780 matches
-
nu erau puține. Mai întâi exista pericolul permanent al năvălirilor tătare. Acestea erau în măsură să împiedice, prin distrugerile pe care le provocau, orice organizare economică și politică. Important pentru perioada respectivă e că, în afara distrugerilor pe care le pricinuiau năvălirile lor, tătarii nu mai aveau forța necesară ca să mai impună un control politic și militar asupra Moldovei. Independența Moldovei se realizase în ciuda pretențiilor de suzeranitate ale coroanei maghiare. Dornic să-și extindă stăpânirea asupra ținuturilor extracarpatine, regatul maghiar, timp de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
buni cai din Moldova, înseamnă că a ajuns primul la Siret, până unde l-a alungat Matei. Atunci, de ce nu a trecut Siretul și s-ar fi întors, rătăcind pe lângă Baia, ca să-l prindă ungurii? Autorul Cronicii moldo-germane inventează o năvălire a tătarilor în Moldova care are loc chiar atunci, când se risipise oastea lui Ștefan. Când au aflat moldovenii „oastea iarăși a venit călare la voievod”. Dar o oaste nu se adună fără un ordin, o comandă, care să indice
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
păstrat Cântecul gerului, în care este povestită întâmplarea petrecută în iarna anilor 1498-1499. Wapowski a înțeles exact care a fost rostul acțiunii domnului român: teama de turci. Era un pericol foarte mare ca Moldova să devină loc de trecere pentru năvălirile turcești în Polonia, iar turcii s-au temut să mai repete acțiunea din 1497-1498. Sfârșitul campaniei din 1497 avea să influențeze decisiv evoluția relațiilor moldo-ungare-polone. Dacă Matei Corvin a avut mereu ochii îndreptați spre Viena, Vladislav al II-lea, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mea se află românii, un popor foarte războinic și bine antrenat în disciplina militară”. Despre calitățile războinice ale românilor Antonio Maria Graziani scria în 1564: “Ei urmează mai mult îndeletnicirea războiului decât a păcii”, hărțuindu-se mereu cu tătarii, respingând năvălirile acestora sau năvălind ei în ținuturile controlate de tătari. “Oamenii sunt de felul lor șireți, cu trupul înalt și vârtos și sunt cruzi în război. Sunt înarmați cu sulițe foarte lungi, cu scut și cu sabie încovoiată, arme îndeosebi turcești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
e de prisos pentru că lucrul e prea vădit, că este seraiul (cetatea) Țării Ungurești și al Poloniei și este straja acestor două crăii”. Dar, P. P. Panaitescu consideră că domnul se înșela, atunci când afirma că prin Moldova „urma să treacă năvălirea otomană”. În realitate, „nu prin Moldova, nu prin Țara Românească au trecut turcii când au cucerit Ungaria”, după lupta din 1526. Este adevărat că nu prin Moldova și Țara Românească au trecut turcii după 1526, dar atunci împrejurările erau altele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din Moldova turcii pot să înainteze fără greutate în Transilvania prin susnumiții munți care sunt în apropierea orașului Brașov”. Venețienii, intervenind pe lângă papa Sixt al IV-lea, arătau și ei că Moldova era „poarta cea mai lesnicioasă pentru intrarea și năvălirea deopotrivă în regatul Poloniei și în cel al Ungariei”. Planul genial, făcut de Mahomed al II-lea în 1476, a fost zădărnicit de rezistența Moldovei. Turcii vor fi obligați să aștepte o jumătate de veac, ca tunurile de asediu să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
formă dreptunghilară cu bastioane la cele patru colțuri. În anul 1470, este menționat pentru prima dată un pârcălab al acestei cetăți. Așezată într-o poziție bine apărată și de natură, cetatea avea drept scop să prezinte o piedică în calea năvălirii tătarilor. O activitate susținută s-a desfășurat și în domeniul arhitecturii civile, fiind refăcute sau ridicate curțile domnești. Pomenită într-un document din 1491, curtea domnească de la Bacău a fost ridicată atunci când Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare, și-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de o arteră mare de comunicație, ținutul Fălciu era și unul dintre cele mai izolate. El a avut o soartă mai crudă decât alte ținuturi, deoarece situarea lui în apropiere de Bugeac (denumire tătărească sau turcească a sudului Basarabiei) încuraja năvălirile tătărești, la fel ca dărnicia pământului; nolens, volens, populația ținutului a trebuit să pună stavilă puternică incursiunilor, realizând în timp consistente pierderi economice și de vieți omenești. Fălciul se învecina în Evul Mediu și cu Ucraina, locuită de cazaci. Or
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
al VI-lea, au fost asimilați și au lăsat urme în toponimia hușeană (Dobrina, Drăslăvăț, Ograda ș.a.). Populațiile turanice (cumanii și pecenegii) vor stăpâni aproape două veacuri, începând chiar să se creștineze, dar stabilitatea lor aici a fost întreruptă de năvălirea tătarilor, în 1241. Planurile Papei, ce prevedeau convertirea românilor prin catolicizarea cumanilor, au fost spulberate de tătari, a căror relativă stăpânire politică (pe parcursul a două secole, aproximativ) și a căror toleranță religioasă nu au afectat creștinismul ortodox, ci numai evoluția
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Tuda Mangu, Tula Ruga și Toctai, descoperit în satul Oțeleni (Deleni-Huși) de către Nicolae Cotae, aduce alte dovezi ale trecerii tătarilor. Întemeierea statului Moldova în secolul al XIV-lea a creat un obstacol puternic al românității la est de Carpați în fața năvălirilor, în special ale tătarilor. Datele cu privire la numărul și componența etnică a locuitorilor din Huși în secolele XV-XVIII sunt puține și destul de vagi. Firește, elementul românesc a fost predominant și se poate vorbi de o anume convergență etnică. Domnii și Episcopia
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
populației ca fiind o certitudine în 1792: „adunarea târgului acestuia este acum mai multă”. Dar aceste mărturii cu caracter general nu ajută la înțelegerea etapelor din dezvoltarea orașului. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, când au avut loc ultimele lor năvăliri (pentru că, treptat, vor fi dispersați din zona Bugeac, unde formaseră în Evul Mediu Hoarda de Aur), tătarii au dispărut din istoria românească. Prădăciunile lor asupra zonei Huși au fost înlocuite de cele ale turcilor, rușilor și austriecilor, astfel încât creșterea populației
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sporirea numărului populației. Târgul, așa cum am văzut deja, dispunea de o apărare naturală deloc neglijabilă: locul era înconjurat cu dealuri și codri pe de o parte, iar pe de altă parte se afla Prutul, care era o piedică în calea năvălirilor cazacilor și a tătarilor. Cu numele de astăzi, Huși, orașul este menționat în hrisovul scris de Toader diiac în Suceava, la 15 octombrie 1491, păstrat numai în traducerea românească, nu și în originalul slavon. Ștefan cel Mare descrie hotarul cel
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
istoria locală. În studiul Hușii, Caraivan afirma că „numele Hușilor vine însă de la un stăpânitor al acestor locuri, Husul”, dar că „Moșia Husului a devenit prin răscumpărare domnească”. Și el era de părere că târgul Sărata a fost desființat din cauza năvălirilor din afară, iar locuitorii de acolo s-au mutat pe teritoriul actualului oraș. Husiții nu ar fi putut impune un toponim localnicilor, cu voia lor, dar și a domniei, decât dacă ar fi reprezentat un grup social numeros și majoritar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și-a concentrat atenția în această parte a Moldovei datorită așezării târgului Huși în centrul țării, protejat natural de dealuri și codri de o parte, iar în partea estică de vecinătatea cu râul Prut, care era o piedică în calea năvălirii turcilor și tătarilor. De la Huși, domnul putea supraveghea posibilele mișcări ale dușmanilor în sudul țării și pe Valea Prutului, pentru a interveni la vremea potrivită, căci era mai ușor de parcurs drumul care ducea, cu mai multe ramificații, de la Iași
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pentru o moară lui Vasile Medelnicer din Colibani (la vest de Bârlad), iar celălalt document este din 14 octombrie. Deși, domnul avea interes să stea cât mai mult la Huși, mai aproape de ocrotitorii săi turci, pentru că din Răsărit exista pericolul năvălirilor cazacilor, puține documente menționează prezența lui aici. Este perioada în care ajung să fie mai rare călătoriile domnilor prin vechile orașe moldovene, devenite curți domnești, și stau mai mult în Curtea de la Iași, capitala statornică a Țării Moldovei din a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Galați, unde a fost primit cu simpatie de ispravnicul Cantacuzino. În 1759 solia polonă condusă de contele Potocki înainta pe Valea Prutului. La 23 octombrie 1759, acești călători au oprit la Stănilești (aproape de Huși), unde nu au găsit locuință, datorită năvălirilor tătarilor din anul precedent (1758). După un călător polon, Fălciu „care fusese mai înainte un orășel populat”, nu mai avea în 1759, după ce îl ruinaseră tătarii „decât vreo zece - douăzeci de case”. Șapte ani mai târziu, în 1766, un alt
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care preoții pot avea condiții de trai: Cotnari, Iași, Galați și Baia. Mai erau localități (Bacău, Trotuș, Huși, Bârlad) - nota episcopul - unde s-ar fi putut trăi „când se va întoarce lumea acasă”. Despre viața grea din Moldova în condițiile năvălirilor permanente a tătarilor relatează și misionarul Francesco Antonio Renzi din Stipite (? - 1697). Era minorit conventual și, în Raport către Propaganda (19 februarie 1691, Iași), semnala faptul că la Huși cele peste 50 de familii, „locuiesc în păduri din cauza fluxului și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sale isprăvniciilor ținutale și, în urmare după înțelesul acelora, la locurile unde sunt cu prisosință s-au întrebuințat și se întrebuințează nu numai locuitorii de la locul acela, dar și din alte mai multe sate. Eu, însă întru apărarea unei aseminea năvăliri la locurile cu grâu ce am pe moșiile înconjurătoare târgului Huși, n-am avut decît pe locuitorii din satul Corni cărora le-am dat și hrană de la mine. De câteva zile însă, după oarecare împrejurări urmate acolo, care au dat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de oameni care trăiesc sau care au trăit înaintea noastră și pe ale căror oase s-a clădit lumea de azi, milioanelor de oameni care cu bucurii și cu necazuri, cu sacrificii și adesea cu foarte mari suferințe, au înfruntat năvăliri devastatoare, războaie nimicitoare, catastrofe naturale sau provocate, au construit cu mâinile și cu spinarea lor, cetăți și ziduri de apărare, și-au sacrificat avutul, familia și viața pentru neam și țară, pentru neatârnare, pentru supraviețuirea națiunii. Omul de rând a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sistemul Barierei Răsăritene, care mai includea Suedia și Polonia, guvernul francez avea tot interesul să sprijine și să apere integritatea teritoriului acestuia. Franța a susținut și reformele care ar fi dat Porții posibilitatea de a rezista cu mai mare succes năvălirilor străine. La sfîrșitul secolului însă, Franța și-a asumat timp de o scurtă perioadă neobișnuitul rol de a constitui principala amenințare la adresa domeniilor otomane. În 1797, Napoleon a lansat o campanie agresivă în Marea Mediterană. În mai, flota franceză a ocupat
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pentru mine, eu fiind eroul principal dintr-o dramă cu rezonanțe biblice. Din hornurile școlii se înălțau firave fuioare de fum cenușiu spre înălțimile amețitoare ale cerului înghețat, precum semnalele strategice ale oștirii moldovenești semnalând deplasările trupelor dușmane în perioada năvălirilor turco-tătare, pe vremea strălucitului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Era un decor hibernal în care grupurile de elevi din perimetrul școlii, animate, gălăgioase, într-o continuă forfotă și mișcare, demonstrau convingător supremația vieții în ciuda unui regim în care drepturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vremurilor, neîncetat? Cin-l-a semănat? Cine i-a fost slugă și stăpân? Care dintre neamurile vechi sau noi are îngropați în sânul lui atâți eroi? A cui doină de veacuri pe aicea plânge? Cin-l-a apărat de-al năvălirilor puhoi și l-a adăpat, de-atâtea mii de ori, cu sânge cu sudori ca noi?» (Aron Cotruș) În dimineața aceia de sfârșit de septembrie a anului 1934, domnul învățător Nicu Budac, directorul școlii intra la clasă, pentru prima oară
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vremea împăratului Ioan al II-lea (1118-1143), demonstrează existența satului la jumătatea secolului al XII-lea. După circa 17 decenii de stăpânire romană de după acel fatidic sau poate benefic an 106, după cel de-al doilea război dacic, sub presiunea năvălirii popoarelor barbare venind din hăuri asiatice, împăratul Aurelian, decide retragerea cohortelor sale la sud de Dunăre, părăsirea teritoriilor din care căraseră incomensurabile averi la Roma, și în care investiseră serioase valori materiale, umane și spirituale. Hoardelor venite din răsărit, de unde
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fie consemnată chiar În Regulamentul Organic al Moldovei (1831), În capitolul privitor la „Comunitatea israelită” : „Evreii au dreptul de a lucra la distilerii [...], făcând o tocmeală cu proprietarii moșiilor” <endnote id="(322, p. 210)"/>. Încercând să dezmintă legenda referitoare la „năvălirea evreilor În Principatele Române și În particular În Moldova” și vrând să explice modul În care aceștia au fost colonizați de boieri și de mănăstiri, pentru „Împopularea” zonelor rurale și pentru Întemeierea târgurilor moldovenești, Elias Schwarzfeld scria următoarele : „Firește, evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
balcanică. Judecând în perspectivă istorică importanța luptelor antiotomane ale lui Ștefan cel Mare, apare cu atât mai evident clarviziunea sa, necesitatea acestor lupte de eliberare, justificarea marilor sacrificii făcute în asigurarea unui viitor de libertate. Dacă adăugăm stăpânirii otomane și năvălirile barbare, terorismul tătarilor, stăpânirea austro-ungară, rusească, hitleristă, sovietico-comunistă, post comunistă originală și capitalistă sălbatecă... ne întrebăm: când a fost țara noastră liberă, stăpână pe soarta sa, împlinirea visului de libertate al lui Ștefan? Ștefan a salvat Moldova ce se afla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]