681 matches
-
o dată... și încă o dată... Nu ne mai săturam de aceste minunate podoabe vii ale sălii noastre, care întreceau in frumusețe și gingășie ghirlandele de flori ce străjuiau balcoanele. ― Le vedeți, mă, cum au venit îmbrăcate și coafate? spuse Stroe cu năduf. Ei, ce figură o să facem noi... și mai cu seamă ele, când or să ne vadă interpretând rolurile noastre antice, în uniforme bleumarin?! Dacă Barbă n-a vrut, că făceam eu rost de costume adecvate și de nițel decor, acolo
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bei șampanie și să tragi ca un turc din narghilea... O astfel de pedeapsă aș vrea și eu...“ „Vorbești cu păcat, o dojeni Tatiana. Ești femeie bătrână și te gândești la prostii...“ „Parcă dumneata nu te gândești, replică plină de năduf vecina, luându-și cârja și Îndepărtându-se de gard. Cine visează cai verzi pe pereți, eu sau dumneata? În locul dumitale n-aș vorbi...“ După această scurtă altercație, bătrâna trase concluzia că lumea se-nrăise și că nu trebuia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ciudate se petrec la voi În Rusia, oftă Extraterestrul. Ciudate de tot... „Și doar i-am spus de atâtea ori că aici nu-i Rusia, ci o altă țară, dar omu’ o ține pe-a lui...“, Își spuse Mașa cu năduf. - Și eu ți-am repetat de atâtea ori că nu sunt om, și tot tragi cu omu-n sus și-n jos! replică Extraterestrul... - Poate că mi-ați spus, dar eu n-am reținut. Pesemne mă gândeam la altceva... - Mereu Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
multe trupuri, Înțelegi, care se risipesc și se strâng la un loc ca o armonică... Un trup de-al meu a poposit În casa ta, celelalte s-au răspândit prin alte case...“ „Și-și fac mendrele acolo“, replică Mașa cu năduf. Ideea că Extraterestrul bântuise sau bântuia acum și prin alte case tăvălindu-se prin pat sau cine știe prin ce alte locuri cu alte femei n-o Încânta deloc... „Poate că-și fac, ce te interesează? Nu cumva te Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tatălui său; vizitarea cimitirului din Zadušnica; cearta crâncenă cu numiții Petar Janković și Sava Dragović care susțineau teza despre justețea liniei lui Stalin și dialogul dintre aceștia; argumentele unuia și contraargumentele celuilalt (când totul se va Încheia cu vorba de năduf a tatei „’tu‑vă Stalin al vostru!“). Așa Încât Enciclopedia ne introduce În atmosfera vremii, a evenimentelor politice. Teama care va pune stăpânire pe tata ca și tăcerea aceea de care și eu Îmi amintesc atât de bine, o tăcere grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
răspunse Radu privind-o încruntat apoi se ridică și pleacă. Eva văzând că Angela a rămăsese singură, se așeză lângă ea fără să-i zică nimic. Văzându-i tulburarea, Angela se bucură de ea, pentru că simțea nevoia să-și verse năduful. -Am să-l învăț minte pe mucosul ăsta încrezut! -Chiar așa, Angela, nu știu de ce-ți mai faci de lucru cu el. Nu vezi ce copil e? -N-am văzut când a trebuit, acum e prea târziu! Va suferi din cauza
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de alte arte casnice. Proprietarul chioșcului de cărți uzate i-a povestit că romanul abia apăruse și că izbutise să smulgă două recenzii În două ziare din provincie, pe aceeași pagină cu anunțurile mortuare. Pe scurt, criticii Își vărsaseră tot năduful și Îi recomandaseră Începătorului Carax să nu-și părăsească slujba de pianist, Întrucît În literatură era limpede că nu avea să nimerească nota. Monsieur Roquefort, căruia i se Înmuia inima și buzunarul dinaintea cauzelor pierdute, s-a decis să investească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
catârii de stepă și decât cămilele bactriene, cele roșcate la păr, adăstau în brazdă nouă, să se termine seria turbatelor înjurături ale specialiștilor de tip revoluționar, mecanizatori făcuți doar printr-o spoială de instrucție, administrată în graba mare. Descărcându-și năduful pe utilajele care repede și mereu se defectau, alăturându-și injuriile și ocărând vremea rece, care le îngheța mâinile bătrâne și reumatice, asudau, așa, cu mic cu mare, de cum se înroșea pleoapa răsăritului, până ce obrazul livid al lunii văruia, vinețiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe masă. Nici n-au dat răspuns de cuviință, când Trandafira s-a alintat, ca orice gospodină, ce așteaptă răsplata laudei, zicând precum că bucatele ei nu-s așa de deocheate... Nepăsarea lor stârni amărăciunea lui Vartolomei, care spuse, cu năduf: Ehehei, dacă ați fi nimerit, aici, nu peste multă vreme, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, când e hram, la noi, în sat!... Ce de bunătăți v-ar trece pe dinaintea ochilor, că vi s-ar umple pe loc gura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fără să o știe! Pufni în râs, de unul singur, și se uită pe furiș în palma-i gravată dureros. Multă vreme, după aceea, nu-și descleștă palma înțepată, nici chiar pentru a se spăla dimineața sau înainte de mese, spre năduful manifest, exprimat, cu voce plângătoare, de fragila sa soție, tot mai îngrijorată de purtarea lui, ieșită din tipicul oamenilor civilizați. În biroul său de acasă, zile la rând, cu pipa stinsă între dinți, jucându-i absent, între degete, arabul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și tot jegoși și împuțiți stau, ce să le faci? Nevoia m-a învățat, nu le las năclăite... e apa rece, le trag în mai multe ape. Prima apă, dai cu săpun, limpezești, îți îngheață inima, te ia și un năduf la inimă de rece ce e apa, n-ai ce face. Eu mi le spăl când cred eu că se adună. Contează să fii curat, contează pentru tine, nu pentru majurul de pe hol, sau mai știu eu... Am avut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de tone, de un alb imaculat, ghidat de două bărci-pilot, intra încet în port. Pescărușii lunecau grațios deasupra coșurilor, fluturându-și lin aripile lor albe. Instrumentiștii, care tocmai făcuseră o pauză, au început să cânte iar, cu și mai mult năduf, același marș. În cele din urmă, vaporul se apropie destul de mult ca să se poată distinge chipurile pasagerilor, aliniați de-a lungul parapetului ca niște păsărele. Printre turiștii străini erau și câțiva tineri japonezi, aplecați peste parapet, fluturându-și pălăriile spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
storcoșiți sub roți. - De la apă, Grigore, le-a intrat în galerii și i-a scos... - Da, de la apă o fi, dar nu mișcă, se strâng unii în alții, chițanii de mai multe neamuri, la un loc, nu mișcă... Răsuflă cu năduf. - Ia uitați-vă aici... mi-arată un colț de zid. Mă uit, e negru-cenușiu, cam cât un stat de om. - Abia a fost renovat. Ați mai văzut să urce mucegaiul în halul ăsta într-o noapte? Ieri nu era. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pur și simplu prostesc, să se plătească În continuare niște sume foarte mari care ar servi, fără nici un fel de compensație, doar la o Îmbogățire și mai mare a companiilor. Nu sunt dispus să hrănesc vitele cu cozonac, Își vărsa năduful, În post scriptum, un asigurat În mod special prost dispus. Unii mergeau mai departe, cereau restituirea sumelor plătite, dar, aceștia, se vedea imediat că o făceau Într-o doară, pentru liniștirea conștiinței, să vadă dacă prinde. La Întrebarea inevitabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
impresiile, fotografiile sau părerile cuprinse în ea pot naște controverse. Este foarte posibil ca juristul din mine să fi sărit în apărarea dreptului și altor cauze cu prea multă patimă, punând uneori în argumentație un exces de pasiune, piper și năduf. Acelora care se vor simți necăjiți ori, eventual, contrariați de o asemenea abordare, le cer anticipat scuze și îngăduință, asigurându-i, dacă asta consolează pe cineva, că alter egoul meu jurist mă enervează adesea și pe mine.
Gâlceava cu juristul din mine by Florentin Ţuca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1340_a_2745]
-
ca, în caz de forță majoră, să se trezească strânși ca sardelele, dând din coate, împingându-se unul pe altul, fiecare încercând să nu-l calce pe vecin pe bătături. Parker și Brett nu erau mulțumiți și nu-și ascundeau năduful. Se consolau cu gândul că această convocare nu avea nimic de-a face cu compartimentul mașinilor de care se ocupau ei, iar că singurul subiect care va fi pus în discuție acum era responsabilitatea altor persoane. Ripley îi pusese deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cel care va practica intervenția pe această vietate va izbuti să se adăpostească în acez caz, n-aș vrea să fiu răspunzător de ceea ce se va întâmpla cu fața lui Kane. Sau cu capul. ― Bine, de acord, zise Ripley cu năduf. N-o fi fost o idee grozavă. Atunci, ce propui? (Arătă spre infirmeria de la etajul superior.) Să facem tot drumul până pe Pământ cu chestia aia pusă pe capul lui? ― Nu văd nici un pericol, replică Ash, puțin impresionat de sarcasmele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la ora de sport și plecă să-i ajute pe ceilalți la culesul nucilor. George rămăsese cu gura căscată privind în urma ei cu mirare, nimeni până atunci nu-l învinsese cu propriile arme, dar își reveni repede și spuse cu năduf, dar și cu oarecare mândrie în glas: Drăcoasă verișoară mai am! Angelina începu să culeagă nuci alături de ceilalți, să le curețe de coaja verde, iar pe cele care nu se lăsau curățate le punea separat, aveau să fie puse pe
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ei în fața cuștii, câinele, mai înțelept sau poate intimidat de apariția stăpânilor, se retrase în fundul cuștii, lăsând loc Vivianei să iasă din captivitate în momentul în care bunicul ajunse lângă ei. Îngrijorat și furios în același timp, îi spuse cu năduf: Focule! Ce-ai căutat acolo, focule? Am vrut să văd ce fel de mobilă are Ursu în casa lui, răspunse Viviana printre sughițuri de plâns. Toată supărarea și furia bunicului se topiseră la auzul unui răspuns atât de inocent. Sărută
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ciorba gustoasă. Ei, acum parcă mai semăna cu ciorba pe care o pregatea mama. Simți în sufletul ei așa, ca o mulțumire, că se descurcase bine în prima ei încercare de gospodină. Dar, parcă se făcuse cald afară și era năduf. Ia să-i facă ea și tatei o surpriză. Se duse la oborul porcilor și le dădu drumul să se scalde în groapa cu nămol, special pregătită de tata pentru ei, pentru zilele cu arșiță. Dar când să-i bage
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
toamnă la fel de cenușie, uscată și răcoroasă Îmi va fi singura cale spre alinare... Cu ce Ți-am greșit Doamne Ție, de lumea mi-e ștearsă Sau când se va mai aduna în ea culoare? Privesc nori plumburii cum apasă peste năduful meu Așteptând parcă să aud ploaia contopită cu stropii-mi sărați. Însă rămân cu ochii înspre cerul palid și greu Gândindu-mă cum aș putea să ajut oameni la fel de nealinați. Nu pot încă să-mi liniștesc emoția tomnatică Știind că
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
un mănunchi de griji. Nu știu clar drumul întoarcerii spre sinceritate, Nici spre copilăria sentimentului hoinărit. Nevăzut E destul de vie fantasma ce mă sperie des! O văd prin cameră, aud cum foșnește... Simt aer din frig la fel ca un năduf. O fi lângă mine sau e vânt tăios de toamnă? Mai deschid o dată ochii și aici mocnește! M-am speriat pentru că-s om; dacă eram înger... Îmi vine să strig! Nu pleca și tu! Din pod se aude tot mai
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
e că n-au arătat și niște teroriști. D-ăia pe bune. Așa, vezi și matale. Poporul face mai pe urmă folclor. Că are nevoie de certitudini. N-a văzut teroriștii, cum a fost și la Județeană... Mai scuipă o dată cu năduf spre broscuța aceea care parcă îi asculta și înregistra toată perorația. Popa Băncilă scose din buzunarul de la piept al sutanei un ceas cu lănțug. Prinse a-l bălăngăni. Țongu zâmbi trist, neconvins. - Ce i-a arătat poporului în boscheții ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu te-ai prins? Nu ține vraja la noi! Dacă vrei pisicuțe, du-te la fredonare peste drum, la clubul popii! ...Acum, privindu-l pe insul din fața sa, care continua să horcăie și să se agite, popa Băncilă izbucni cu năduf: - Vezi că ți-am venit de hac?! Credeai că mult o să mă mai chinui? De dimineață mă tot ispitești, da uite că acum te-am prins! Zvâcni bucuros și se proțăpi chiar în dreptul aceluia, făcându-și încă de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
liniște. O pauză... Ce odihnitor era! Să uiți de lume, să uiti de griji și de necazuri, de ziua de mâine și de nesiguranța zilei de azi! Asta îmi trebuia! Mi-am trecut mâinile prin păr, obosit, am oftat, cu năduf, mi-am închis ochii și am lăsat frâu liber gândurilor. Mă inunda groaza, teama, speranța, furia, extazul. Toate se împleteau formând o imensă plasă a gândurilor și a sentimentelor, a emoțiilor și trăirilor. Mi-am amintit de unchiul Gros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]