680 matches
-
Sublocotenent Novăceanu, pregătește oamenii. Formația de marș este aceeași. Dă-i bice, iute! Iovuț se ridică fără chef de pe trunchiul prăbușit al unui copac unde stătuse până atunci, scuturându-și turul pantalonilor de zăpadă. Scuipă chiștocul țigării și înjură cu năduf în timp ce își îndeasă mai bine căciula pe cap: Cum măsa-n cur a picat măgăreața asta pe noi? Ofițerul politic ne iubește tare, spune Romulus ironic, în timp ce coase cu degete înțepenite de ger un nasture la cojocul scurt, până în talie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simpatie, "omul cu revolverul" este, după Sebastian, emblematic: "Căci în fond, dacă acest personagiu se poate plimba prin țară și să tragă cum vrea, unde vrea - este pentru că în oarecare măsură el exprimă sumar o sensibilitate publică". Și anume, exprimă "năduful" populației deziluzionate. Ceea ce omul de rînd exteriorizează printr-o înjurătură, omul cu revolverul exprimă cu arma: "Dumneata, necăjitul meu prieten și cetitor, înjuri. El trage. Dar amîndoi pentru același năduf". Mai mult, după ce "a tras astfel, cu egală pasiune, sub
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
măsură el exprimă sumar o sensibilitate publică". Și anume, exprimă "năduful" populației deziluzionate. Ceea ce omul de rînd exteriorizează printr-o înjurătură, omul cu revolverul exprimă cu arma: "Dumneata, necăjitul meu prieten și cetitor, înjuri. El trage. Dar amîndoi pentru același năduf". Mai mult, după ce "a tras astfel, cu egală pasiune, sub trei guverne", sub Duca e silit să se adapteze: "dacă lucrurile merg mai departe cu aceeași vervă, omul nostru va fi silit să-și schimbe pistolul cu o mitralieră, spre
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
nu? Face ceva parale. Ripley atunci se gândi să se miște. Mișcarea ei fu abia perceptibilă, dar câteva meșe de păr lunecară și descoperiră în parte creatura care dormea lângă ea. Șeful echipei se îndreptă și scutură din cap cu năduf. ― N-avem noroc. E doar o pisică. Să asculte era penibil, să privească, nici vorbă. Gâtlejul parcă-i era un filon de antracit înăuntrul craniului, din piatră ponce; negru, uscat, cu un vag gust de rășină. Cu toate acestea limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din an în an, Lizaveta Prokofievna devenea tot mai capricioasă și mai intolerantă, se transformase chiar într-o persoană ciudată, însă cum avea mereu la îndemână un soț foarte supus și dresat, de obicei pe capul acestuia își vărsa tot năduful, după care în familie se reinstaura armonia și toate mergeau cum nu se putea mai bine. De altminteri, nici generăleasa nu ducea lipsă de poftă de mâncare și de obicei, la ora douăsprezece și jumătate, împreună cu fetele, lua un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el mi-a fixat întâlnirea... Prințe, la revedere! Cu pași repezi, generalul se făcu nevăzut. — Știu eu la care conte se duce! spuse tăios Elizaveta Prokofievna și, iritată, își mută privirea asupra prințului. Ce ziceam? încercă ea, cu dezgust și năduf, să-și amintească. Ei, despre ce era vorba? Ah, da: ce-i cu egumenul? — Maman! dădu s-o dojenească Alexandra, iar Aglaia chiar bătu din picior. — Nu te amesteca, Alexandra Ivanovna, îi spuse răspicat generăleasa, vreau și eu să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Sunteți un creștin zelos? Kolea zice că dumneavoastră înșivă spuneți că sunteți creștin. Prințul îl cercetă cu atenție și nu-i răspunse. — Nu-mi răspundeți? Poate veți fi crezând că vă iubesc foarte mult? adăugă deodată Ippolit, parcă vărsându-și năduful. — Nu, nu cred. Știu că nu mă iubești. — Cum! Chiar după cele întâmplate ieri? Ieri am fost sincer cu dumneavostră sau nu? — Și ieri știam că nu mă iubești. — Adică pentru că vă invidiez, pentru că vă invidiez? Întotdeauna ați avut părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
probabil, teribil de jignit că am avut curajul să pătrund cu atâta necuviință în ungherul lui și să văd urâta dezordine, de care și lui îi era rușine. Desigur, s-a bucurat de ocazia de a-și vărsa pe cineva năduful provocat de ghinioanele pe care le avea. Un moment chiar am crezut că sare la bătaie; s-a făcut palid la față, ca apucat de isterie femeiască, speriindu-și astfel soția tare. — Cum ați îndrăznit să intrați așa? Afară! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ganea începu să se încrunte; poate că Varia insistase intenționat asupra acestui subiect, ca să poată pătrunde în adevăratele lui gânduri. Dar de sus se auziră iarăși strigăte. — Îl alung din casă! zbieră Ganea, parcă bucurându-se că-și poate vărsa năduful. — Și atunci o să ne facă iarăși de rușine peste tot, ca și ieri. — Cum ca și ieri? Cum adică? Zici că... bâigui Ganea, speriindu-se deodată teribil. — Ah, Doamne, chiar nu știi? întrebă Varia, dându-și seama că a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
capul, dement. O teză veche și dragă propagandei comuniste - cei care încearcă să compromită sistemul sunt ori nebuni, ori ticăloși, ori nelămuriți. Și atunci ? De ce e filmul pe perete la Sighet ? Pentru că un pescar rostește la un moment dat cu năduf „turnătorilor !” ? Ca grad de virulență politică la adresa regimului comunist, Faleze de nisip este sub Reconstituirea (1970) și nu depășește Puterea și Adevărul (1972). În Polonia, un film foarte asemănător, Cuțitul în apă, făcea Roman Polanski hăt în 1962. Din punct
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
camere, să nu se cațere pe mese și pe dulapuri, să nu sară de pe șifonier, să nu umble la combina muzicală sau la pendula din perete. Ce mai, este un copil obraznic, neastâmpărat și neascultător - a concluzionat interlocutoarea mea cu năduf. Curiozitatea m-a îndemnat s-o întreb cum ar dori ea să se comporte Andrei. La această întrebare răspunsul ei a fost mai incoerent și îngăimat. Am înțeles totuși din spusele ei că ar vrea ca băiețelul să se joace
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
care ea a fost enunțată cât și alte experiențe anterioare În care Niculae și oaia pe care afirmă că vrea să o omoare, Bisisica, au fost implicați. Asta deoarece greutatea semnificației stă nu atât În cuvinte cât În sentimentele, În năduful acumulat de-a lungul timpului pe care copilul Îl prezentifică prin aceste câteva cuvinte. Contextul situației este următorul: Niculae, care tocmai venise cu oile de la păscut, cu picioarele „pline de zgârieturi vechi cu urme de sânge Închegat cu praf”, se
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Urmează un atac direct la adresa administrației, care nu făcuse nimic să le salveze viețile și bunurile. Atacul este redirecționat spre președinte care i-a determinat pe acești oameni, pe pompieri, să nu-și facă datoria reducându-le salariile cu 25%. Năduful oamenilor se dezlănțuie; tot acum Își amintesc că nici suta de euro, reprezentând subvenția de la stat pentru lucrările agricole, nu o mai primesc. Tirada lor culminează cu Mai bini ni tăiaț’ gîtu’. Toate acestea erau semne evidente ale unei Încărcături
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
echivala cu o catastrofă. [...] Mai sunt două cazuri de același soi: Enescu și Brâncuși și, de ce nu? grecoteiul de Caragiale (www.ziua.net, 2006) Mă bucur că nu a venit jidanul de Lucescu (blogsport.ro, 2007) Olăroiu și-a vărsat năduful și pe unul dintre foștii jucători emblematici ai echipei roș-albastre, Liță Dumitru. "Am văzut că și țiganul de Liță Dumitru vorbește de mine. A vrut să-i dau bani să-și construiască două vile, dar l-am refuzat." (www.adevarul
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
rufe și mâine mă scol devreme sau și mai și, doar... off. Că îl întrebam apoi dacă off e de la oftat sau e off opusul lui... on și vrea să-mi zică ceva cu asta. Încerca să-mi explice cu năduf că e oftat și nu se descurcă cu scrisul, de fapt mă întrebam dacă se descurca cu vreo formă de interacțiune, oricare ar fi fost ea, și chiar fusese dureros de sincer când mi-a spus: păi da, ce să
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
opt ore pe zi, cum se grăbește să-i pregătească cina aceluiași soț între două alăptări și cum, dragul de el, ar vrea, după toate astea, ca ea să ajungă repede înapoi la 50 de kilograme! N-o povestea cu năduf, ci cu dragoste duioasă! Bărbatul se uita probabil în casă la televizor, în timp ce ea legăna bebelușul de două luni și încerca să potolească un Goe de zece ani.) Nu cred că mi-am pierdut timpul citindu-i cartea În fine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
numai pentru faptul că ilustrează atât de variat bacovianismul la cele mai rafinate cote, dar și pentru că sunt, în ultimul timp, ostentativ și nemeritat ignorați de către "instanțele" bucureștene. Nici de data aceasta, vasluianul Th. Codreanu nu uită să-și verse năduful pe corifeii postmodernismului românesc, care au vidat poezia de sacralitate; or susține sus și tare autorul Modelului ontologic eminescian: "Poezia singură, fără Dumnezeu, te aduce în neant" (p. 448). În concluzie, Complexul Bacovia este și va rămâne cu adevărat o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai puțin plăcute, nu se face altceva decât să se adâncească și mai mult anumite răni. Cu cât se va amâna rezolvarea problemelor de cuplu, cu atât acestea îi vor flagela și mai mult, făcându i să se sufoce de năduf. Indiferent cât de “bătrână” este relația în care ești implicată, important este să “simți” că ești la începutul ei. Astfel vei reuși să ții flacăra iubirii aprinsă, sau măcar să ții treaz interesul bărbatului pentru tine “în mod conștient”. Dacă flacăra
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
să mă binedispun, vă rog, din acest moment încheiem discuția. Baba, pardon, doamna, continuă să mă apostrofeze, amintindu-mi că am același cod genetic cu fratele său și că se cam apropie funia de par. O las să-și verse năduful și încep să fac socoteli. Dacă aprobam schimbul, riscînd cătușele de rigoare, cei 400 m² se transferau la stradă asfaltată, cu apă, canalizare și gaz. Stai, Costică, îmi atrag atenția. Pe atunci chestiile astea cu gazul și apa nu erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o depresie inexplicabilă mă copleșește. Lumina care scaldă generos totul în jurul meu nu mă mai bucură. Nici măcar salariul dintr-un plic, pus în buzunarul de la piept, nu mă furnică la fel ca-n alte dăți. Respir aer pur și expir năduf. Sufletul îmi este greu, ceva îmi lipsește și nu-mi dau seama ce. Frînturi de amintiri și fărîme de vagi dorințe neîmplinite. Dar și voci care mă apostrofează că mă las copleșit de mici dureri, pe care n-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în altă parte, ca să pot câștiga măcar ca tata. Atunci tata făcea chirii cu căruța cu cai. Erau mulți evrei comercianți, se mișca banul altfel, dar acum nu e nimic din ceea ce a fost atunci, mai spune Mihăiță plin de năduf. Apoi continuă: și totuși să-ncerc să fac comerț cu produse agricole care se mai găsesc pe Valea Racovei, își zise el. Și s-a apucat să cumpere din ultima soldă primită, ulei de floarea soarelui, făină de grâu și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
semnificative categorii de cetățeni care par să-și țină zilele cu un singur aliment: ura îndreptată împotriva cuiva. Nu mă refer la cei care, nemulțumiți de politicieni, legi, curbe de sacrificiu, demagogie și incompetență, se înfurie periodic și își varsă năduful pe unde apucă. Mă refer la cei care și-au făcut din ură și din exprimarea ei o profesie lucrativă, un program, un mod de viață. Ura pare să fie, în aceste cazuri, preocuparea dominantă a persoanei, unicul conținut al
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Bărăgan, de zaiafet. Și când muncește, românul își cheltuie jumătate din energie strigând. Chiar și micile șantiere curente (cele care, de pildă, dau găuri în asfalt) provoacă tămbălău. „Coechipierii“ se cheamă non-stop unii pe alții, își dau indicații, înjură cu năduf, sau, măcar, fluieră a pagubă. Nici noaptea nu-i potolește. Ba dimpotrivă! Stimulați, cumva, de liniștea din jur, se străduiesc încă și mai abitir s-o umple cu interjecții. Să fie un reziduum ancestral al singurătății pastorale? Al vremurilor când
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
chiar cu virusul SARS, prin simplul fapt că recurgem cu toții la același cod genetic. Dar, revenind la tei - din păcate nu singurul tratat astfel -, și la vitregia asociată de mine calității atât de ades clamate de frate, să-mi vărs năduful. Luați aminte, ieșeni și nu numai, la - aș spune genocid dacă acest „geno“ n’ar face referire exclusivă la noi, oamenii - dezastrul la care este supus acest arbore În zilele acestea, acelea ale speranței lui Întru perpetuare, precum a noastră
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și limite Prin fabulațiile voastre m’am trezit Într’un conflict proverbial cu colegul meu de subordin sistematic, tot un fisiped. Dar vă spun cu lăbuța pe suflețel că n’am nimic cu el. Sine ira et studio, Îmi vărs năduful pe voi, chiar dacă aparența Îl implică. Și cum e chestia cu dulăul care se refugiază - mai precis Încearcă - la fusta stăpânei când te vede? Să cred că n’a uitat gheruța trasă peste bot când, mic și prostuț, voia joacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]