1,521 matches
-
să sapi în adâncime pentru a le găsi, și tocmai aceasta constituie domeniul de studiu pentru biologia introspectivă și fenomenologia biologică; ceea ce implică faptul că una dintre metodele necesare în căutarea identității, în căutarea sinelui, în căutarea spontaneității și a naturaleții nu este „doar o problemă de a închide ochii” (a matter of closing your eyes), adică de a ignora zgomotul, a stinge gândurile, a scăpa de orice solicitare, a te relaxa într-un fel de modă taoistă și receptivă (cam
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care apar stereotipii și obtuzități militare, îl apropie de ironistul Gh. Brăescu. În Țambalul lui Chiran (1949) și în Pilot fără noroc (1958) apar și câteva schițe care demonstrează virtuți în creionarea rapidă a unei scene, în desfășurarea cu o naturalețe concisă a dialogurilor, în formularea lapidară a poantei sau în „reconstituirea” suculentă a unor exprimări agramate sau argotice. Câteva dintre prozele lui A. au fost traduse în limba rusă. În colaborare sau singur, a realizat numeroase versiuni în română din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
poate controla, Cheresteșiu - revoluționarul de profesie ajuns colonel de securitate, și Victorița - amanta vulgară a lui Dumitru Vinea, tip de femeie „infernală, versatilă și energică, nu lipsită de vocație erotică” (Eugen Simion) -, care, toate, conving prin impresia de prospețime și naturalețe a acțiunii directe, fără problematizări și ocoluri analitice obositoare. Expresie a preocupărilor moral-filosofice ale autorului este și romanul Racul, roman politic, parabolă a dictaturilor sud-americane, dar trimițând în subtext la dictaturile comuniste. Personajul problematic este de data aceasta Miguel, cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
o tușă mai plină, de respirație autentică în cadrul de sticlă al icoanei. Sfinții și peisajele biblice sânt exprimate cu simpatie și cu o înțelegere simplă care vine parcă de la „un creator de rând”... Pictorul naiv își expune sufletul cu naturalețe, fără bariere comprehensive, fără cenzură...” (R. Hurezean, Mesagerul transilvan, 6 dec. 1994) Diaconescu Mihai 1932 Pictor Născut în anul 1932 în Iași Studii: Inginer Debut artistic - 1974 Bibliografie și reprezentare grafică: Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
grafică: Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 84 - 86, 126. „Compozițiile sale, fără a atinge amploarea monumentalului, au darul de a descoperi culoarea locală - acel parfum de epocă - și de a-l îmbina cu firească naturalețe feminină a sensibilității sale. Astfel de calități sunt dublate și de sârguincioase lecturi despre stilul vremii și de bagajele de cunoștințe acumulate în cadrul școlii populare de artă, cu pictorul Liviu Florean.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
cu Înțelesuri ale delicateții, prospețimii, gingășiei și confirmă astfel, dublînd În mod miraculos, grațioasa lor ființă aurorală. Realcătuită astfel, Îmbogățită cu semnificații pe care le sugerează doar, dulceața de fragi propune din capul locului o opoziție ireconciliabilă Între artificiu și naturalețe, Între Încercarea infructuoasă de a păstra nealterată o frăgezime efemeră și mireasma inconfundabilă dar pieritoare a ființei autentice. Este, de fapt, o sintagmă care denunță o incompatibilitate și o impostură. O altă sintagmă cu detentă polisemantică este de ziua muncii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
textul haiku-ului. Un cititor bun de haiku nu va citi niciodată un text ca acesta: bătrânul strânge-n palmă un ceas ruginit (Eduard Țară), fără să-i prețuiască simplitatea stilizată. Fără să simtă spontan că autorul a mizat pe naturalețea expresiei și a refuzat premeditat orice Încărcare inutilă a formulării. Nu ne interesează deloc dacă el a prelucrat Îndelung, șlefuind, ceea ce a obținut În final sau a avut norocul și inspirația de a da peste această propoziție simplissimă din capul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
haiku ( În sens larg, dar mai ales În senryu, haiku-ul comic) sînt jocurile de cuvinte realizate folosind cuvintele cu două Înțelesuri. Iar cele mai realizate sînt cele În care expresia care integrează cuvîntul cu două Înțelesuri are fluența și naturalețea necesară pentru a nu părea forțată sau trasă de păr atunci cînd e citită și Întrun sens, și În celălalt. Iată un poem care este exemplar În acest sens: teatru-n ruină - pe perete În afiș actorii plouați Dan Norea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
umbră Iulian Dămăcuș zi fierbinte de vară - chiar și umbrele caută o umbră Dumitru Ifrim Cele două Înțelesuri ale cuvîntului umbră, pată Întunecată și ființă debilă, sînt actualizate, cum se vede, În sintagme diferite, dar textul are suficientă cursivitate și naturalețe. În alte cazuri insistența În a uza de cuvinte cu două Înțelesuri devine prea transparentă și dorința de calambur eclipsează sensul poemului ca Întreg. Folosirea jocului de cuvinte tinde să sară În ochi În defavoarea Înțelesului poemului În care ar trebui
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
exigențe: să nu uzurpe supremația realei semnificații a haikuului, Încercînd să pună În evidență jocul de cuvinte În sine care trebuie să fie subordonat finalității poemului să nu forțeze expresia textului din dorința de a fi remarcat, să păstreze fluența, naturalețea, eleganța textului să facă din jocul de cuvinte pivotul În jurul căruia textul Își schimbă Înțelesul, macazul care deviază sensul primar pe linia celui alegoric. Cuvintele și figurile absenței Singurătatea ca trăire poate fi, printre altele, rezultatul izolării vremelnice, a exilului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
simbolic. PÎlcul de mesteceni nu se mai află acum doar sechestrat Între cele două sensuri de mers ale străzii, ci și așezat Între sensurile rigide ale unei civilizații tehnice și cele ale unei lumi suple și mlădioase, călăuzită de duhul naturaleții. Cuvîntul stingher subliniază acum singurătatea, dezorientarea, stînjeneala mestecenilor În peisajul urban, sfiala cu care solicită mut măcar un pic de Îngrijorare din partea omului. Dacă nu chiar, pentru firile mai empatice, un gen de identificare. Pentru că stinghere În peisaj par și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
teritoriu neutru, legat prin rețeaua pașilor celui ce Îl străbate, devine ținut. Taina unui haiku se mărturisește doar celui ce rămîne prizonierul său voluntar și are răbdarea fără de margini a rătăcitorului. De ziua muncii Calitatea textului unui haiku este simplitatea, naturalețea, faptul că nu ține În niciun fel să atragă atenția asupra lui sau să creeze o (altă) lume construită din cuvinte sofisticat articulate cu care să ne ispitească și În care să ne atragă. Din acest punct de vedere, textul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cu Înțelesuri ale delicateții, prospețimii, gingășiei și confirmă astfel, dublînd În mod miraculos, grațioasa lor ființă aurorală. Realcătuită astfel, Îmbogățită cu semnificații pe care le sugerează doar, dulceața de fragi propune din capul locului o opoziție ireconciliabilă Între artificiu și naturalețe, Între Încercarea infructuoasă de a păstra nealterată o frăgezime efemeră și mireasma inconfundabilă dar pieritoare a ființei autentice. Este, de fapt, o sintagmă care denunță o incompatibilitate și o impostură. Fragii nu pot fi resimțiți (și nu există aievea și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în mod evident în noi forțe „obscure” anterioare coitului însuși: el pune în discuție erosul nostru în nemărginirea sa - sau impune să se discute despre acesta. În ceea ce mă privește, după cum am spus răspicat, avortul îmi evocă în mod obscur naturalețea ofensivă cu care este perceput în general coitul. Atâta naturalețe ofensivă conferă coitului un caracter atât de ontologic, încât îl anulează. Femeia pare să se pomenească însărcinată ca și cum ar fi băut un pahar de apă. Acest pahar de apă este
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
el pune în discuție erosul nostru în nemărginirea sa - sau impune să se discute despre acesta. În ceea ce mă privește, după cum am spus răspicat, avortul îmi evocă în mod obscur naturalețea ofensivă cu care este perceput în general coitul. Atâta naturalețe ofensivă conferă coitului un caracter atât de ontologic, încât îl anulează. Femeia pare să se pomenească însărcinată ca și cum ar fi băut un pahar de apă. Acest pahar de apă este cel mai simplu lucru din lume pentru cine îl are
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Don Milani. Mă gândesc, de exemplu, la atitudinea sa de cinism voit și declarat față de moarte: el îi descrie mamei trei sau patru cazuri de moarte violentă, dar întotdeauna felul în care o face este respingător (fără să vrea) din cauza naturaleței (probabil false) cu care arată că vrea să accepte cu seninătate atrocitatea corporală a morții (o posibilă revelație incertă și spectrală a unei anumite „forme” a libidoului său). Și mă gândesc și la nebunia sa pragmatică: lăsând deoparte strânsa relație
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Barbiana, dar ele și-au pierdut total sensul și au valoare doar ca relicve. Au fost suficienți doar câțiva ani. Dacă Don Milani n-ar fi murit de una dintre acele morți îngrozitoare pe care le privise mereu cu atâta naturalețe, aproape disprețuitoare, și cu o bucurie evanghelică oarecum excesivă, și-ar fi văzut, astăzi, minunata operă organizatoare ca pe o străduință inutilă, devenită anacronică. Dar, deși în firea lui Don Milani persistă un moralism prost ascuns de o lipsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sau mai puțin - și, aproape cu o obsedată conștiință ideologică, „străină” ei - erau în acel moment codificate în „regulile de onoare” ale mafiei. Un cod foarte rigid. Și scris, cel puțin în ceea ce privește „lumea interlopă”1 specific mafiotă („statutul mafioților”2). Naturalețea absolută cu care napolitanii trăiau acest cod îi făcea să fie străini de putere și de cine aparținea în vreun fel acesteia. Era vorba despre un univers „real” într-un univers care, față de el, era „ireal”: chiar dacă acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
În carnea sa, / Știind că numai acest vis de mort / Mă mai poate salva” (Pradă visului meu). Rezistența la rău ca aspirație etică persistă și în Urcarea muntelui (1985), unde poemele, pe aceeași tramă narativ-parabolică, într-un limbaj apropiat de naturalețea oralității, exprimă disperarea celui care își găsește unicul refugiu în vis, în „deșertul” din propriul creier, de vreme ce „țara de-afară” nu este decât un wasteland trist: „Exilată în țara din creierul meu/ Unde nu e nici iarnă, nici primăvară,/ Ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
manifestă în lumea percepută ca exterioritate sensibilă și reprezintă în același timp o dimensiune inerentă, constitutivă umanului, în accepție transcendental-kantiană (deci vizând facultățile omului, prin prisma analizei critice a structurilor și precondițiilor de posibilitate ale cunoașterii și experienței). Transgresarea cu naturalețe a acestor regimuri îl conduce pe Otto, după cum am văzut, la a afirma, în aceeași lucrare, că numinosul este o „categorie pur a priori“, dar și „o stare sufletească“, manifestându-se la nivelul sensibilității ca experiență. Eliade va transfera ambiguitatea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
text academic. Dacă nu este adecvat ca un discurs „științific“ să fie plurivoc, ambiguu și să utilizeze ignorant și imprecis termeni care se doresc repere în discuție, la fel de riscantă îmi pare, dincolo de critica justă făcută de Sharf, exacerbarea rigorii, în defavoarea naturaleței și a mesajului viu. O lucrare științifică în registrul științelor umaniste nu poate fi redusă la concepte și formule univoce, întrucât acest lucru ar echivala cu introducerea unui limbaj artificial, care, de dragul rigorii, ajunge să mutileze limba și capacitatea ei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Sfântului Konrad, patronul spiritual al orașului. O procesiune realmente impresionantă: preoți reprezentând mai multe confesiuni, copii și tineri integrați perfect ritualului, muzică sacră impecabil cântată la orgă, absența totală a politicienilor ipocriți, dornici de o baie de mulțime, simplitatea, rigoarea, naturalețea și eleganța cuvântărilor, integrarea firească a prezenței noastre în viața unui minunat orășel german. Trăiau cu toții un eveniment din calendarul sacru și ne-au invitat să le fim alături. Este realmente fascinant să savurezi splendida întîlnire dintre arhaic, tradițional și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de la un fapt istoric real (cazul soților Rosenberg, aici "deghizați" în Isaacsoni, condamnați și executați în anii '50 pentru o presupusă vindere de secrete nucleare către Uniunea Sovietică), căruia îi oferă însă trei finaluri virtuale 350. Însă el este cu naturalețe distorsionat și ficționalizat de protagonist, care merge până acolo încât îi oferă trei tipuri de încheieri într-un fel de epilog intitulat întocmai ("Trei încheieri"), de unde și caracterul său de "roman istoric revizionist"351. Mai mult chiar, înclinația spre parodie
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literatură, "a scrie la ziar e altceva decât a scrie un roman sau o nuvelă, dar nu chiar atât de diferit precum le-ar plăcea unora să creadă" (D. Randall, 1998: 137-138). Numitorul comun al scrierilor jurnalistice este claritatea, accesibilitatea, naturalețea formulării ("vei cheltui mai puțină energie cu încercările de a scrie o frază simandicoasă când una simplă ar fi mai indicată"), menținerea funcției fatice a limbajului ["toate scrierile de calitate (...) sunt clare, ușor de citit, folosesc un limbaj proaspăt, stimulează
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
râurile, cascadele, stalactitele și stalagmitele, ghețarii, dunele și alte planete din cosmos, indiferent dacă toate acestea găzduiesc forme de viață sau nu. Baza extinderii moralității o reprezintă faptul că aceste entități sunt naturale, altfel spus, se caracterizează prin naturalitate sau naturalețe. Evident că astfel se ajunge la o ecologie profundă sau o etică radicală. Critici ale diverselor extinderi ale sferei moralității vin și din partea eticienilor mediului, nu doar din partea eticii tradiționale 26. O primă critică pornește de la asumarea holismului ca presupoziție
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]