2,578 matches
-
făcut recomandări , mi s-a pregătit dosarul, cum se spune și trebuia să scriu doar o cerere. Dar am refuzat. După Revoluție, sau cum s-o fi numind cele întâmplate în decembrie 1989, în această instituție, de inspirație sovietică, au năvălit tot felul de veleitari, (inclusiv securiști sau colaboratori ai acestora). Am refuzat, așadar, să mă prenumăr printre membrii unei astfel de instituții. Sunt doar, din 1991, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Nu consider că cei care sunt membri
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
nevoie de apropiere a făpturii. Simți cum o arsură nedefinită îi rănește obrazul. Cât de dureroasă este o singură lacrimă și încerca să stârpească venirea celorlalte, dar nu reusi. Nu putea să stăpânească durerea incomensurabilă a apei sărate care se năvălea deasupra obrajilor săi neobișnuit de goi. Ființa din fața lui se ridică ușor îndreptându-se spre el. Avea însă ochii închiși. Părea că nici măcar nu atingea consistența pământului sub tălpile sale. Nu era plutire, doar apropiere. Nici măcar aerul nu îl împingea
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
altare de iasca ruga întoarsă pe dos în troițe de roua cruce înfiptă-n genuni și despicata în două pe avers zeu de ceară întemnițat în uitare pe revers zee căzută-n păcat cerșind indurare de asupra mareee de fluturi năvălind dinspre șocuri jos mirifice fire de vis - mucegăite brelocuri... Referință Bibliografica: Amuleta de poet / George Nicolae Podișor : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate
AMULETĂ DE POET de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361543_a_362872]
-
durerii. Rămân împietrit, nu am chef să plec Vreau să știu ce face Sandy cel zevzec Perdele de ploaie spală orizontul, Sandy îngrozise întreg mapamondul. Monstrul de poveste a pierit în noapte Și lasă în urmă poteci dezolate. MAREA ZBUCIUMATĂ Năvălește marea pe cheiul de piatră Pasărea furtunii țipă disperată Hula îndrăcită cheamă pescărușii Pe cerul ca plumbul zburdă spiridușii Spumegă anarhic valuri înnegrite La glasul stihiei nezăgăzuite Neguri ca de moarte acoperă malul Vântul devastează întreg litoralul Marea zbuciumată lovește
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
uit de trecut și de eternitate Cu palmele căuș încălzesc pocalul Închid ochii și mă cufund în tăcere Ascult bătăile sacadate de inimi Care-mi vor umple zilele cu liniște Și o sublimă evadare din restriște Călătorind ades spre Soare-Apune Năvălesc nostalgic amintirile Revenind, la chemare, în locuri natale Aleg șampania să-mi umple pocalul Golindu-l, fericit, îmi închei ritualul. La trecerea nemiloasă a timpului Contemplu tăcut răsărit și apus Omagiu pios pentru cuvântul nespus Mai scriu o carte, mai
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
acestea merită citită. Pentru un cititor avizat i se revelă o lume secretă a nomenclaturii comuniste „parașutate” sau venite „călare” pe tancurile sovietice, în anii 1944/1945. Ce e foarte interesant de concluzionat în carte despre nomenclatura „nomadă”, ce a năvălit peste societatea românească tradițională: de fapt această elită subțire impusă de sovietici era în majoritatea sa covârșitoare de origine alogenă. Nomenclatura comunistă dezvăluită de Vladimir Tismăneanu era un melanj etnic de ruși, bulgari, unguri, ucrainieni, basarabeni, greci și evrei atei
LUMEA SECRETĂ A NOMENCLATURII, ANALIZĂ DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363798_a_365127]
-
Să nu uiți asta niciodată! Ți-am redat libertatea pentru că te iubesc! mai șopti apăsat, prinzând-o de după umăr și silind-o să se întoarcă cu fața spre el. Neavând încotro, femeia îi întâlni buzele flămânde și pe dată îi năvăli în nări mirosul puternic de parfum bărbătesc pe gât, pe brațe... Avea senzația că se sufocă. Îl cunoscuse într-un cerc de prieteni. De fapt, era tatăl unei foste colege de facultate cu care păstrase legătura până în clipa catastrofei. Divorțat
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
de adormit copacii" ; mai bine ai trage storul peste geana ochilor și lasă întunericul peste pleoapele ochilor ca să pot dormi în pace, (i-a zis poetul). ... Și iar se-ntoarce poetul, din lungile-i peregrinări, la "fântâna dorului" unde seara "năvălește cu miros" de apă cristalină atinsă de rumene buze ce s-au răcurit din elixirul vieții, ocazie excepțională pentru graficianul Cucu Ureche să ne arate un făt-Frumos înfășurat în mreajele Cosânzenei care și-a pus la capătul cumpenei de la fântână
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
perdelele. Se jucau, gâdilându-mi cu lumina lor aurie pleoapele adormite. M-am ridicat dintre perne fericită că reușeam să-mi mișc membrele, fără să mai simt în ele plumbul și amorțeala de cu seară. Am deschis fereastra, lăsând să năvălească în cameră aerul rece cu miresme de toamnă târzie, împreună cu suratele razelor ce mă treziseră ceva mai devreme. Mi-am făcut o baie fierbinte cu săruri aromate, care mi-a îndepărtat definitiv toropeala din oase și mi-a limpezit privirea
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
se vedeau câteva stele strălucind; păreau agățate de brațele cerului. Coborî din patul de lemn; se îmbrăcă imediat, dar nu mai avu timp să se spele. Ușa zburase deja făcându-se țăndări. Mai mulți milițieni, cu armele îndreptate spre ei, năvăliră în încăpere. Zona era ticsită de uniforme albastre și de securiști. Umbrele întunericului se întindeau peste munții ce se zguduiau. Adrian privea absent spre culmile încastrate în ceață ce parcă vuiau, și verdele întunecat al brazilor. Un sentiment straniu îl
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
se întindeau peste munții ce se zguduiau. Adrian privea absent spre culmile încastrate în ceață ce parcă vuiau, și verdele întunecat al brazilor. Un sentiment straniu îl încerca. Forțele răului se avântau în noapte. Abia îi zărea pe cei ce năvăliră în adăpost. Păreau o haită de lupi pornită după pradă. Însă Adrian știa că lupii nu atacă oamenii decât dacă sunt flămânzi. Cei îmbrăcați în uniforme și în haine civile nu erau lupi; erau oameni cu suflete de hiene. Uitaseră
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
afla, mai mult ca sigur, pe underground-ul care s-ar presupune că ar fi cel propriu-zis”. 2. ORI DE CÂTE ORI MERGEA LA CUMPĂRĂTURI, chiar și acum în epoca faimoaselor malluri și a grozavelor supermarketuri, încă de la intrarea în magazin, lui Sinu îi năvălea în minte imaginea primei lui soții, Micuțablondăpeltică (Așa se decisese să-i scrie numele, altfel Sara s-ar fi confuntat cu oricare femeie) cum îi plăcea s-o alinte pe - atunci, prin anii ’80, când încă mai vuiau pe Corso
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
câteșipatru, gândindu-ne ce năzbâtii să facem. Grădină bunicii și livadă de pruni ni se păreau continente uriașe care trebuiau descoperite, iar noi eram temerari exploratori, asemenea personajelor din cărțile lui Jules Verne cărora le dădeam viața. Dimineață, când soarele năvălea prin geamul mic al odăii, iar cocosul făcea vocalize, ne trezeam și alergăm în bucătărie unde, pe vatra caldă, ne aștepta ceva de mâncare. Înfulecam în grabă, apoi singure și fără griji începeam o zi minunată în care făceam tot
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
bate la inimă. Eu merg să mă-nvețe să plâng Ea se luminează de ziuă. Pe drum de-atâtea ori sunt un beat. Și vin la ea cu lacrimi în flori. „Ți-e trupul fierbinte precum o tulbure apă, sânii năvălesc în palma mea ca doi vulcani aprinși”. Ea este TOT și e Nimic: Pași dezveliți mici și răzvrătite mâini. „Afară de tine ce frig e, suflet al meu!” O VIAȚĂ Am trăit scaunul, masa, camera în care am locuit. Am îndurerat
POEME DE IUBIRE – AUTOR FLORENTIN SMARANDACHE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362940_a_364269]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SĂ ALERGĂM Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1079 din 14 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Să alergăm prin tot pustiul care, Ar vrea să năvălească peste noi... De supărare iarna asta, Ne-a tatuat cu riduri pe’amăndoi. Să facem nuferi din fulgii de zăpadă, Să acoperim și inima cu ei Dezastrele să le lăsam iar pradă Haitelor flămănde, de tigrii si de lei. Îngenunchiem
SĂ ALERGĂM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363503_a_364832]
-
avangardistă: «Acum, sufletul meu nu mai este rotund, /acoperit cu furnici înnebunite, /întretăindu-se, fluturând din antene, / [...] / În centrul rotirilor de vulturi/eu îmi ridic șira spinării/și pleoapele mi le deschid, /așa cum aș spune iubitei mele: / - Te iubesc! /ca să năvălească lumea în mine, urlând. / Ce adânc sunt, Doamne, ce adânc! / Nesfârșită văgăună luminoasă sunt...» (Făt-Frumos - SÂrg, 141); «... trec doar tancurile noastre, /ale noastre! /ale noastre! /să râdem mândri, împreună/și totuși în mine/e-o strună plânsă/m-aștept să
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
noi s-au culcat de cu seară cu o rugă și s-au întors dimineață cu spatele la icoană. Așa s-a zidit minciunii jilț în inima omului! De ani fără număr fiara minciunii aruncă flăcări pe gură, nimicește totul sub picioare, năvălește în iureș spre conștința umană, dar, i-a fost până azi zadarnică râvna; abia acum a fost încoronată minciuna divă de vocație românească și așa se face că în grădina domnească a ei înflorește tot ce corcește caracterul uman: hoția
TUDORIŢA LUNGU. NU POLITICA A SCHIMBAT-O PE EA, EA A SCHIMBAT POLITICA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362373_a_363702]
-
părul meu se-așează, ca o eternitate Trăiesc o reverie și-n tainice tăceri Se-ntorc visele albe din alte primăveri... MAI RĂSFOIESC O FILĂ... Mai răsfoiesc o filă din timpul cel de ieri Și-atâtea amintiri în minte-mi năvălesc, Tablouri nerostite ușor mă copleșesc Fragmente de visare-n catifelate seri Coboară lin pe fila de calendar de ieri. Citește mai mult PRIMĂVARA AMINTIRILORDin pomii ninși de floare strâng amintiri lăsateîn primăveri brodate cu vise colorateLe pregătesc culcușul prin bobocei
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
mistere, puritate -Prin părul meu se-așează, ca o eternitate Trăiesc o reverie și-n tainice tăceriSe-ntorc visele albe din alte primăveri...MAI RĂSFOIESC O FILĂ...Mai răsfoiesc o filă din timpul cel de ieriși-atâtea amintiri în minte-mi năvălesc,Tablouri nerostite ușor mă copleșesc Fragmente de visare-n catifelate seriCoboară lin pe fila de calendar de ieri.... XXIII. PAULA DIANA HANDRA - PARFUM ȘI CULOARE... DIN SUFLET DE FLOARE (POEME), de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 828 din
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
Vladimir, cel învestit de Radu și Pătru Valescu să se ocupe de administrarea și apărarea principatului până când cei doi frați vor cădea la o înțelegere. - Căpitane Vladimir, îi zise Preda cu tristețe, îți aduc vești proaste de pe meleagurile Vâlcelelor. - Au năvălit cumva turcii? - Încă nu, dar o vor face în curând fiindcă am rămas fără stăpâni. Acum câteva luni s-a prăpădit Pătru, iar acum trei zile și fratele său Radu. - O adevărată tragedie! E vai de soarta noastră! - De aceea
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
2013 Toate Articolele Autorului AȘ PUTEA SA IAU TOTUL ÎN SERIOS! 03.09.2013 Aseară printre așternuturi înegrite cu banalități am vrut să scriu despre ceva am răsturnat cu grijă colecția de monștri sperând să găsesc o fărâmă nefolosită au năvălit aerele strânse de gât pe-o respirație plecările alungate de pași ahtierile sătule de foame s-au întrupat în pernă puturoase atacuri sacrificări încurcături murdăriri numere ce se scobeau de suflete mii orbită am aruncat ochii prin fereastră și-am
AŞ PUTEA SA IAU TOTUL ÎN SERIOS! de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362478_a_363807]
-
nu ies din limita accesibilității iar gândurile sunt atât de adânci că rămâi mereu cu aceeași întrebare... oare poate exista în univers un mapamond neexploziv? Atât de profund s-a impregnat în om ura, disprețul, furia, teama de necunoscutul care năvălește într-una peste noi că suntem îngroziți de ce se va întâmpla... dacă se va întâmpla! Acțiunea balansând, ca o mostră colorată dansând în fața șemineului, rătăcind printre afecțiunile curbate se petrec în închipuirea scriitoarei și sfaturile sunt date cu generozitate surprinzând
LUMEA INCREDIBILĂ A SUZANEI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361190_a_362519]
-
să sufle și vor reuși să scoată scânteile de care avem nevoie, să aprindem cugetul pentru a ne regăsi în normalitatea unei veți care să se asemene cu cea umană?!... Mă simt străină de mine însămi și în mintea mea năvălesc vorbele lui Mircea Eliade Mi se întâmplă uneori să mă simt „străin” de mine însumi și atunci mă simt pe deplin fericit. Să fie aceasta un simptom al transfigurării spre încarnarea supraomului lui Frederich Nietzsche sau simptomul unui confort al
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
munceau mult, erau obosiți și triști. Câinele murise. Bancă îi luase casă. Mergea agale, întors în sine-însuși, văzând fără să vadă, ascultând fără să audă. Trecând pe lângă cei doi cântăreți, s-a oprit brusc, ca fulgerat de o idee care năvălea din adâncuri și, apropiindu-se de cei doi, a rostit câteva cuvinte, ei au făcut semn că “da”, și alta melodie a răsunat în marea piața din centrul orașului. Omul s-a depărtat câțiva pași, până în centrul pieții, a ridicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
munceau mult, erau obosiți și triști. Câinele murise. Bancă îi luase casă. Mergea agale, întors în sine-însuși, văzând fără să vadă, ascultând fără să audă. Trecând pe lângă cei doi cântăreți, s-a oprit brusc, ca fulgerat de o idee care năvălea din adâncuri și, apropiindu-se de cei doi, a rostit câteva cuvinte, ei au făcut semn că “da”, și alta melodie a răsunat în marea piața din centrul orașului. Omul s-a depărtat câțiva pași, până în centrul pieții, a ridicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]