585 matches
-
în plin. În așteptare, nimeni nu mai părăsește postul și toți vor fi pregătiți pentru orice eventualitate cu echipamentul și armamentul la îndemînă. ― Măi Odudie, măi, zise Boiangiu vătășelului reclamant, ia seama, că vouă acuma numai a revoluții vi se năzare cum vedeți doi oameni stând de vorbă, așa de viteji sunteți, măi Odudie! ― Dom'le plutonier, eu nu mai răzbesc cu oamenii! făcu Lazăr Odudie resemnat. Matale să faci ce vrei, dar eu a trebuit să-ți spun, că pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i : — Cine e ? Îl cunosc ? Cum să-l cunoști ? spuse Cosmina. Nici măcar eu nu-l cunosc... — Te pomenești că te-ai îndrăgostit de vreunul din filme... Așa se întâmplă cu fetele cuminți, o iau razna... Și de când ți s-a năzărit ? Alaltăieri, la club, păreai întreagă la minte... Porumbeii lărgiră cercul, așteptând. Rotatul zbură pe o creangă, ca să privească de acolo. Lumea arăta ca într-o scenă filmată în care, la un semn, figuranții trec dintr-o parte în alta, clătinând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
confuz“. Ea crede că dacă facem așa, Su Shun ne va lăsa în pace: — Să-l păcălim și să-l dezarmăm fără să folosim vreo armă, zâmbește ea, fermecată de propriile-i cuvinte. Nu înțeleg ideea care i s-a năzărit lui Nuharoo. Pe alții i-am putea păcăli, dar nu pe Su Shun. Când este obosită, are tot soiul de crize. Se plânge de toate - zgomotul greierilor, gustul supei, un ochi scăpat în broderia ei. Insistă să o ajut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prea mult pe gânduri. Pe 26 februarie 1949, la aniversarea lui Zoé, care sărbătorește împlinirea a 18 ani, aceasta are tupeul să vină la Bab să-i ceară permisiunea de a flirta cu André. Fără îndoială, seducătoarei acesteia i se năzărise să ațâțe gelozia lui Thibaud, iubitul ei oficial. Bab, care se simte acum detașată de fostul ei idol, îi acordă bucuroasă această favoare. Însă iată că Thibaud, iubitul lăsat baltă, se hotărăște să-i dea lui Zoé o mică lecție
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un amărât de monah, să mă ridic împotriva stăpânului a două lumi? Și nici nu era cu putință să mă fi amăgit, dintr-o răutate diabolică sau fiindcă atât m-a dus capul, deoarece doar unui nebun i se poate năzări așa ceva; nicicând n-o să convingi pe cineva normal la cap să bea marea sau să ia în spate un munte. Când se lansa în propria apărare se exprima la persoana a treia, ca și cum ar fi vorbit de altcineva: judecătorii își
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cel În cauză vrea să-l dea În viață disponibilităților și capacităților sale psihologice). Μ Ce liniștită și plăcută ar fi iubirea, dacă fiecare dintre Îndrăgostiți ar vedea În celălalt ceea ce ar trebui să vadă, și nu ceea ce li se năzare sau ceea ce ar dori să se Întâmple. Μ Pentru a fi creditați cu atributul invidiat de „oameni cu aptitudini filosofice”, unii Își reduc viața psihică la o conștiință singuratică, aflată În comunicare doar cu ea Însăși, nu și cu lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tot soiul, Mă-nvinuie răcnind: «Ești vinovat!» Nădejdea-mi pierd. Drag nu i-s nimănui; Nu-i om să-i fie milă dacă mor; Și cum să-i fie, dacă însu-mi mie De mine însumi milă mi-a fost? Mi-a năzărit că-n cort intrat-au toate Nălucile acelor morți prin mine, Amenințând că mâine răzbunarea Pe creștetul lui Richard va cădea”. Un fenomen psihic asemănător de reducere, prin intermediul unui efort propriu de conștientizare, a unui „Eu” orgolios și hipertrofiat la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a universului cosmopolit 140, molipsita de toate viciile marelui oraș: "tu aș mordu à toutes leș pommes", observă Maxime despre Renée. Pe de altă parte, Renée incarnează miturile primitive asemănătoare cu cele ale zeilor adulterini și incestuoși care i se năzăresc în timpul plimbării prin pădurea Boulogne 141. Personajele din prim-planul românului La Curée Saccard, Renée și Maxime, puse în abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. Iubirea Parizienilor este înlocuită cu dorințe, în care transpare animalicul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
analiza și a prelucra informații. E un proces care nu e cognitiv, ci existențial. Odată acest posibil creat, se vede că locotenentul se simte ușurat și hotărît. Ce s-ar fi întîmplat dacă, în momentul în care i s-a năzărit acest posibil, ar fi început să reflecteze, cîntărind argumentele pro și contra, evaluînd riscurile unei asemenea decizii (cu urmări pentru el, pentru soldații participanți la punerea în scenă, pentru cei care au trecut-o cu vederea)? Cu cît ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pașilor celuilalt, făcând cu rândul, unul să lase urma pe nisip, altul să o culeagă. Marea Taorminei își spunea poveștile în jurul Isolei Bella, în timp ce o priveam ore întregi de sus, de pe terasa hotelului, și probabil că atunci mi s-a năzărit, tot uitându-mă cum se lasă descoperit în timpul zilei, din ce în ce mai mult, peticul subțire de nisip care lega insulița de țărm, că e păcat să vii în Sicilia fără să fii îndrăgostit, că numai purtând cu tine o astfel de stare
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
autoritarist care ne obligă la curbe de sacrificiu și, mai ales, fundal european de criză și conflict -, pot spune că mă ia cu sudori reci. Deocamdată nu-mi rămâne decât să-mi fac cruce și să sper că mi se năzare mie. Nu de alta, dar viața doar ca fapt divers e cam meschină și nu prea merită trăită. 16 mai 2010 În urmă cu câteva luni, distinsul ministru al culturii, Theodor Paleologu, îmi adresa măgulitoarea invitație de a face parte
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
problemelor o inteligență de inginer care Încă Îi mai impresiona pe specialiști. Umbra florentinului plana peste Întreaga frescă mare și circulară din turn, printre altele fiindcă primul gând de a abandona aparatele fotografice și a picta bătălia bătăliilor i se năzărise lui Faulques În fața tabloului din palatul Uffizi În ziua când Olvido Ferrara și el Înlemniseră În sala, din fericire goală timp de cinci minute, admirând compoziția extraordinară, perspectiva, racursiurile magnifice ale picturii pe lemn, una dintre cele trei care reprezentau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ready-made i-ar fi Înnebunit pe suprarealiști. Nu crezi, Faulques? Mă Întreb ce nume i-ar fi pus. Șansa pierdută? Funeraliile lui Marx? Arma asta au e o armă? Când războiul se duce, poezia se Întoarce? Tocmai mi s-a năzărit că semnătura domnului Kalașnikov e tot atât de valoroasă ca a domnului Mutt. Ori și mai și. La urma urmelor, poate că opera de artă reprezentativă a secolului XX nu-i latrina lui Duchamp, ci acest ansamblu de piese demontate. Vis frânt
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fugiseră. Luptătorii erau Înăuntru, iar soldații afară, de cealaltă parte a peretelui subțire, și În casa din față, la vreo douăzeci de metri. Luptau cu de toate, cu puști și grenade, pe când nebunii se duceau și veneau după cum li se năzărea, de la unele poziții la altele, se plimbau prin curtea interioară, printre focuri de armă, ori stăteau În picioare lângă combatanți, pironindu-i cu privirile, spunând fraze incoerente, râzând În hohote, chițcăind de spaimă când În apropiere exploda vreo bombă. Muriseră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
deget și a tăcut o vreme, privindu-l. Apoi s-a așezat pe o treaptă a scării, lângă cărți, și, fără să-și ia ochii de la pictorul de răboi, a făcut un gest, cuprinzând tot turnul. - Cum ți s-a năzărit asta? Să faci așa ceva, aici? Faulques i-a povestit. O istorie veche. Intrase Într-o moară veche, În ruină, de lângă Valencia, pe ai cărei pereți un anonim din secolul XVII, fără Îndoială un soldat În trecere pe acolo, pictase În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spartă - și a Închis sertarul. Apoi a dat paharul pe gât și a coborât pe scara În spirală, În căutare de altă băutură, simțind cum treptele rămâneau Înapoi sub pașii lui. Sper că lui Ivo Markovic n-o să i se năzară să-mi facă o vizită acum, s-a gândit În treacăt. Sticla era tot printre flacoane și pensule, fără să-i pună Întrebări și fără să-i dea altceva decât ce-i trebuia lui Faulques. Asta-i bine, și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de fabricația "secreturilor" cu "putoare iute" ale rușilor, încărcate cu "otrăvuri foarte iuți și scumpe foarte, de pe la spițeriile împărătești de la Hindiea". O întîmplare de mare comedie, care a atras atenția lui Caragiale, este aceea cu Căpitan-pașa căruia i s-a năzărit la București să cheltuiască cu jupânesele și care e înșelat de boieri cu "muieri podărese" prezentate de vel-postelnic: "iată aceasta e Brîncoveanca, aceasta Goleasca, aceasta e Corneasca, aceasta e cutare, și aceasta e cutare Filipeasca". Precursor al lui Conu Leonida
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Prin nori, prin munți de gheață, prin bălți și prin pustii. Găsim de asemeni chiotul autumnal, la cramă, în cântecul vioarelor. Interesantă mai ales este dragostea violentă, de aparent stil romantic, a fiului de boier, domn absolut pe întinsul moșiilor. Năzărindu-i-se să-și vadă iubita, el sare în droșcă și strigă nebunește la surugiu: Era noapte-ntunecoasă, Nici o stea nu mai lucea; Vijelia furioasă, Cerul chiar se clătina. Pe o cruce negricioasă Buha jalnic se văita, Și-n pădurea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu spaimă la bietul Truțu, el se gândea că peste câteva zile va începe să putrezească, pe când popa va continua să mugească peste Tana lui. [...] îi era greață; nu mai fusese niciodată la mort. În raclă, printre zambile, i se năzări că Truțu și pornise să intre în descompunere; carnea i se topea, și de sub scufiță, pe tâmple, curgea parcă materie lichidă; luându-și, îngrozit, ochii de la cadavru, văzu cu spaimă că hainele de aur ale popii îi căzuseră în țoale
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sub ploile nesfârșite, orașul pare o insulă. Lupta dintre nou și vechi, dintre mentalități ireconciliabile ar constitui esență românului, iar ploaia fără sfârșit ar putea fi singurul răspuns la această criză: în ultimele clipe de viața lui Gabriel i se năzărește „în locul Iașului, mărginit de dealuri, un lac imens și pe oglindă lui, ici, colo, cateva turnuri... negre. Turnuri în apă...”. Cu sensibilitatea lui în acord cu cea a orașului unde și-a definit personalitatea, Ț. elogiază grandoarea, dar înregistrează și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
și mai rezistentă piele de bou; aceasta primește, fără nici o vătămare, lovitura care, altminteri, ar sfărîma toate pîrghiile de lemn și toți drugii de fier de pe corăbii. Exemplul acesta ilustrează cu prisosință afirmația mea. Dar, în afară de asta, mi s-a năzărit ceva, gîndindu-mă la așa-numita bășică natatorie a peștilor obișnuiți, bășică pe care ei și-o pot strînge sau dilata, după voință: avînd în vedere că, după știința mea, cașalotul n-are o asemenea bășică, dar poate să-și vîre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-și vîre capul sub apă și să înoate apoi cu capul în afara ei, la o mare înălțime într-un mod altminteri inexplicabil; avînd în vedere, de asemenea, elasticitatea extraordinară a învelișului său, precum și interiorul neasemuit al capului - mi s-a năzărit că misterioșii faguri în formă de alveole pulmonare din acest cap, ar putea avea o legătură, necunoscută și nebănuită pînă acum, cu aerul dinafară și că trebuie să fie sensibili la presiunea atmosferică, această sensibilitate manifestîndu-se prin dilatare sau contracție
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va corcoli curînd o nouă fantasmă, obligîndu-și consoarta la aceeași gesticulație mimetică, exercițiu și întristător și derizoriu al înșelării (și pierderii) de sine. I s-a năzărit introvertitului să priponească într-un colț al odăii... un cal verde. Să-i dea ovăz, să-l țesale, mă rog, să-și satisfacă toate capriciile acestei scrînteli. Dar e, pur și simplu, o scrînteală? Nu asistăm aici conotația politică fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ÎN INTERIORUL ANUMITOR ZONE PROTEJATE ESTE INTERZISĂ *Font 8* ���───────────────────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ Specii │ Zone protejate 1. Bemisia tabaci Genn. IRL, P [Azore, Beira Interior, Beira Litoral, Entre Douro e Minho, │ │ (populații europene)│Ribatejo e Oeste (comunele Alcobaca, Alenquer, Bombarral, Cadaval, Caldas │ │ │da Rainha, Lourinha, Năzare, Obidos, Peniche și Torres Vedras) și │ │ │Tras-os-Montes], UK, S, FI 3. Globodera pallida 6. Thaumatopoea │IRL, UK (cu excepția regiunilor administrative locale Barnet; Pct. 1 al lit. a), Secțiunea a II-a, partea B a fost modificat de pct. 9 al
EUR-Lex () [Corola-website/Law/221579_a_222908]