6,112 matches
-
-se greu În nămolul În care intra mai sus de genunchi. „Unde te duci, băi prostule, apucă plasa de jos și hai s-o ridicăm, să vedem ce căcat am prins În loc de pește. Hai, Lică, sus!” Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale unei căpățâni de crap de care atârnau o bucată de șiră și câteva coaste. „Al dracului animal”, zise cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Unde te duci, băi prostule, apucă plasa de jos și hai s-o ridicăm, să vedem ce căcat am prins În loc de pește. Hai, Lică, sus!” Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale unei căpățâni de crap de care atârnau o bucată de șiră și câteva coaste. „Al dracului animal”, zise cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai bine să moară În nămol decât să-l prindă oamenii. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale unei căpățâni de crap de care atârnau o bucată de șiră și câteva coaste. „Al dracului animal”, zise cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai bine să moară În nămol decât să-l prindă oamenii. Avea pe puțin cinci kile. Hai să scuturăm, Lică!” Zvâcniră plasa de câteva ori și Împuțiciunile o luară câteva clipe către cer, apoi pleoscăiră iar În apă. „Tu stai pe mal, că Încurci locu’! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În apă lângă rudar. Vocea Îi tremura: „Ia-mi-le tu, băi Lică; eu n-ajung”. „N-ai, bă, nimica. Te-a păcălit ăsta.” Dar Blondul nu crezu. Se năpusti iar pe mal, Își lepădă țoalele și se tăvăli prin nămol, apoi se bătu peste șale cu un mănuchi de buruieni. Ăi din apă râdeau de el: „Pune-ți, mă, dracu’, nădragii pe tine, că ți se vede baritai scula și ne speriem! Vai de mine: are cel puțin doi milimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le și zice nevăstuici, că se au bine cu femeile!” Ajunseră la firicelul de apă ce abia clipocea În albia sa de lut cenușiu. „Mergi ușor, nu face zgomot, nu fâșâi prin frunze, nu pleoscăi prin apă, nu fleșcăi prin nămol. Trage numai dacă ochești bine și numai când Îți spun eu. Na și ție două bile.” Blondul nu găsi puterea să se supere, nici să ceară Împărțeală dreaptă. Bilele erau, de fapt, toate douăsprezece ale lui. Pe o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mișcându-se În albușul cleios scurs din pielița ruptă a unor ouă câțiva pui negri de șarpe ce se Încolăceau nevolnic. Le ieșiră În cale dihori și vulpi, un cotoi sălbatic Îi scuipă dintr-o scorbură, un mistreț tolănit În nămol Își repezi către ei râtul lung și negru din care ieșeau, Încovoiați, colții ascuțiți ca două iatagane. Printre hățișurile de pe malurile abrupte, când În stânga, când În dreapta, zăreau mișcându-se alene părți din trupul Balaurului, stăpânul Văii. Știau asta de la femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În urmă, din vechile moșii se păstrau câteva vițe nobile, din cele plantate pe coasta Însorită dinspre Dunăre. Malurile Eleșteului se roseseră Încet, se rotunjiseră, Își prăvăliseră pământul În adânc. Apa măsura numai câteva palme, după care te afundai În nămol până la gât. Buruienile și trestia năpădiseră malurile. Un izvoraș izbucnit din coastă arunca Întruna apă curată În cea mâloasă a Eleșteului. Pe malul cel dinspre deal, așezat cu fața către Baltă și către Dunărea care, departe, sclipea aproape cu voioșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
curajos În lupta cu jandarmii și Încercase să facă dreptate așa cum Îl dusese mintea. Acum, Însă, nu voia să știe de nimic. Își amintea cum, pe când era copil, fugea de acasă și venea să se scalde, laolaltă cu porcii, În nămolul Eleșteului. Mamă-sa, văduvă de tânără, Îl bătea când se Întorcea de la scăldat, Însă mai mult așa, ca să nu se spună că nu l-a urecheat. Avea suflet bun mama lui. Era chioară și ochiul ei alb Îi punea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prima oară. Ea știa asta și devenise din ce În ce mai tăcută. Spre bătrânețe mulți credeau că amuțise pe vecie. Cei care o știau Îi uitaseră glasul; se speriau atunci când o auzeau scoțând vreun cuvânt. La Eleșteu, Marin Purcaru Își scălda turma În nămolul călduț, putred și Împuțit ca s-o scape de rapăn, căpușe ori păduchi. Copiii atâta așteptau. Când porcii se azvârleau În apă să se răcorească, băieții, goi, Își alegeau câte un animal, se cățărau pe spinarea lui și Îl apucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cereau să li se plătească despăgubiri. Unul Încărcase În căruță, cu de la el putere, cazanul de țuică pe care tot satul Îl folosea să-și fiarbă prăștina. Zicea că fusese al lui bunicu-său. După aia se luau la bătaie cu nămol, iar când se plictiseau, tot goi, dar mânjiți ca niște draci, jucau lapte-gros ori poarca. Când Îi venea vremea să se coacă, se cățărau În cireșul amar ce se Înălța, singuratic, pe obrazul spân al coastei. În primărie duhnea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o coloană tulbure În vârful căreia se lăfăi câteva clipe În soare o lighioană cu trup de pește, cu rămășițe, pe burtă, de mâini și picioare omenești și cu căpățână de năpârcă. Dihania se azvârli apoi În adâncurile nesfârșite ale nămolului. Apa de deasupra Își potolea valurile. De sub cireșul amar de pe fața spână a coastei se ridicară din somn cei câțiva băieți. Odată cu visul lor se topi În Apa Morților și conacul de pe culme, care apăruse acolo semeț ca un palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numea - cum auzise la nașii săi cei avuți - „bucătărie de vară”, un coteț de păsări ca vai de mama lui și cocina pe care porcul n-o dărâma pentru că nu voia să iasă - Îi plăcea și lui să lenevească În nămol. Florea Cucu știa pe unul dintr-un sat vecin care avea rasa asta de porci puturoși. Le era lene să grohăie după mâncare ori apă, se Îngrășau, parcă, doar din răsuflare. Erau cuminți și-l așteptau cu drag pe Cucu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a nemților, În acele locuri În care n-avea să se dea nici o bătălie. Fără să apuce să se lupte prea mult, nemții fuseseră doborâți. Cei care mișcau căpătaseră câte un glonț În cap. În timpul scurtei Înfruntări, Locotenentul zăcuse În nămol, cu inima cât un purice. Mormăise mulți ani după aceea Colonelul În somnul său din patul de văduvă al Tușii: „Ce era să fac, domnule? Ivan habar n-avea că țările noastre se Împrieteniseră cumva și se pregătea să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
caz afla - pașii l-au dus către Valea Morii, În apropierea Eleșteului pe malul căruia a și adormit. Numai printr-o minune nu s-a rostogolit prin somn, spre a cădea și a se scufunda mortal În apa și adâncul nămol ale Eleșteului. A doua zi dimineața, pe la zece, soarele a Început să-i ardă scăfârlia. S-a trezit, și-a adus aminte de meci și, mânat de aprige mustrări de conștiință, s-a repezit pe trei cărări spre teren. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
agățase un scripete de care suspendase - Într-o zi ploioasă - scroafa pe care trebuia s-o taie de Crăciun, așa cum văzuse el că se Întâmpla la abator, ca să nu se mai tăvălească nici animalul, nici oamenii ca toți dracii prin nămol. Frânghia de care porcul Înspăimântat atârna cu picioarele din spate În sus s-a rupt În zvâcnetul suprem de Împotrivire, când cuțitul pătrunsese, căutând beregata. În agonie, porcul o luase la goană, prin noroi, Îl ocolise pe cel care atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spate În sus s-a rupt În zvâcnetul suprem de Împotrivire, când cuțitul pătrunsese, căutând beregata. În agonie, porcul o luase la goană, prin noroi, Îl ocolise pe cel care atunci se numea Ectoraș și zăcea căzut pe spate În nămol și se repezise spre via care Începea unde se sfârșea curtea. Fusese prins din urmă de vărul cel scund, Încălecat și lovit amarnic Între urechi cu un par smuls de lângă potecă. Murise, În cele din urmă, din pricina sângerării În șuvoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Între urechi cu un par smuls de lângă potecă. Murise, În cele din urmă, din pricina sângerării În șuvoaie, și nicidecum de la amărăciunile de izbituri cu parul pe care, probabil, nici nu apucase să le simtă. Ectoraș se ridicase cu greu din nămolul În care se prăvălise pe spate și-și ștergea cu mâneca sângele care Îi scălda toată fața, Îi intrase În ochi, usturându-l, În gură, În nas și urechi, i se scurgea de pe bărbie În jos, de-a lungul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
casa așezată pe o uliță de pe culmea coastei dinspre Dunăre, trebuia să străbată o mare parte a satului. Chiar și așa, lui Ectoraș i-ar fi plăcut ca drumul acela să se lungească la nesfârșit. Zgomotul cizmelor de cauciuc În nămol ori În băltoace i se părea muzică a fericirii și avea să-l păstreze În amintire, până să dispară și chiar dincolo de dispariție, ca pe una dintre puținele clipe de aleasă și un pic dureroasă frumusețe. Când să treacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fără să se dezbrace decât de țoalele mai grele, Într-un ochi de apă ce până atunci zăcuse liniștit Între malurile cu gene lungi și dese de trestie. Oamenii se bucurau În apa mică, stătută și, În curând, Îngroșată de nămolul ridicat de pe fund, se stropeau și, cu strigăte de Încântare, se răcoreau de căldura Întregii zile și se spălau de urmele grețoaselor omizi. Ectoraș se aruncase și el din tulbureala clocotitoare, mai ales după ce țiganca cea trupeșă râsese de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pline de ciulini, că păreau niște bucăți dintr-un lemn răsucit, plin de noduri și drăcos; pe piele - nețesălată de cine știe când - crescuseră smocuri ciufulite de păr care scoteau, la fiecare tremur, clinchete de zurgălăi de la țurțurii de nămol Întărit; copitele - netăiate și nepotcovite - se lățiseră și păreau patru bucăți de iască umflate anapoda pe putreziciunea câte unui trunchi mort de copac; când, peste câteva zile, aveau să-l omoare cu furcile și topoarele, paznicii de la pușcăria-balamuc aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
patru bucăți de iască umflate anapoda pe putreziciunea câte unui trunchi mort de copac; când, peste câteva zile, aveau să-l omoare cu furcile și topoarele, paznicii de la pușcăria-balamuc aveau să vadă că din coamă - amestecătură de păr, ciulini și nămol - răsăriseră fire subțiri de iarbă; cuibărită Într-o rană astupată cu țărână, În spatele urechii drepte Înflorise un fir de ceapa-ciorii; cealaltă ureche lipsea, se zăreau din ea câteva resturi putrede și zdrențuite, lipite de cap. A doua zi, armăsarul așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de pe Strada Scursurilor începură să năvălească din case ca apa dând în clocot dintr-un cazan, iar părinții ieșită în fugă, desculți. Era o nenorocire. Dar, când sosiră, băiețelul fusese salvat deja. Arăta ca o rădăcină de lotus smulsă din nămol și suspina zgomotos. Copilul și doi misionari erau împroșcați cu noroi pe mâini și haine. Al treilea misionar, care sărise în șanț după băiat, se umpluse complet de noroi. În timp ce-i priveau pe misionari, copiii alergau în jur încântați, chiuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se lipea la loc. Eram frustrată, dezamăgită și de-a dreptul furibundă! 9tc "9" Haide, m-am îmbărbătat singură. Să luăm partea bună a lucrurilor! Gândește-te la jacuzzi, la masaje, la tratamentele cu ierburi de mare, la împachetările cu nămol, la toate chestiile haioase care se fac cu alge! OK, mi-am spus morocănoasă, de parcă n-aș fi vrut să-ncetez cu plânsul de milă. Fără prea mare tragere de inimă, mi-am despachetat câteva lucruri. Asta până când am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă apuc să înșir lista lungă pe care o aveam în minte. Dacă nu exista nici sală de masaj, ceea ce era o chestie destul de rudimentară, eram sigură că nu se făceau nici tratamente cu plante marine, nici împachetări cu nămol, nici alte chestii haioase cu alge. Nici... nici piscină? m-am forțat să întreb. La întrebarea asta, gura lui Chris s-a strâmbat ușor, dar de spus n-a spus decât: —Nici piscină. — Deci ce faceți? am reușit să întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dr...! Dermot s-a oprit. —Nu-i adevărat! Avem un program de oferte special. înțelegeți? a zis el uitându-se la mine și la Misty. O zi întreagă de răsfăț cu toate cele! O ședință de aromaterapie, o împachetare în nămol, o ședință de saună, pedichiura sau manichiura și o porție de produse de patiserie daneze. Totul pentru cincizeci de lire. Dacă alegi manichiura, economisești cincisprezece lire, iar dacă optezi pentru pedichiură, atunci economisești optsprezece. Josephine a deschis gura. însă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]