1,281 matches
-
înalt... * Și-n noaptea grea, plină de taine și ispite, le ascultam gemând și cum vânturi rele le face nevăzute. * Ai plecat tinerețe! spre-o zare de dor, necunoscută, și-n dimineața poleită, clară, te-ai strecurat în taină, nevăzută... nălucă albă, pe-un alt tărâm... fără hotară... * Seară de seară, mă furișez în gara veche, ostenită... și gândul meu nebun te caută, te cheamă! o, tinerețe, tren nostalgic, nălucă fără de hotare, pierdut să-mi fie visul, flămândă clipa, căzută frunză
CU-N TREN NOSTALGIC… AI PLECAT TINEREŢE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359045_a_360374]
-
și-n dimineața poleită, clară, te-ai strecurat în taină, nevăzută... nălucă albă, pe-un alt tărâm... fără hotară... * Seară de seară, mă furișez în gara veche, ostenită... și gândul meu nebun te caută, te cheamă! o, tinerețe, tren nostalgic, nălucă fără de hotare, pierdut să-mi fie visul, flămândă clipa, căzută frunză în uitare? Referință Bibliografică: Cu-n tren nostalgic... ai plecat tinerețe / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
CU-N TREN NOSTALGIC… AI PLECAT TINEREŢE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359045_a_360374]
-
în: Ediția nr. 764 din 02 februarie 2013 Toate Articolele Autorului vecernie de ce bate clopotul din senin sus în deal și doi îngeri cu aripi de ceară îl șterg pe ochi, noaptea pe prispă, hipnotizat de lună stau ca o nălucă și-i descânt de deochi. încă se mai aude toaca de lemn, o măicuță varsă o lacrimă lângă mine, nu-i nimeni în jur, vine amurgul, bestia de amurg, apele încă nu s-au culcat, încă mai curg, stelele încă
VECERNIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359346_a_360675]
-
ȘI NINGE AICI ÎN MUNȚI și ninge-aici în munți, schizofrenie albă un cer ca de papirus stă gata să mă soarbă mă mai aștepți sau poate copitele de cerb ne potcovite zvonuri din gândul tău mă șterg cohorte de năluci se mișcă în ninsoare tresar agonizând molizii în picioare un aisberg rebel îmi bubuie în cord și-aud mugind de foame, renii, la polul nord cum aș dori să plec, iubito, chiar acum dar nu văd nicăieri vreun început de
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1 de ION IANCU VALE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359376_a_360705]
-
demult uitat Cu zâne, prinți și prințese. Legenda spune că undeva, Departe într-un codru neatins de lume Trăia o copilă. Nimeni nu știe cum a ajuns Viața acolo să-și ducă, Toți vorbeau despre ea, Unii credeau că-i nălucă. Lumina din raze de soare aduna, Din flori împletea cunune și Glasuri de paseri o însoțeau, Iubire s-aducă în lume. Referință Bibliografică: Mă chemi / Ana Maria Bocai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1133, Anul IV, 06 februarie 2014
MĂ CHEMI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360288_a_361617]
-
transparent. Era din ce în ce mai fermecat de această apariție stranie din mijlocul codrului. - Cine ești tu, făptură demonică!? - o întrebă cavalerul strângând mânerul paloșului. - Apropie-te, viteazule! Doar n-ai de gând să ucizi o fecioară fără pic de apărare!? - Ești o nălucă ispititoare, o fantasmă a nopții! - îi răspunse el sigur pe sine. - Sunt ursita inimii tale! -îi spuse ea și făcu câteva piruete ademenitoare. - Răspunde! Ești ființă umană sau fantasmă a întunericului? - insistă cavalerul. - Apropie-te și vei afla! - îl îndemnă
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
Apropie-te și vei afla! - îl îndemnă cu vocea-i melodioasă. - Nu mă poți atrage în ungherele întunecate ale bârlogului tău. Nu mă tem de dușmanul în carne și oase, indiferent cât de puternic și numeros ar fi, iar de nălucile nopții nici atât! - Știu, iubitule! Fecioara îl cuprinse cu un braț catifelat pe după gât și-și lipi sânii fragezi de pieptul său puternic. Mușchii îi tresăriră la atingerea trupului femeii. - Nu mă ademenești cu vicleșugurile tale! Dispari de bună voie, arătare
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
viteji principi. Dar nici tu nu ești om decât pe jumătate! - Poftim? - tresări surprins și o împinse, astfel încît se rostogoli în iarba din poieniță. Ea îi zâmbi însă șăgalnic și-l așteptă cu coapsele dezvelite. - Am să te ucid, nălucă a nopții!- tună el prinzând mânerul paloșului. - N-ai s-o faci, iubitule! Îmi ești ursit! Bărbatul ridică paloșul, dar strălucirea tăișului îl orbi și-l scăpă în iarbă. - Vino, iubitule! - își sfâșie femeia voalul dezvelindu-și trupul. Urmașul prințului
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
cea a occidentului, clădire declarată ca suprafață pe locul al doilea în lume, iar ca volum depășind chiar prima minune a lumii, Piramida lui Keops din Complexul Giseh - Egipt! Se pare că noul „Imperator” subjugat de același spirit rătăcitor al nălucii lui Vlad era mai aprig ca înaintașul său, Escu. În momentele dramatice care se petreceau aici, el intui pericolul și se furișă pe o ușă dosnică sub protecția bodyguarzilor. Câteva vampirice se luară după el și bodyguarzii săi și începu
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
dedesubt, văzu un cazan în care clocotea smoala. Vârfurile furcilor îi părăsiră trupul și căzu în infern. Mădularele i se topiră amestecându-se cu smoala, iar sufletul se zbătu disperat și neputincios în chinurile veșnice ale focului din fundul iadului... Năluca lui Vlad se opri undeva pe creste, furișată de privirile de acvilă ale străbunicului. Era nevoit să-și găsească o altă ființă umană în care să sălășluiască. Ca spirit, era ocrotit de furia oamenilor și de vampiri, dar se temea
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
umană în care să sălășluiască. Ca spirit, era ocrotit de furia oamenilor și de vampiri, dar se temea de spiritele mai puternice ca el. Pe pământ bântuiau spiritele celor morți care nu s-au eliberat și au rămas ca fantome, năluci și fantasme rătăcitoare, dar mai ales ca duhuri rele ale împărăției întunericului. Pe de altă parte, existau spiritele sfinților și îngerii văzduhului care nu-l suportau din cauza răutății sale. Niciodată nu bănuise că în lumea invizibilă a spiritelor era o
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
ce păr lung și negru ca pana corbului are, ce ochi ca mura neagră și ce piele albă și catifelată. Se roti admirându-și trupul zvelt și sânii rotunzi. Se îndrăgosti de propria-i făptură. Deodată în grotă pătrunse o nălucă a nopții. - Ei, dar ce-i cu tine aici, fato? Unde-i stăpâna? - Ce-ai drace? Nu mă mai cunoști? - Ptiu! Ce vrăjitorie mai e și asta? - Nu-i nici o vrăjitorie! Sunt cu adevărat prințesă! Voi ajunge pe tronul țării
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > SAT ROMÂNESC Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 388 din 23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului un deal de cruci și răul curge lin și satul cel de ieri azi pare o năluca mulți au plecat iar alții sunt pe ducă pe slabii umeri purtând al bătrâneții chin. livezi în floare și câmpuri nesfârșite doar păseri trec întinsul să-l măsoare, nu-s mai bărbați vânjoși să dea a lor sudoare, rămași sunt
SAT ROMÂNESC de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360545_a_361874]
-
în urmă flori. Așa am poposit pe meleagul vostru, al poetilor, să culeg florile voastre, să mă bucur de ele pentru că printre voi mă simt bine. Vă multumesc că existați și puteți scrie: ”Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi Te aduc nălucă sub aceeași copaci Aerul se tulbură, clipa lovită Aduce zvon de îmbrațișare. Aș zbura... -strigă-mă! Ți-am spus; și a răsărit curcubeul lângă suflarea amiezii Tăcerea devenise o dungă subțire printre armonii jefuite de cântec” Sunt aici și tineri care
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
depășească și să se aventureze în noi cascade riscante. I-a semnalizat că-i face loc la prima porțiune de șosea mai lungă. Când a trecut ca un fulger în noapte prin dreptul ferestrei sale, a observat ca pe o nălucă, o tânără îmbrăcată în alb ce conducea un Maserati Gran Coupe de culoarea vișinei putrede. - Oare la ce-i trebuia unei fete o mașină așa de nervoasă și de puternică? se întrebă el conducându-și atent Jeep - ul mai departe
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360070_a_361399]
-
în cinci - șase secunde? Niciun motiv din lume nu merită să justifice graba șoferiței. Poate doar dorința de a-și încredința sufletul neantului, continuă el discuția cu sine. Într-un minut tânăra dispăru în noapte, așa cum și apăruse, ca o nălucă. Nu-și termină bine gândurile când văzu la prima buclă în apropiere de Timiș cum zidul de protecție este rupt și lumea adunată pe marginea șoselei se bulucea privind în prăpastie. A presupus că tânăra a ajuns înainte de vreme la
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360070_a_361399]
-
depășească și să se aventureze în noi cascade riscante. I-a semnalizat că-i face loc la prima porțiune de șosea mai lungă. Când a trecut ca un fulger în noapte prin dreptul ferestrei sale, a observat ca pe o nălucă, o tânără îmbrăcată în alb ce conducea un Maserati Gran Coupe de culoarea vișinei putrede. - Oare la ce-i trebuia unei fete o mașină așa de nervoasă și de puternică? se întrebă el conducându-și atent Jeep - ul mai departe
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360073_a_361402]
-
în cinci - șase secunde? Niciun motiv din lume nu merită să justifice graba șoferiței. Poate doar dorința de a-și încredința sufletul neantului, continuă el discuția cu sine. Într-un minut tânăra dispăru în noapte, așa cum și apăruse, ca o nălucă. Nu-și termină bine gândurile când văzu la prima buclă în apropiere de Timiș cum zidul de protecție este rupt și lumea adunată pe marginea șoselei se bulucea privind în prăpastie. A presupus că tânăra a ajuns înainte de vreme la
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360073_a_361402]
-
depășească și să se aventureze în noi cascade riscante. I-a semnalizat că-i face loc la prima porțiune de șosea mai lungă. Când a trecut ca un fulger în noapte prin dreptul ferestrei sale, a observat ca pe o nălucă, o tânără îmbrăcată în alb ce conducea un Maserati Gran Coupe de culoarea vișinei putrede. - Oare la ce-i trebuia unei fete o mașină așa de nervoasă și de puternică? se întrebă el conducându-și atent Jeep - ul mai departe
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360071_a_361400]
-
în cinci - șase secunde? Niciun motiv din lume nu merită să justifice graba șoferiței. Poate doar dorința de a-și încredința sufletul neantului, continuă el discuția cu sine. Într-un minut tânăra dispăru în noapte, așa cum și apăruse, ca o nălucă. Nu-și termină bine gândurile când văzu la prima buclă în apropiere de Timiș cum zidul de protecție este rupt și lumea adunată pe marginea șoselei se bulucea privind în prăpastie. A presupus că tânăra a ajuns înainte de vreme la
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360071_a_361400]
-
zori Și când în brațe-aș vrea să mi te strâng, Un val de vânt și tu dispari în crâng Și mi te pierzi deodată printre flori. Când gând îmi vine doar de ducă Mi-apari în față zvârlugă și nălucă, Când buzele-mi întinzi spre sărutare Un foc aprinzi în mine, ce arde tot mai tare. Și mi te dai întreagă și fără să gândești, Tu-mi pui în brațe comorile-ți cerești, Tu râzi și râsul tău mi te
IUBITEI,POEM DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360112_a_361441]
-
să știu cu cine și unde se întâlnește”, presupunea el încântat de felul în care gândește, fără a observa umbra căzută pe spatele mașinii sale și fără să fi simțit privirea plină de ură ale ființei ce trecuse ca o nălucă și dispăruse în semiîntunericului serii. Staționa mai mult de o jumătate de oră în fiecare seară și se retrăgea nemulțumit că a pierdut timpul aiurea. Pe de altă parte, se bucura că femeia urmărită nu pleacă, semn că nu are
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359661_a_360990]
-
din refugiu, oamenii așteptau cu sufletul la gură supraviețuitorii ori scrisorile autorităților cu privire la soarta celor care nu s-au mai întors. Mulți au trebuit să-și jelească morții, sau să-și hrănească speranța că dispărutul va apărea cândva, ca o nălucă ce avea să tulbure ulițele satului. Cu unii s-a întâmplat așa, cu unii nu. Casa lui Gheorghe Dinvale a rămas pentru totdeauna bântuită de fantasma oșteanului neîntors de la război. Dar dacă te ei după gura lumii, peste ani, din
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]
-
Acasă > Poezie > Delectare > ÎN FOCUL IUBIRII Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului ÎN FOCUL IUBIRII autor, Bertoni D Albert Vom arde în focul iubirii Frumoasă năluca ce-mi ești De straja vom fi nemuririi Despre noi se vor scrie povești Prin flăcări amorul se-mparte Se propagă plăcut, visceral Iubirea este una din arte Selectata în timp, natural Tăciunii rămași nu s-or stinge Aprinși sunt
ÎN FOCUL IUBIRII de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340262_a_341591]
-
de argint pe brumele toamnelor când aerul sub nori rămânea pustiu și mi se goleau ochii de imagini când încolonate treceu frunzele fluierând în vânt spre o altă stare de bejenie; atunci galopul unui cal venea cutremurând pădurea ca o nălucă și prin el vedeam fetele despletite de cozi ca niște naiade antice și mama îmi spunea rugăciuni să mă depărteze de acest labirint; ploile nopții micșorau cerul și gândul meu se ascundea în capcanele beznei și călcam pe morminte de
DESPRE COPILĂRIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340387_a_341716]