617 matches
-
11 În sus la Muzeul de istorie a literaturii În str. Fundației În localul fostului Muzeu româno-rus. Pe Eugen Jebeleanu nici nu l-am văzut și nici nu-l voi vedea. E azi persoană de vază În partid și față de narcisismul său, eu fiind om În vârstă preget să mă plec În fața sa. Totuși l-am rugat pe E. Serghe și pe N. Carandino să-i vorbească În chestiunea ce vă preocupă. Ei Îi sunt prieteni și poate vor obține măcar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
un orizont de așteptare pe care n-ai cum să-l cunoști dacă nu ieși din Moldova. Cu ce i-am putea interesa pe alții într-un schimb de valori culturale cu Occidentul? O asemenea dezbatere ar mai spulbera din narcisismul nostru păgubos. Dar, să revin în sala de discuții. Descriu, la sugestia unei studente filologe din asistență, peisajul literar din Moldova, căutările postmoderniste ale tinerilor scriitori, care sunt încurajați în această tendință nu atât de realitățile de acasă, cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din ziua de azi cu mai puțină râvnă decât pe vremea fariseilor? Să te crezi diferit de predecesori numai pentru că ești purtător al unui cuvânt dintr-o limbă cu accente un pic cam ciudate, această complezență față de propria persoană, acest narcisism al prezentului servește drept metodă Coué* pentru cei beți de speranță. Și dacă umilința creștină ar arunca o manta a lui Noe peste lăudăroșenia comună celor trei Revelații: aceea de a fi deschis cu un tunet nu un capitol, ci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se întrezărească. Restul e... construcție critică, sau creație critică. Faci compromisuri? Care e limita compromisului permisă unui critic? Compromisuri...?! Nu am o poziție centrală, nu fac canonul, am o vagă tristețe în legătură cu această problemă, născută, dacă vrei, dintr-un anume narcisism. Dacă nu poți să faci canonul, dacă nu-ți stă în putință, găsești, precum Cioran, tot felul de justificări și soluții, care mai de care mai sofisticare, și construiești o țesătură a negativității. Adică, nu fac canonul, dar am o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că nu mă citesc. Altfel, probabil se mai găsesc câțiva inși care să citească critică literară de dragul ei și asta îți mai poate da senzația sau orgoliul creativității. O vanitate hrănită. Există critici care joacă totul pe un fel de narcisism ca și cum s-ar plasa într-un turn de fildeș seamănă cu acei poeți care spun că scriu, dar nu o fac pentru critici ca și cum cineva (autentic, adică adevărat) ar face-o. Or, critica e pentru oameni, are o funcție socială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe sine ("observația mea", "ideea mea", "unghiul meu de vedere", "demonstrația mea", "după părerea mea", "spuneam în altă parte","interpretarea mea", "după accepția mea", "am făcut și eu" etc., ceea ce poate echivala, într-un anume sens, cu un soi de narcisism exegetic, bine venit însă aici, atâta vreme cât autoarea însăși trebuie să se propună atenției publice, atenție în general puțin receptivă la noutățile ce pot schimba, și schimbă, opinii de rutină). Ideea poemului ce-și subordonează variantele la vedere, chiar dacă nu complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
numai succese: se remarcase deja la seminarii și scria cronici, piese de teatru, poezii și traduceri. Ceea ce se prevestise despre el în orășelul nostru, că va ajunge un mare scriitor, începea să prindă contur. Și el deja era preocupat până la narcisism de sine ca deținător al acestei vocații literare, era captivat de propria sa persoană, pe care avea tendința s-o așeze în centrul lumii, restul nu mai conta, doar el și literatura pe care are s-o scrie, era fascinat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu o gingășie de secol al optsprezecelea. Eu, cu ironiile mele de la care uneori nu mă pot abține, îl numeam „pazvantist“. Astăzi regret. Cred că am iubit mult la el iubirea lui pentru mine. Da, e o formă ocolită de narcisism. Bilețelele pe care mi le strecura în poșetă, în buzunare, în cărți, sub perne sau de gâtul cățelului sunt un lucru prea legat de intimitatea noastră. Odată, când m-am întors după o ședere lungă la spital, cățelul m-a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
tablouri cu pictori pictând, există și sculpturi cu sculptori sculptând, dar, dacă vezi cât de multe filme despre lumea filmului s-au făcut și compari, ținând cont de vechimea artelor, nu poți să nu rămâi impresionat (plăcut sau neplăcut) de narcisismul creatorilor de film. De ce ar crede cineaștii că făcutul filmelor e cel mai important lucru din lume nu știu. Că nu e deloc așa. Cineastul care crede că filmele sunt atât de importante, încât devine obsedat de ele cade într-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
are nevoie de un altul, redus la funcția auditivă, care să-l privească vorbind și să-i acorde atenția unei priviri : „Vezi bine că vorbesc și tot vorbesc.” (trad. mea, A.M.) Un anumit tip de exhibiționism și o specie de narcisism cu tangentă patologică par să fie trăsăturile individualizante ale flecarului. Limbutul insti- tuie un paradox, în ciuda incontinenței verbale, el nu are nimic de spus. Limbajul se reprezintă pe sine ca procesua- litate, ca articulare, ca semn lingvistic fără vehicularea unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
demers în Românii, latinii Orien‑ tului (1943) prin comparație cu Portugalia. Și Andrei Pleșu identifica grotescul și caricatura drept componente ale unei stilistici identitare, ale unui raport problematic cu Sinele, iar această identificare deformatoare era pusă sugestiv sub semnul unui narcisism à rebours. „Suntem scuturați toți de febra caricaturii (s.n.), de voluptatea grotescului. Avem un ochi rău : cultivăm grimasa, reinventăm expresio nis- mul. Grimasa nu este aici cea a comicului, expresionismul fiind unul al deformărilor în tușă groasă a trăsăturilor ? Nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este adev)râtul scop al sionismului - nu „eliberarea” P)mântului F)g)duinței, ci salvarea evreilor, amenințați În mod repetat cu anihilarea. Lamm crede Ins) c) Ben-Gurion a avut un caracter mesianic. În Israel a ap)rut „etnocentrismul” sau un „narcisism” național. Pan) În 1956, Israelul Începuse s) fie dominat de un oportunism agresiv. S-a apropiat imprudent de puterile marginalizate, dec)zute, Franța și Anglia, „f)r) s) ia În considerare viitorul”. S-a bazat pe forță militar) și a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
flori, din văzduh ; pe care o văd pe buzele iubitei mele, al cărei gust îl simt în gură amar”, Nu, p. 294), față de această realitate, ce derizorie, ce vană e „viața literară” cu ambițiile, gloriolele, rivalitățile ei publicitare, susceptibilitățile și narcisismele ei ! Un spirit lucid nu o poate privi decât sub specia farsei. Dincolo de circul acesta, rămâne ceea ce Lovinescu numea „sentimentul labilității universale”. După câteva milenii, egale în definitiv cu o clipă în nesfârșitul vremii, până și numele lui Shakespeare va
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ai clasei politice să ne uităm mult înapoi și să ne pierdem vremea cu sterilități în loc să construim politici și norme viabile pentru secolul XXI? Text publicat în Curentul, 28 martie 1998 De ce nu merg copiii romi la școală? În contextul narcisismului bilateral construit: politicienii se privesc în presă și presa e oglinda lor (a se citi: a scandalurilor politice), România începe la Palatul Victoria și se sfârșește pe axa Cotroceni-Palatul Parlamentului. Dincolo da acest buric românesc al pământului se întinde o
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
unora, mai ales celor care au prins pulsul ISI, vor să-și facă un loc legitim sub soare și, uneori, lucrează la delegitimarea intensă sau la obstrucționarea altor criterii. Părerea mea este că standardele actuale sunt o minunată probă de narcisism intelectual. Mă voi referi la domeniile noastre: umanioarele și științele sociale. Nu are importanță la ce efecte duce producția intelectuală în planul educației, profesionalizării, calificării, dezvoltării morale, civilizării, cultivării valorilor artistice, democratizării, cunoașterii sociale, dezvoltării culturii civice și politice, a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
retragere a libidoului din lumea externă, argumentându-se că, atunci când libidoul se retrage din obiectele externe și exacerbează eul, paranoia generează o formă arogantă de grandomanie. În paranoia, dezvoltarea sexuală a copilului trece printr-o "fixație", undeva între autoerotism și narcisism. Eseul se încheie cu observația că "nevrozele se nasc din conflictul eului cu impulsul sexual și că variatele lor forme păstrează semnele istoriei evolutive a libidoului și eului" (1959: 316). Psihiatrul austriac presupunea că "proiecția" reprezintă principalul mecanism al paranoiei
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
presupunea că "proiecția" reprezintă principalul mecanism al paranoiei: individul se apără împotriva impulsurilor insuportabile și inacceptabile proiectându-le în afară; în ,,cazul Schreber", se identificau impulsurile homosexuale ca fiind esențiale pentru acest proces. Freud a legat, de asemenea, paranoia de narcisism, investirea exagerată a energiei psihice în propriul eu, cu consecințe asupra stimei de sine și asupra propriei identități; el sublinia sensibilitatea exacerbată a paranoicilor, care tind să se simtă răniți la cea mai mică provocare, la așteptările lor că vor
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
lui Proust" al convingerilor lor, adoptând un stil de viață potrivită acestora, de exemplu, prin adeziunea la o comunitate religioasă care să le permită să își popularizeze ideile. Originile megalomaniei, despre care se credea că ar fi o dezvoltare a narcisismului (Freud), rămân obscure; ea are caracter cronic, poate apărea treptat sau brusc, afectând ambele sexe, indiferent de vârstă, și nu poate fi vindecată. Delirul de persecuție (persecutory type). Forma prototipică de paranoia (Kraepelin 1920: 226-229) se sprijină pe convingerea delirantă
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
altora. Persoanele predispuse la paranoia tind să își vadă propria viața ca o serie continuă de evenimente amenințătoare și, de aceea, interpretările lor despre ceilalți și despre ei înșiși sunt deformate. Teoriile psihanalitice plasează paranoia într-o rană receptată în narcisismul timpuriu, în perioada primelor interacțiuni între un subiect oarecum fragil și mediul anume, capabil mai mult sau mai puțin să îl facă mai vulnerabil. Primele identificări eșuează, iar dereglările de personalitate progresează adesea latent până în adolescență. Mecanismele de apărare prevalente
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
alb, unind principiul feminin cu cel masculin într-o perfectă contopire idealizată prin "complexul Oedip", unde dorința de a fi reunificat cu mama, de a fi complet și de a se reîntoarce la acea perfectă relație, nu-i niciodată împlinită. Narcisismul reprezintă a doua fază în teoria dezvoltării psihico-sexuale a lui Freud, în care dorința se canalizează asupra propriei persoane: "în faza superioară a organizării pre-genitale, sadico-anale, apare aspirația către obiect în forma unui impuls de a-l domina, impuls pentru
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
complexul ia formă teatrală, individul simțind nevoia de a se face văzut, privit, admirat, etalându-și corpul, fotografiile personale, etc. Cel ajuns aici are plăcerea de a se autoadmira și de a se face admirat, de a atrage complimentele celorlalți (narcisism) sau poate avea dorința de a se arăta în ipostaze care să șocheze și să atragă cu orice preț privirea celorlalți (exchibiționism). 6.2 Originile complexului de inferioritate Complexul de inferioritate poate proveni de la suferința unui handicap real sau a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
11 În sus la Muzeul de istorie a literaturii În str. Fundației În localul fostului Muzeu româno-rus. Pe Eugen Jebeleanu nici nu l-am văzut și nici nu-l voi vedea. E azi persoană de vază În partid și față de narcisismul său, eu fiind om În vârstă preget să mă plec În fața sa. Totuși l-am rugat pe E. Serghe și pe N. Carandino să-i vorbească În chestiunea ce vă preocupă. Ei Îi sunt prieteni și poate vor obține măcar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pierdute, rămânea patosul angajării, al interogației, oroarea juvenilă față de minciună și oportunism, păstrată dincolo de vârste. Exacta evaluare a inevitabilului schimb de acomodări cu realitatea era mai ales un proces al maturității, desigur, când trecutul poate fi evaluat fără iluzii și narcisism, dar fraternizarea spontană cu umiliții și obidiții de oriunde Paul a menținut-o la toate vârstele și În toate Împrejurările. Citind și recitind În colivia mea bucureșteană, În anii ’80, relatarea autobiografică venită de la Berlin, deloc nu mă gândeam la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Colegiului «Sf. Sava»” (1943) și editorial, cu volumul Versuri (1966). Tudor Arghezi sau Ion Barbu - poezie „leneșă”, fără mesaj, „surd mârâit la săgeata Ideii” sau, dimpotrivă, „lumea purificată până la a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru”, „act clar de narcisism” -, cei doi mari poeți, cu formulele lor de creație atât de diferite, cu esteticile lor divergente, se „întâlnesc”, în mod paradoxal, în lirica lui D. E dificil de explicat această stranie simultaneitate a modelelor, această simbioză realizată din materii atât
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
consemnarea lui În text sînt singurii garanți ai experienței ca act tranzitiv. În consecință, numai tranzitivă experiența există, ceea ce confirmă diagnosticul pus de sociologul Jean-Claude Kaufmann individului contemporan occidental, de “extindere de sine”, sau cel al sociologului Alain Ehrenberg, de narcisism virtual nelimitat. De unde Însă nevoia aceasta de extindere, de unde insațiabilitatea etalării de sine? Tocmai din lipsa transcendenței sinelui (sau eului, prin conversie În registru psihologic). Lipsit de obiecte ale dorinței pe verticală, pentru că Dumnezeu a murit, eul le caută pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]