971 matches
-
De autonomia logic] ne-am ocupat deja. Autonomia semantic] (deoarece are leg]tur] cu înțelesurile) este teza potrivit c]reia cuvintele morale nu au același înțeles că oricare altele și, mai mult, ele nu pot fi parafrazate într-o expresie naturalist] (sau imoral]). Autonomia ontologic] este teza potrivit c]reia pentru că judec]țile morale s] fie adev]rate ele trebuie s] r]spund] unui ț]ram al faptelor morale și propriet]ților sui-generis. (Am denumit-o autonomie ontologic] pentru c] are
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
are competența de a decide asupra adev]rului sau falsit]ții definițiilor (vezi Pigden, 1989). Dar atunci este adev]rât] autonomia semantic]? Și dac] este, determin] ea autonomia ontologic] și deci falsitatea naturalismului? Aceasta ne duce înapoi la: iii. Eroarea naturalist] În celebra să oper] Principia Ethica, G.E. Moore susținea c] cei mai multi moraliști au fost naturaliști și c] toți naturaliștii sunt victima unei erori comune. Ei au confundat caracterul bun cu lucrurile care au acel caracter sau cu un alt caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] cei mai multi moraliști au fost naturaliști și c] toți naturaliștii sunt victima unei erori comune. Ei au confundat caracterul bun cu lucrurile care au acel caracter sau cu un alt caracter pe care il au lucrurile bune. Aceasta este eroarea naturalist]; o confuzie între dou] lucruri distincte. Pentru a-și susține punctul de vedere, Moore are dou] argumente: 1) S] presupunem c] acest caracter bun ar fi identic cu un alt caracter cum ar fi cel pl]cut. (Sintagma pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
caracterul bun și cel pl]cut sunt distincte. La fel se întâmpl] și în cazul celorlalte propriet]ți cu care caracterul bun este identificat. Un argument asem]n]tor (de pe vremea dialogului Euthyphros al lui Platon) a fost expus împotriva naturaliștilor teologi. „X are dreptate” înseamn] c] „lui X îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îi poruncește Dumnezeu?” Deci: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” înseamn]: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este ceea ce poruncește Dumnezeu”; laudă moral] a lui Dumnezeu degenereaz] într-o suit] de tautologii. Dar: „Ceea ce poruncește Dumnezeu este bine” nu este o tautologie. Deci, definiția naturalist] este fals]. 2) Dac] „bine” înseamn] „pl]cut”, atunci a spune: „Ceea ce este pl]cut e bine” nu ne-ar oferi vreun motiv suplimentar pentru a promova st]ri pl]cute de lucruri. (Aceasta ar duce la tautologia c] ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
deschis] (pe care un vorbitor competent ar putea s] o formuleze) chiar dac] X a expus înțelesul cuvântului „bine”. Aceasta pune sub semnul întreb]rii autonomia semantic]. Argumentul (2) sprijin], de asemenea, concluzia c] „bine” nu are sinonime sau parafraze naturaliste (amorale). Dar aceasta este autonomie semantic] și nu autonomie ontologic] care contrazice naturalismul. În plus, argumentul este suspect. El se bazeaz] pe ideea c] noțiunea de „bine” transmite o cerinț]. Dac] cineva gândește ceva bun, de obicei, lucrul acesta îl
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nici un trebuie nu deriv] din este) poate fi demonstrat] într-o form] amendat], f]r] a pune în pericol naturalismul. Autonomia semantic] poate fi și ea adev]rât]. Probabil, cuvântului „bun” și celorlalte cuvinte morale le lipsesc sinonimele sau parafrazele naturaliste sau amorale - cel puțin sinonime sau parafraze cu care ele sunt strict sinonime. Este demontat astfel naturalismul semantic, celelalte tipuri de naturalism r]mân intacte. Deci, naturalismul ar putea avea dreptate, în ciuda teoriilor lui Hume și G.E. Moore. Astfel, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] pariem pe naturalismul sintetizant, date fiind obiecțiile noastre la teoria lui Moore. „Binele” (și același lucru e valabil și pentru celelalte cuvinte morale) nu are același înțeles cu orice „X” naturalist. Totuși, exist] (sau ar putea exista) un predicat naturalist „X” care desemneaz] aceeași proprietate. (Așa cum „ap]” și „HH2” nu sunt același lucru, chiar dac] reprezint] același lucru.) Identitatea dintre caracterul bun și caracterul X nu ar fi analitic], în virtutea înțelesurilor cuvintelor, ci sintetic], o chestiune de fapt (empiric?). Folosind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Așa cum „ap]” și „HH2” nu sunt același lucru, chiar dac] reprezint] același lucru.) Identitatea dintre caracterul bun și caracterul X nu ar fi analitic], în virtutea înțelesurilor cuvintelor, ci sintetic], o chestiune de fapt (empiric?). Folosind aceast] idee, R.M. Adams, un naturalist teolog încearc] s] reabiliteze teoria Poruncii Divine în etic] (Adams, 1981). A spune c] „X are dreptate” nu înseamn] c] Dumnezeu poruncește așa. Deci, „ceea ce Dumnezeu poruncește este bine” nu este o tautologie. Totuși, binele și faptul de a-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi resimțit (cel putin uneori) de c]tre ființele umane. (În caz contrar, cercetarea empiric] nu ar putea determina dac] acest caracter bun și caracterul X se aplic] acelorași lucruri.) Dar aceasta presupune c] „binele” poate fi supus unei analize naturaliste, c] într-un anume sens înseamn] același lucru cu o fraz] care îl leag] de evidentă senzorial]. Altfel spus, înseamn] c] Moore se înșeal] și c] „binele” trebuie s] fie analizabil - chiar dac] nu trebuie neap]rât s] fie sinonim
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reduse la inclinațiile și acțiunile umane. Nu exist] și altceva legat de datoria mea; nici un ț]ram nenatural special al faptelor-datorii - doar acțiuni umane în contextul instituțiilor umane care sunt ele însele dependente de acțiunea uman] conținu]. Astfel, potrivit ipotezei naturaliste, unele judec]ți morale („Nu ai procedat bine spunând acea minciun]”) se aseam]n] cu: „Îi datorez bani vânz]torului” - adev]rate pe baza acțiunilor umane individuale în contextul instituțiilor sociale sau al limbii. Alte judec]ți mai generale („În
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
30 de ani de eforturi, acest program nu a progresat foarte mult. Scrierile lui Geach, Midgley și ale celorlalți sunt „sugestive”, dar nu mai mult decât atât. În primul rând, nu este deloc evident c] poate fi formulat] o teorie naturalist] a „omului bun” f]r] a c]dea în capcana naturalismului sociologic discutat mai sus. În al doilea rând, m] îndoiesc c] noțiunea aristotelian] de funcție poate fi readus] la viat] în cadrul biologiei moderne, mai ales în cazul unei ființe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
persuasive; și (iii) credibile din punct de vedere moral. Pan] acum, nu au fost formulate astfel de cerințe. Inc] sper]m. (Michael Ruse analizeaz] relația dintre biologie și etic] în capitolul 44, „Semnificația evoluției”.) Aici se încheie prezentarea principalelor curente naturaliste. Ele nu greșesc, în principiu, dar sunt deficiențe în ceea ce privește detaliile. Așa cum am v]zut, nu exist] nici un argument suprem care s] condamne demersul naturalist. El nu poate fi respins nici pe baze formale. Totuși, variantele existente las] mult de dorit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
relația dintre biologie și etic] în capitolul 44, „Semnificația evoluției”.) Aici se încheie prezentarea principalelor curente naturaliste. Ele nu greșesc, în principiu, dar sunt deficiențe în ceea ce privește detaliile. Așa cum am v]zut, nu exist] nici un argument suprem care s] condamne demersul naturalist. El nu poate fi respins nici pe baze formale. Totuși, variantele existente las] mult de dorit. Aceasta nu înseamn] c] naturalismul trebuie respins în întregime, de vreme ce ar putea fi formulate și alte variante. Naturalismul conținu] s] fie o preocupare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
judec]ți morale din fapte nemorale). Date fiind aceste tr]s]turi ale judec]ților morale, e ușor de înțeles de ce oamenii ar fi crezut c] acestea deriv] din judec]ți descriptive nemorale, fie în mod deductiv cu ajutorul unei definiții naturaliste, fie apelând la un principiu moral a priori sintetic adoptat prin intuiție. C]ci, cum ar putea spune cineva din Arabia Saudit], este evident c] dac] o soție nu își ascult] soțul (fapt) face ceea ce nu se cuvine (judecat] moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
utilizare a limbii, nici doar un comportament în concordant] cu comportamentele sociale actuale, dar convingeri și sentimente profunde potrivit c]rora asemenea comportament este cerut - c] îndep]rtarea de acesta este împotriva conștiinței. E ușor de observat cum oamenii devin naturaliști sau intuiționiști și, în ambele cazuri, cred c] niște premise faptice nemorale fac niște concluzii de tip „se cuvine” inevitabile. Prescriptiviștii trebuie s] nege acest lucru, deoarece susțin c] judec]țile morale oblig] vorbitorul la motivații și acțiuni, dar faptele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
analiza științific] a capitalismului de condamnarea lui furioas]. Cand Marx acuz] capitalismul de faptul c] oprește dezvoltarea potențialului uman și c] împiedic] realizarea lui, el se folosește de judec]țile despre nevoile și interesele oamenilor, si chiar de un cadru naturalist, aristotelian, de idei care privesc natură bun]st]rii și a împlinirii umane. Judec]ți despre ceea ce este bine pentru oameni, despre ce ceea este în interesul lor, sunt cu sigurant] „judec]ți de valoare”, dar nu sunt neap]rât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1890. Condusă de un comitet, gazeta cuprinde informații politice din localitate și din țară, articole de polemică politică, rubrici de varietăți și știri sociale. În foileton se tipăresc mai în fiecare număr scrieri ale lui Eugen Vaian. Cele mai multe sunt schițe naturaliste, încercând să surprindă trăsăturile unui tip social (Gazetarii, Nenea Sandu, Artiștii). Se mai publică „scene și tablouri din viața clerului” de Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu). Poeziile, puține de altfel, aparțin lui Eugen Vaian, M. Ciucă și Elizei Mustea. Rar figurează
VOACEA ROMANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290613_a_291942]
-
Teoria inteligențelor multiple propusă de Howard Gardner privește, recunoaște și valorizează inteligența umană. Conform TIM fiecare individ posedă cel puțin nouă inteligențe diferite: verbal/ lingvistică, logico matematică, spațială, muzicală, corporală, interpersonală, intrapersonală, naturalistă, existențială, exprimate prin moduri variate de învățare și modalități particulare de exprimare a achizițiilor dobândite. Fiecare om reprezintă o combinație unică de dezvoltare și manifestare a acestor abilități. La începutul clasei a IX-a, la obiectul limba și literatura română
STIMULAREA INTELIGENŢELOR MULTIPLE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Daniela Delion () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_891]
-
sunt cele din viața reală. Chiar și un roman aparent foarte realist, chiar și "felia de" viață" a naturalistului sunt construite conform anumitor convenții artistice. Constatăm mai ales dintr-o perspectivă istorică mai îndepărtată, cât de mult se aseamănă romanele naturaliste în ce privește alegerea temei, tipul caracterizării, evenimentele selectate sau admise, modul de a dirija dialogul. Observăm, de asemenea, convenționalismul extrem prezent chiar și în cele mai naturaliste drame nu numai în privința alegerii cadrului scenic, dar și în modul în care se
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
mai ales dintr-o perspectivă istorică mai îndepărtată, cât de mult se aseamănă romanele naturaliste în ce privește alegerea temei, tipul caracterizării, evenimentele selectate sau admise, modul de a dirija dialogul. Observăm, de asemenea, convenționalismul extrem prezent chiar și în cele mai naturaliste drame nu numai în privința alegerii cadrului scenic, dar și în modul în care se tratează spațiul și timpul, în modul în care este decupat și condus dialogul așa-zis realist, în modul în care personajele intră și ies din scenă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
subiecților, care se produce fie în mediul natural al acestora, fie în condiții de laborator. Putem distinge mai multe tipuri de observație, în funcție de cel puțin trei criterii (McMillan, 1992): a)observația se poate realiza în mediul natural al subiecților (observația naturalistă, de teren) sau în laborator (observația de laborator); b)observația se poate desfășura fără un plan dinainte stabilit (observația spontană) sau poate fi bine structurată (observația sistematică); c)cercetătorul poate fi complet detașat de subiecți, dar există și situații în
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
este implicat în activitatea pe care o observă, devenind el însuși subiect (observația participativă). Deși enumerarea a trei criterii distincte de clasificare ar impune existența a cel puțin șase tipuri de observație, în literatură sînt descrise, de regulă, patru: observația naturalistă, de laborator, sistematică și participativă. Există autori care menționează doar observația sistematică și participativă, deoarece consideră că observația naturalistă nu are nevoie de descrieri detaliate, observația de laborator este oricum sistematică, iar observația în care cercetătorul nu este implicat în
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
distincte de clasificare ar impune existența a cel puțin șase tipuri de observație, în literatură sînt descrise, de regulă, patru: observația naturalistă, de laborator, sistematică și participativă. Există autori care menționează doar observația sistematică și participativă, deoarece consideră că observația naturalistă nu are nevoie de descrieri detaliate, observația de laborator este oricum sistematică, iar observația în care cercetătorul nu este implicat în activitatea studiată este naturală. Pe de altă parte, chiar cele patru tipuri de observație menționate în literatura de specialitate
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
naturală. Pe de altă parte, chiar cele patru tipuri de observație menționate în literatura de specialitate sînt ușor de confundat: obser vația sistematică poate fi și naturalistă, și de laborator, după cum observația naturală poate fi și spontană, și sistematică. Observația naturalistă constă în explorarea unui fenomen, a unei activități, a unor subiecți într-un cadru natural și descrierea detaliată a acestora (Evans, 1985. Elmes, Kantowitz și Roediger, 1985). Deși se desfășoară într-un cadru natural, acest tip de observație necesită o
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]