883 matches
-
propria răspundere, semnarea unui armistițiu. a fost probabil ultima victorie decisivă strategic pe care a obținut-o Împăratul Napoleon, austriecii cerând semnarea armistițiului la nici o săptămână după bătălie. Bătălia a fost de proporții uriașe, fiind a doua bătălie din Războaiele napoleoniene ca număr de soldați implicați (după „Bătălia Națiunilor” de la Leipzig). Pierderile enorme de ambele părți au fost cauzate în special de folosirea unei artilerii foarte numeroase, bătălia fiind prima mare înfruntare de artilerie din istorie. În 1809, Primul Imperiu Francez
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304236_a_305565]
-
limba oficială a statului. În fapt, limbile curente în administrația statului sunt engleza și franceza. În Louisiana sunt vorbite câteva dialecte unice ale limbilor franceza, creolă și engleză. Trei dialecte unice ale limbii franceze: franceza cajun, franceza colonială și franceza napoleoniană sunt vorbite aici. Pentru limba creolă, un dialect unic este franceza creolă din Louisiana. Sunt vorbire și două dialecte unice ale limbii engleze: engleza cajun (o varietate de engleză influențată de franceză) și dialectul cunoscut sub denumirea de "Yat" care
Louisiana () [Corola-website/Science/303868_a_305197]
-
Politica de modernizare a lui Iosif al II-lea fost oprită după moartea împăratului de către nobilimea conservatoare (1790). Austria a fost implicată în numeroase conflicte militare cu Prusia, Franța, Bavaria. Imperiul Habsburgic a fost adversarul înverșunat al Franței revoluționare și napoleoniene (1792-1815), înfrângerea categorică de la Austerlitz (1805), a armatelor austro-ruse de către Napoleon Bonaparte a dus la creșterea înverșunării coroanei habsburgice de a înlătura pe marele „Uzurpator”, mezalianța din 1810 (căsătoria acestuia cu Maria Luisa, fiica împăratului Francisc), fiind doar un intermezzo
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Prusiei în frunte cu Frederick al II-lea, unul dintre despoții Europei „luminilor”. A fost o epocă prolifică afirmării arhitecturii, picturii, muzicii, literaturii, filosofiei și științei cu nume înscrise în eternitate: Bach, Händel, Bethoveen, Goethe, Schiller, Kant, Hegel. În urma războaielor napoleoniene, în anul 1806, Imperiul Romano-German se destramă, fiind înlocuit cu o Confederație de 38 de state germane. Revoluția burghezo-democrati-că (1848) și convocarea Congresului de la Frankfurt au pus în evidență dorința de unificare a Germaniei, care se va realiza în deceniile
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
inițiativa lui Napoleon (1806) pentru glorificarea ar-matei imperiale, opera arhitectului Chalgrin, finalizat două decenii mai târziu (1836). Basoreliefurile reprezintă Plecarea Voluntarilor, Marseilleise, Triumful din 1810 și Pacea. Plăcile de marmoră păstrează gravate numele a 558 de generali, participanți la cam-paniile napoleoniene. Deosebit de interesant este faptul că pe aici a trecut cortegiul funerar, cu sicriul împăratului Napoleon I, adus din Insula Sfânta Elena, pentru a se odihni în eternitate în Domul Invalizilor (1840) și cortegiul scriitorului Victor Hugo (1885). Documentele vremii amintesc
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Femei din Tahiti); câmpurile cu flori ale lui Vincent van Gogh (Flori de floarea-soarelui); artistele de cabaret ale lui Toulouse Lautrec. După-amiaza mă îndrept spre Domului Invalizilor cu celebrul Le Tombeau de Napoleon Rememorez principalele evenimente legate de istoria Franței napoleoniene și oricât de critic aș analiza lucrurile, de pe poziția omului modern, nu pot să nu-i apreciez marea operă de edificare a unei noi societăți, model preluat în epocă. Cu ce sacrificii?! Dar asta este o altă problemă!... Muzeul Armelor
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
cea mai mare putere economică a lumii. După unitatea politică dintre Anglia și Scoția, noul stat se va numi Marea Britanie (1707), iar după unirea cu Irlanda (1800), va lua titulatura de Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. După înfrângerea războaielor napoleoniene, Marea Britanie devine și cea mai mare putere navală și colonială, o adevărată regină a mărilor. În anul 1834, a fost abolită sclavia din Imperiul colonial britanic, ceea ce a reprezentat un act de progres. Noi colonii și sfere de influență au
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
cele trei împărțiri ale Poloniei (1772, 1793, 1795), alături de Prusia și de Austria, anexând Ucraina Subcarpatică. Țarul Alexandru I s-a raliat coaliției antinapoleoniene (1805-1807, 18112-1815), suferind marile distrugeri provocate de invazia franceză în propriul teritoriu (1812) până la prăbușirea Imperiului Napoleonian. Congresul de la Viena (1814-1815) îi confirmă posesiunile și-i conferă un loc important în noua coaliție absolutist-monarhică, Sfânta Alianță, creată pentru a înăbuși toate mișcările de eliberare din Europa. Timp de un secol, Rusia va îndeplini rolul de „jandarm al
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
a trebuit să decidă retragerea trupelor sale pe același drum de la venire, deja secătuit de provizii, în condiții climaterice deosebit de aspre. Drama ce a urmat este cunoscută... Frigul, foamea, atacurile de gherilă ale partizanilor ruși a dus la zdrobitoarea înfrângere napoleoniană și creșterea încrederii în potențialul de război al Rusiei. La Berezina s-au spulberat ultimele visuri de cucerire ale lui Napoleon, determinând declinul rapid și ieșirea din istorie la Waterloo (1815). Generalul Kutuzov, unul dintre marii eroi ai epopeii de
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
cu excepționale colecții de antichități, artă universală, artă decorativă, numismatică. Fațada semicirculară a Palatului de Iarnă permite intrarea în Piața Centrală printr-un arc de triumf, terminat în partea superioară cu un car al Victoriei, ce semnifică biruința asupra armatelor napoleoniene (1812). În centrul Pieței se ridică Coloana Alexandreskaia, dedicată țarului victorios Alexandru I. În fața Ermitajului se află Piața Decembriștilor amintind de crunta reprimare a revoltei unor regimente ofițerești care au refuzat să depună jurământ noului țar Nicolae I. Lăsăm în
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Napoleon, Congresul de la Viena a stabilit o nouă ordine europeană. Adam Czartoryski a devenit principalul susținător al cauzei naționale polone. Congresul a implementat o nouă schemă de divizare, care ținea cont de unele din câștigurile realizate de polonezi în timpul perioadei napoleoniene. Ducatul Varșoviei a fost înlocuit cu un stat rezidual polonez, denumit oficial „Regatul Poloniei”, aflat în uniune personală cu Imperiul Rus și condus de țarul Rusiei; acest stat este denumit astăzi de istorici „Polonia Congresului”, deoarece a fost înființat de
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
abilități și stil cu Sir Arthur Wellesley, primul duce de Wellington - destul de conservativ și, cu toate acestea, extrem de competent. Wellington este mai bine cunoscut posterității deoarece a comandat una dintre cele două armate aliate în timpul victoriei finale decisive a războaielor napoleoniene (Bătălia de la Waterloo din 1815), deși reputația superioară a lui Wellington se datorează poate și faptului că l-a întâlnit o singură dată pe Napoleon, în timp ce Carol a fost comandantul care s-a confruntat cu Napoleon de cele mai multe ori. Cu
Carol, duce de Teschen () [Corola-website/Science/304380_a_305709]
-
un oraș foarte bogat în timpul secolului al 17-lea, datorită unui număr mare de imigranți din Olanda. Acesta a fost un centru de Protestantism reformat la momentul respectiv, aici fiind tradusă pentru prima oară Biblia în limba olandeză. În timpul epocii napoleoniene, Emden și terenurile din împrejurimi au făcut parte din Regatul Olandei. Industrializarea a început la 1870, cu o moară de hârtie și cu un șantier naval. La sfârșitul secolului al 19-lea a fost construit un mare canal, Dortmund-Ems, care
Emden () [Corola-website/Science/304409_a_305738]
-
franceză condusă de Împăratul Napoleon unei armate a celei de-a Șaptea Coaliții, aflate sub comanda ducelui de Wellington și a feldmareșalului von Blücher. Bătălia s-a încheiat cu victoria decisivă anglo-aliaților și prusacilor, victorie ce pecetluiește practic sfârșitul Imperiului napoleonian. După ce Împăratul Napoleon a preluat din nou puterea în martie 1815, o nouă Coaliție europeană a masat armate la granițele Franței, cu scopul de a-l înlătura. Napoleon a decis însă să treacă primul la ofensivă, atacând armata prusacă și
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
forțe reprezentau o combinație între soldați și ofițeri experimentați, miliții cu o valoare combativă îndoielnică și proaspeți recruți. Soldații din Nassau, peste 7 000 de oameni, reprezentau o categorie distinctă, majoritatea fiind veterani ce participaseră în trecut la bătăliile războaielor napoleoniene, în solda Imperiului napoleonian. O a doua excepție, și mai notabilă, o reprezenta "KGL", unitate excelentă formată veterani din Hanovra care trecuseră în solda regelui Angliei încă din 1803 și care făcuseră îndelungata și sângeroasa campanie din peninsula iberică. Armata
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
între soldați și ofițeri experimentați, miliții cu o valoare combativă îndoielnică și proaspeți recruți. Soldații din Nassau, peste 7 000 de oameni, reprezentau o categorie distinctă, majoritatea fiind veterani ce participaseră în trecut la bătăliile războaielor napoleoniene, în solda Imperiului napoleonian. O a doua excepție, și mai notabilă, o reprezenta "KGL", unitate excelentă formată veterani din Hanovra care trecuseră în solda regelui Angliei încă din 1803 și care făcuseră îndelungata și sângeroasa campanie din peninsula iberică. Armata prusacă din 1815 nu
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Ducelui), în realitate această împărțire nu avea nici o importanță tactică: unitatea de manevră era divizia astfel că Ducele transmitea deseori ordine direct comandanților de divizii. La Waterloo, dispozitivul anglo-aliat era constituit după cum urmează: Diferită de oricare armată franceză a războaielor napoleoniene, construită pe sistemul serviciului militar obligatoriu și pe cel al meritocrației, „Armata Nordului” era destul de eterogenă din punct de vedere social, majoritatea soldaților având, evident, origini extrem de modeste. Armata beneficia în teorie numai de veterani, dar numeroase surse indică un
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
aripa dreaptă a anglo-aliaților, la o distanță de circa o mie de metri față de aceștia. Misiunea de a instala și de a comanda această Mare Baterie îi fusese încredințată generalului Desales, comandantul artileriei Corpului I. În stilul caracteristic al strategiei napoleoniene, scopul bateriei era acela de a bombarda puternic sectorul care urma să fie atacat, adică pozițiile centrale prezumate ale anglo-aliaților, disimulați, în mare parte în spatele crestei platoului Mont Saint-Jean. Dacă majoritatea trupelor anglo-aliate nu erau vizibile pentru francezi, în schimb
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
chiar dacă ar fi ajuns pe câmpul de bătălie, nu ar fi putut întoarce sorții unei bătălii pierdute încă de la ora 16:30, când prusacii au început să împingă înapoi dreapta franceză. Aspectul câmpului de bătălie este astăzi diferit față de epoca napoleoniană, lucru cauzat în principal de lucrările ample de excavare, începute în 1820, cu scopul de a construi o colină artificială, pentru a marca locul unde Prințul de Orania a fost rănit în timpul bătăliei. Astăzi, această colină, denumită simbolic „Colina Leului
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Invazia franceză a Imperiului Rus a fost un conflict militar din cadrul războaielor napoleoniene, care a opus Imperiul Rus, pe de o parte, Franței și aliaților săi, pe de altă parte. Conflagrația s-a derulat între 24 iunie și 12 decembrie 1812, cuprinzând operațiuni militare pe mai multe teatre: teatrul principal, de la râul Neman
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
Războiul Patriotic (în limba rusă "Отечественная война" - "Otecestvennaia Voina"), iar termenul de Războiul Patriotic din 1812 a fost folosit pentru a-l deosebi de Marele Război Patriotic - campania de pe frontul de răsărit din al doilea război mondial. În Rusia, invazia napoleoniană mai este denumită câteodată și Războiul din 1812, ceea ce poate crea confuzie cu Războiul din 1812 dintre Regatul Unit și Statele Unite ale Americii. Pe 24 iunie 1812, "Grande Armée", cu un efectiv de 691.501 de oameni, cea mai mare
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
prusaci, 17.000 westfalieni, câteva mii din Confederația Rinului, 25.000 italieni, 12.000 elvețieni, 4.800 spanioli, 3.500 croați și 2.000 portughezi. De asemenea, mai erau contingente de olandezi și belgieni. Practic, fiecare naționalitate din marele Imperiu napoleonian avea reprezentanți în acestă armată. În conformitate cu cele mai noi estimări, armata rusă era mai puțin numeroasă decât cea franceză la începutul atacului. Aproximativ 280.000 de soldați ruși erau mobilizați la frontiera poloneză, (țarul Alexandru plănuise să invadeze satelitul Franței
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
oameni, și "Armată a III-a de vest", comandată de generalul Alexandr Tormasov, cu aproximativ 58.200 soldați. Existau două armate de rezervă de 65.000, respectiv 47.000 de oameni, care sprijineau cele trei armate principale. În fața atacului principal napoleonian erau amplasați apoximativ 392.000 de oameni. În plus, ca urmare a semnării unor tratate de pace, Sankt Peterburgul avea asigurată securitatea, ceea ce mai elibera pe cei aproximativ 100.000 de sodați aflați în zonă. S-au făcut eforturi uriașe
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
a numeroși soldați. El a reușit până la urmă să stabilească o poziție defensivă puternică la Borodino, după o luptă indecisă în zona Smolenskului, 16 - 18 august. Bătălia de la Borodino de pe 7 septembrie a fost cea mai sângeroasă luptă a războaielor napoleoniene și una dintre cele mai sângeroase ale istorie mondiale. Rușii nu au reușit să aducă pe câmpul de luptă decât jumate dintre efectivele de care dispuneau și, pe 8 septembrie, au fost nevoiți să se retragă, lăsând liber drumul către
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
drum pârjolit al Smolenskului pe care sosiseră din vest. Continuând să blocheze flancul sudic pentru a-i împiedica pe francezi să aleagă alt drum, Kutuzov a împânzit zona cu subunități de partizani, care tăiau toate posibilitățile de aprovizionare ale armatei napoleoniene și atacau toate subunitățile rătăcite. Cavaleria ușoară rusă, inclusiv cavaleriști cazaci, excelau în asemenea acțiuni de partizani. Aprovizionarea armatei franceze a devenit imposibilă, lipsa de iarbă a slăbit puținii cai rămași în viață, care au fost până în cele din urmă
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]