1,287 matches
-
a duhurilor rele care populează spațiul, în special pădurea, pe timp de noapte, sluta și urâtă, cu părul lung până la pământ, bocește prin păduri pentru a ademeni călătorii. Noaptea poate fi văzută dormind ghemuita în jurul focului sau umblând că o năluca prin păduri și tufișuri, pe câmpii și pe la răscruci de drumuri. Ia chip de animal (iapa, bivolița, vacă), de femeie care seamănă cu un copac cioturos, cu craci uscate, cu păr lung despletit sau împletit șuvițe care cad din cap
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
sau mică cât un iepure, frumoasa că o zână sau hidoasa că un monstru cu capul mare, cu ochii cât strachina și dinții cât secera. Se deplasează pe jos sau pe un cal (iapa) cu 9 inimi. Când vine că năluca, aduce vânt, vârtej, vreme rea, intră în case la miezul nopții trântind ușile și ferestrele deschise. Din descântece rezultă că unele spirite ale nopții (Miaza-Noapte, Decuseara, Zorilă, Murgilă) îi sunt feciori.
Muma Pădurii () [Corola-website/Science/296927_a_298256]
-
cu capul lăsat pe spate este în culmea extazului iubirii. "Dansul vieții", cel mai mare tablou din ciclul " Frizele de viață", ilustrează amintirile, dorințele, dezamăgirile și experiențele artistului. Munch transformă o distracție plăcută, cum este dansul, într-un balet al nălucilor. Măiestria cu care Munch a reușit să dezvăluie secretele ascunse ale temelor abordate va fi un exemplu pe care îl vor urma mulți alți artiști. Ecourile surselor sale de inspirație sunt vizibile nu numai în lucrările expresioniștilor germani, ci și
Edvard Munch () [Corola-website/Science/297872_a_299201]
-
lui Ștefan-Vodă», 13. «Printre cimbru și susai» etc.), purtând receptorul în cele mai ozonate sfere ale "catharsis"-ului: "Ineluș-învârtecuș, / moarte, joc cu lunecuș, / în ce inelar căzuși ? // Juvaerul tău de fum / toate le preschimbă-n scrum, / că podoaba-ți de nălucă / pică-n deget și-l usucă... // Ineluș-învârtecuș, / cu smaragdul jucăuș, / zâmbetele cu livezi / cum le stingi și le-nnoptezi ? / Mâinile, de ce le-nchizi / sub un zarzăr cu omizi ?" («4», "ibid.," p. 39); uneori, în reverberări „molcom-thanatic-eroice“, cu Jiul aidoma funebrului
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
uneori, în reverberări „molcom-thanatic-eroice“, cu Jiul aidoma funebrului vad / râu styxial, dar împlântat prin sacrele-i izvoare în baza Cogaionului: "Jos în vad, la răgălii, / doi voinici trec peste Jii. Unul cântă dor de ducă / pe-un cârlan ca o nălucă, / alb ca viscolele lunii, / alb ca-n Joia Mare prunii... Altul tace - și pe față, / îi stă gândul ca o ceață. / Tace și-n frunzar se stinge, / pe un murg ca de funinge. // Jos, în vad, la răgălii, / doi voinici
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Fongolfin. Între timp, Manwë(cel mai puternic dintre valari) a trimis solii care să-i avertizeze pe elfi de drumul primejdios și de locurile periculoase. Morgoth, cel mai oribil demon care la început a fost tot un valar, isi trimitea nălucile să bântuie peste ținuturile Pământului de Mijloc. Fëanor nu l-a crezut pe cel trimis de Manwë și nici pe valari. Numai că, Fingolfin, Galadriel și Finarfin au început să dea înapoi. Ca să ajungă pe celalalt continent, Finwë avea nevoie
Galadriel () [Corola-website/Science/309188_a_310517]
-
anul 1938 apare romanul "Scrisoarea de dragoste" în colecția "Universul literar" al ziarului "Universul". Autorul reia tema nuvelei "Capcana", pe care o amplifică, dându-i și unele sensuri sociale, încât se poate spune că romanul dezbate tema carierismului. 1940, piesa "Năluca" este publicată în colecția "Universul literar", împreună cu volumul "Trei comedii: Școala nevestelor, Calul de curse, Liniștea soțului" - difuzate anterior și de Radio București. În 1941, "O crimă pasională", care fusese interzisă din repertoriul Naționalului clujean în 1935, după a doua
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
timp, Edward de York și armata lui s-au luptat cu trupele lui Pembroke, care veneau din Tara Galilor și le-a înfrânt cu desăvârșire în bătălia de la Mortimer's Cross din Herefordshire. El și-a încurajat oamenii cu priveliștea "nălucii" a trei sori la răsărit, (fenomen natural cunoscut cu numele de "soare fals"), spunându-le că este un semn prevestitor al victoriei și îi reprezintă pe cei trei fii supraviețuitori ai lui York—el însuși, George și Richard. Această întâmplare
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
ciudata dispariție a tatălui, din cea a tatălui care și-a ucis soția și apoi a dispărut când a întâlnit fantoma ei și din perspectiva mamei contactate de un medium. După ce merge la doctor pentru o consultație legată de o nălucă pe care o tot întâlnea, un om este găsit mort, fără a se putea da vreo explicație rațională decesului său. Un inventator creează o mașină inteligentă care, în cele din urmă, se revoltă împotriva sa și îl ucide. În timp ce făcea
Valea bântuită () [Corola-website/Science/331782_a_333111]
-
îi ordonă lui Snow să se dea drept trădător, infiltrându-se printre sălbatici pentru a le afla planurile. Ca dovadă a trădării sale, sălbaticii îi cer lui Jon să se lupte cu Halfhand, pe care îl ucide cu ajutorul lupului său, Nălucă. Jon află că Rayder se îndreaptă deja spre Zid cu o armată de zeci de mii de luptători. Daenerys Targaryen pornește spre est prin deșertul roșu, însoțită de cavalerul Jorah Mormont, puținii susținători loiali rămași și trei dragoni nou-născuți. Cercetașii
Încleștarea regilor () [Corola-website/Science/321674_a_323003]
-
adunate, adnotate și publicate cât mai curând, întrucât conțin o sumă extrem de valoroasă de știri și precizări care contribuie la rescrierea biografiei sale. * [București, 18 mai 1962] Dragă maestre Baltazar, Vă mulțumesc pentru scrisorile frumoase. Mă bucur că Povestea cu năluci, romanul meu de tinerețe și-a găsit un lector atât de sensibil. Nu știu dacă pesimismul ultimelor capitole nu v-a indispus. Dac-aș scrie cartea încă o dată aș schimba multe aspecte, am început chiar dar mă tem să nu
Întregiri la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5617_a_6942]
-
de promoție în 1923 și se înscrie la Liceul "I.C. Brătianu" din Pitești, unde îl are ca profesor de matematică pe Ion Oncica, renumit pentru capacitatea și exigența sa. Tot acum îl găsim și extremă dreaptă în echipa de fotbal „Năluca” a orașului Pitești, marcînd unicul gol într-un meci cu celebra echipă „Chinezul” din Timișoara în care l-a avut ca adversar direct pe nu mai puțin celebrul Kotormany. </br>După un examen de bacalaureat foarte sever la care se
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
în deznădejde și moarte: „Lumina e un chin care ne-apasă, / Iar cerul nesfârșit ne dă fiori”. Întunecarea sufletului se infiltrează într-o scenografie simbolică (noaptea fără stele, negrele ruine, turnul rece, plânsul în somn al păunilor, corbii), culminând cu năluca tragică a Marelui Răstignit. La fel ca în Serenade demonice, tensiunea ideilor și sentimentelor, sarcasmul precumpănesc. Însă convingerea prezenței unui centru regenerator, icoană a materiei spiritualizate - precum în viziunile esoterice ale lui Dante ori în cele ale rosicrucienilor -, înnobilează suferința
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
acela al unor boabe de mazăre împușcate de-un copil printr-o țeavă - un drum lung semănat cu ruine și distrugeri ș...ț de-a lungul căruia trecea, nu repede dar cu implacabila și irezistibila hotărîre a unei locomotive, îngrozitoarea nălucă cu părul lățos". în fiecare noiembrie, vînătorii pleacă la rendez-vous-ul anual cu ursul, pe care nici nu nădăjduiesc să-l omoare, ca într-un fel de procesiune rituală dedicată cruntei lui nemuriri. Iar ursul se prezintă și el la întîlnire
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
a îngroșat linia rolului, dincolo de firesc. La polul opus, Ovidiu Matei Iancu, în rolul lui Albert, potrivit situat în nota rolului din primul act, a fost complet alb ca interpretare în actul al doilea, deloc tulburat de lumea fantastică a nălucilor în care a intrat fără voie și nici de aparițiile fantomatice ale Gisellei, dar strălucind, ca de obicei, în momentele când avea de dansat variațiile clasice în care întotdeauna este fără cusur. Cu ambii interpreți masculini, regizorul spectacolului mai are
Un pas către redresarea baletului Operei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7301_a_8626]
-
se cațără Într-un coșciug. Prietenii ei aruncă mațele și globii oculari peste ea. Alte poze. Călătoresc mai departe, uneori aproape de-a bușilea, prin alte Încăperi, mobilate cu paturi procustiene și fecioare de fier, printr-o mlaștină plină de năluci, printr-o galerie flancată de sculpturi În mărime naturală ale ucigașilor În serie (“Majoritatea provin din Midwest“, Îi explică Maggie). Wakefield urmărește traseul de blitzuri și tutu-ul foșnitor și știe cu certitudine că fotografiile vor fi expuse cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dus la lucru gândindu-mă că Aidan e mort, că Aidan a murit. Nu realizasem lucrul ăsta de fapt până acum. Vreau să spun, știam că murise, dar nu crezusem niciodată că e ceva definitiv. Mergeam pe hol ca o nălucă și, când Franklin a strigat „’Neața, Anna, cum o duci?“, mi-a venit să-i răspund: —Bine, cu excepția faptului că soțul meu a murit și eram căsătoriți de mai puțin de un an. Da, știu că știi totul despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mi-am deschis mobilul; aveam două mesaje de la el. De ce voia Kevin să-l sun? De ce era urgent? Și deodată, am știut de ce. Kevin voia să-mi vorbească din același motiv din care Aidan refuza. Neliniștea, care pândise, ca o nălucă, în adâncul minții mele de câteva luni, ieșise brusc la suprafață. Sperasem că asta n-avea să se întâmple vreodată. Reușisem chiar să mă conving că n-avea să se întâmple. Dar, orice ar fi fost, era pe cale să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o stâncă, privind în adâncurile apei, unde rădăcinile arborelui se zăresc desenând ramificații imperceptibile de lumină prin unduirile argintii ale valurilor, de parcă ar veni de dincolo de maluri infinite... într-o zi, uitându-mă după sirenele care apăreau și dispăreau ca nălucile prin argintiul transparent, mi-a alunecat ceasul de la mână în valuri, aproape fără să observ. L-am văzut deodată cum se îndepărtează spre adâncuri, cu cadranul rotund reflectând limpezimea flexibilă a apei și a luminii... m-am gândit să sar
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
urmă. Bucuroasă că le-am găsit, le strig pe nume: Șpî, Cater, Roxi, haideți acasă să vă dau ceva bun! La auzul glasului meu au început să scoată niște sunete înfiorătoare și au dispărut brusc, parcă ar fi văzut o nălucă. Ce-o fi cu ele? Le crescusem de mici și nu le-au lipsit nici hrana, nici afecțiunea. Astăzi totul îmi este ostil. Casa în care locuiam era o clădire a primăriei, care adăpostise cândva Postul de Miliție. Între timp
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care să-mi încarc tot bagajul, să-mi iau 106 copilul, să plec acasă, în oraș, lăsând în urma acest loc de care nu mă leagă nimic în afară de cei cinci ani petrecuți aici, printre oameni străini? Mă scutur ca de o nălucă și grăbesc pasul spre primărie. A început să ningă cu fulgi mari și veseli. Ninsoare adevărată. Îmi place când ninge. Fulgii de nea mă înveselesc. O sun pe Maria, secretara organizației de tineret a partidului, o fată cuminte și ascultătoare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ori de câte ori au avut lipsuri sau greutăți. Am bătut la ușa 217 locuinței lor și într-un târziu a ieșit președintele de la Cooperația de consum. Între mine și acești oameni se crease un abis. Mă priveau ca și cum aș fi fost o nălucă. Nu mi-a spus să intru, dar eu am intrat și i-am rugat să mă ajute cu o mașină pentru a putea pleca în ziua aceea la oraș. M-au refuzat și mi-au spus că nu au timp
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
până În ultima clipă să se elibereze, și probabil că strigătele lor disperate umpluseră mlaștina vreme de câteva zile. Dar limba lor de neînțeles, În loc să Îi Îndemne pe oameni să dea fuga, Îi Înspăimântase pe puținii locuitori, terorizați de groaza de năluci. Dante parcă Încă mai auzea urletul care se ridica de pe bănci. I se adresă lui bargello: - Dă poruncă oamenilor dumitale să adune cu grijă toate fragmentele din mașinărie care se găsesc În careu și să fie transportată la Florența cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care o Încerca el. Își petrecuse toată ziua dinainte pradă unei febre populate cu vise. Se ridică În șezut. Odaia se rotea În jurul său, legănându-se precum corabia care Îi străbătuse vedeniile În chip obsedant. O chilă neagră, Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei de fețe descompuse ori de câte ori conștiința i se stingea Într-o toropeală nelămurită. Așteptă ca lucrurile să Își Înceteze mișcarea, strângând din pleoape. Apoi, clătinându-se, se deplasă până la scrin, de unde scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
două părți era intactă. În timpul acestei operațiuni, privirea i se tot concentrase asupra feței mortului. Fizionomia sa Îi amintea ceva. Din prima clipă când Întorsese capul spre el, abia acum Își dădea seama, prin minte Începuse să Îi bântuie o nălucă nelămurită, alcătuită din glasuri și culori palide. Îl rezemă din nou pe umăr, continuând să Îl privească țintă. În jur, odăița apărea Întoarsă pe dos. Cufărul pentru haine era deschis și răsturnat, iar lângă el se afla o traistă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]