850 matches
-
circonferință, rămăseseră ca niște haragi pe care îi întrebuințăm noi la fasole, mai mare jalea, ne plângeau inimile. Spre seară am ajuns în localitate. Casele toate erau distruse, rămăsese doar un foișor, construit din lemn, unde duminica cânta echipa de muzicanți pentru populația adunată să se destindă. Foișorul avea o scenă - unde se așezau muzicanții, și o scară interioară care ducea sus, la o cameră unde luau masa muzicanții și alte persoane care asigurau menajul anturajului. Cum am ajuns, am și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
jalea, ne plângeau inimile. Spre seară am ajuns în localitate. Casele toate erau distruse, rămăsese doar un foișor, construit din lemn, unde duminica cânta echipa de muzicanți pentru populația adunată să se destindă. Foișorul avea o scenă - unde se așezau muzicanții, și o scară interioară care ducea sus, la o cameră unde luau masa muzicanții și alte persoane care asigurau menajul anturajului. Cum am ajuns, am și urcat pe scară, și cum apro ape se întunecase, am întins păturile purtate cu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
rămăsese doar un foișor, construit din lemn, unde duminica cânta echipa de muzicanți pentru populația adunată să se destindă. Foișorul avea o scenă - unde se așezau muzicanții, și o scară interioară care ducea sus, la o cameră unde luau masa muzicanții și alte persoane care asigurau menajul anturajului. Cum am ajuns, am și urcat pe scară, și cum apro ape se întunecase, am întins păturile purtate cu noi, iar de învelit nu era nevoie, că era august, cu zile foarte călduroase
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Ne strecurăm pe aleile întunecate, pe firul sunetelor și deodată găsim ceea ce căutăm. Este o estradă mică, acoperită, în fața căreia se găsesc cîteva șiruri de bănci. Pe acestea, cîțiva spectatori, nu mai mult de zece, ascultă liniștiți pe cei patru muzicanți de pe scenă: doi bătrîni, un copil și un tînăr. Cei doi bătrîni țin fiecare un instrument care poate constitui ceva între banjoul sud-american și cobza noastră. Copilul lovește într-un instrument pe care l-am văzut și în muzeele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Degetele îi sunt tot atît de neașteptat de lungi ca picioarele. Sub costumul impecabil care culmea! își păstrează linia, se poate urmări fiecare tresăltare a mușchilor alungiți ca ai unei feline, mișcînd uneori șerpuit, alteori în ritm diabolic, după cum palmele muzicanților lovesc în lemnul instrumentelor sau degetele lor smulg coardelor gemete prelungi. Mărunțelul încearcă să susțină concurența, ceea ce face ca noi, spectatorii, să nu avem decît de cîștigat. Aplaudăm, strigăm, plini de bucuria pe care noi popor al sîrbelor îndrăcite și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
al sîrbelor îndrăcite și al horelor domoale, al Ciulendrei și al Doinei o simțim în fața dansului acestui popor îndepărtat. Ne potolim cu greu și doar pentru că cineva ne atrage atenția că este aproape miezul nopții și că suntem prea zgomotoși. Muzicanții își strîng instrumentele, mărunțelul este întîmpinat de o fată mlădie ca o trestie care-i aruncă pe umeri o haină și pleacă împreună cu el, iar dansatorul care ne încîntase atîta se îndreaptă spre grupul nostru. Îl înconjurăm cu bucurie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
plac pozele și că mă interesez de pictură; într-o zi m-a luat cu el acasă să-mi arate un tablou frumos de un pictor mare. Tabloul era de la o mătușă a lui care îl avea de la soțul său, muzicant, mort la Paris. Era un tablou de N. Grigorescu, "Ștrengarul", un copil sărăcuț de prin mahalalele Parisului sau din Italia și era primul tablou de Grigorescu ce-l vedeam. Am rămas fermecat și după aceea am cunoscut pe Grigorescu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Odobești și Podu-Turcului, bibliotecar al sufletului și ,,muncitor” al prieteniei, verde și Îngândurat al cerdacului Lunii, bărbat În toată firea și poet de aleasă lucrare, magistrat și elegiac, Învins și Învingător, dorit și dornic, aghiazma ucenicilor dar și tărie blestemaților, muzicant al cerului și deznădejdii, foarte abil trecător, paznic undeva, În Calea laptelui, lup singuratic dar și dorul dumneavoastră de privighetoare, ochiul plângând al vieții și morții, cu toată răspunderea declar următoarele: Totul este Întocmai. Într-o neisprăvita zi de primăvară
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
refuză să fie salvată de prezumtivul mire : conștientă că victoria aheilor depinde de jertfirea ei, fata consimte să moară pentru cauza comună. Desigur, Eliade oferă și unele inovații față de tragedia clasică : el introduce personaje noi, ca Ulise, Chrysis sau șeful muzicanților, și le elimină pe altele, ca micul Oreste - devenit inutil, de vreme ce Ifigenia nu mai caută să-și înduioșeze tatăl prin evocarea tandrei atmosfere familiale din copilărie. De asemenea, el schimbă ordinea unor evenimente, cum ar fi momentul întâlnirii Clitemnestrei cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
despre ce e vorba, locotenentul îi făcu învățătorului semn să aștepte, se așeză la pian și cântă rondoul final din sonata în la minor de Mozart, Alla turca, spre marea bucurie a pescarilor care îl aplaudară frenetic. Faci acum pe muzicantul satului, Filip?" Dacă le place Mozart, de ce nu? "À propos, ce-ai hotărât? Vrei să cânți ceva la concertul sanatoriului?" Nu pot să particip la concertul de la sanatoriu. Nastia și, mai ales, madam Segal ar vedea asta foarte rău. Dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu stare, venit în București spre a-și căuta norocul, a putut ajunge nu numai un om de frunte al partidului, dar și șeful acelui grup conducător din partid pe care Nicolae Fleva l-a botezat: „oculta“. În București, merituosul muzicant Alexandru Flechtenmacher avea un magazin de muzică. Într-o dimineață din luna ianuarie, venind, ca de obicei, să deschidă prăvălia, vede ieșind dintr-o ladă de marfă goală un om tânăr, plin de paie. Era Eugeniu Carada, care dormise toată
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și eram mândri tare că „ne-au dat” în ziarele vremii. Turneele în diferite localități din țară erau numeroase (Cluj, Timișoara, București sau, mai aproape, Pașcani, Huși). La „Centenarul Universității” (1960), am cântat pe scena Teatrului Național, fiind „împănați” cu muzicanți de la orchestra „Doina Moldovei”, sub conducerea dirijorului Ionel Gotescu (de fapt, Izu Gott). Dirijorul orchestrei noastre („Miorița) era domnul Gh. Jeverdan, cadru didactic la Facultatea de Fizică. Cântatul în orchestră nu s-a dovedit a fi o pasiune arzătoare, ci
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Dacia, I.D. Ionescu a adus o trupă de 30 zuluși dănțuitori, nu mită trupa tribului Beni zug-zug. Multă vreme s-a vorbit în București despre acești Beni-zug-zug. Afară de marele Louis Wiest, vioristul atât de popular, Bucureștii încă aveau un mare muzicant, vioristul Franz Schipeck. Ereau trei frați Schipeck, cehi de origină, muzicanți de întâia mână, însă Franz, cel întâi născut, erea cu mult superior fraților săi din urmă. Franz Schipeck și frații săi, dimpreună cu violoncelistul nostru Constantin Demetrescu, concertau în
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
nu mită trupa tribului Beni zug-zug. Multă vreme s-a vorbit în București despre acești Beni-zug-zug. Afară de marele Louis Wiest, vioristul atât de popular, Bucureștii încă aveau un mare muzicant, vioristul Franz Schipeck. Ereau trei frați Schipeck, cehi de origină, muzicanți de întâia mână, însă Franz, cel întâi născut, erea cu mult superior fraților săi din urmă. Franz Schipeck și frații săi, dimpreună cu violoncelistul nostru Constantin Demetrescu, concertau în cuartet la Ateneu, unde alerga să asculte muzică aleasă tot Bucureștiul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în lipsă de bani; Horia Grigorescu purta monoclu; George Fotino, important și frumos; Ghiță Nicolau, care pierdea mereu la curse; Petrică Rădulescu, care locuia tot la Montmartre; Costel Tătăranu, care suferea că era mic de statură; Marco Baraș, sociolog; Hanagic, muzicant; Mihai Ghelmegeanu; Săveanu bancherul; Mețulescu, Alevra, Al. Plitman, A. Rabner, Misirliu, Păunescu, Al. Cavalioti, Chesim, ca să nu citez decît pe acei mai cunoscuți de mine. Colegul meu de liceu, Al. Cavalioti, premiant aproape în toți anii, era la Paris tot
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
armatei a înaintat până la tribuna regală, iar Carol și Mihai au sărutat crucea. Asistau guvernul, consilierii regali, șefii misiunilor diplomatice etc. Regele și Mihai primesc defilarea trupelor sub comanda gen. Argeșeanu. Au defilat: veteranii, premilitarii, Marina, ofițerii, elevii Școlii de Muzicanți Militari, trupele din Capitală, trupele motorizate etc. Carol și Mihai revin la Palat. A urmat masa tradițională. La ora 20, s-a produs retragerea cu torțe, dar fără entuziasm popular datorită războiului. La ora 2030, s-a ajuns în fața Palatului
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ori. Al celor blocați într-o singură direcție, fără apetit să guste ceva nou, ajungând plictisitori și îmbâcsiți, lipsiți de curajul de a o lua de la capăt întotdeauna. Mă iertați, dar asta cred că face un artist, mai ales un muzicant, el trebuie să fie dispus oricând să-și arunce în aer gloria pentru a se reinventa în permanență. Până și amicul dumneavoastră, Jean Moscopol, a înțeles asta, iată-l cochetând cu jazzul de ceva timp și nu văd să-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe alta în somn și se trezea brusc, transpirat, după ce tocmai îl văzuse pe taică-su împușcat sau pe Fernic făcându-se praf, odată cu prăbușirea avionului. El, care ieșea seară de seară cu o gașcă de prieteni, de actori, de muzicanți sau de studenți, se plimba acum tot mai des singur, rătăcea buimac pe străzi ca un adolescent speriat care nu știa pe ce cale s-o apuce. Nici femeile nu-l mai impresionau ca altădată. Poftele carnale apăreau și dispăreau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ridica anumite note, pe care le credeam pierdute. Am învățat să cânt cu sufletul, nu cu plămânii, nu din cap sau din burtă, ci din inimă. Aici nu e vreun concurs, nu contează dacă ești cel mai bun sau ultimul muzicant din lume, care abia-și poate ține arcușul în mână. Aici contează doar să fii alături de ei, să le arăți că îți pasă. Când aud că marele dizeur Cristian Vasile este printre ei, deodată se luminează la față. Prezența mea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
compoziție sculpturală intitulată Fals-Sanctuar - statui din lemn, făcute de sculptorul Aurel Vlas. „Personajele” sunt foarte reușite, dar, din nou, se pierd cumva pe scările înalte ale unui amfiteatru de lemn. Câțiva vizitatori se fotografiază lângă aceste statui... Un trio maramureșean, muzicanți bătrâni, decupați parcă dintr-o ilustrată de epocă, interpretează muzică, sonorități germane. O dovadă că a existat în România, cândva, o importantă minoritate germană. Pavilionul mai cuprinde și o mică expoziție de vinuri. Nu sunt de vânzare, dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
drumul mare O dragoste a Ancuței de altădată și a celei de acum etc. Istoria cu Gheorghe Leondari, care a omorât pe frate-său: hoțul Haralamb Leondari Duca-Vodă cel bătrân și baba care l-a blăstămat.Dediu și Cantemir Bătrânul. Muzicant orb din cimpoi, care cântă balade." Despre Istoria Zahariei Fântânarul (figurând în Hanu-Ancuței) detalii într-o notă de jurnal din 1926: "Fântânarul de la Hanul-Ancuței are o vărguță cu care descoperă izvoarele, locul cel mai bun de săpat o fântână. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
drumul mare O dragoste a Ancuței de altădată și a celei de acum etc. Istoria cu Gheorghe Leondari, care a omorât pe frate-său, hoțul Haralamb Leondari Duca-Vodă cel bătrân și baba care l-a blăstămat. Dediu și Cantemir Bătrânul. Muzicant orb din cimpoi, care cântă balade. Trage, mândro, cu bobii Trage, mândro, și-mi gâcește Frunza de ce-ngălbenește Omul de ce-mbătrânește. Bătăi și banditisme la morți pentru drepturile hulpii. Poveștile lui Zavodnicu. 1 Mai 1925 [NOTE DIVERSE]** [Cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
femeile și are o imensă părere de rău ca pentru un lucru pierdut pentru totdeauna când află că totuși... o femee l-a iubit... Dacă știa mai devreme... Așa acuma și cea din urmă nădejde e pierdută... La urmă, un muzicant orb cântă cântece de vitejie și de dragoste la hotarul țării după lupte, biruinți și dobânzi... Bogdan e trist tovarășul lui robit de dragoste... Al treilea, calul are o dragoste pentru cal, și-i cântă un fel de imn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de mult conversația, încât vorbea într-una; și când tăcea, nu asculta pe nimeni. Socot că era tare de urechi. Omul de treabă nu se poate îmbogăți decât printr-o întâmplare. Posibil, dar minunea încă nu s-a văzut. Un muzicant, preotului, pe patul de moarte: Ce tot îmi cânți, părinte? Nu vezi că n-ai viers? Poate voi fi fiind și eu nobil. Nu știu. În corabia lui Noe se aflau trei frați, n-am aflat care era nobil și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rău de tot băeții tineri, de nu se puteau ține în picioare. Eu am dansat cu tot dragul, polcuță scuturată, și vals ca furtuna, de rară frumuseță, cântat de Anghel Balica mare chitarist și cu taraful lui compus din 8 muzicanți. Mort să fi fost și tot te sculai să joci. Și Grigore Lateș socrul cel mare n-a poftit la nuntă 2 elevi străluciți: pe Ioan V.Balan și pe Gh.Grigoriu, ca și cum nunta n-ar fi fost de nasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]