1,155 matches
-
adăugând că Îi va tăia de Îndată nasul și urechile. Am făcut tot ce mi-a stat În putință să-l liniștesc, Încercând să-l lămuresc că ghidul nostru, care era deja derutat, s-ar pierde și mai tare din cauza neîncetatelor sale amenințări și că, dimpotrivă, ar trebui să aibă În vedere faptul că acesta, de bună seamă, nu greșise drumul În mod intenționat. Dar toate stăruințele mele au fost zadarnice. Seara Începuse de-acum să se apropie și, În Întunericul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Lahore conaționalilor lor, care s-au adunat la locuința mea cu pacienți de dimineața până noaptea târziu. Timp de două luni, nu mai puțin de o sută de persoane zilnic Îmi solicitau asistența: le-am acordat-o gratuit, și, prin neîncetata lor Îngrijire, am fost nevoit nu numai să-mi petrec Întreaga zi cu distribuirea de medicamente, care erau administrate sub formă de pilule, dar am fost totodată obligat să-mi ocup serile cu prepararea acelora care urmau să fie folosite
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1985, 43; Cristian Moraru, Divanul istoricului cu poezia, VR, 1986, 2; Mircea Mihăieș, Al treilea val, O, 1986, 46; Ion Pop, Modernismul românesc în istoria poeziei, ST, 1986, 12; Nicolae Manolescu, Vârsta modernă a poeziei, RL, 1987, 1; Mihai Niculescu, Neîncetatul studiu, LCF, 1987, 52; Nicolae Manolescu, Cultul muncii și al valorii, RL, 1987, 52; Dimisianu, Subiecte, 229-234; Mircea Mihăieș, Recapitulare, O, 1988, 2; Petru Poantă, Mircea Scarlat, istoric și critic literar, ST, 1988, 2; George Popescu, O viziune energetică integratoare
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
producție sau de stocare încorporate în țesătura urbană. Atenția publicului este mai ales focalizată asupra evenimentelor catastrofice, însă limitarea doar la studiul acestora ar duce la inconvenientul ocultării riscurilor, minore dar cvasipermanente ce rezultă din funcționarea industriei și din producerea neîncetată de deșeuri, de produse poluante, mai ales gazoase, care se adaugă celor generate de circulația automobilelor. Se știe că după accidentul de la Seveso a fost produsă o legislație la scară europeană, printre altele fiind definită noțiunea de ”risc major” indus
CONSIDERAŢII PRIVIND RISCURILE INDUSTRIALE. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Adrian GROZAVU, Florentina GROZAVU () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_916]
-
scrie un Imn-acatist la Rugul aprins al Maicii Domnului (apărut la Madrid, în 1983) și alte poeme de acest gen, publicate postum în culegerile intitulate Acatiste (1997, 1999). Un grupaj, Poezii religioase, inserat în volumul Taina Rugului aprins (1999), confirmă neîncetata ardere a unui spirit situat „dincolo de așteptare,/ dincolo de bunătate, dincolo de aflare”, „umblând pe sfârcurile singurătății,/ către pierduta cale a Domnului,/ la înălțimea morții și a somnului./ Fără amintiri, fără gânduri, fără plângeri” (Anahoree). Totuși, în ultima sa scriere în versuri
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
impresiona profund era plecarea bătrânei Demetra în căutarea fiicei sale și aventurile ei pe întreg pământul. Încărcătura simbolică a acestui mit de sorginte mezolitică privea, în chip evident, ciclicitatea vegetației din care fusese dedusă credința în metempsihoză. Moartea și renașterea neîncetată a vegetației ca dovadă a nemuririi sufletului și a migrației sale postthanatice pare să fi fost misterul fundamental tăinuit de adepții cultului eleusin. Asimilării lui și a altor numeroase secrete se dedicau membrii confreriei. După ce sediul templului s-a mutat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și situații în care fiecare scria cu gândul la mintea celui ce citea/superviza - oferindu-i ceea ce accepta necondiționat. Fără comentarii erau textele preluate din documentele cele mai proaspete produse pentru un anumit eveniment. Cum peste tot se găseau trimiteri neîncetate de acest gen, erau situații în care, dacă nu aveai textul în față, nu era nici o nenorocire - spuneai ceea ce era de zis, după care se adăuga „așa cum preciza/sublinia/evidenția/încuraja tovarășul...”. Mai dificil era să precizezi când și unde
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
esențiale și caută răspunsuri, dacă nu certitudini, cel puțin consolatoare. Ca un veritabil gândirist, el crede că omul e imperfect fără întregirea prin credință și iubire, mistuit de „înfrângeri și păcate”, dar aspirând la „desăvârșirea înaltă”. Versurile ilustrează astfel o neîncetată înaintare în „misterul tăcerii”, în extaz și vis, câteodată „joc de năluci” în căutarea de sine, însă în toate ipostazele o cale spre mântuire. Iar esența - „floarea luminii” - este cuvântul care întrupează eternitatea, „Cuvântul mumă, Cuvântul tată”, prin care poetul
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
în industrie, transformarea socialistă a agriculturii, munca pe șantierele socialismului, schimbarea mentalității țăranului mijlocaș, restructurarea morală a intelectualului, lupta pentru pace, împotriva imperialismului etc.) și să vegheze inclement la menținerea creației pe făgașul trasat de „avangarda” clasei muncitoare, la sporirea neîncetată a „purității” ei ideologice comuniste. Principiile orientative formulate îndată după instaurarea „democrației populare” nu și-au pierdut, pe parcursul evoluției istorice, nimic din rigiditatea inițială, dar în aplicarea lor au început să apară, cu timpul, nuanțări. Impactul unor evenimente, ca moartea
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
Lévi-Strauss, societăți „reci” și societăți „calde”. Societățile statice se caracterizează printr-o organizare socială care a reușitsărealizeze un echilibru interior și exterior, reproducându-se pe sine fără modificări.Societățile dinamice se caracterizează, dimpotrivă, prin modificări continue în timp, prin transformarea neîncetată a formelor lor de organizare. Lévi-Strauss caracteriza, plastic, cele două tipuri de societăți în felul următor: primele caută să anuleze în mod cvasiautomat efectul pe care factorii istorici l-ar putea avea asupraechilibrului și a continuității lor; celelalte, interiorizând devenirea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la numai câțiva ani după Grigore Ureche, dar cărturarul muntean își tipărește afirmația, făcând publică pentru întâia oară o asemenea constatare fundamentală aparținând unui român. Vorbind despre „țările dacice” peste care domnea Matei Basarab, el se referă, probabil, și la neîncetata continuitate a românilor pe pământul lor de geneză. Adept al unui umanism de limbă slavonă, dar scriind și tălmăcind pentru ai săi într-o limbă românească plină de har, afirmând cu consecvență marile adevăruri istorice legate de limba și ființa
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
a nu-și trăda opțiunile inițiale, pe care până și originile lingvistice ale termenului modern le relevă (de la adverbul latin modo - „chiar acum”, „recent”), modernitatea s-a dovedit mereu a fi, cum ar spune Octavio Paz, „o rupere continuă, o neîncetată divizare”, adică o distanțare perpetuă de statornicit sau de tradiția statornicită pentru a iniția noul, schimbarea, transformarea și a o lua iarăși de la început. În istoria modernității, tradiția, ca invenție modernă (E. Hobsbawm), și noul, care se cristaliza tot mai
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
invocă abundența și consumerismul din societățile dezvoltate odată cu orientările culturale specifice modernismului artistic pentru a demonstra cum etica muncii se erodează încet și sigur în capitalism, iar curentele culturale moderniste, mai ales cele suprarealiste, expun normele burgheze tradiționale unei critici neîncetate și promovează forme de expresie tipice unor abordări iraționaliste sau nihiliste. Aproape tot secolul XX, susține D. Bell, a consacrat opere culturale în literatură, muzică, pictură sau sculptură care, din punct de vedere al expresivității și al conținutului, s-au
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
primii pe străzi). Modelul universal al jertfei creatoare făcea ca paralela națiune-Biserică să nu fie deloc artificială. Biserica nu atât o adunătură de oameni în straie deosebite, ci intersecția nevăzută între prezentul puroiat al unui popor de lași și rugăciunea neîncetată a inimilor plânse. Prin moartea eroilor am înțeles că Cel înviat are un Trup țesut din faptele de aur ale multor anonimi - cei care umpluseră închisorile, barăcile din colonii, lotul „Rugului Aprins”, beciurile Securității, zarca de la Aiud, minele din Petroșani
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
rugăciune, pentru sine și pentru întreaga lume. Nu este deloc lipsită de importanță relatarea arhimandritului Sofronie despre experiențele sale duhovnicești din timpul celor două războie mondiale. Cruzimea nemaiîntâlnită a acestor două conflagrații au adus în sufletul acestui călător experiența plânsului neîncetat. Despre puterea disperării de a izvorî buna îndrăzneală și rugăciunea cu lacrimi ne vorbesc și paginile de jurnal ale lui Vladimir Lossky, redactate în timpul ocupației germane din 1940 (Sept jours sur les routes de France). Aceste exemple ne învață ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
uitaseră degrabă suferința celor de acasă, dar mai ales fiind dezgustat de slava deșartă a lumii (pe care i-o oferise deja o carieră artistică plină de succes), preotul Sofronie decide să părăsească Parisul pentru a îmbrățișa viața de rugăciune neîncetată pentru sinele său păcătos și pentru întreaga umanitate: monahismul, în forma sa radicală, așa cum se practica (și încă se mai practică) la Sfântul Munte. Având deja o vârstă matură (douăzeci și nouă de ani) și o ardentă dorință de unire
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puterea lui Hristos peste începătoriile, domniile și stăpâniile întunericului. Rugăciunea de mijlocire pentru milioanele de victime jertfite în absurdul război mondial (1939-1945) s-a lipit zi și noapte de inima părintelui Sofronie, transformându-i mintea într-un altar sfânt pentru neîncetata jertfă către Domnul. Doar atingând prin răstignire, precum Hristos, abisul iadului făcut de mâna omenească, Sofronie avea să cunoască slava învierii și a înălțării întru cunoașterea veșnicului Dumnezeu 1. Această necondiționată dăruire de sine l-a făcut să-și pericliteze
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ochii celui care L-a cunoscut mai întâi pe Iisus Hristos. Ca un giulgiu textual, chipul lui Hristos este invizibil imprimat în cuvintele Scripturii (J.-L. Marion). Radiografiei îi corespunde aici, în lectura Scripturii, efortul de purificare lăuntrică și rugăciunea neîncetată. Revelația chipului lui Hristos nu se produce la capătul unei practici arheologice sau al unei investigații critice. Numai o inteligență crucificată va descoperi „comoara ascunsă”. Unitatea dintre Vechiul și Noul Testament stă în cunoașterea lui Iisus Hristos ca „Domn și Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noii noastre poezii (Ă). Așadar lirica anului 1950 se află În plină ascensiune, «atât prin asimilarea unor teme noi: femeia (Dan Deșliu, Maria Banuș, Nina Cassian), armata (N. Tăutu) și dragostea (Veronica Porumbacu, Cicerorone Theodorescu, Gavril Mihai) cât și prin neîncetata creștere a măiestriei artistice» În exprimarea unor teme de rezonanță: 23 August și realitățile sovietice, autohtone șiă imperialiste În care s-au remarcat/ poeți ca: Virgil Teodorescu, Virgil Iancu, Solo Juster, Eugen Jebeleanu, Mihai Beniuc, Victor Felea, Tiberiu Utan și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
atenția de la «lumea Îngustă a impresiilor personale» - cum caracteriza Jdanov preocupările exclusive de propriul eu individual - spre lumea exterioară, spre viața bogată a poporului muncitor. (Ă). Pătrunderea spiritului de partid În poezie devine vizibilă, Înainte de toate, În Înnoirea și lărgirea neîncetată a conținutului ei tematic, urmare a cunoașterii tot mai profunde a realității. Pătrunderea spiritului de partid În creația poetică nu determină o sărăcire, o Îngustare a tematicii, așa cum au crezut și mai cred Încă, În mod tacit, unii poeți a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
anume fericirea”10. Într-o notă de subsol a scrierii despre religie, Kant afirmă: „Ca ființă rațională finită, omul nu poate să renunțe la țelul său natural care este fericirea. Dar el devine demn de fericire doar prin strădania sa neîncetată de a respecta legea morală”11. Este un punct de vedere care a fost reafirmat într-un articol publicat în același an (1793), din care am citat câteva pasaje semnificative în studiul anterior 12. Iar în Prefața la Metafizica moravurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vieții bune drept ceva ce se poate obține doar prin sforțare, luptă și sacrificiu și constă în însăși această sforțare și luptă amintește de o exprimare memorabilă a lui Friedrich Schiller. Acesta spunea că nu adevărul, ci năzuința și sforțarea neîncetată de a se apropia de el, constituie fericirea cercetătorului. Kant, la rândul său, socotea că cea mai înaltă satisfacție pe care o poate trăi o ființă rațională imperfectă este conștiința faptului că și-a făcut datoria, rezistând unor tentații dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Cuvânt înainte, nesemnat, dar al cărui autor pare a fi, după stil, directorul publicației, este afirmată preocuparea de a continua activitatea lui Alexandru Philippide, considerat creatorul „învățământului științific al limbii române la noi în țară”, un obiectiv prioritar fiind „osteneala neîncetată de a descoperi adevărul prin mijloace oneste și curajul de a-l spune, chiar atunci când el ar putea supăra pe oameni”. Ideile directoare ale noii publicații sunt reluate în Programul nostru (tipărit tot în numărul inaugural), care e, de fapt
BULETINUL INSTITUTULUI DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285938_a_287267]
-
poate și slav într-o măsură, dacă ideea însăși de slavism n-ar fi atât de nebuloasă și greu de definit -, el se distinge de al celorlalte popoare vecine și se traduce în literatură prin expresii contrastante și printr-o neîncetată neliniște, care înclină forma de gândire românească către lirism și către ethos.” În această forma mentis, bizantinismul culturii noastre nu privește, arată autorul, numai un sens religios, ci și „concepte sociale și morale și, în același timp, o ierarhie spirituală
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
par să fi avut puțin de-a face cu evoluția, direcția sau funcționarea propriu-zisă a parcursului său profesional de succes. Identitatea lui David este, pe scurt, în primul și în primul rând, una profesională, iar povestea sa e structurată de neîncetate mișcări către scopuri profesionale. Cele mai proeminente trăsături ale identității lui profesionale sunt ambiția, capacitatea de organizator și dorința de a-și asuma riscuri și provocări. Aceste aspecte ale identității lui sunt evidente atât în structura, cât și în conținutul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]