea tristă, voită. Decorul poartă aceeași amprentă a sordidului ("Corabia de plumb în roșul unui asfințit/ Din portul negru, întinse pânzele murdare", Corabia de plumb; După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câine (...)/ Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceam, (...)/ Drumurile
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bântuie pe poet mulți ani. Deși influența bacoviană se poate sesiza cu ușurință, există aici o pierdere într-un ținut al groazei permanente care depășește universul obsesiv al lui Bacovia. În cazul acestuia din urmă, versificația tradițională din primele volume, muzicalitatea voită conturau o tonalitate melancolică, un ritm care nu sugera doar monotonia unei astfel de existențe, ci o anumită voluptate a damnării. La Caraion, fiecare vers este scrâșnet de fiare, materie în descompunere, disonanțele, ruperea de ritm conturează o lume
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
elemente ale limbajului artistic. Enunțurile repetitive revin, de aceea, cu o insistență pe care nu o mai descoperim, în poezia anterioară, decât la simboliști, în structuri de tip refren. Dar dacă acolo finalitatea principală era aceea de a asigura o muzicalitate aparte textului, de a apropia poemul de cântec, oferindu-se o percepție sinestezică a semnificațiilor, în cazul poeziei contemporane asemenea structuri repetitive capătă funcții diferite. Ele proliferează adesea pentru a crea imaginea unui text pe cale de a se face, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de tablou și imaginarea unor evenimente parcurse pe o durată de timp, cele imaginate combinându-se într-o compoziție; METODA MAȘINII DE CUSUT DESENE - joc care propune menținerea mâinii nemișcată și mișcarea hârtiei în actul desenării, care conferă o anumită muzicalitate liniilor și formelor; METODA OCHILOR ÎNCHIȘI - prin care se exploatează hazardul, întâmplarea; subiecții desenează cu creionul sau alt instrument, cu ochii închiși, 3-5 elemente legate de o temă dată, apoi se exploatează suprapunerile, întretăierile și se adaugă alte elemente; METODA
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]
-
dezordinea microcosmică”. Agentul, vectorul, virusul care infectează simțul ritmului în narațiunea lui Cortazar și care fascinează personajele este tabloul lui Picasso menționat în șase din cele nouă secvențe ale prozei care reprezintă un guitarist și care oferă posibilitatea descoperirii unei muzicalități de dincolo de realitatea fizică a lumii. În acest context în care se consideră că ritmul depinde de felul în care este receptat, s-ar putea vorbi și despre: „ritmul unui edificiu, despre ritmul unei statui” sau despre ritmul unei picturi
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
aceea de a denumi ceva, și funcția conotativă, aceea de a căpăta diverse înțelesuri în funcție de context (de exemplu, pentru un medic, scaun mai înseamnă și excremente solide). De multe ori, înțelesul unui cuvânt e modificat profund prin prozodie, adică prin muzicalitatea pronunțării lui. Prin capacitatea lor de a exprima noțiuni, cuvintele poartă gân direa dinspre concret spre abstract, pe scala genurilor proxime. De exemplu, Maria este o prietenă, care este o stu den tă, care este o fată, care este un
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
volumul Explorări în istoria literaturii române, Editura pentru Literatură, Bucureti, 1969, p. 37: Fondul de idei va rămâne, tot timpul, mai important ca splendoarea verbală și cuvântul va continua să fie un semn ce nu trădează o frumusețe și o muzicalitate intrinseci". 22 Mircea Anghelescu, "Barocul și retorica persuasiunii în Istoria ieroglifică", în vol. Scriitori și curente, Editura Eminescu, București, 1982, p. 44. 23 Idem, p. 45. 24 Idem, p. 46. 25 Idem, pp. 46-47. 26 Adriana Babeți, Bătăliile pierdute. Dimitrie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
volumul Explorări în istoria literaturii române, Editura pentru Literatură, Bucureti, 1969, p. 37: Fondul de idei va rămâne, tot timpul, mai important ca splendoarea verbală și cuvântul va continua să fie un semn ce nu trădează o frumusețe și o muzicalitate intrinseci". 58 Mircea Anghelescu, Barocul și retorica persuasiunii în Istoria ieroglifică, în vol. Scriitori și curente, Editura Eminescu, București, 1982, p. 44. 59 Idem, p. 45. 60 Idem, p. 46. 61 Idem, p. 46-47. 62 Adriana Babeți, Bătăliile pierdute. Dimitrie
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cetate rămâne nălucă”. Sublimării în simbol a ecourilor propriilor ciocniri cu adversitățile, sugestiei de complexă dialectică, în care sacrificiul și fascinația sunt fețele aceluiași destin, poetul le adaugă un mare rafinament descriptiv, infuzat de oniric, și o ritmare de o muzicalitate obsesivă, dând una dintre marile poeme ale literaturii române (comparabilă cu Miorița, cu Luceafărul lui Eminescu sau cu Zburătorul lui Heliade-Rădulescu). Când nici întoarcerea spre trecut sau natura tămăduitoare, nici înverșunările satirice ori înălțarea în perihelie nu pot atenua obsesia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
moderne. Înainte ca simbolismul francez să se fi impus, atrăgea atenția asupra logicii speciale a poeziei în raport cu proza - prima e „absurdă”, „nelogică în mod sublim” (Despre logica poeziei, 1880) - și întrevedea trăsături pe care simbolismul le va absolutiza: inefabilul și muzicalitatea („poezia - muzica sufletului”, „arta versurilor e arta muzicii”). Apar la el și germeni ai instrumentalismului: scara alfabetică e o scară muzicală. M. nu a gândit instrumentalismul în felul lui René Ghil, aprecierile sale precedându-l pe acesta cu câțiva ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
pe acesta cu câțiva ani, dar l-a văzut, alături de simbolism, ca pe ultimul cuvânt al geniului omenesc. Articolele Poezia viitorului (1892) și Simbolismul (1901) sunt cele dintâi manifeste ale simbolismului în literatura română. Poetul are noțiunile de sugestie, de muzicalitate, de sinestezie, ce îl sincronizează cu simbolismul. Totuși, în fața triumfului european al acestui curent (între pionierii căruia se numără și prin colaborarea la revista „La Wallonie”), se va retrage pe poziții romantice și clasice. M., care în 1880 dăduse prima
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Mircea Zaciu să-l revendice din ultimul val al acesteia în lirica românească a deceniului ’40-’50, se pierde pe parcurs într-o stabilitate cristalină, de esență neoclasică. Poetul trece filonul metafizic al cântării sale (trădează o mare disponibilitate pentru muzicalitatea versului) într-un registru mai profund, tema exilului căpătând în volume ca Morior ergo sum (1981) și îndeosebi Metaerotism imaginar (1990) neașteptate accente existențiale, cu sonorități mistice - înstrăinarea, pribegia de ordin social-istoric și național încărcându-se de toată semnificația regăsirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
simple înșiruiri de imagini, din natură sau cu trimitere la arta greco-romană, întâmplări mărunte, senzații, stări de moment, meditații. Toate relevă sensibilitate, o imaginație vie, activă, transpuse, totuși, în texte prea tributare efortului de compoziție și unui stil încărcat, chiar dacă muzicalitatea, sugestia nu lipsesc. Materialitatea concretă, prin selectarea unor elemente care nu recompun existentul, ci doar îl figurează vag, ca în vise, sau poate mai exact, sugerează propria realitate interioară. Ovid Densusianu văzuse în versurile lui mai întâi un „lirism primăvăratec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
al Consiliului Popular Județean. 832 Universalitatea lui Ion Creangă. 3. - Aș vorbi la Câmpulung (oraș), la liceul militar din Câmpulung; la Rădăuți (dar În condiții bine organizate; la Vatra Dornei și Putna. În aceste localități aș vorbi despre: Universalitatea și muzicalitatea operei lui M. Eminescu. Aș reveni, ultima zi, la Fălticeni cu acest ultim subiect. Ar fi vorba de un circuit - bine organizat - de o săptămână. Propuneți acest proiect tov. vice Mureșeanu, și dacă aprobă, mă pregătesc și vin cu propria
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
transmis cu uimire și cu glas șoptit. Versurile din Viori fără amurg (1969) aduc în plus ironia și umorul, în maniera romanțelor minulesciene. În Elegie cu Francesca da Rimini (1971) U. atinge o maturitate poetică evidențiată de timbrul pur, de muzicalitatea de cantilenă, ca și de ideea originală a cărții. Fiecare piesă este gândită ca o confesiune a unuia dintre personajele feminine celebre create de literatura universală: Emma Bovary, Kira Kiralina, Ofelia, Anna Karenina, Penelopa, Euridice, Beatrice ș.a., poetul surprinzându-le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
încât era supra solicitat permanent de sfătoșii satului, de învățători, pentru care organiza cursuri de cultură generală și de inițiere pentru activitatea lor în satele județului, ca să nu mai vorbim de echipierii lui. Mi-aduc aminte că, odată, vorbind despre Muzicalitatea poeziei lui Mihail Eminescu, auditoriul - învățători, studenți, elevi, săteni - a fost fascinat... Să-l fi auzit pe Victor Ion Popa declamând... uitai pe ce lume mai trăiești! Ședința discuțiilor a durat șase ore, s-a continuat la masă, după masă
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
mai eterogen, încercând să aproximeze poetic „treptele” convertirii spirituale. O ruptură nu se produce, doar că „entropia” se transformă în „epifanie”: nu lipsesc stranietatea, imagismul, acum mai concentrat, livrescul, o anume „tehnicitate” a discursului, conținutul conceptual, ermetismul. Se remarcă însă muzicalitatea, „murmurul de cânt monodic” bizantin (Radu Petrescu) și esențializarea lirismului, efortul de a transpune o experiență spirituală. Unele texte rămân totuși cvasiincomprehensibile, spre exemplu primul poem, Geometria sau căutarea drumului, excesiv de conceptual. Altele, precum Balada păsării, șochează, din contră, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
aur / Zeiței aspre să-i închini un taur! E sărbătoare-n cercul lui Saturn.” Odată cu Casa a Noua (1979), hermetismul de factură modernistă din Cercuri la Elsinore și Călărețul de aer (1976) - întemeiat pe contragerea extremă a expresiei, plurivalența semantică, muzicalitatea sugestiv-sinestezică și artificiul sintactic - se întoarce către formele tradiționale ale încifrării alchimice și ale simbolisticii astrologice, distilând poetic ecouri din etapele ascensionale presupuse de „Marea Operă” și îndrumând cititorul de-a lungul coridoarelor misterioase ale puterilor zodiacale. Elaborate în spirit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
semnătura Geta, în „Opinia” (1898-1899). Sunt naive pianotări de flagrant mimetism eminescianizant. Cu „glasul trist și plângător”, tânăra se cufundă în reverii, suspinând după un „vis pierdut de mângâiere”, un amor „ideal, ceresc”. Sentimentalele notații au pe alocuri o oarecare muzicalitate. Surprinzător, P. s-a apucat și de publicistică, scriind nu numai despre teatru (o incursiune în istoria mișcării teatrale din Moldova, în „Cele trei Crișuri”), ci atacând și teme sociale (în „Revista scriitoarei”, „Lumea”, „Opinia”). Încercările dramatice (comediile într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
istorice Rolul literaturii în perioada pașoptistă Criticismul junimist, etc. Ex. Simbolismul european Direcții de investigație * Tehnici poetice simboliste (simbolul, sinestezia, vagul și sugestia) * Stări și atitudini (sentimentul efemerității, spleenul, apăsarea monotoniei existențiale, trăirile obsesionale, artificializarea și estetizarea vieții) * Forme poetice (muzicalitatea repetitivă, poezii cu formă fixă, experimente metrice și prozodice, versul liber, poemul în proză) * Teme și motive (disoluția, boala, recluziunea, camera, parcul, orașul, călătoria imaginară, parfumuri, culori, muzica și instrumentele muzicale, ploaia, canicula, etc.) * Elemente de artă poetică (poezii despre
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
vedere al ritmurilor clasice, antice, după vreo imagine luată din pastelurile de iarnă ale lui Alecsandri; "scutură-ți părul, unduiosul, de zână" sună eminescian, datorită rarului epitet "unduiosul", proprietate lirică a poetului care a scris versul ce-l obseda prin muzicalitatea lui pe Sadoveanu, "unduioasa apă sună". Poemul acesta reușește singur să impună lectorului un alt tip de lizibilitate (ca să facem uz conceptul lui Matei Călinescu din A citi, a reciti 5) decât cel specific literaturii post-proletcultiste și post-realist-socialiste de la noi
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de-a doua jumătate a secolului XX, Vio rica Cortez s-a bucurat de o poziție privilegiată. De la bun în ceput, te lăsa perplex printr-un an samblu de calități pe care puține colege le aveau: frumusețe fizică, temperament teatral, muzicalitate și un timbru întunecat de o calitate cu totul per sonală, recognoscibil instantaneu. Descoperită publicului odată cu Marele Premiu obținut la Concursul de Canto de la Toulouse din 1964 și cu spectacolele Samson și Dalila și Carmen interpretate în anii următori la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
sau Ebe Stignani confirmă regula. Curajoasa noastră Viorica avea, însă, alte arme pentru a echi libra o situație vocală puțin delicată. Mai mult, a știut să întoar că lucrurile în favoarea sa, așa cum a demonstrat în Fedora. În primul rând, o muzicalitate suverană i-a permis să stăpânească absolut toate rolurile, chiar și cele mai nemiloase ățin minte Klytemnestra din 1971, învățată în doar câteva zile); apoi, o inteligență stilistică și o sensiblitate pusă în slujba personajului cu totul excepționale, apanaj al
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
pot spune că rolul a fost, ca prin magie, compus pentru ea, este Viorica. Nu pot să-mi în chi pui altă cântă reață punând stăpânire atât de desăvârșit pe eroină, stră lucind într o simbioză perfectă între personaj și muzicalitate. În regia mea, prima scenă a actului polonez se întâmpla în gră dini ciudate, porți enorme și încăperi cu băi de vapori, în care evoluau femei goale. Toată acțiunea era transfor mată într-un ritual nebun între femei. Viorica Cortez
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
din generațiile trecute, un tenor de care nu prea mai știe nimeni, cel puțin în România: Juan Oncina. Nu l-am apucat de la începutul carierei, pentru că era mult mai mare decât mine. El a fost, inițial, tenor lejer, cu multă muzicalitate și bun gust. Ne mai vedeam prin teatre, chiar dacă nu cântam împreună. După nu știu câtă vreme, dăm nas în nas la Staatsoper Viena. Che fai? Carmen. E tu? Anch’io! Eu am rămas puțin confuză, pentru că aveam în urechi vocișoara lui
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]