5,749 matches
-
o lună printre tinerii aceia, victime ale unor nenorociri dintre cele mai improbabile, că așteptările noastre rezonabile și concepția rațională sunt himere la fel de mari ca plăsmuirile băsnite de mintea confuză a unui schizofrenic paranoic. M-am întors la Chicago cu nădejdea că de-acum or să-nceapă să prindă viață dorințele mele, acum că, în afara mea, nu mai există nici o altă autoritate care să-mi poruncească. Eliberarea pe motive medicale n-a însemnat însă și dispariția miraculoasă a problemelor de sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
devenit o prietenă foarte apropiată În ultimele douăsprezece zile. Mă sună din Europa tot timpul. Zice chiar că o să vorbească ea cu Christopher În locul meu, acum că el nu vrea să vorbească deloc cu mine. Îmi este un sprijin de nădejde. Ah, am spus, cam fără entuziasm. Totuși, nici măcar menționarea numelui Sophiei nu putea să Îmi strice buna dispoziție În ziua aceea. — Hei, trebuie să vorbesc ceva cu tine, spuse Lauren, pe neașteptate, trăgându-mă deoparte. —Ce e? —E vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cinstei care trebuie să ne caracterizeze, al sincerității și al dreptății, m-am dus la șefii mei și le-am declarat că nu am de ales; că foștii mei colegi de muncă de la uzina din Iași, muncitori cinstiți, tovarăși de nădejde, m-au anunțat că am făcut un mare rău, că vor să se adreseze conducerii Partidului dacă nu iau o hotărîre: fata pe care am cunoscut-o acum trei ani la o întîlnire tovărășească este de două ori nefericită: întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
noi te așteptăm. Vreau să lămurim... Ai bilet reținut la agenție... "De ce? Se clatină cumva poziția lui Theo și ar vrea să-i redea Doinei numele Bujoreanu, să nu sufere?, că un tată mort, reabilitat, e mai sigur, mai de nădejde decît unul viu, supus greșelii încă... Ori... o fi aflat ceva, că de bănuit a bănuit mereu, dovadă ce mi-a șoptit atunci, la despărțire..." Ochii bătrînei, obosiți de albul zăpezii, pe care au stat înțepeniți pînă acum, caută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să gândească. În schimb, încerca să se adâncească înapoi în valurile somnului. Plonja iar și iar, tinzând spre clipa aceea în care starea de veghe și cea de reverie se îngemănează, dar se regăsea întins pe salteaua zgrunțuroasă, fără nici o nădejde de a mai adormi. Bull începu să-și frământe carnea, pregătindu-se să și-o ia la labă. Se răsucise pe spatele său larg și alb. Brațele puternice i se eliberaseră de sub plapumă, pe care încerca s-o dea jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
între un răspuns la o întrebare logică și un miracol cu miros de pâine prăjită, fără ca mama, întoarsă cu spatele, să bănuiască măcar ce se întâmplă în bucătăria apartamentului 40, au apărut pe lume cei doi prieteni nedespărțiți, tovarășii de nădejde ai copilăriei mele, Știm și Ștam. Nu am chiuit de bucurie și nu am chiuit nici de groază, becul nu a pâlpâit ca neonul din baie, fereastra nu s-a dat în lături deschisă de vreo rafală de vânt, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
numai bani? Putem să ne închinam oare cu toții zeului banului și cum i se mai zice - „vițelul de aur“? Dacă lumea aceasta nu poate fi schimbată în bine de nimeni și nici de noi toți laolaltă, ne rămâne cel puțin nădejdea într-o viață viitoare. Credința va fi până la urmă salvarea omului la fel ca și în trecut... PARTEA I ROMÂNIA DUPĂ ALEGERILE DIN 2004 1. Suspiciuni privind corectitudinea alegerilor Poate că ar trebui să ne punem mai des întrebarea: „ În
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pentru dobândirea proprietății și a libertății de a-și vinde produsele pe piața liberă, după anii de interdicție și silnicie ai regimului ceaușist. Confruntați cu enorme dificultăți (lipsa de unelte și semințe, credite sau dobânzi mari), noii proprietari își puneau nădejdea în sprijinul puternic al statului întruchipat de Iliescu. Într-un cuvânt, alegerile din toamna lui 1992 marcau faza în vechile structuri sociale rămâneau dominante și deci dispuneau de capacitatea de a se opune reformei. Această trăsătură socială își va pune
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a făcut și cu încălcarea legii electorale de către PDSR prin primirea de subvenții în timpul campaniei electorale. Afișele electorale au intrat în țară prin vama Borș și au fost sustrase de la vămuire (nu s-au plătit taxele vamale). Un aliat de nădejde al d-lui Iliescu a fost Răzvan Temeșan, fostul director de la Bancorex. Alte două „piese grele” ale afacerii Costea sunt: Viorel Hrebenciuc, fost secretar general al Guvernului Văcăroiu și Iosif Boda, șeful campaniei electorale din 1996 a lui Ion Iliescu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
practică și nu în vorbele goale ale unor politicieni), ignorat și îndepărtat adeseori cu bună știință de „reprezentanți de carton” ai generațiilor trecute. Dacă ne gândim bine însă, pe umerii acestor tineri se construiește azi practic viitorul țării și trag nădejde și de la Dumnezeu că ei vor schimba fața României și vor fi promotorii succeselor ei de mâine. Referindu-se la dezechilibrul politic și deficitul de capitalism, publicistul Dan Pavel remarca încă din 2002: „După aproape treisprezece ani de când a căzut
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
teamă, instrumentul întrebuințat cu inteligență diabolică de fostul sistem represiv prin intermediul poliției politice (Securitatea). Teama nu mai are ce căuta printre noi după atâta dictatură. De ce tinerii nu s-au temut și au ieșit în stradă? Ea este aliatul de nădejde al celor ce o folosesc pentru a-și atinge scopurile murdare, de pildă al comuniștilor și infractorilor siguri pe mijloacele lor. Această teamă trebuie deci cunoscută și decapitată pentru totdeauna dacă vrem să fim liberi cu adevărat. Adevărul trebuie rostit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și educația primită în familie. Marii oameni de cultură au oferit propriul lor exemplu de buni creștini. Important este acum să ne păstrăm vie credința. Disperarea și tristețea nu vin de la Dumnezeu. Nici o problemă nu este insurmontabilă. Fără optimism și nădejdea în Dumnezeu nu putem face pași înainte. Desigur și mass-media ar trebui să fie liberă în totalitate și să prezinte totul într-un mod mai obiectiv, arătând și partea frumoasă a lucrurilor. Optimismul este absolut necesar pentru orice act creator
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pentru care să nu fi lucrat acolo, dar părea nelalocul lui. Magazinele de bijuterii aparțineau, de regulă, indienilor sau kenyenilor, cărora le plăcea o astfel de muncă; boșimanii erau mai fericiți dacă se ocupau de animale - puteau fi ajutoare de nădejde la creșterea vitelor sau a struților. Bijutierul le zâmbi. — V-am văzut de-afară, spuse el. Ați parcat mașina sub copacul acela. Domnul J.L.B. Matekoni știa că avea dreptate. Bărbatul vorbea o setswana corectă, dar accentul lui îi confirma semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
grup de prieteni. CÎntecul, cum părea obligatoriu și logic, vorbea despre o dragoste nefericită, despre un marinar care-și căuta norocul pe alte mări și despre o fată frumoasă care suferea În tăcere de pe urma absenței lui, fără să-și piardă nădejdea nici măcar cînd era asigurată că vaporul iubitului ei dispăruse În ocean, Înghițit de valuri. În fiecare dimineață, fata cobora pe plajă să implore oceanul să i-l dea Înapoi pe logodnicul ei, și În cele din urmă lacrimile ei Înduplecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ridica i-a zis: "Domnișoară, aveți cuvîntul meu că voi face, cum s-ar zice, și pe dracu-n patru ca prințul Șerban Pangratty să nu mai calce în Vladia. Puteți fi sigură că aveți în mine un aliat de nădejde. În definitiv, avem aceleași interese..." Domnișoara K.F. a strîns ușor din pleoape, albastrul ochilor devenise cenușiu și mustrător, a lungit cît a putut gestul cu care îi întindea mîna să i-o sărute, peste măsuță, ceea ce nu se făcea, "idealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
numele celui cu care conversa, în general avea o memorie excelentă, dar căldura, agitația, își reveni "știi, domnule dragă, n-am făcut decît să vin în întâmpinarea unor prieteni, există încă oameni entuziaști, domnule, oameni care nu și-au pierdut nădejdea că se mai poate face ceva în țărișoara noastră. Trebuie să ne revenim din beția asta amăgitoare, o țară întreagă trăiește în amețeala izbînzilor, a darurilor care ne-au venit de la Dumnezeu, dar pe care le-am plătit cu sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu s-a cerut instituirea de măsuri excepționale, care să dea mînă liberă guvernului. Uite, în cazul ăsta Bîlbîie s-a descurcat admirabil! De fapt nu era chiar atît de furios pe Leonard Bîlbîie, care era un om de nădejde, talentat și aplicat, cît pe spiritul de liberalism care încetul eu încetul se infiltra în Serviciu, prin asta înțelegînd pofta fiecăruia de a-și da cu părerea. Nu asta era treaba lor. Treaba lor era să vadă, să audă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de idei străine, periculoase Țării. De aceea am venit la Vladia, pentru a realiza în mic, dar în realitate, ceea ce vrem să facem în mare, pe tot cuprinsul țării. Vrem să facem din Vladia exemplul, experimentul reușit, bulgărele înghețat, de nădejde, de ca avem nevoie. De aici, din capătul lumii, se va rostogoli peste plaiurile noastre mîndre tăvălugul care va mătura din cale toate invențiile nepotrivite sufletului nostru aduse de străini și de jidani." La așa ceva nu se așteptase. Își închipuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la Mott nimeni nu i-ar fi putut spune în ce loc și în ce serviciu trecuse Bîlbîie, dar nădăjduise să afle măcar vechea adresă. Știa că din adresă în adresă poți găsi pe cineva, proprietăresele fiind cele mai de nădejde în privința asta. Dar avusese noroc. Un noroc atît de mare, încît o clipă i-a fulgerat prin minte gîndul speriat că totul se va duce dracului, prea ușor l-a găsit pe Bîlbîie. L-a privit atent, ceafa proaspăt rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Chiar într-un fel în care îi dădea dimensiunile triumfului acțiunii: a acceptat fără să crîcnească condiția pusă cîteva zeci de minute. Nu se grăbea, nu era ocupat, nu mai era!, dar a pipăit terenul, era solid, putea păși cu nădejde. Dacă l-ar fi chemat, lucrurile s-ar fi precipitat. Bătaie de cap, să fugă, să se ascundă, chiar la generalul Broșteanu ori la Cihoski, ei nici n-ar fi știut că prințul Cantacuzino de fapt se ascunde în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încetul se va strînge, se va închide, devenind un adevărat pumn. Un pumn de fier, domnilor! Își simțea sîngele pulsînd în artere, nu voia să-și ridice pleoapele grele, vedea în spatele lor parada Gărzii civice, a armatei, disciplinată, tăcută, de nădejde. Vor trece acolo, pe sub ochii lui, în șiruri nesfîrșite, și mulțimea va privi fascinată la acel organism perfect, capabil să impună respect prin simplul fapt că există în perfecțiune! De afară se auzi clopotul de bronz, grav, anunțînd musafirul. Strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vis și moarte? Oare cine, Doamne, va pune o stavilă, un hotar, Între prezent, trecut și viitor? Oare cine, Doamne, va despărți bucuria dragostei de tristețea amintirii? Doamne, ferice de cei care trăiesc nădăjduind, căci lor li se vor Împlini nădejdile. Doamne, ferice de cei care știu ce e ziuă și ce e noapte, căci ei se vor bucura și de ziuă, și de noapte, dar și de tihna nopții. Doamne, ferice de cei pentru care trecutul a fost, prezentul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu‑i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucâtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care Îl vizitase mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște indivizi cu puteri supranaturale. Stătuse acolo, În fața lui, trupeșă, viguroasă, cu un văl peste față, umplând celula cu personalitatea sa, cu persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
s‑o amesteca și s‑o uni... Mai știi? Poate că țărâna lor nu și‑o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că‑n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămâne, așadar, nădejdea, că v‑aș mai putea atinge, că v‑aș mai putea simți, că m‑aș putea contopi cu dumneata, că ne‑am putea Îngemăna, atunci când nu vom mai fi În măsura În care ar exista În Începutul nostru legea Înrudirii și dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de o ureche. Ai răbdare! adaugă zâmbitor. Toate la timpul lor. Avusese răbdare și, de mai bine de șase luni, îi dusese bătrânului kahuna cei mai buni pești din laguna și cele mai alese fructe din livadă mamei lui, cu nădejdea că, atunci cand va sosi, în sfârșit, luna octombrie, acesta să-i acopere pieptul cu tatuaje deosebite, care să-i stârnească Maianei cele mai ascunse dorințe, însă până acum nu obținuse decât câteva mâzgăleli, ce semănau cu mizeriile lăsate tocmai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]